Naruto fanfic

[Verrine]

-Nu va faceti griji. Voi merge eu si voi discuta cu Naruto, zise Sakura pe un ton calm[punct]
Astfel fata iesi si ea pe usa afara[renunta la afara... suna mai bine fara;)], plecand in cautarea lui Naruto [virgula]intreband pe fiecare persoana pe care o intalnea daca l-au vazut pe „blondul cu zambet larg”. Asa era poreclit baiatul dupa lupta ce o purtase cu cel mai mare dusman al satilui[satului], si anume: Sasuke Uchiha.
Totul era in zadar. Fata nu aflase nimic. Parca Naruto se evaporase complet, insa in acel moment si-a adus aminte de locul unde blondul statea mereu gandindu-se la problemele sale. Sakura nu a pornit spre acel loc, ci a plecat catre casa. Se parea ca fata avea ceva de ascuns. Intotdeauna,[fara virgula] cand simtea ca durerea l-a atins pe Naruto, incerca sa-l impace, insa acum era altfel.
Sakura avea de cand sa nu il faca sa se simta bine, ci sa-i tina o predica.

***
De pe noptiera din camera unde razele soarelui intrau pe fereastra larg deschisa, Sakura luase un mic talou,[tablou] un tablou [totusi, tabloul este ala care il tii in perete... mai degraba poza sau ceva de genu] in care era prezenta toata Echipa 7 formata din aceeasi copii cu zazmbetul[zambetul] prezent[renunta la cuv, plus ca deja este o repetitie] pe fata: Naruto, mereu plin de viata;Sasuke, la fel de sobru, insa cu un mic zambet scrijelit pe fata [fara " pe fata".];Sakura, avand aceeasi putere de a rade in fata problemelor si Kakashi, cel ce acum nu mai era.
Lua poza si plecase fara a inchide usa in urma ei. Pornise imediat, fara a mai sta pe gand, spre o stanca unde blondul era asezat privind cerul albastru oglindandu-se in apa limpede, pasarile libere ce il strabateau , si de asemenea, privea [fara "privea", suna mai liber fara] norii ce ii aduceau aminte de persoanele dragi lui.
Intr-un moment aparu si fata aruncandu-i poza pe piept baiatului, in timp ce-l privea incruntata.
-Vrei ca vietile lor sa nu mai insemne nimic? Tot ce a facut Sensei pentru noi sa nu mai aiba loc in inima ta? Iti aduci aminte ce a zis inainte de asi da ultima suflare?....[ mergea si fara punctele astea]Stii cand... insa propozitia nu a fost terminata.
Naruto, satul de micile intrebari ale fetei, ataca si el prin vorbe ce au facut-o pe Sakura sa il priveasca fix si sa nu mai scoata niciun cuvant...[punct]
-Inceteaza! Zise baiatul pee[pe] un ton puternic. Imi pui atatea intrebari, insa nu stii nimic. Vrei sa fii ceea ce nu poti deveni, Sakura. Crezi ca tu le intelegi pe toate insa nu e asa. Stii macar de ce vin aici? Raspunde-mi...
Insa tot ce a putut face fata a fost sa-l priveasca. Pe obrajii ei plazi [palizi cred ca ai vrut sa scrii:-?] au inceput sa apara lacrimi cristaline ce se prelingeau pe buzele ei fine. A dat sa spuna ceva, insa niciun cuvant nu a reusit sa rosteasca. [mergea mai bine: insa nu a reusit sa rosteasca niciun cuvant]
Baiatul a luat poza in mana uitandu-se la ea, apoi rupand-o in doua. [ uite propozitia asta dovedeste ca nu era tablou :))]Gesturile pe care le facea blondul ,[fara virgula] au lasat-o masca pe Sakura. Nu0-i[Nu-i] venea a crede ce face. Cazand langa Naruto, Sakura l-a lovit puternic peste fata spunandu-i:
-De ce....[trei puncte, nu patru] De ce faci toate aceste gesturi,[space]Naruto? Nu vezi ca ne ranesti pe toti? Inceteaza! Spuse ea in timp ce lacrimile continuau sa curga[punct]
Linistea s-a lasat imediat peste cei doi adolescenti, doar usoara briza, ce ducea frunzele batranilor copaci prin aer, se mai auzea. [ ce fraza frumoasa 8->]


***

Intre timp, undeva, in Tara Focului, pe un munte inalt unde se putea observa foarte greu o deschizatura in stanca puternica, se afla ascunzatoarea celul[celui] mai periculor[periculos] ninja, Sasuke.
Statea acolo, impreuna cu Kabuto, asteptat momentul potrivit pentru o noua lovitura ce va afecta Satul Frunzei pe vecie.
-Si Sasuke... Cand ai de gand sa-ti pui in aplicare planul? zise Kabuto cu un zambet isteric[punct... si de zambet isteric n-am auzit:))]
Insa brunetul nu a spus nimic pentru cateva momente, continuand sa-si toarne ceai in ceasca ce se afla in fata lui.
Din ultima lupta pe care o purtase cu Konoha, Sasuke se schimbase foarte mult, dorindu-si din toata puterea sa se razbune, incepand cu Naruto. Dupa lupta se aliase cu Kabuto, desigur folosindu-l si pe el asa cum l-a folosit si pe Madara, folosindu-i[repetitie... ai mai scris un "folosindu-l" plus acel "folosit"] arta pe care o invata-se.
-Kabuto, am nevoie de o persoana puternica, insa nu acum. Am nevoie de ea foarte curand, asa ca stii ce ai de facut. Spuse baiatul in timp ce il privea pe omul ce statea in fata sa, omul ce avea puterea necesara razbunarii[punct]
-M-am gandit deja la cineva, Sasuke. Tu doar spune-mi cand ai nevoie de el si eu il voi reinvia.
Stand si vorbind amandoi despre batalia ce urma sa fie data, Sasuke isi aducea aminte cum era pe vremuri, inainte sa apara Orochimaru,[punct]. Dar toate aceste amintiri nu erau de ajuns sa-l faca pe baiat sa se razgandeasca si sa devina la fel cum era inainte. Ura si durerea l-au afectat mult prea mult pentru a se intoarce inapoi. Nu mai putea vedea drumul cel bun, alegandu-l pe cel ce nu trebuia.
Multe alte amintiri ii rascoleau minte[mintea], insa brunetul a pus capat...
-Toti cei din Konoha vor simti durerea pe care eu am simtit-o....[cred ca aici s-ar fi potrivit mai bine un semn al exclamarii:-?]

Ok, am terminat.
M-am gandit sa fac o corectura asa mai pe indelete deoarece ficul este mult rpea genial pentru a fi afectat de niste greseli de tastare sau repetitii:-S.
Imi place foarte mult cum descrii unele peisaje si uneori sentimentele personajelor. Totusi, actiunea este cam grabita, air unele propozitii sunt prea lungi @-). Nu stiu sigur, dar cred ca nu recitesti textul cu atentie inainte sa-l postezi. [ stiu cum e... lenea asta].
Cam atat as avea de spus, sper sa nu te-a suparat postul meu :-S. N-am avut intentii rele. Oricum, astept urmatorul capitol :P