Legaturi

[Miss Serenity]

Da...ce-i drept, ai dreptate in legatura cu virgulele inainte sau dupa "si" dar pe moment cred ca ma luat valul...oricum o sa incerc sa fiu mai atenta...cat despre poveste...hmm...ce pot sa zic...citeste si vei afla ;))



Capitolul III

Soarele stralucea cu putere pe cer, trimitandu-si razele prin fereastra apartamentului, lasandu-le sa se rasfranga usor peste chipurile celor doi. Era o dimineata frumoasa de vara, iar atmosfera din camera se potrivea cu aceasta.
Lumina se cobora usor pe pleoapele fetei, alintandu-le in dorinta de a le face sa se ridice, dar parea ca ea nu dorea acel lucru. Si dece si-ar fi dorit? Soarele era intradevar o binecuvantare, dar ea avea acum tot ce si-ar fi putut dori de la viata. Prefera sa doarma asa in bratele lui, la nesfarsit, iar el parea bucuros sa nu o mai lase niciodata sa plece. Ochii lui albastrii priveau bland capsorul micut, in timp ce buzele ii erau cufundate in valul auriu ce se imprastiase jucaus pe intreg patul. Era atat de frumoasa cand dormea...si nu numai, dar atunci nu putea sa nu o adore. Bratele lui puternice ii inlantuiau usor corpul, in timp ce ea si le tinea pe ale ei stranse la piept, tradand fragilitatea ce o cuprindea de fiecare data cand se afla cu el.
O saruta usor pe gat, iar ea se intoarse catre el deschizandu-si ochii.
-Nu stiam ca ai ramas aici.
Vocea lui Ayame era atat de calda, atat de linistita, precum o soapta, iar el o iubea si mai mult, stiind ca folosea acest ton dulce numai cand erau singuri. Privirea ei cadea usor pe fata lui incercand parca sa nu piarda din vedere nici o particica din chipul celui care o facea atat de fericita. Isi ridica usor un deget si incepu sa-i contureze buzele, zambindu-i cald.
-Am vrut sa plec dupa ce ai adormit...dar nu am mai putut...dormeai atat de frumos, incat mi-a fost frica sa te trezesc.
El o musca usor de deget, facand-o pe ea sa si-l retraga, dupa care el se apleca si o saruta usor pe buze, devenind apoi din ce in ce mai profund. Ayame isi inchise ochii si isi lasa capul pe spate lasandu-se purtata de val, iar el incepu sa o sarute usor pe gat, facand-o sa ofteze de placere...
Diminetile impreuna erau cele mai frumoase, mai ales ca devenisera din ce in ce mai rare.
Daiko continua sa o sarute usor pe gat, iar cand ajunse langa ureche ii sopti dulce:
-Te iubesc frumoaso...si vreau sa fiu cu tine tot restul vietii...
-Ayame se trase usor si il privi in ochi, dupa care ii puse o mana pe obraz si ii spuse:
-Sti ca si eu...
Se vedea ca nu minte, nu ar fi putut sa-l minta pe el...dar Daiko inca parea trist...
-Esti tot timpul plecata...defapt, ultima data chiar m-am intrebat ce se va intampla. Venisem hotarat sa o intreb pe Minako daca i-ai spus ei ceva...daca vrei sa ne despartim...nu stiam nimic de tine...daca nu era Midori nu stiu cum as fi trecut peste.
O umbra de tristete ii acoperi usor chipul cand pronunta numele lui Midori, dar Ayame ii ridica barbia cu un deget si il saruta usor pe buze.
-Nu va mai trebui sa o cauti pe Midori...nu o sa mai plec niciodata...
-Nici nu as putea sa o mai caut vreodata...
-Stiu...
Tacerea se lasa in camera celor doi, parca nici unul dintre ei neindraznind sa sparga linistea.
Dupa un timp Daiko vorbi din nou.
-Ma intreb cum se simte...
-Cine?
-Minako...cand am adus-o acasa parea schimbata...defapt s-a comportat ciudat de cand a venit de la morga...
-Nu trebuia sa o lasam sa mearga. A tinut la Midori...si probabil ca a afectat-o mult sa o vad in halul ala.
-Tu de unde sti cum arata? Parca spuneai ca nu vrei sa vezi asa ceva.
-Iubitule...ai idee cate cadavre am vazut la viata mea? Crezi ca era nevoie sa-l vad pe al ei ca sa-mi dau seama cum arata o persoana mutilata?
-Ai dreptate...imi pare rau...
-Nu-i nimic.
-Ar trebui sa vedem ce face Minako.
-O sa fie bine...nici nu cred ca s-a trezit.
-Ma duc sa verific...
Daiko se ridica usor din pat ignorand-o pe Ayame care incerca sa-l opreasca in joaca. Merse in sufragerie, dar aceasta era goala. La fel si bucataria. Incerca ultima data in camera ei, caci usa de la baie era deschisa si nu o vazuse acolo. Batu usor in usa, dar cand nu auzi nici un semn decise sa intre...camera era de asemenea goala.
-Unde o fi plecat atat de devreme? Si fara sa isi bea cafeaua?

***

Soarele stralucea acum cu putere pe cer, in timp ce Minako isi savura linistita ceaiul...hmm...ca sa vezi, acum bea ceai, ea care toata viata bause doar cafea. Dar in dimineata aceasta nu avea pofta de gustul amarui al cafelei cu lapte...asa ca ceaiul era mai mult decat binevenit.
Se lasa usor pe spate, incercand sa savureze momentul. Ii placea terasa aceasta micuta. Era discreta, si totusi avea o priveliste superba. Plus ca, scaunele fusesera inlocuite cu balansuare, iar aranjamentele florare te faceau sa te simti ca intr-o gradina, undeva la tara. Sunetul unei melodii country, se auzea in surdina facand atmostfera de vis. Era perfect pentru a-si linisti gandurile.
Isi scoase ochelarii de soare si isi desfacu parul, trecandu-si jucaus mana prin el. Ii placea sa se rasfete la soare, mai ales ca in lumina lui, parul sau saten capata sclipiri de blond. Ochii ei verzi straluceau puternic in soare...pareau atat de limpezi, iar zambetul ce ii flutura pe buze parea sa intruchipeze concluzia acestei dimineti perfecte.
Se trezise devreme, isi luase in graba o rochita de vara, isi prinsese parul intr-un coc neglijent si isi ascunsese ochii in spatele acelor ochelari imensi de soare, care de altfel o avantajau surprinzator de mult. Nu le lasase nici un mesaj lui Daiko si Ayame...ce rost avea...ei doi nu aveau nevoie de o a cincea roata la caruta...mai ales ca se vedeau atat de rar.
Mintea ei ratacea aiurea, in timp ce razele soarelui ii jucau pe chip...era ciudat sa bea ceai vara...dar totusi...o relaxa atat de mult.
-A trecut o saptamana...
Cuvintele se auzira usor, ca o soapta, dupa care Minako deschise ochii si privi atenta catre o floare din imediata sa apropiere.
-Sa vedem...ultima data am vorbit cu ea acum 9 zile...si imi amintesc perfect fiecare detaliu...

*
-Hei Mina...deranjez?
-Tu? Niciodata...dar vai ce punctuala esti.
Minako abia isi deschidea ochii dupa o noapte lunga de somn, si incerca sa o priveasca pe Midori care isi bagase doar capul pe usa, nefiind sigura daca sa intre sau nu.
-Daaa...si Ayame?
-Cred ca e cu Daiko, nu am vorbit cu ea.
-Inteleg.
-S-a intamplat ceva?
-Nu...vroiam sa iesim toate...sunt atat de fericita ca putem in sfarsit sa fim toti patru...
-Toti patru?
-Da...tu, eu Ayame si Daiko...e perfect...ca si ultima data cand ati venit in Yokohama...doamne ce zile...atat de frumoase.
Zambetul lui Midori era molipsitor. Soarele ii facea parul sa para o faclie , acele nuante de roscat capatand sclipiri ciudate. Avea ochii caprui si mari, si dupa cum spunea Daiko...te puteai pierde usor in ei. Midori semana mult cu mama sa, cu exceptia ca aceea era satena...ca si Midori de altfel, dar alegea sa isi vopseasca parul in toate nuantele posibile de roscat. Era dragut...o blonda, o roscata si o viitoare bruneta, caci aveam sa ma fac sigur bruneta. Eram echipa perfecta.
-Deci ce facem azi?
Ma asteptam sa aud o gramada de idei nebune. Lui Midori ii placea la nebunie sa se distreze si alegea cele mai ciudate locatii, dar raspunsul ei ma lua complet pe nepregatite.
-Nu azi...am trecut doar sa te salut.
-Cum?
-Am ceva de facut...
Vocea ei isi schimba usor timbrul, observandu-se o nota de incordare atat in glas cat si pe chipul ei.
-Pai nu ai spus ca vrei sa iesim?
-Da...dar nu neaparat acum...sti era o idee.
Midori scoase usor limba la Minako incercand sa para din nou juvenila.
-Si dece nu putem sa facem impreuna?
-Nu nu pot...crede-ma...de data asta ma duc singura.
-Ne vedem mai tarziu?
-Te sun cand termin...pa Mina...ai grija de tine.
Midori o saruta jucaus pe obraz cum facea de fiecare data si o sterse pe usa, uitand chiar sa o inchida.
-Vai fata asta...atat de energica...a uitat si usa sa o inchida...si...cand a fost la baie? Doamne de cat timp dorm? I-a uite cum a lasat totul pe aici...haine pe jos...prosoape aruncate aiurea...nu o sa o inteleg niciodata. Refuza sa doarma la noi, dar vine si face baie aici...mai bine strang inainte sa vina Ayame si sa faca o criza...dar nu cred ca vine...si o sa intarzii...mai bine plec...strang altadata.
Am petrecut intreaga zi la birou asteptand un telefon de la Midori...dar nu a mai sunat...

*
-Ceva s-a intamplat atunci, si de aici trebuie sa pornesc eu...o persoana care dorea sa se sinucida nu isi facea atatea griji de cum arata, cat sa isi faca baie si sa se aranjeze, sa faca planuri vesela, iar apoi sa se drogheze pana nu mai poate si sa se arunce de la etaj...nu are logica...ceva lipseste.
Isi termina linistita ceaiul, dupa care se ridica sa achite nota, si se indrepta usor catre masina.
-Ceva lipseste...