Multumesc pentru comentarii , Elena, Savarina Ali, She si Crysta ! Ma bucur ca cititi si ca va place. Am revenit cu un nou capitol destul de lungut si va astept parerile.
Lectura placuta!
Capitolul 10
De ce tot timpul oamenii fac alegeri gresite ori majoritatea timpului? De ce toate alegerile bune pe care le-am ales pot devenit cosmaruri? Toate lucrurile frumoase pot deveni un cosmar imediat. Dar, totusi, nu au fost cosmaruri de mai inainte, dar noi nu le-am sesizat? Lucrurile pot avea o fatada frumoasa, rosie si imbietoare, dar inauntru pot fi putrede si oribile. Poate ca noi, oamenii, vedem numai fatada si nu putem sa vedem ce este in interior. Sau poate ca nu ne dorim.
Cand ne-am intors la masa, ceilalti vorbeau despre poluare. Doamne, ce subiect interesant pentru niste vampiri! Am pufnit si ceilalti au zambit. Mi-am mutat privirea spre farfurie si am inceput sa rontai un croisant. Brusc, subiectul s-a schimbat si eu am fost, in sfarsit, inclus in discutie.
-Alex, tu vii la ora de arta medievala, nu ? M-a intrebat Crystal zambitoare.
-Da, cred ca da. N-as pierde ocazia de a te vedea acolo, am spus usor plictisit.
Restul micului dejun a decurs in liniste. La final, toti cei cu care stateam la masa, au luat cate un pahar negru cu un lichid in el probabil sange. L-au baut rapid si pareau tare satisfacuti. M-am ridicat primul de la masa si ceilalti s-au uitat intrebatori la mine.
-Ma duc la baie, am spus.
-Bine, vezi ca ora de arta medievala incepe in o ora in curte. Ne vedem acolo, a spus Miranda.
Am tulit-o repede spre iesire si am scos din buzunar biletelul ala. Aveam de gand sa ma duc la fata aia, Sheira. Nu a durat mult sa ajung in fata usii camerei ei caci majoritatea timpului am alergat. Nu-mi facea placere sa fiu privit asa de ciudat de niste vampiri. Usa s-a deschis inainte ca eu sa pot sa bat. Sheira statea in prag, cu parul desfacut, zambind lasciv. M-a poftit inauntru si a incuiat usa dupa ea. Oare de ce? Eh, oricum nu-mi pasa. Numai o lampita era aprinsa-n camera si n-am putut sa vad prea multe. Sheira pura o bluza si mai decoltata si transparenta, sutienul negru dantelat putandu-i-se vedea si o fusta extrem de scurta, de blug. M-a poftit sa ma asez pe pat, iar ea s-a asezat in bratele mele. M-am gandit ca nu era corect ce faceam, dar, nu stiu cand, toate gandurile astea mi-au disparut total. Mi-a ridicat mana si mi-a pus-o pe sanul ei si eu am inceput sa il masez inconstient. M-a trantit pe pat si m-a sarutat pe buze. N-a fost cel mai frumos sarut si mi-as fi dorit din tot sufletul sa o pot opri, dar nu puteam. Parca ma controla. M-a sarutat usor pe obraz si a coborat pe gat. Atunci frica mi s-a accentuat si as fi dat orice sa pot fugi de acolo. Mi-a atins usor cu mana zona sensibila si a strans-o cu putere. Am scancit, iar ea a suras. Sheira a dat parul de pe gatul meu si a soptit:
-Bunaciune de sange.
Am inceput sa vibrez sub trupul ei si am incercat sa-i transmit lui Kail gandurile mele. Ce mi-as fi dorit sa ma poata auzi. Si-a infipt coltii in gatul meu, iar durerea a aparut. Ma ustura si durea insuportabil. Brusc, durerea a devenit placere si am inceput sa ma simt excitat. In timp ce Sheira imi bea din sange, cu o mana mi-a atins zona sensibila ce era tare. A strans-o si mai tare ca inainte si am inceput sa urlu. Nu stiu de la ce. Poate ca de la durerea provocata de rana sau poate ca din cauza ca ma stransese prea tare.
Miranda, Kail, Crystal si Alice ieseau agale din sala de mese cand baiatul s-a oprit si a soptit:
-Alex.
Atunci Miranda a inceput sa se agite si sa intrebe ce a patit, iar Crystal si Alice pareau extrem de uimite. Imediat dupaia, Alice a strans din ochi si i-a raspuns Mirandei:
-Sufera.
Atunci Miranda a inceput sa fie foarte nervoasa si a inceput sa-l zgaltaie pe Kail ce statea precum o stana de piatra si parea concentrat. Baiatul isi inchise ochii in incercarea de a o ignora pe adolescenta si a se concentra. Miranda s-a linistit incet, dar a continuat sa-i priveasca pe Alice si Kail. Era constienta de faptul ca adolescentul era singura lor sansa. Brusc, ochii i s-au deschis si au fixat podeaua. Si-a deschis buzele si printre ele a suierat:
-E in camera lui Sheira.
Sheira continua sa-mi suga sangele, trupul ei fiind lipit de al meu. Gemeam incet de fiecare data cand isi afunda coltii mai adanc in carne. Strangeam cearceaful in pumni, incercand sa ignor durerea, dar era imposibil. Am scos un tipat infundat cand coltii sai s-au infipt mult prea adanc in gatul meu. Brusc, usa s-a trantit de perete si niste umbre au aparut pe podea. Sheira si-a scos coltii din gatul meu cu putere, facandu-ma sa gem. Ramasesem intins pe pat, nemiscat, privind intregul show ce se desfasura. O fata in albastru dadea dezaprobator din cap, iar un baiat inalt a lovit-o pe Sheira in stomac. O alta umbra s-a apropiat de mine si parea asa de familiara. Mi-a pus ceva rece pe gat in zona dureroasa. Apoi, alte umbre au aparut si Sheira a disparut undeva inafara camerei, departe de mine. Dupa scurt timp, totul a devenit mai clar. Si durerea devenise mult prea clara. Incercam pe cat posibil sa nu-mi misc gatul in drumul meu “ al nostru “ spre biroul directoarei. Eram destul de ametit si nici nu stiam ce-i puteam spune Katrinei. Tot drumul m-am sprijinit pe Kail caci picioarele mele abia ma puteau tine. Elevii ma priveau ciudat “ sau priveau ceva din mine “ , dar nu le-am dat deloc atentie. In acel moment, chiar nu-mi pasa daca aveam sa mai fiu muscat inca o data. O usa s-a deschis si putina lumina m-a lovit drept in fata facandu-ma sa-mi inchid ochii. Probabil eram in biroul Katrinei. Am fost asezat pe o canapea moale “ de fapt eram intins pe ea “ si am ascultat atent discutia formala dintre cei patru amici ai mei si directoare:
-Ce s-a intamplat, dragilor? Si de ce are . . . sange pe gat? Vocea doamnei Katrina parea o mixtura de uimire, furie si vina.
-Doamna Katrina, domnisoara Sheira l-a ademenit pe domnisorul Alexander in camera sa si dorinta ei de a-l musca a fost indeplinita.
Aceasta a fost vocea lui Crystal.
-Din fericire, domnisorul Kail si domnisoara Alice ne-au putut ajuta enorm. Harurile lor au putut sa ne dezvaluie unde se afla si ce a patit. Fara ajutorul lor, sigur domnisorul Alexander ar fi fost mort.
Aceasta era Miranda, cu siguranta.
A spus "mort" atat de tare, incat cuvantul a inceput sa mi se invarta prin minte. Oricum, discutia lor ma naucea total. Ziceau de atatea ori "doamna", "domnisor" si "domnisoara" de credeam ca am sa innebunesc.
-Ah, domnisoara Sheira va primi o pedeapsa crunta, va asigur, a spus directoarea pe un ton aspru.
-Dar, doamna directoare, domnisorul Alexander a fost transformat? A intrebat Kail ingrijorat.
Am simtit niste degete reci atingandu-mi bandajul de pe gat si desfacandu-l. Am dat sa tip, dar Miranda m-a linisit spunandu-mi ca directoarea nu era atrasa atat de sange precum novicii. M-am relaxat si am stat cu ochii inchisi, bucurandu-ma de liniste. Le puteam auzi respiratiile lente si simteam cum zece perechi de ochi ma priveau. Amintirile veneau, iar umbrele prietenilor mei ce intrau in camera Sheirei deveneau mai clare. Brusc, am vazut fata Sheirei mai clar chiar dupa ce mi-a baut sangele. Fata alba, transpirata, ochii mari si bulbucati privindu-ma, barbia si obrajii si buzele pline de sange, coltii albi, lungi plini de lichidul rosiatic ce contrasta cu albul lor. Am scos un tipat lung, speriat, caci imaginea ei imi tot aparea in minte. Imaginea unui monstru.
-Nu a fost transformat, desi era atat de aproape. Totusi, a tras o sperietura zdravana si ma astept ca voi sa aveti mult mai multa grija. Nu cred ca va mai putea participa la ore azi asa ca puteti sa nu mergeti si voi ca sa stati cu el. Si nu uitati sa-i dati aceasta pastila.
Bandajul mi-a fost din nou pus pe rana si i-am auzit pe toti spunand cateva vorbe inainte de a parasi biroul. Tot drumul am mers cu ochii inchisi, sprijinit de Kail. De fapt, nici nu stiam unde mergeam. Apoi, am auzit un zgomot de usi deschise si am intrat intr-o sala destul de mare. Am facut un efort sa-mi tin ochii deschisi mai mult de un minut. Peretii erau crem “ cred “, iar pe jos era pus parchet de culoarea lemnului. Erau cateva birouri cu laptopuri pe ele, iar pe un perete erau numai rafturi cu carti. In alta parte a incaperii, erau cateva separeuri. Intr-unul am intrat noi. Peretii erau negrii, iar separeul era plin de canapele, fotolii si scaune confortabile. Pe peretele din fata lor era un televizor cu plasma cat peretele. Am ramas usor surprins. Durerea nu ma parasise inca, ba chiar devenise mai puternica si ma strambasem. Inauntru a intrat Miranda cu un pahar de apa in mana, iar in cealalta avea o pastila ce mi-o intindea. Am luat-o si am inghitit-o. Repede, ba chiar prea repede, pastila si-a facut efectul. Nu ma mai durea rana, iar mintea imi devenise limpede. Puteam sa stau cu ochii deschisi fara sa ma chinui. Eram perfect lucid. Totusi, amintirile acelei zile mi se invarteau in minte si stiam suta la suta ca nu aveam sa le uit prea curand. Amicii mei ma priveau ingrijorati si aveau grija sa nu pomeneasca nimic de cele intamplate si nici de Sheira. M-am trantit pe un fotoliu si mi-am strans genunchii la piept, obosit. Alice si Crystal susoteau ceva, dar nu m-am chinuit sa aud. Dupa aceea, una dintre ele a scos dintr-un sertat un DVD. Am citit rapid numele de pe carcasa si nu mi-am putut abtine un oftat ce veni si din partea lui Kail. Primul sezon din Gossip Girl. Se pare ca o sa am parte de o dupa amiaza ( ce ora era ? ) destul de plicticoasa. Nu eram fanul uitatului la serialuri de fete, dar am dat din umeri si am privit tinta ecranul urias. Orele au trecut si eu aproape reusisem sa atipesc pe fotoliul meu. Kail pufaia linistit pe un alt fotoliu, dar se mai trezea rareori cand era ciupit de Alice. De fapt, Alice, Miranda si Crystal erau captivate total de actiune si se holbau la televizor impietrite. Am ras in sinea mea si mi-am pus capul pe genunchi. La final, n-am retinut toate personajele si nici n-am stiut care-mi placea mai mult. Jenny, Nate . . cred ca acestea erau singurele pe care le retinusem. In schimb, fetele erau tare fericite si deja se intrebau cand aveam sa vizionam urmatorul sezon. Mi-am dat ochii peste cap exasperat si am spus:
-Nu acum. Este randul meu sa aleg filmul, am spus si m-am dus spre locul unde erau puse toate DVD-urile.
Cineva a inceput sa chicoteasca. Poate toate sau doar una. Nu stiu.
Nu a durat mult cautarea mea si am scos un DVD cu un film dramatic, dar ce-mi placea. Titanic. Ma rog, nu eram fanul filmelor dramatice, dar era o alegere destul de buna. I-am dat un ghiont lui Kail, ce a sarit ca ars de pe fotoliu. Cand a vazut titlul filmului, s-a inseninat si a zambit dezvelindu-si coltii albi. Aceea nu fusese cea mai frumoasa priveliste, dar nu am reactionat in nici un fel. Doar am introdus CD-ul in aparat. M-am trantit din nou pe locul meu, privind ecranul si asteptand cu nerabdare finalul ( imi placea enorm ) . Si iata ca acesta a venit rapid. Fetele strangeau in maini perne si se straduiau sa nu planga, iar eu si Kail zambeam cu gura pana la urechi. Ultima parte, cand femeia isi striga iubitul, am inceput sa rad. Dupa ce s-a terminat, Alice a inceput revoltata:
-Alexander, de ce radeai ? Nu era nimic amuzant.
-Da; cucoana aia facea ceva in genul: "Jake ! Jake ! Raspunde-mi nesimtitule !", am spus printre hototele de ras.
Kail a dat din cap si mi-a zambit. In schimb, Alice a dat din cap in semn de negatie si a oftat prelung.
Brusc, m-am trezit intreband cat era ceasul. Mi-era cam somn si senzorii mei ziceau ca era destul de tarziu. Am aflat ca era ora cinei si m-am infiorat. Daca vedeam din nou sala aceea plina de vampiri ce ma priveau . . daca o vedeam pe Sheira . . . daca aveam din nou sa fiu muscat . . . Toate aceste ganduri m-au infiorat si am inchis ochii pentru o secunda.
-Stiti, mie nu mi-e prea foame, am spus intr-o doara, ascunzand departe in minte gandul ca de fapt, imi era.
Toti prietenii mei au schimbat cateva priviri si eu am ramas inmarmurit privindu-i. Dupa ce ca le rapisem o zi de scoala ( si ora lui Crystal de actorie ) am ajuns sa le rapesc si cina. Cat de rau puteam fi ?
-Stiti ce ? Am sa ma duc sa fac o plimbare si sa ma culc. Acum nu este nimeni pe afara ca vine dimineata, am spus.
-Da, ar fi o optiune buna. Te conducem noi pana la usa, a spus Kail.
Am aprobat si am luat-o pe culoarele largi si intunecoase ce, spre marea mea bucurie, erau libere. Totusi, tot drumul am observat cat de ciudat se comporta Miranda. Nu mi-am alocat prea mult timp gandirii acestui lucru, stiind ca Kail imi putea citi gandurile mai bine cand eram langa el. Ajunsi in fata intrarii, am zbughit-o afara, facandu-le cu mana. Ei bine, paream destul de energic, desi nu eram deloc. Aerul rece al diminetii m-a lovit din plin si a facut ca efectul pastilei sa se risipeasca. Durerea crestea si gatul imi pulsa. Totusi, n-am dat atentie acestor sentimente. Nu inca. Cerul incepuse sa capete usoare tente de roz, iar intunericul noptii se risipea usor, usor. Era destul de racoare, iar aleile scolii erau ude de la o mica ploaie ce, probabil, o fi avut loc in timpul noptii umane.
Miranda se comportase atat de ciudat astazi. Parca nu dorise sa dea ascultare unor sentimente si parea sa asculte mai mult inainte de a spune ceva. De fapt, nu prea a vorbit. Totusi, i se putea citi ingrijorarea de pe chip si cat de mult ii pasa. Pentru mine, era destul. Probabil ca nu era obisnuita intr-un grup mai maricel, ori se chinuia sa-si ascunda gandurile de Kail incat nu a mai avut timp sa mai si vorbeasca. I-a lasat pe ceilalti sa-i tina locul in conversatii, ea fiind mai departe de lumea noastra.
Mergeam usor, cu pasi leganati pe alee si admiram rasaritul. Inainte, niciodata nu vazusem rasaritul fiindca nu reuseam sa ma trezesc asa de devreme. Am admirat putin mingea uriasa de foc cum isi croia drum pe cerul rozariu si am cascat. Teoretic, masa de seara vampireasca nu se sfarsise si holurile erau goale inca. Am luat-o pe o alee ce ducea la dormitoare si am inceput sa merg rapid in acea directie. Spre bucuria mea, holurile erau pustii, la fel si drumul spre dormitorul meu si al lui Kail. Am intrat inauntru si m-am trantit pe pat. Nu m-am mai chinuit sa ma schimb in pijamale sau sa fac altceva. Doar mi-am scos bandajul si skaterii. Ranile ma dureau teribil si imi ardeau. N-am mai lasat durerea la o parte si i-am dat voie sa ma cotropeasca, sa ma doboare. In ciuda acestei dureri, m-am cufundat intr-un somn ce avea sa-mi aduca multe cosmaruri cadou.
Lectura placuta!
Capitolul 10
De ce tot timpul oamenii fac alegeri gresite ori majoritatea timpului? De ce toate alegerile bune pe care le-am ales pot devenit cosmaruri? Toate lucrurile frumoase pot deveni un cosmar imediat. Dar, totusi, nu au fost cosmaruri de mai inainte, dar noi nu le-am sesizat? Lucrurile pot avea o fatada frumoasa, rosie si imbietoare, dar inauntru pot fi putrede si oribile. Poate ca noi, oamenii, vedem numai fatada si nu putem sa vedem ce este in interior. Sau poate ca nu ne dorim.
*
Cand ne-am intors la masa, ceilalti vorbeau despre poluare. Doamne, ce subiect interesant pentru niste vampiri! Am pufnit si ceilalti au zambit. Mi-am mutat privirea spre farfurie si am inceput sa rontai un croisant. Brusc, subiectul s-a schimbat si eu am fost, in sfarsit, inclus in discutie.
-Alex, tu vii la ora de arta medievala, nu ? M-a intrebat Crystal zambitoare.
-Da, cred ca da. N-as pierde ocazia de a te vedea acolo, am spus usor plictisit.
Restul micului dejun a decurs in liniste. La final, toti cei cu care stateam la masa, au luat cate un pahar negru cu un lichid in el probabil sange. L-au baut rapid si pareau tare satisfacuti. M-am ridicat primul de la masa si ceilalti s-au uitat intrebatori la mine.
-Ma duc la baie, am spus.
-Bine, vezi ca ora de arta medievala incepe in o ora in curte. Ne vedem acolo, a spus Miranda.
Am tulit-o repede spre iesire si am scos din buzunar biletelul ala. Aveam de gand sa ma duc la fata aia, Sheira. Nu a durat mult sa ajung in fata usii camerei ei caci majoritatea timpului am alergat. Nu-mi facea placere sa fiu privit asa de ciudat de niste vampiri. Usa s-a deschis inainte ca eu sa pot sa bat. Sheira statea in prag, cu parul desfacut, zambind lasciv. M-a poftit inauntru si a incuiat usa dupa ea. Oare de ce? Eh, oricum nu-mi pasa. Numai o lampita era aprinsa-n camera si n-am putut sa vad prea multe. Sheira pura o bluza si mai decoltata si transparenta, sutienul negru dantelat putandu-i-se vedea si o fusta extrem de scurta, de blug. M-a poftit sa ma asez pe pat, iar ea s-a asezat in bratele mele. M-am gandit ca nu era corect ce faceam, dar, nu stiu cand, toate gandurile astea mi-au disparut total. Mi-a ridicat mana si mi-a pus-o pe sanul ei si eu am inceput sa il masez inconstient. M-a trantit pe pat si m-a sarutat pe buze. N-a fost cel mai frumos sarut si mi-as fi dorit din tot sufletul sa o pot opri, dar nu puteam. Parca ma controla. M-a sarutat usor pe obraz si a coborat pe gat. Atunci frica mi s-a accentuat si as fi dat orice sa pot fugi de acolo. Mi-a atins usor cu mana zona sensibila si a strans-o cu putere. Am scancit, iar ea a suras. Sheira a dat parul de pe gatul meu si a soptit:
-Bunaciune de sange.
Am inceput sa vibrez sub trupul ei si am incercat sa-i transmit lui Kail gandurile mele. Ce mi-as fi dorit sa ma poata auzi. Si-a infipt coltii in gatul meu, iar durerea a aparut. Ma ustura si durea insuportabil. Brusc, durerea a devenit placere si am inceput sa ma simt excitat. In timp ce Sheira imi bea din sange, cu o mana mi-a atins zona sensibila ce era tare. A strans-o si mai tare ca inainte si am inceput sa urlu. Nu stiu de la ce. Poate ca de la durerea provocata de rana sau poate ca din cauza ca ma stransese prea tare.
*
Miranda, Kail, Crystal si Alice ieseau agale din sala de mese cand baiatul s-a oprit si a soptit:
-Alex.
Atunci Miranda a inceput sa se agite si sa intrebe ce a patit, iar Crystal si Alice pareau extrem de uimite. Imediat dupaia, Alice a strans din ochi si i-a raspuns Mirandei:
-Sufera.
Atunci Miranda a inceput sa fie foarte nervoasa si a inceput sa-l zgaltaie pe Kail ce statea precum o stana de piatra si parea concentrat. Baiatul isi inchise ochii in incercarea de a o ignora pe adolescenta si a se concentra. Miranda s-a linistit incet, dar a continuat sa-i priveasca pe Alice si Kail. Era constienta de faptul ca adolescentul era singura lor sansa. Brusc, ochii i s-au deschis si au fixat podeaua. Si-a deschis buzele si printre ele a suierat:
-E in camera lui Sheira.
*
Sheira continua sa-mi suga sangele, trupul ei fiind lipit de al meu. Gemeam incet de fiecare data cand isi afunda coltii mai adanc in carne. Strangeam cearceaful in pumni, incercand sa ignor durerea, dar era imposibil. Am scos un tipat infundat cand coltii sai s-au infipt mult prea adanc in gatul meu. Brusc, usa s-a trantit de perete si niste umbre au aparut pe podea. Sheira si-a scos coltii din gatul meu cu putere, facandu-ma sa gem. Ramasesem intins pe pat, nemiscat, privind intregul show ce se desfasura. O fata in albastru dadea dezaprobator din cap, iar un baiat inalt a lovit-o pe Sheira in stomac. O alta umbra s-a apropiat de mine si parea asa de familiara. Mi-a pus ceva rece pe gat in zona dureroasa. Apoi, alte umbre au aparut si Sheira a disparut undeva inafara camerei, departe de mine. Dupa scurt timp, totul a devenit mai clar. Si durerea devenise mult prea clara. Incercam pe cat posibil sa nu-mi misc gatul in drumul meu “ al nostru “ spre biroul directoarei. Eram destul de ametit si nici nu stiam ce-i puteam spune Katrinei. Tot drumul m-am sprijinit pe Kail caci picioarele mele abia ma puteau tine. Elevii ma priveau ciudat “ sau priveau ceva din mine “ , dar nu le-am dat deloc atentie. In acel moment, chiar nu-mi pasa daca aveam sa mai fiu muscat inca o data. O usa s-a deschis si putina lumina m-a lovit drept in fata facandu-ma sa-mi inchid ochii. Probabil eram in biroul Katrinei. Am fost asezat pe o canapea moale “ de fapt eram intins pe ea “ si am ascultat atent discutia formala dintre cei patru amici ai mei si directoare:
-Ce s-a intamplat, dragilor? Si de ce are . . . sange pe gat? Vocea doamnei Katrina parea o mixtura de uimire, furie si vina.
-Doamna Katrina, domnisoara Sheira l-a ademenit pe domnisorul Alexander in camera sa si dorinta ei de a-l musca a fost indeplinita.
Aceasta a fost vocea lui Crystal.
-Din fericire, domnisorul Kail si domnisoara Alice ne-au putut ajuta enorm. Harurile lor au putut sa ne dezvaluie unde se afla si ce a patit. Fara ajutorul lor, sigur domnisorul Alexander ar fi fost mort.
Aceasta era Miranda, cu siguranta.
A spus "mort" atat de tare, incat cuvantul a inceput sa mi se invarta prin minte. Oricum, discutia lor ma naucea total. Ziceau de atatea ori "doamna", "domnisor" si "domnisoara" de credeam ca am sa innebunesc.
-Ah, domnisoara Sheira va primi o pedeapsa crunta, va asigur, a spus directoarea pe un ton aspru.
-Dar, doamna directoare, domnisorul Alexander a fost transformat? A intrebat Kail ingrijorat.
Am simtit niste degete reci atingandu-mi bandajul de pe gat si desfacandu-l. Am dat sa tip, dar Miranda m-a linisit spunandu-mi ca directoarea nu era atrasa atat de sange precum novicii. M-am relaxat si am stat cu ochii inchisi, bucurandu-ma de liniste. Le puteam auzi respiratiile lente si simteam cum zece perechi de ochi ma priveau. Amintirile veneau, iar umbrele prietenilor mei ce intrau in camera Sheirei deveneau mai clare. Brusc, am vazut fata Sheirei mai clar chiar dupa ce mi-a baut sangele. Fata alba, transpirata, ochii mari si bulbucati privindu-ma, barbia si obrajii si buzele pline de sange, coltii albi, lungi plini de lichidul rosiatic ce contrasta cu albul lor. Am scos un tipat lung, speriat, caci imaginea ei imi tot aparea in minte. Imaginea unui monstru.
-Nu a fost transformat, desi era atat de aproape. Totusi, a tras o sperietura zdravana si ma astept ca voi sa aveti mult mai multa grija. Nu cred ca va mai putea participa la ore azi asa ca puteti sa nu mergeti si voi ca sa stati cu el. Si nu uitati sa-i dati aceasta pastila.
Bandajul mi-a fost din nou pus pe rana si i-am auzit pe toti spunand cateva vorbe inainte de a parasi biroul. Tot drumul am mers cu ochii inchisi, sprijinit de Kail. De fapt, nici nu stiam unde mergeam. Apoi, am auzit un zgomot de usi deschise si am intrat intr-o sala destul de mare. Am facut un efort sa-mi tin ochii deschisi mai mult de un minut. Peretii erau crem “ cred “, iar pe jos era pus parchet de culoarea lemnului. Erau cateva birouri cu laptopuri pe ele, iar pe un perete erau numai rafturi cu carti. In alta parte a incaperii, erau cateva separeuri. Intr-unul am intrat noi. Peretii erau negrii, iar separeul era plin de canapele, fotolii si scaune confortabile. Pe peretele din fata lor era un televizor cu plasma cat peretele. Am ramas usor surprins. Durerea nu ma parasise inca, ba chiar devenise mai puternica si ma strambasem. Inauntru a intrat Miranda cu un pahar de apa in mana, iar in cealalta avea o pastila ce mi-o intindea. Am luat-o si am inghitit-o. Repede, ba chiar prea repede, pastila si-a facut efectul. Nu ma mai durea rana, iar mintea imi devenise limpede. Puteam sa stau cu ochii deschisi fara sa ma chinui. Eram perfect lucid. Totusi, amintirile acelei zile mi se invarteau in minte si stiam suta la suta ca nu aveam sa le uit prea curand. Amicii mei ma priveau ingrijorati si aveau grija sa nu pomeneasca nimic de cele intamplate si nici de Sheira. M-am trantit pe un fotoliu si mi-am strans genunchii la piept, obosit. Alice si Crystal susoteau ceva, dar nu m-am chinuit sa aud. Dupa aceea, una dintre ele a scos dintr-un sertat un DVD. Am citit rapid numele de pe carcasa si nu mi-am putut abtine un oftat ce veni si din partea lui Kail. Primul sezon din Gossip Girl. Se pare ca o sa am parte de o dupa amiaza ( ce ora era ? ) destul de plicticoasa. Nu eram fanul uitatului la serialuri de fete, dar am dat din umeri si am privit tinta ecranul urias. Orele au trecut si eu aproape reusisem sa atipesc pe fotoliul meu. Kail pufaia linistit pe un alt fotoliu, dar se mai trezea rareori cand era ciupit de Alice. De fapt, Alice, Miranda si Crystal erau captivate total de actiune si se holbau la televizor impietrite. Am ras in sinea mea si mi-am pus capul pe genunchi. La final, n-am retinut toate personajele si nici n-am stiut care-mi placea mai mult. Jenny, Nate . . cred ca acestea erau singurele pe care le retinusem. In schimb, fetele erau tare fericite si deja se intrebau cand aveam sa vizionam urmatorul sezon. Mi-am dat ochii peste cap exasperat si am spus:
-Nu acum. Este randul meu sa aleg filmul, am spus si m-am dus spre locul unde erau puse toate DVD-urile.
Cineva a inceput sa chicoteasca. Poate toate sau doar una. Nu stiu.
Nu a durat mult cautarea mea si am scos un DVD cu un film dramatic, dar ce-mi placea. Titanic. Ma rog, nu eram fanul filmelor dramatice, dar era o alegere destul de buna. I-am dat un ghiont lui Kail, ce a sarit ca ars de pe fotoliu. Cand a vazut titlul filmului, s-a inseninat si a zambit dezvelindu-si coltii albi. Aceea nu fusese cea mai frumoasa priveliste, dar nu am reactionat in nici un fel. Doar am introdus CD-ul in aparat. M-am trantit din nou pe locul meu, privind ecranul si asteptand cu nerabdare finalul ( imi placea enorm ) . Si iata ca acesta a venit rapid. Fetele strangeau in maini perne si se straduiau sa nu planga, iar eu si Kail zambeam cu gura pana la urechi. Ultima parte, cand femeia isi striga iubitul, am inceput sa rad. Dupa ce s-a terminat, Alice a inceput revoltata:
-Alexander, de ce radeai ? Nu era nimic amuzant.
-Da; cucoana aia facea ceva in genul: "Jake ! Jake ! Raspunde-mi nesimtitule !", am spus printre hototele de ras.
Kail a dat din cap si mi-a zambit. In schimb, Alice a dat din cap in semn de negatie si a oftat prelung.
Brusc, m-am trezit intreband cat era ceasul. Mi-era cam somn si senzorii mei ziceau ca era destul de tarziu. Am aflat ca era ora cinei si m-am infiorat. Daca vedeam din nou sala aceea plina de vampiri ce ma priveau . . daca o vedeam pe Sheira . . . daca aveam din nou sa fiu muscat . . . Toate aceste ganduri m-au infiorat si am inchis ochii pentru o secunda.
-Stiti, mie nu mi-e prea foame, am spus intr-o doara, ascunzand departe in minte gandul ca de fapt, imi era.
Toti prietenii mei au schimbat cateva priviri si eu am ramas inmarmurit privindu-i. Dupa ce ca le rapisem o zi de scoala ( si ora lui Crystal de actorie ) am ajuns sa le rapesc si cina. Cat de rau puteam fi ?
-Stiti ce ? Am sa ma duc sa fac o plimbare si sa ma culc. Acum nu este nimeni pe afara ca vine dimineata, am spus.
-Da, ar fi o optiune buna. Te conducem noi pana la usa, a spus Kail.
Am aprobat si am luat-o pe culoarele largi si intunecoase ce, spre marea mea bucurie, erau libere. Totusi, tot drumul am observat cat de ciudat se comporta Miranda. Nu mi-am alocat prea mult timp gandirii acestui lucru, stiind ca Kail imi putea citi gandurile mai bine cand eram langa el. Ajunsi in fata intrarii, am zbughit-o afara, facandu-le cu mana. Ei bine, paream destul de energic, desi nu eram deloc. Aerul rece al diminetii m-a lovit din plin si a facut ca efectul pastilei sa se risipeasca. Durerea crestea si gatul imi pulsa. Totusi, n-am dat atentie acestor sentimente. Nu inca. Cerul incepuse sa capete usoare tente de roz, iar intunericul noptii se risipea usor, usor. Era destul de racoare, iar aleile scolii erau ude de la o mica ploaie ce, probabil, o fi avut loc in timpul noptii umane.
Miranda se comportase atat de ciudat astazi. Parca nu dorise sa dea ascultare unor sentimente si parea sa asculte mai mult inainte de a spune ceva. De fapt, nu prea a vorbit. Totusi, i se putea citi ingrijorarea de pe chip si cat de mult ii pasa. Pentru mine, era destul. Probabil ca nu era obisnuita intr-un grup mai maricel, ori se chinuia sa-si ascunda gandurile de Kail incat nu a mai avut timp sa mai si vorbeasca. I-a lasat pe ceilalti sa-i tina locul in conversatii, ea fiind mai departe de lumea noastra.
Mergeam usor, cu pasi leganati pe alee si admiram rasaritul. Inainte, niciodata nu vazusem rasaritul fiindca nu reuseam sa ma trezesc asa de devreme. Am admirat putin mingea uriasa de foc cum isi croia drum pe cerul rozariu si am cascat. Teoretic, masa de seara vampireasca nu se sfarsise si holurile erau goale inca. Am luat-o pe o alee ce ducea la dormitoare si am inceput sa merg rapid in acea directie. Spre bucuria mea, holurile erau pustii, la fel si drumul spre dormitorul meu si al lui Kail. Am intrat inauntru si m-am trantit pe pat. Nu m-am mai chinuit sa ma schimb in pijamale sau sa fac altceva. Doar mi-am scos bandajul si skaterii. Ranile ma dureau teribil si imi ardeau. N-am mai lasat durerea la o parte si i-am dat voie sa ma cotropeasca, sa ma doboare. In ciuda acestei dureri, m-am cufundat intr-un somn ce avea sa-mi aduca multe cosmaruri cadou.
Metal was here.
![[Imagine: metalsig.png]](http://i538.photobucket.com/albums/ff350/Ram369/metalsig.png)
I\'ll start to worry when I\'m dead.