28-07-2010, 12:04 AM
Buna...am dat si eu un pic pe aici si am zis sa postez un fic.Este primul,asa ca astept din toata inima pareri si critici.Sper sa va placa...
Capitolul 1 - Bine ati venit in Infern
Era o dimineata obijnuita in Infern.Intunericul negru ca smoala imbraca intreaga zare cufundata parca in somnul cel de veci.Totul parea nemiscat,inghetat intr-un timp ce nu cunoaste inceput sau sfarsit.Undeva la est se putea observa o lumina palida ce isi facea aparitia.Cerul Infernului incepea sa se aprinda,luand o tenta rosiatica.Apoi,ca de nicaieri,o luna plina,brazdata de cratere imense aparu la orizont.Anticii o numeau luna demonica,astrul ce bantuia cerul infernului in timpul zilei.Aici niciodata nu era soare;defapt foarte putini demoni avusera prilejul de a-i vedea lumina stralucitoare cu proprii ochi.Ei,creaturi ale intunericului,preferau lumina blanda a lunii ce le mangaia chipurile de milenii.
Da,gandi Leah,era doar o dimineata obijnuita.Nimic special nu se va intampla.Asta daca nu-si va baga ea codita un pic.
Hotarata sa inceapa cu dreptul se ridica repede din pat,dar fara zgomot,caci nu vroia sa alarmeze garzile ce sigur faceau paza in fata usii.Ofta nemultumita.Stia ca tatal ei o iubea si isi facea griji pentru siguranta ei,dar batranul trebuia s-o ia mai moale.De parca cineva s-ar atinge de fiica lui Lucifer?! Nimeni nu era atat de prost.
Se spala cu apa rece din ligheanul de pe masuta,isi infasca hainele de pe unde le lasase cu o seara inainte si se imbraca repede ferm hotarata sa iasa din castel inainte ca lumina lunii sa-i trezeasca pe toti la viata.Isi plimba ochii prin camera in incercarea de a gasi ultimul obiect necesar expeditiei pe care o avea in plan:lancea primita cadou de la tatal ei in ziua cand implinise 13 ani,cunoscuta si sub numele de Lancea lui Hades.Legenda spunea ca manuitorul acelei arme va putea deschide si inchide Portile Infernului si va putea calatori spre alte dimensiuni ale Iadului.Fusese atat de fascinata de povestire incat jurase ca intr-o buna zi va reusi sa o manuiasca pe deplin.Cu atat mai mult isi dorea acest lucru cu cat stia ca,de obicei,lancea era o parte din mostenirea urmasilor masculini ai familiei regale.Niciodata,pana in acel moment,o persoana de sex feminin nu primise un asemenea dar.Asa ca,ultimul lucru pe care si-l dorea era sa-si dezamageasca tatal,care avusese atata incredere in ea,incat incalcase o traditie veche de milenii.
Fiind acum pregatita,se apropie incet de usa incaperii de care isi lipi urechea in incercarea de a auzi eventualele zgomote de pe hol.Dar nimic.Inca era liniste.Deschise usa,inaltand in gand o mica ruga oricui ar fi dispus s-o asculte ca usa sa nu scartaie.Era un gardian acolo,dar atipise cu capul in piept si cu gura deschisa.Se pare ca pana la urma va avea noroc,gandi fericita,in timp ce iesi pe varfuri si ocoli paznicul ce era cufundat in lumea viselor.Merse pe holul intunecos pana ce ajunse la prima cotitura.Schimba directia si-si mari pasul.Pe aici erau mai multi paznici.Chiar nu vroia sa fie prinsa in flagrant delict.Dupa inca aproximativ o suta de metri ajunse in dreptul unei ferestra mari si inalte prin care puteai observa padurea din spatele castelului.Privi in jos la distanta ce o separa de pamant si inghiti in sec.Niciodata nu ii placusera prea mult inaltimile,dar o fata trebuie sa faca ce trebuie sa faca.
Trase adanc aer in piept si isi trecu piciorul peste pervaz,dar in momentul in care se pregatea sa repete actiunea si cu celalalt auzi in spate un tusit discret.
-Sss,mai incet!vrei sa alertezi garzile?zise ea mult prea concentrata ca sa-si mai dea seama ca in spatele ei se afla defapt un gardian.Tusitul se auzi din nou,de acesta data un pic mai tare.
-Parca ti-am zis sa nu faci gal...dar se opri la mijlocul propozitiei dandu-si seama de situatia in care se afla."La naiba!"Isi intoarse chipul pe care era zugravit un zambet angelic.
-Buna!ce dimineata frumoasa pentru o plimbare,nu-i asa?continua ea fluturand incet din gene ca un copil nevinovat.
-Ar fi mai buna daca nu ar trebui sa te culeg de pe pervaze la orele astea matinale,veni raspunsul promt al gardianului ce o privea oarecum amuzat si cu mainile stranse pe piept.
Leah ofta.Nu era a buna.Il prinse tocmai pe Itazaur.Cu el nu prea ii mergea,asa ca se hotara sa schimbe tactica.
-Mda...vroiam sa iau o gura de aer si privelistea de aici ii asa frumoasa.
-O gura de aer cu picioarele peste pervaz?intreba barbatul ridicand o spranceana
-Vai de mine...alea cum naiba au ajuns acolo?Ar trebui sa fiu mai atenta,nu se stie niciodata cum poti sa cazi de aici.
Itazaur ofta zgomotos;se vedea pe chipul lui ca nu era deloc impresionat de discursul fetei.
-Hai,jos de acolo si la tine in camera!Tatal tau va face un infarct daca aude ca iar iti arde de glume.
-Nu prea cred ca Lucifer poate face infarct,dar in fine,ma duc,ma duc...
Fata se intoarse pe jumatate,fiind pregatita sa intre inauntru,cand se opri si facu niste ochi mari.
-In spatele tau! si ridica mana aratand spre acea directie.Pe itazaur il bufni rasul.
-Haide Leah,ma subestimezi atat de mult incat sa crezi ca m-as lasa pacalit de o faza asa de vech...,dar inainte de a termina propozitia auzi sunetul unor pasi care se apropiau si un urlet infiorator stabatu holul.
-Itazaur,de ce naiba nu esti la postul tau?Parca ti-am specificat ca sub nici o circumstanta sa nu parasesti postul."Blesteme"Gardianul ingheta in pozitie de drepti in asteptarea comandantului sau,care parea cu adevarat scos din pepeni,nu inainte insa de a arunca o ultima privire spre pervazul care acum era gol.Undeva de afara se auzi un ras suav,ca de zana,dar care,defapt,apartinea unui adevarat dracusor.
"Te prind eu Leah,stai sa scap de aici si vezi tu!",gandi tanarul pe fata aparandu-i un zambet siret.
Capitolul 1 - Bine ati venit in Infern
Era o dimineata obijnuita in Infern.Intunericul negru ca smoala imbraca intreaga zare cufundata parca in somnul cel de veci.Totul parea nemiscat,inghetat intr-un timp ce nu cunoaste inceput sau sfarsit.Undeva la est se putea observa o lumina palida ce isi facea aparitia.Cerul Infernului incepea sa se aprinda,luand o tenta rosiatica.Apoi,ca de nicaieri,o luna plina,brazdata de cratere imense aparu la orizont.Anticii o numeau luna demonica,astrul ce bantuia cerul infernului in timpul zilei.Aici niciodata nu era soare;defapt foarte putini demoni avusera prilejul de a-i vedea lumina stralucitoare cu proprii ochi.Ei,creaturi ale intunericului,preferau lumina blanda a lunii ce le mangaia chipurile de milenii.
Da,gandi Leah,era doar o dimineata obijnuita.Nimic special nu se va intampla.Asta daca nu-si va baga ea codita un pic.
Hotarata sa inceapa cu dreptul se ridica repede din pat,dar fara zgomot,caci nu vroia sa alarmeze garzile ce sigur faceau paza in fata usii.Ofta nemultumita.Stia ca tatal ei o iubea si isi facea griji pentru siguranta ei,dar batranul trebuia s-o ia mai moale.De parca cineva s-ar atinge de fiica lui Lucifer?! Nimeni nu era atat de prost.
Se spala cu apa rece din ligheanul de pe masuta,isi infasca hainele de pe unde le lasase cu o seara inainte si se imbraca repede ferm hotarata sa iasa din castel inainte ca lumina lunii sa-i trezeasca pe toti la viata.Isi plimba ochii prin camera in incercarea de a gasi ultimul obiect necesar expeditiei pe care o avea in plan:lancea primita cadou de la tatal ei in ziua cand implinise 13 ani,cunoscuta si sub numele de Lancea lui Hades.Legenda spunea ca manuitorul acelei arme va putea deschide si inchide Portile Infernului si va putea calatori spre alte dimensiuni ale Iadului.Fusese atat de fascinata de povestire incat jurase ca intr-o buna zi va reusi sa o manuiasca pe deplin.Cu atat mai mult isi dorea acest lucru cu cat stia ca,de obicei,lancea era o parte din mostenirea urmasilor masculini ai familiei regale.Niciodata,pana in acel moment,o persoana de sex feminin nu primise un asemenea dar.Asa ca,ultimul lucru pe care si-l dorea era sa-si dezamageasca tatal,care avusese atata incredere in ea,incat incalcase o traditie veche de milenii.
Fiind acum pregatita,se apropie incet de usa incaperii de care isi lipi urechea in incercarea de a auzi eventualele zgomote de pe hol.Dar nimic.Inca era liniste.Deschise usa,inaltand in gand o mica ruga oricui ar fi dispus s-o asculte ca usa sa nu scartaie.Era un gardian acolo,dar atipise cu capul in piept si cu gura deschisa.Se pare ca pana la urma va avea noroc,gandi fericita,in timp ce iesi pe varfuri si ocoli paznicul ce era cufundat in lumea viselor.Merse pe holul intunecos pana ce ajunse la prima cotitura.Schimba directia si-si mari pasul.Pe aici erau mai multi paznici.Chiar nu vroia sa fie prinsa in flagrant delict.Dupa inca aproximativ o suta de metri ajunse in dreptul unei ferestra mari si inalte prin care puteai observa padurea din spatele castelului.Privi in jos la distanta ce o separa de pamant si inghiti in sec.Niciodata nu ii placusera prea mult inaltimile,dar o fata trebuie sa faca ce trebuie sa faca.
Trase adanc aer in piept si isi trecu piciorul peste pervaz,dar in momentul in care se pregatea sa repete actiunea si cu celalalt auzi in spate un tusit discret.
-Sss,mai incet!vrei sa alertezi garzile?zise ea mult prea concentrata ca sa-si mai dea seama ca in spatele ei se afla defapt un gardian.Tusitul se auzi din nou,de acesta data un pic mai tare.
-Parca ti-am zis sa nu faci gal...dar se opri la mijlocul propozitiei dandu-si seama de situatia in care se afla."La naiba!"Isi intoarse chipul pe care era zugravit un zambet angelic.
-Buna!ce dimineata frumoasa pentru o plimbare,nu-i asa?continua ea fluturand incet din gene ca un copil nevinovat.
-Ar fi mai buna daca nu ar trebui sa te culeg de pe pervaze la orele astea matinale,veni raspunsul promt al gardianului ce o privea oarecum amuzat si cu mainile stranse pe piept.
Leah ofta.Nu era a buna.Il prinse tocmai pe Itazaur.Cu el nu prea ii mergea,asa ca se hotara sa schimbe tactica.
-Mda...vroiam sa iau o gura de aer si privelistea de aici ii asa frumoasa.
-O gura de aer cu picioarele peste pervaz?intreba barbatul ridicand o spranceana
-Vai de mine...alea cum naiba au ajuns acolo?Ar trebui sa fiu mai atenta,nu se stie niciodata cum poti sa cazi de aici.
Itazaur ofta zgomotos;se vedea pe chipul lui ca nu era deloc impresionat de discursul fetei.
-Hai,jos de acolo si la tine in camera!Tatal tau va face un infarct daca aude ca iar iti arde de glume.
-Nu prea cred ca Lucifer poate face infarct,dar in fine,ma duc,ma duc...
Fata se intoarse pe jumatate,fiind pregatita sa intre inauntru,cand se opri si facu niste ochi mari.
-In spatele tau! si ridica mana aratand spre acea directie.Pe itazaur il bufni rasul.
-Haide Leah,ma subestimezi atat de mult incat sa crezi ca m-as lasa pacalit de o faza asa de vech...,dar inainte de a termina propozitia auzi sunetul unor pasi care se apropiau si un urlet infiorator stabatu holul.
-Itazaur,de ce naiba nu esti la postul tau?Parca ti-am specificat ca sub nici o circumstanta sa nu parasesti postul."Blesteme"Gardianul ingheta in pozitie de drepti in asteptarea comandantului sau,care parea cu adevarat scos din pepeni,nu inainte insa de a arunca o ultima privire spre pervazul care acum era gol.Undeva de afara se auzi un ras suav,ca de zana,dar care,defapt,apartinea unui adevarat dracusor.
"Te prind eu Leah,stai sa scap de aici si vezi tu!",gandi tanarul pe fata aparandu-i un zambet siret.
"Omul este cel mai putin el insusi,atunci cand vorbeste in propria persoana.Da-i o masca si el va spune adevarul."Oscar Wilde
, chibi-ul lui