Jurnalul secret al vietii mele [+18]

[Savarina Ali]

M-am gandit sa fac un fic tip jurnal. Este putin ciudat, insa aici o fata cam de varsta majora, in jur de 19 ani isi va scrie memoriile negru pe alb. Este cidat isa asa si trebuie. Aceasta idee mi-a venit seara trecuta cand imi lasam gandurile pe un caietel alb cu pe care sunt desenate inimioare, facute de mine si pe care scrie „Strict Secret!”. Deci nu mai trag de timp si sa incepem sa povestim.
Disclaimer: Nu detin niciun personaj din anime-ul Naruto al caror posesor adevarat este defapt Kishimoto Masashi si nu fac profit de pe urma personajelor sau intamplarilor.

[center]Draga jurnalule,[/center]

23-05-2010

Este prima data cand scriu asa ceva. Mi-a venit ideea seara trecuta cand am vizionat un film cu cea mai buna prietena a mea. Era despre o fata care indura multe obstacole. Asa am decis sa scriu si eu un jurnal. Voi scrie in fiecare seara ceea ce mi se intampla. Ar trebui sa ma przint putin. Astfel pot sa imi amintesc peste ani cum eram acum.
Sunt inalta de 1.75 m, am parul roz si ochii verzi precum smaraldele. Sunt prietenoasa de felul meu si nu imi plac persoanele care imi dau odine. Acesta este singurl meu defect. Numele meu este Sakura Haruno. Am o famileie instarita, dar acest lucru nu ma mai poate ajuta acum. Tatal meu a murit acum cinci ani, intr-un accident de masina. In acest moment stau pe pervazul actualei mele case din Paris. Locuiesc in Franta de cand aveam trei ani. Stau aici de saisprezece ani. Acum am nouasprezece ani. Sunt in ultimul an de liceu. Mai este o luna si se termina . Eu nu voi putea sa il inchei aici in Franta, deoarece maine plec cu mama in Konoha. Acolo se afla cel care dupa cinci ani de suferinta, a intrat in viata mamei mele. Eu sunt impotriva lui, deoarece nu il cunosc. Nu vreau sa-l cunosc pe cel ce ar putea sa intre in viata mamei mele in locul tatalui meu.
Nu ma pot impotrivii. Este prima data dupa moartea tatei cand ea este fericita. Nu pot sa mai fiu foarte mult timp barajul care o protejeaza. Nu mai am puterea necesara. Imi doresc asa de mult sa nu se insele si sa fie dragostea vietii ei. Am sa-ti povestesc mai in detaliu cum a murit tata, deoarece eram acolo si am vazut totul
[center]Flashback[/center]
Stateam cu tata in fata si ma uitam ganditoare pe geam. Era noapte si stelele straluceau pe cerul innorat. De odata picaturi mari au inceput sa cada din cer, vestind o furtuna periculoasa sau poate a vestit un pericol mare. Pe cerul inchis la culoare au inceput sa se vada lumini stralucitoare, acele fiind fulgerele. Din cand in cand se mai auzeau si niste zgomote care iti faceau pielea de gaina. Am tresarit prima data si m-am uitat in fata. Vedeam cum stergatoarele se straduiesc se straduiesc sa faca fata picaturilor mari si dese ce cadeau din cer. Farurile masinilor straluceau in intuneric si ne ajutau sa vedem masinile care se apropie de noi. Zhomote se auzeau cand acestea treceau in dreptul nostru.
-Nu iti fie frica scumpa mea, imi spuse tata spargand tacerea apasatoare care se lasase intre noi. Acesta a dat drumul la radio ca sa nu se mai auda trasnetele.
-Nu imi este frica, tati! spun eu zambind si uitandu-ma la el. Esti cu mine si nu imi este frica, continui uitandu-ma la el.
Dintr-o data doua faruri se vedeau in fata noastra si apoi am simtit doar o lovitura puternica, si doua brate care m-au luat si ma protejau. Cand m-am trezit eram intr-o camera vopsita in alb. Eram intinsa pe un pat tare, cu asternuturi albe. M-am uitat prin jur sinu vedeam pe nimeni. Dintr-o data pe usa a intrat un barbat inalt si brunet imbracat cu un halat alb. Din cate mi-am dat seama repede, era doctor deci eu eram in spital. Ma uitam la el si acesta imi zambea stins. Prima intrebare care mi-a trecut prin minte a iesit fara sa vrea printre buzele mele.
-Unde e tata? il intrebam eu pe acel doctor care a oftat adanc ajutandu-ma sa ma ridic si m-a condus intr-o camera unde mama mea statea cu mana tatalui meu in a ei si plangea cu lacrimi amare.
-Tataaa, am strigat eu stins si lacrimile au iceput sa se prelinga pe obrajii mei. Am alergat la el si acesta a intredeschis cu greu ochii.
-Nu ... plange draga mea, imi spunea acesta cu greu. Eu voi fi bine ... acolo unde ... ma duc, spuse acesta si eu am inceput sa strig la el si sa-l zgaltai ca o nebuna.
-Nuuu! Tata nu face asta ... de ce? De ce? De ce eu? intrebam eu neprimind un raspuns.
-Pentru ca ... asa trebuie ... voi avea grija de voi doua ... de acolo ... de sus, spuse acesta cu o voce stinsa, intr-un final raspunsul mult asteptat. Vreau sa va pup pentru ultima data ... si sa va strang in brate, spuse acesta si mama ii face pe plac apoi si eu, cu greu deoarece ma uitam in vid. Dupa ce ma imbratiseaza si ma saruta pe frunte, inchide ochii.
-Tataaa ... tipam eu prin salon si nu ma puteam controla, pana cand nu mi-a fost administrata o injectie cu somnifere. Am adormit instantaneu si cand m-am trezit eram in camera mea.
[center]Endback[/center]
Privesc cu atentie surorile sclipitoare ale reginei noptii. Regina este luna, iar surorile ei sunt stelele. Sunt fermecatoarea. Tatal meu ma invatase cum sa recunosc totul pe cer. Sagetatorul, Carul Mare, Carul Mic, Gemenii, Steaua Nordului si multe altele. Tatal meu m-a invatat foarte multe lucruri. Imi este asa de dor de el, nici nu pot explica in cuvinte ceea ce simt in momentul de fata. Este mult prea profund. Ma depaseste.
Stau si plang in fiecare noapte si ma gendesc la el. De ce oare m-a parasit? De ce mi se intampla mie asta? Acestea sunt intrebarile ce ma macina in ultimii cinci ani. Acum mai nou am alte intrebari ce ma enerveaza la culme. O sa-mi placa tipul asta? O sa ma inteleg cu el? O sa ma comport la fel cum spera mama? Intrebari fara raspuns. Intrebari ce nu ma lasa nopti intregi sa dorm.
In acest moment o lacrima cristalina a murdarit foaia si a intins cerneala albastra. Nu pot sa cred ce viata am, este ciudat sa nu pot visa ca am un viitor alaturi de ambii mei parinti. Maine ma intorc iar in Konoha. Nu mai cunosc pe nimeni, ninimeni nu ma mai cunopaste pe mine. Aveam trei ani nu stiam ce sunt aia prieteni. Stateam cu parintii mei. Cred ca mai am cateva poze cu acele vremuri. Ma ridic usor de pe pervaz si ma duc sa vad in albumele cu poze pe care le am si eu. Deschid usor album nevrand sa-l rup si incep sa dau pagini.
Ma uit in album cam doua ore si apoi imi iau din nou jurnalul. Probabil o sa ma intreb mai tarziu de ce povestesc in tim ce privesc. Este simplu draga eu din viitor. Am scris aceste lucruri dupa ce am rasfoit albumul. Acolo am gasit doua poze in care era eu si alte doua fete. Una blonda si cealalta bruneta cu nuante violete. Cea blonda avea ochii albastrii si cea bruneta ochii lilia. Pe spatele pozei scrie „Sakura, Ino si Hinata 23-07-1993”. Uneori imi place ca mama scrie pe spatele pozelor anul in care sunt facute. Am gasit poza sin Konoha, dar asta nu ma ajuta cu nimic. Ele bauiesc ca m-au uitat. Eram mici atunci aveam doi anisori eu si nu stiu cat aveau ele ca erau putin mai mici decat mine.
Am sa o mai intreb cateva lucruri pe mama despre ceea ce o sa se intample si ceea ce s-a intamplat in Konoha cu multi ani in urma. Poate o sa mai imi spuna despre Ino si Hinata.
Se face tarziu, mult prea tarziu asa ca mai bine as adormi.

Noapte buna jurnalule,
By Sakura Haruno

Edit : Am modificat deoarece nu aveam 40 de randuri ...