Hell's child

[MiraA]

CAP 4 (Exilul)

-Am incurcat-o,nu-i asa?intreba Leah in timp ca se grabea spre palat in urma lui Itazaur.Nu-i placuse deloc cum sunase acel urlet.I se facuse pielea de gaina.Batranul chiar se enervase de data asta,nu gluma.
-Probabil...ti-am zis ca asa se va intampla daca vei fi descoperita,dar tu nu ai vrut sa asculti...
-Te rog,nu incepe.Am destul probleme fara sa ma mai crtici si tu.Nu poti sa fi dragut si sa ma minti,spunandu-mi ca totul va fi bine?
-Totul va fi bine,zise el mecanic.Suna asa de fals,inca fata in ciuda proastei dispozitii incepu sa rada.
-Ar trebui sa inveti sa minti.Nu te pricepi deloc.
-Daca o sa vreau sa invat vreodata o sa vin la tine sa-mi dai lectii.
Leah se stramba la el si ii scoase limba ca un copil mic.Era foarte greu sa fie serioasa cand era in preajma lui.Era atat de amuzant,chiar si cand facea pe seriosul.Dar nu ii va zice niciodata asta.Era sigura ca o va lua ca o insulta.Cum se apropia mai mult de palat incepea sa se pregateasca sufleteste pentru ceea ce va urma.Biata de ea.Ii vor tiui urechile de la urletele tatalui ei.Dar va trebui sa-i tina piept.Doar nu se astepta sa-i permita s-o lase inchisa in camera si sa si asculte de poruncile lui absurde.Era prea de tot.Va trebui sa inteleaga ca acum putea sa aiba grija de ea.Nu mai era o copila.
Ajunsera deja la poarte palatului.Leah isi ridica privirea si ofta.
-E timpul sa infrunt balaurul!,zise incercand sa para curajoasa.
Lui Itazaur ii parea rau de ea.Poate era mai zvapaiata din fire,dar nu credea ca merita pedepsita prea aspru.Asa ca se hotar...
-Vin cu tine.Te conduc pana la sala tronului.
Fata incepuse sa zambeasca,dar inainte sa se bucure prea mult el adauga:la cum te stiu pe tine ai fi in stare sa dispari si tot eu ar trebui sa te caut.Hai sa mergem si sa terminam cu asta.
Pentru moment Leah se bosumfla,dar il urma fara sa ma zica nimic.
Ajunsa in fata usii impunatoare trase aer in piept si isi stranse si cele mai mici farame de curaj pe care le avea.Batu incet.
-Intra!se auzi o voce inspaimantatoare de parte cealalta a usii.
Fata inghiti in sec,dar intra urmata indeaproape de Itazaur.
-Buna dimineata,tata zise cu o voce soptita si cu privirea plecata in pamant.M-ai chemat?
-Da!...Itazaur tu de ce esti aici?intreba Lucifer masurandu-l pe gardian din cap pana in picioare.Dar nu-l lasa sa raspunda,continuand sa vorbeasca:lasa ca vroiam sa vorbesc si cu tine.Poti sa ramai.Isi indrepta din nou privirea spre fiica sa ce parea foarte agitata.
-Unde ai disparut iar?
-In padure,tata.
-De ce nu m-ai ascultat?
Avea o voce extrem de blanda,dar Leah nu se lasa pacalita de aparente.
-Haide,copila,vorbeste.Acum iti dau ocazia.Te ascult.
Leah isi freca mainile una in alta,dar hotara ca cel mai bun lucru pe care putea sa-l faca era sa-si spuna parerea.
-Ordinele tale sunt absurde.Nu ma poti tine inchisa aici si sa te astepti sa ascult,incepu ea cu o foce destul de ferma.Lucifer era uimit ca avea tupeul sa-l infrunte,dar nu zise nimic.Astepta sa continue,Cand mi-ai daruit lancea aia ti-am promis ca voi invata cum s-o folosesc si mi-am promis mie ca voi fi demna de ea.Nu as putea invata niciodata cum se manuieste o arma daca as sta toata ziua inchisa aici.Nu ma voi conforma ordinelor tale.Cel putin nu astora.Te respect,dar nu am de gand sa ma las oprita nici macar de tine.L-a privit drept in ochi cat timp a vorbit,iar vocea nu i-a tremurat deloc.Trebuia sa o admire pentru curajul ei.Nu multi ar fi indraznit sa-l infrunte pe el.Defapt acum ii vedea in minte doar o singura persoana.Mda Leah semana atat de mult cu ea...
-Prea bine atunci.Avand in vedere ca nu mi-ai indeplinit ordinele si,dupa cum vad nu ai de gand sa le indeplinesti nici in viitorul apropiat te voi trimite de aici.
Leah astepta cu sufletul la gura.In care colt al Infernului avea de gand s-o trimita oare?macar nu va mai fi blocata in acest palat,gandi ea.Dar raspunsul nu fusese cel asteptat.
-Vei fi trimisa pe Pamant,sa traiesti printre muritori,ca o muritoare.Iti voi lua puterile pe care le-ai mostenit si rangul.Vei ramane pe Pamant pana ma voi hotara eu sa te primesc inapoi,ca fiica a mea,zise acesta destul de calm.
-In sala se asternu linistea.Leah simti cum ii fuge pamantul de sub picioare.Niciodata pana atunci nu i se facuse rau.Nu credea ca unui demon i se poate face rau,dar se pare ca se inselase.Genunchii incepura sa-i tremure,nemaifiind in stare sa-i sustine greutatea corpului.O alunga...Ii venea sa planga,dar se abtinu.Avea inca mandrie.Asa ca isi tinu capul drept.
-Ma exilezi?
-Pentru moment...da.Imi pare rau,dar pe mine nu vrei sa ma asculti.Ai impresia ca aici e greu sa traiesti.Vreau sa vad ce parere ai despre viata pe Pamant...si dupa aceea mai discutam.Acum pleaca.Vreau sa discut ceva cu Itazaur.
Fata se conforma.Facu stanga imprejur si iesi din incapere,trantind usa masiva dupa ea.Nu mai zise un singur cuvant.
Itazaur inlemnise.Nu stia ce sa zica.La asa ceva nu se asteptase.Era prea mult.Nu facuse o greseala asa de grava incat sa fie exilata tocmai pe Pamant.Dorise sa zica ceva,sa-i ia aparare intr-un fel,dar in momentul in care isi intoarse privirea spre stapanul lui ramasese fara cuvinte.Niciodata nu-l vazuse pe Lucifer in starea aceea.Se indoia ca cineva il vazuse pe demonul suprem in halul ala.Chipul ii era marcat de durere si neputinta in timp ce privea usa ce fusese trantita.Pana la urma si el avea o inima,gandi Itazaur oarecum incurcat.
-Sper ca am facut ceea ce trebuia,zise incet,intorcandu-si privirea spre tanarul ce statea in pozitia de drepti.Vreau sa te intreb ceva,tinere..,
-Da stapane,orice...
-Lasa-ma cu stapane.Nu am chef la ora asta de titluri onorifice.Zi-mi...stie sa manuiasca lancea?
Itazaur ramasese mut pentru a doua oara in 5 minute.Apoi incepu balbaindu-se..
-Stiati...
-Normal ca stiam,doar sunt cine sunt.Daca nu as sti ce se intampla pe aici nu as merita sa ocup scaunul ala,i-o taie din scurt Lucifer,
-Stie s-o foloseasca,mai bine decat m-as fi asteptat.Nu stiu unde a invatat sa manuiaca o astfel de arma,dar se pricepe.
-Seamana pe maica-sa.Si ea e la fel de buna in tot ceea ce priveste lupta si armele.Pufni.Trebuia sa ma astept.Cu doua femei ca ele pe cap o sa incaruntesc.
Itazaur tacu.Nu stia ce ar putea sa zica.Era pentru prima oara cand Lucifer vorbea de mama lui Leah.Nu i-a scapat nici faptul ca vorbea la prezent,nu la trecut.Deci inca mai exista pe undeva.
-Itazaur,tu o vei conduce pana la portile Infernului.Am incredere in tine.Acolo va veti intalni cu un Gardian...cu un inger...el se va asigura ca v ajunge cu bine pe Pamant.Ai inteles?
Nici de data aceasta nu rspunse.
-Sa inteleg ca nu-ti convine ce hotarare am luat?intreba Lucifer ridicand o spranceana
Dar nu il lasa pe tanar sa raspunda si continua:nu conteaza daca iti place sau nu.Ordinul e ordin.Tonul era din ce in ce mai ridicat si oarecum mai enervat.Vei face cum ti-am zis.Datoria ta e sa ma asculti pe mine nu sa-mi comentezi ordinele,soldat.
Acum pleca,sunt ocupat.
Itazaur nu mai zise nimic.Ce ar mai putea sa zica pana la urma?Lucifer avea dreptate.Nu avea nici un drept sa comenteze.Trebuia sa se supuna.Se intoarse si iesi din incapere cu intentia de a merge la Leah sa vada daca este gata de plecare.
Ramanand in sfarsit singur in incapere,Lucifer se lasa obosit pe scaun.
"Sper sa fi luat decizia corecta…"