28-07-2010, 10:16 PM
Multumesc de comm...Sincer aia era si ideea.Nu vroiam sa scriu ceva neaparat credibil.M-am saturat sa citesc chestii de genu:baietii buni in Rai si cei rai in Iad.Am vrut sa ofer personajelor o alta dimensiune as putea sa zic mai "umana".(chiar daca vorbim defapt de demoni si probabil in capitolele viitoare de ingeri).Nu totul trebuie sa fie alb sau negru.Pot exista si nuante de gri.
Un alt motiv pentru care am ales acesta abordare e ca am vrut sa scriu ceva funny(cand am scris capitolul asta incercam sa mi-l imaginez pe Lucifer in rolul de tatic).Oricum..sper sa-ti placa ce voi scrie in continuare,dar te avertizez ca tot strange va fi.
Iti multumesc inca o data pentru comm.Apreciez mult .Te-am pupat
Cap 2
-De ce naiba zambesti asa soldat?Vocea comandantului rasuna in holul obscur care incepea sa se cutremure un pic.Ti se pare ca sunt amuzant?
-Nu domnule.Ma gandeam doar.
-Nu esti aici ca sa gandeti,baiete,ci sa executi.Daca vroiai sa gandesti puteai sa mergi la academie si sa stai cu pensula in brate,nu sa vi aici sa-mi manci mie nervii!
Barbatul era atat de aproape de el incat ii putea simti respiratia fierbinte pe piele.Urechiile ii vuiam,atat de tare urlase.Defapt era ferm convins ca ca pana si paznicii Purgatoriului auzisera.Ofta si isi indrepta mai mult spatele,scotand pieptul inafara,sperand ca macar postura ii va fi pe plac comandantului.
-Imi pare rau domnule!Nu se va mai repeta domnule!
Ce naiba cauti aici,pana la urma?intreba cel in varsta un pic mai potolit
-Mi s-a parut ca aud ceva,domnule,dar m-am inselat.Acest soldat se va intoarce la post.Saluta cu mult respect si se pregati sa faca stanga imprejur,dar comandantul il opri.
-Te vei duce sa te odihnesti,ti-ai terminat tura pe ziua de azi,baiete.Il privi pentru cateva clipe in ochi dupa care adauga pe un ton mai dur.Hai dispari,pana nu ma razgandesc.
-Da sa traiti am inteles!
Comandantul il privi pe tanar cum se indeparteaza si chicoti amuzat.Inca nu-si pierdu indemanarea,mai putea sa bage sperietii in dracusorii astai mici.Acum putea sa-si continue drumul linistit;deja intarziase.Daca pe el il considerau infricosator,ar trebui sa-i cunoasca consoarta.Numa el stia ce-o sa-si auda acasa pentru ca nu ajunsese la timp.
************
Itazaur respira usurat.Scapase ca prin urechile acului.Dar Leah nu va putea zice acelasi lucru cand va da ochii cu el.Reusise sa-l pacaleasca.Totusi lucrul acesta nu trebuia sa-l mire prea mult.Fata reusise sa-i fraiereasca pe toti cei pusi sa o pazeasca.De ce ar trebui sa faca el exceptie de la regula?Nu intelegea de ce Lucifer se dadea peste cap in incercarea de a o proteja.Nu credea ca cineva i-ar face vreun rau…era doar Fiica Infernului.Chinuri eterne l-ar astepta pe cel care ar incerca.Filosofand in continuare la situatie iesi din castel si porni spre Padurea Intunecata.Era sigur ca Leah venise aici.Ofta.Era interzis accesul acolo.Era considerat unul dintre cele mai periculoase locuri din Infern.Dar,desigur,mica pramatie nu prea respecta regulile,asa ca sigur aici venise.Stia ca in urma cu multi ani in padure se afla o tabara de antrenament special amenajata pentru cei din din garda personala a lui Lucifer,dar locul nu mai fusese folosit de mult.Pe masura ce patrundea in padure lumina lunii era obturata de ramurile intunecate si tot mai dese ale copacilor.In aer se simteau miasmele inecaciose alea Arborelui Mortii.Chiar daca sursa de lumina nu ajungea aici,locul nu era intunecat pe deplin.Flori multicolore luminau padurea,iar semintele lor luceau ca niste licurici in aer.Era un adevarat spectacol de lumini,dar Itazaur stiam ca nu trebuia sa se lase pacalit de aparente.Cu toata frumusetea ce o afisa, padurea adapostea cele mai otravitoare plante din Infern.Locul ii dadea fiori.Fosnete se auzeau peste tot.Trebuia sa o gaseasca si sa plece de acolo.Nu era un loc sigur.Se misca cu grija printre iarba ce-i ajungea pana aproape de genunchi,injurand cand ramurile copacilor i se strecurau printre picioare.Apoi dintr-o data vegetatia se rari,iar in fata lui aparu un fel de lunca,unde patrundea lumina lunii.Aici trebuia sa fie,gandi in timp ce se apropie si mai mult de locul cu pricina.Dar se opri in momentul in care o zari.Parul lung,negru ii cadea in cascade pe umeri si ii incadra chipul de fildes.Se misca in ritm de dans,balansadu-se de pe o craca pe alta,manuind cu indemanare lancea,ce trecea dintr-o mana in alta,in incercare ei de a distruge tintele expuse.Era un dans nebun,rapid care te atragea si te indemna sa privesti in continuare.In aceasta postura parea cu adevarat o zeita a razbunarii.Privirea din ochii ei albastrii era de gheata.Nu mai semana deloc cu fata poznasa,care aducea numai necazuri si le ingreuna viata gardienilor.Aici era cu totul si cu totul o alta persoana.Corpul atletic,frumos imbinat se misca cu repeziciune nedand semne de oboseala.Iazaur cunostea exercitiul.Si el fusese nevoit sa-l invete cand erau un novice.Era uimit de acuratetea cu care fata executa miscarile.Nu era un lucru usor de facut.Trebuia sa ai destula putere muscular pentru a-ti mentine echilibrul in tipul salturilor si viteza pentru a face atacul mortal.Le avea pe toate.Fata avea ceva fler,daca reusise sa invete de una singura acest exercitiu.Miscarile erau fluide,sigure si viteza cu care le efectua era acceptabila.
Itazaur se ascunse dupa trunchiul unui copac,continuand sa priveasca atras parca de dansul nebun care i se afisa in fata.Miscarile deveneau din ce in ce mai rapide,atat de rapide incat ii era greu sa le urmareasca.Daca inainte era uimit acum pur si simplu amutise.Era o adevarata profesionista.Si o adevarata frumusete,gandi el cu sinceritate,cu toate ca nu avea o infatisare obisnuita.Pielea unui demon avea o tenta mai inchisa la culoare si era mai dura,iar culoarea ochiilor varia de la negru intens,ca ai lui,la rosu inchis.Leah era singura care avea pielea aproape alba,sidefie si ochii albastrii.Daca o priveai in lumina blanda a lunii parea o papusa de portelan,fragila,gata sa se sparga la cea mai mica atingere.Poate asta era motivul pentru care Lucifer facea totul posibil de a o tine in siguranta.Totusi era mai usor sa o salveze de altii decat de propriul ei caracter.Fiind cufundat in ganduri nu-si dadu seama ca a fost vazut.Un suierat strabatu aerul captandu-i atentia,dar era dejà tarziu.Pana sa reactioneze un cutit se infipse in trunchiul de care se sprijinea chiar deasupra urechii stangi.Vrand sa se intoarca se trezi nas in nas cu Leah care ii puse lancea la gat.
-Cine esti si ce naiba vrei?zise acesta cu o voce dura,care iti ingheta sangele in vene.
-Asa iti intampini prietenii vechi fetito?intreba Iazaur incercand sa para detasat dar esuand lamentabil.Era mai rapida decat se asteptase.O subestimase.
-Aaa,tu esti Itazaur…nu te mai furisa asa.Poate data viitoare ramai fara gat.Lasa langea jos si abandona pozitia defensive.Ochii ii devenisera mai blanzi si pe buze ii aparuse un suras jucaus.
-Te vad intreg.Sa intelg ca comandantul era in toane bune?
-Nu-mi aduce aminte.Vei plati pentru ce mi-ai facut,zise Itazaur devenind serios.Nu ar trebui sa vi aici.E periculos.
-Nu incepe din nou.Nu am nevoie de o dadaca.Ma pot apara si singura.
-Mi-am dat seama de asta,dar totusi,regulile is reguli.Le vei respecta la fel ca noi ceilalti.
Leah incepu sa rada.Gardianul era atat de comic cand facea pe protectorul.
-Bine…hai sa facem un targ,zise acesta cu o lucire ciudata in ochi,care nu il incanta deloc pe barbat.Tu ma invingi si vin cu tine.Dar daca te inving eu,nu mai mai bati la cap de acum incolo.Ce zici?
Nu era un targ atat de rau,daca statea bines a se gandeasca.Da,ea era rapida si se pare ca stia cat de cat sa manuiasca lancea,dar la urma urmei era doar o incepatoare.El avea experienta.Va reusi sa o invinga.
-S-a facut,zise acesta schitand un zambet.Sa intelg ca arma ta va fi lancea?Cand fata aproba din cap,zambetul de pe fata lui se largi.Bun atunci si eu voi folosi tot o lance.Sa incepem.
Povarnisul deveni o arena.Fiecare isi alese un loc in marginile opuse,pregatindu-se de atac.Graba nu era o optiune.Trebuia sa gandeaca fiecare miscare in parte.Leah lua o pozitie defensive cand vazu ca Itazaur se apropie.Ochii o tradau asa ca ii inchise.Nu putea sa-l vada,dar il auzea destul de bine.Se apropia din stanga ei,apoi schimba cu rapiditate directia,sari peste ea si incerca sa o atace prin spate,dar acesta para lovitura,apoi se rasuci si-l lovi cu capatul opus al lancii in abdomen.Itazaur se dadu cativa pasi in spate oare cum uimit ca reusise sa-l detecteze.Se pare ca pana la urma se va distra,gandi amuzat.Fata dorea sa puna un pic de distanta intre ei,asa ca isi propti lance in pamant si sprijinindu-se de ea se dadu peste cap in spate.Bine ca nu statea rau cu flexibilitatea.Trebuia sa-si calculeze fiecare miscare.Isi lua avant si se indrepta cu repeziciune spre barbat,dand impresia ca vrea sa-l atace frontal,dar in momentul in care el dori sa contracareze tentativa,Leah disparu.Pentru un moment se lasa o liniste deplina.Itazaur nu intelegea unde putuse sa dispara,nu vedea si nu auzea nimic.Privi in toate directile,dar nimic,apoi isi ridica privire deasupra sa unde o zari.Reusi sa-si ridice lancea la timp pentru a se apara si o impinse cativa metri in spate.Acesta se dezechilibra si cazu,dar isi redresa repede pozitia.Incepuse sa oboseasca.Se putea observa pe chipul ei.Chiar daca lupta nu dura de mult timp trebuia sa tina cont ca ea se antrena déjà de cateva ore inainte sa ajunga el acolo.Era o minune ca nu se prabusea la pamant extenuata.Dar oricat de obosita ar fi fost,ochii ei aratau doar determinarea de a castiga,sau de a da tot ce e mai bun.Fata isi indoi genunchii si se lasa cat mai aproape de sol,apoi se impise cu putere in fata,tinand lancea in mana dreapta.Trecu ca o sageata prin stanga gardianului si se opri undeva in spatele sau.Cateva moment nici nu-si dadu seama ce se intampla.Apoi o fasie din materialul hainei lui Itazaur se desprinse si cazu la pamant.In locul respective aparu o dunga rosiatica si un lichid inchis la culoare incepu sa curga.Reusise sa-l atinga,gandi fericita.Dar inainte de a se bucura de victorie simti o impusatura in dreptul abdomenului.Privi in jos uimita si vazu o pata de sange care se marea cu fiecare moment ce trecea.Picioarele incepusera sa-i tremure si cazu in genunchi."La naiba".Se sprijini in lance si incerca sa se ridice,dar vocea lui o opri.
-Lupta s-a terminat.Am castigat!
-Nu s-a terminat inca.Mai pot continua,zise ea cu incapatanare.
Itazaur o privi si nu putu sa se abtina sa nu zambesca.Mda,incapatanata ca de obicei.
-Nu vom continua.Ai fost ranita.Daca asta ar fi fost o lupat adevarat ai fi fost la pamant.
-Daca asta ar fi fost o lupta adevarat la fel ai fi fost si tu.
-Probabil…dar tu esti cea care a cazut,deci ai pierdut.Trebuie sa vi cu mine.
Zicand acestea se apropie cu pasi lenti de ea si ii intinse mana prieteneste.Fata il privi o clipa dupa care se conforma.Pana la urma avea dreptate,chiar pierduse lupta.
-Acum lasa-ma sa-ti vad rana.Se lasa in genunchi si privi zgarietura de pe pielea de fildes.Nu era cine stie ce si rana incepuse déjà sa se cicatrizeze.In cateva minute orice urma a ei va disparea.Te doare?Leah nu putea sa nu observe blandeatea din vocea lui.O facea sa se simta oarecum mai bine.
-Nu.Hai sa mergem.E tarziu.Daca tata isi va de seama ca lipsesc va face o criza de nervi.
Itazaur chicoti.
-Putin zis…dar nici bine nu terminasera de vorbit ca un urlet infiorator sparse linistea din jur.
-LEAHHHHH!!!
Fata ofta…
-Vorbeam de dracu...!
Un alt motiv pentru care am ales acesta abordare e ca am vrut sa scriu ceva funny(cand am scris capitolul asta incercam sa mi-l imaginez pe Lucifer in rolul de tatic).Oricum..sper sa-ti placa ce voi scrie in continuare,dar te avertizez ca tot strange va fi.
Iti multumesc inca o data pentru comm.Apreciez mult .Te-am pupat
Cap 2
-De ce naiba zambesti asa soldat?Vocea comandantului rasuna in holul obscur care incepea sa se cutremure un pic.Ti se pare ca sunt amuzant?
-Nu domnule.Ma gandeam doar.
-Nu esti aici ca sa gandeti,baiete,ci sa executi.Daca vroiai sa gandesti puteai sa mergi la academie si sa stai cu pensula in brate,nu sa vi aici sa-mi manci mie nervii!
Barbatul era atat de aproape de el incat ii putea simti respiratia fierbinte pe piele.Urechiile ii vuiam,atat de tare urlase.Defapt era ferm convins ca ca pana si paznicii Purgatoriului auzisera.Ofta si isi indrepta mai mult spatele,scotand pieptul inafara,sperand ca macar postura ii va fi pe plac comandantului.
-Imi pare rau domnule!Nu se va mai repeta domnule!
Ce naiba cauti aici,pana la urma?intreba cel in varsta un pic mai potolit
-Mi s-a parut ca aud ceva,domnule,dar m-am inselat.Acest soldat se va intoarce la post.Saluta cu mult respect si se pregati sa faca stanga imprejur,dar comandantul il opri.
-Te vei duce sa te odihnesti,ti-ai terminat tura pe ziua de azi,baiete.Il privi pentru cateva clipe in ochi dupa care adauga pe un ton mai dur.Hai dispari,pana nu ma razgandesc.
-Da sa traiti am inteles!
Comandantul il privi pe tanar cum se indeparteaza si chicoti amuzat.Inca nu-si pierdu indemanarea,mai putea sa bage sperietii in dracusorii astai mici.Acum putea sa-si continue drumul linistit;deja intarziase.Daca pe el il considerau infricosator,ar trebui sa-i cunoasca consoarta.Numa el stia ce-o sa-si auda acasa pentru ca nu ajunsese la timp.
************
Itazaur respira usurat.Scapase ca prin urechile acului.Dar Leah nu va putea zice acelasi lucru cand va da ochii cu el.Reusise sa-l pacaleasca.Totusi lucrul acesta nu trebuia sa-l mire prea mult.Fata reusise sa-i fraiereasca pe toti cei pusi sa o pazeasca.De ce ar trebui sa faca el exceptie de la regula?Nu intelegea de ce Lucifer se dadea peste cap in incercarea de a o proteja.Nu credea ca cineva i-ar face vreun rau…era doar Fiica Infernului.Chinuri eterne l-ar astepta pe cel care ar incerca.Filosofand in continuare la situatie iesi din castel si porni spre Padurea Intunecata.Era sigur ca Leah venise aici.Ofta.Era interzis accesul acolo.Era considerat unul dintre cele mai periculoase locuri din Infern.Dar,desigur,mica pramatie nu prea respecta regulile,asa ca sigur aici venise.Stia ca in urma cu multi ani in padure se afla o tabara de antrenament special amenajata pentru cei din din garda personala a lui Lucifer,dar locul nu mai fusese folosit de mult.Pe masura ce patrundea in padure lumina lunii era obturata de ramurile intunecate si tot mai dese ale copacilor.In aer se simteau miasmele inecaciose alea Arborelui Mortii.Chiar daca sursa de lumina nu ajungea aici,locul nu era intunecat pe deplin.Flori multicolore luminau padurea,iar semintele lor luceau ca niste licurici in aer.Era un adevarat spectacol de lumini,dar Itazaur stiam ca nu trebuia sa se lase pacalit de aparente.Cu toata frumusetea ce o afisa, padurea adapostea cele mai otravitoare plante din Infern.Locul ii dadea fiori.Fosnete se auzeau peste tot.Trebuia sa o gaseasca si sa plece de acolo.Nu era un loc sigur.Se misca cu grija printre iarba ce-i ajungea pana aproape de genunchi,injurand cand ramurile copacilor i se strecurau printre picioare.Apoi dintr-o data vegetatia se rari,iar in fata lui aparu un fel de lunca,unde patrundea lumina lunii.Aici trebuia sa fie,gandi in timp ce se apropie si mai mult de locul cu pricina.Dar se opri in momentul in care o zari.Parul lung,negru ii cadea in cascade pe umeri si ii incadra chipul de fildes.Se misca in ritm de dans,balansadu-se de pe o craca pe alta,manuind cu indemanare lancea,ce trecea dintr-o mana in alta,in incercare ei de a distruge tintele expuse.Era un dans nebun,rapid care te atragea si te indemna sa privesti in continuare.In aceasta postura parea cu adevarat o zeita a razbunarii.Privirea din ochii ei albastrii era de gheata.Nu mai semana deloc cu fata poznasa,care aducea numai necazuri si le ingreuna viata gardienilor.Aici era cu totul si cu totul o alta persoana.Corpul atletic,frumos imbinat se misca cu repeziciune nedand semne de oboseala.Iazaur cunostea exercitiul.Si el fusese nevoit sa-l invete cand erau un novice.Era uimit de acuratetea cu care fata executa miscarile.Nu era un lucru usor de facut.Trebuia sa ai destula putere muscular pentru a-ti mentine echilibrul in tipul salturilor si viteza pentru a face atacul mortal.Le avea pe toate.Fata avea ceva fler,daca reusise sa invete de una singura acest exercitiu.Miscarile erau fluide,sigure si viteza cu care le efectua era acceptabila.
Itazaur se ascunse dupa trunchiul unui copac,continuand sa priveasca atras parca de dansul nebun care i se afisa in fata.Miscarile deveneau din ce in ce mai rapide,atat de rapide incat ii era greu sa le urmareasca.Daca inainte era uimit acum pur si simplu amutise.Era o adevarata profesionista.Si o adevarata frumusete,gandi el cu sinceritate,cu toate ca nu avea o infatisare obisnuita.Pielea unui demon avea o tenta mai inchisa la culoare si era mai dura,iar culoarea ochiilor varia de la negru intens,ca ai lui,la rosu inchis.Leah era singura care avea pielea aproape alba,sidefie si ochii albastrii.Daca o priveai in lumina blanda a lunii parea o papusa de portelan,fragila,gata sa se sparga la cea mai mica atingere.Poate asta era motivul pentru care Lucifer facea totul posibil de a o tine in siguranta.Totusi era mai usor sa o salveze de altii decat de propriul ei caracter.Fiind cufundat in ganduri nu-si dadu seama ca a fost vazut.Un suierat strabatu aerul captandu-i atentia,dar era dejà tarziu.Pana sa reactioneze un cutit se infipse in trunchiul de care se sprijinea chiar deasupra urechii stangi.Vrand sa se intoarca se trezi nas in nas cu Leah care ii puse lancea la gat.
-Cine esti si ce naiba vrei?zise acesta cu o voce dura,care iti ingheta sangele in vene.
-Asa iti intampini prietenii vechi fetito?intreba Iazaur incercand sa para detasat dar esuand lamentabil.Era mai rapida decat se asteptase.O subestimase.
-Aaa,tu esti Itazaur…nu te mai furisa asa.Poate data viitoare ramai fara gat.Lasa langea jos si abandona pozitia defensive.Ochii ii devenisera mai blanzi si pe buze ii aparuse un suras jucaus.
-Te vad intreg.Sa intelg ca comandantul era in toane bune?
-Nu-mi aduce aminte.Vei plati pentru ce mi-ai facut,zise Itazaur devenind serios.Nu ar trebui sa vi aici.E periculos.
-Nu incepe din nou.Nu am nevoie de o dadaca.Ma pot apara si singura.
-Mi-am dat seama de asta,dar totusi,regulile is reguli.Le vei respecta la fel ca noi ceilalti.
Leah incepu sa rada.Gardianul era atat de comic cand facea pe protectorul.
-Bine…hai sa facem un targ,zise acesta cu o lucire ciudata in ochi,care nu il incanta deloc pe barbat.Tu ma invingi si vin cu tine.Dar daca te inving eu,nu mai mai bati la cap de acum incolo.Ce zici?
Nu era un targ atat de rau,daca statea bines a se gandeasca.Da,ea era rapida si se pare ca stia cat de cat sa manuiasca lancea,dar la urma urmei era doar o incepatoare.El avea experienta.Va reusi sa o invinga.
-S-a facut,zise acesta schitand un zambet.Sa intelg ca arma ta va fi lancea?Cand fata aproba din cap,zambetul de pe fata lui se largi.Bun atunci si eu voi folosi tot o lance.Sa incepem.
Povarnisul deveni o arena.Fiecare isi alese un loc in marginile opuse,pregatindu-se de atac.Graba nu era o optiune.Trebuia sa gandeaca fiecare miscare in parte.Leah lua o pozitie defensive cand vazu ca Itazaur se apropie.Ochii o tradau asa ca ii inchise.Nu putea sa-l vada,dar il auzea destul de bine.Se apropia din stanga ei,apoi schimba cu rapiditate directia,sari peste ea si incerca sa o atace prin spate,dar acesta para lovitura,apoi se rasuci si-l lovi cu capatul opus al lancii in abdomen.Itazaur se dadu cativa pasi in spate oare cum uimit ca reusise sa-l detecteze.Se pare ca pana la urma se va distra,gandi amuzat.Fata dorea sa puna un pic de distanta intre ei,asa ca isi propti lance in pamant si sprijinindu-se de ea se dadu peste cap in spate.Bine ca nu statea rau cu flexibilitatea.Trebuia sa-si calculeze fiecare miscare.Isi lua avant si se indrepta cu repeziciune spre barbat,dand impresia ca vrea sa-l atace frontal,dar in momentul in care el dori sa contracareze tentativa,Leah disparu.Pentru un moment se lasa o liniste deplina.Itazaur nu intelegea unde putuse sa dispara,nu vedea si nu auzea nimic.Privi in toate directile,dar nimic,apoi isi ridica privire deasupra sa unde o zari.Reusi sa-si ridice lancea la timp pentru a se apara si o impinse cativa metri in spate.Acesta se dezechilibra si cazu,dar isi redresa repede pozitia.Incepuse sa oboseasca.Se putea observa pe chipul ei.Chiar daca lupta nu dura de mult timp trebuia sa tina cont ca ea se antrena déjà de cateva ore inainte sa ajunga el acolo.Era o minune ca nu se prabusea la pamant extenuata.Dar oricat de obosita ar fi fost,ochii ei aratau doar determinarea de a castiga,sau de a da tot ce e mai bun.Fata isi indoi genunchii si se lasa cat mai aproape de sol,apoi se impise cu putere in fata,tinand lancea in mana dreapta.Trecu ca o sageata prin stanga gardianului si se opri undeva in spatele sau.Cateva moment nici nu-si dadu seama ce se intampla.Apoi o fasie din materialul hainei lui Itazaur se desprinse si cazu la pamant.In locul respective aparu o dunga rosiatica si un lichid inchis la culoare incepu sa curga.Reusise sa-l atinga,gandi fericita.Dar inainte de a se bucura de victorie simti o impusatura in dreptul abdomenului.Privi in jos uimita si vazu o pata de sange care se marea cu fiecare moment ce trecea.Picioarele incepusera sa-i tremure si cazu in genunchi."La naiba".Se sprijini in lance si incerca sa se ridice,dar vocea lui o opri.
-Lupta s-a terminat.Am castigat!
-Nu s-a terminat inca.Mai pot continua,zise ea cu incapatanare.
Itazaur o privi si nu putu sa se abtina sa nu zambesca.Mda,incapatanata ca de obicei.
-Nu vom continua.Ai fost ranita.Daca asta ar fi fost o lupat adevarat ai fi fost la pamant.
-Daca asta ar fi fost o lupta adevarat la fel ai fi fost si tu.
-Probabil…dar tu esti cea care a cazut,deci ai pierdut.Trebuie sa vi cu mine.
Zicand acestea se apropie cu pasi lenti de ea si ii intinse mana prieteneste.Fata il privi o clipa dupa care se conforma.Pana la urma avea dreptate,chiar pierduse lupta.
-Acum lasa-ma sa-ti vad rana.Se lasa in genunchi si privi zgarietura de pe pielea de fildes.Nu era cine stie ce si rana incepuse déjà sa se cicatrizeze.In cateva minute orice urma a ei va disparea.Te doare?Leah nu putea sa nu observe blandeatea din vocea lui.O facea sa se simta oarecum mai bine.
-Nu.Hai sa mergem.E tarziu.Daca tata isi va de seama ca lipsesc va face o criza de nervi.
Itazaur chicoti.
-Putin zis…dar nici bine nu terminasera de vorbit ca un urlet infiorator sparse linistea din jur.
-LEAHHHHH!!!
Fata ofta…
-Vorbeam de dracu...!
"Omul este cel mai putin el insusi,atunci cand vorbeste in propria persoana.Da-i o masca si el va spune adevarul."Oscar Wilde
![[Imagine: chibi_5001.gif]](http://animezup.com/chibi/img/user/chibi_5001.gif)
, chibi-ul lui