Vampire knight - A small intruder +18 [make by Ella, Manu's sister]

[Nywa]

@ Iryna, un om poate sa isi puna pene de la porumbei sau corbi prin cap, ca le indieni din America si bilute din acelea pentru impletituri si faza cu Kaname, ai vazut ce a spus despre ea si a vrut sa o umileasca si cu termina-l cu scrisul o data ce il incepi? Scriu cand am imaginatie ^.^

Multumesc pentru comenturi.


La lumina…

„Sufletul ne este reflexia, trupul ne este umbra, iar ochii ne sunt oglinda minti noastre” – cuvinte alese

P.O.V. Ayane: Stateam pe baldachinul dublu, cu perdelele de culoarea mieri, incat pareau ireale. Cearceafurile erau de aceeasi culoare ca si perdelele, dar erau facute din satin. Pe perna mare din mijloc am gasit o bomboana de menta, cand am intrat prima data cu Cross si acum bomboana era tot acolo. Aveam pe mine o pereche de pantaloni de trening, scurti si un maiou pe trup, expunandu-mi formele ce le aveam, dar le uram. Nu imi doream sani mari, abdoment plat si fund bombat. Am oftat si am continuat sa imi trec pieptanul prin par, gandindu-ma la baiatul blond, care imi aduse umbrela. Cum il chema? Aido parca sau ceva de genul. Asa am auzit cum l-a strigat colegul sau de camera acum doua ore. El a fost cel mai socat de ce a patit nesimtitul acela de Kuran. Ma simteam atat de bine ca le-am aratat putin din ce pot face, dar si rusinata, ca nu vroiam sa le fie frica de mine. „Nu poti sa schimbi cu nimic firea lucrurilor, asta inseamna sa accepti frica celor din jurul tau” imi sopti un glas de femeie in minte. Oftez resemnata si aprob din cap. Acel glas m-a ajutat sa trec de fiecare data peste experimentele doctorilor, dandu-mi taria si puterea de a ma lupta pentru viata si acum ma invata sa accept orice, chiar si frica celor din jurul meu. Las peria pe pat si ma ridic, pasind pana la geam, dand la o parte perdelele grele de catifea visinie. Deodata camera fusese invadata de lumina orbitoare a dimineti, facandu-ma sa ma intorc cu spatele la fereastra. Am clipit de cateva ori si mi-am sters lacrimile de la ochi, fiindca lumina m-a facut sa lacrimez usor. Acum puteam sa vad mai bine camera. Avea pereti auri, simpli, ba nu, cu vreun tablou sau doua, pictate cu nu stiu ce peisaje nocturne. O biblioteca goala, ce astepta sa fie umluta cu carti sau cu ceva. Mai aveam un dulap dublu, din lemn de abanos cu oglinda pe ambele usi, din pacate, gazduia doar vreo zece sau douasprezece haine – aici intra si lenjeria intima – de ale mele. Intr-un dulap, avea un serviciu de ceai din portelan si lingurite, care mai de care mai cu fite. Nu stiu, daca voi avea nevoie vreodata de asa ceva, dar nu se stie niciodata.
M-am intors din nou, cu fata spre lumina, dar cu mana paravan la ochi si am deschis geamul. Ies pe balconul micut ce il aveam la camera si ma urc pe balustrada, fara sa ma ajut de maini. Cand pupilele mi se obisnuisera cu spectrele de lumina, am inceput sa ma plimb pe balustrada de ciment, intr-un echilibru perfect. Deodata sar jos, aterizand lin si fara zgomot pe iarba umeda, din cauza ploii de azi-noapte, imi gadila talpile. Am pornind prin padure, privind minunata natura, cum se trezea usor la viata. Pasi ma purtau spre o casa din lemn si dupa mirosul de balegar, cred ca era un adapost de animale. Cand ajung la casuta, am atins foarte exagerat de usor, lemnul si am inceput sa il pipai. Mi-am lipit fruntea de scandura si am putut sa vad in interiorul locului, de fapt vedeam doar o parte. Vad cum in interior intra Zero imbracat tot in negru si mi-am amintit ca aceea este uniforma celor din clasa de zi. Argintiul se tranti in fan si un cal alb, foarte dulce, il linse pe cap. Chicotesc usor si apoi ma indepartez de perete si sar usor, aterizand pe varfuri. Semanam cu zanele din povestile, care mi le spunea in fiecare seara, doamna Chang, dar eu nu eram o zana, ci o vrajitoare rea si periculoasa. Am ajuns la intrarea in grajdi si am ridicat un deget si am depasit cu el, pragul usi. Pielea incepu sa ma arda si mi-am retras rapid, degetul in insiguranta.
Calul cand ma vazu, necheza o data si il linse pe tanar pe par. Acesta se ridica si scoase un pistol argintiu, incarcandu-l si atitindu-l asupra mea.
- Scuza-ma Ayane, dar nu te mai furisa asa, spuse obosit si baga la loc in haine, pistolul.
- Scuze. Pot sa intru? Il intreb curios, privindu-l drept in ochii de ametis.
- Ai nevoie de invitatie sa intri in graji?
- Da.
- Bine, intra, spuse el si eu am pasit timida inauntru. Ce cauti treaza? Ma intreba curios, cand eu am dat calului sa imi miroase mana.
- Nu dorm.
- Niciodata sau ai insomni sau sforaie Aido si Kaname prea tare ca sa poti sa dormi?
- Niciodata nu dorm, raspund, zambindu-i usor.
Incuviinta din cap oftand si ma facu norocoasa, ca nu pot sa dorm. Ma incrunt ce vrea sa spuna cu asta, dar cand sa il intreb, la usa apare domnul Cross, urmat de Adio si o fata cu parul saten-inchis, lung pana la fund si cu bretonul ce ii intra in ochii ciocolati. Purta o fusta pe picioare, verde, un hanorac roz. In picioare avea niste cizme din piele. Dupa tresaturi, cred ca este sora nesimtitului aluia de Kuran.
- Zero, mergi te rog cu Yuki si Aido la cumparaturi? Il intreba satenul.
- Eu n-am chef, luati-o pe Ayane, spuse tanarul si eu raman socata.
Ma uit cu ochii mari la Zero, apoi la ceilalti si inghit in sec.

P.O.V. Aido: Mergeam alaturi de nou-venita, in timp ce Yuki alerga de la un magazin la altul. De ce am acceptat sa merg cu sotia lui Kaname la cumparaturi? Fiindca am devenit tutorele ei si raspund si cu capul de viata ei. Aud un chicotit fantomatic de langa mine si ma intorc spre vampiroaica. Parea foarte relaxata, chiar daca oameni se uitau dupa ea, ca la obiecte straine. Purta doar un maiou pe trup – avea sani mari, visul oricarui barbat, baiat si aici intra si vampiri si abdomen plat – si o pereche de pantaloni scurti – ce ii punea in evidenta fundul bombat si sexy rau – si mergea desculta.
- Aido, hai aici! Tipa Yuki trezindu-ma din visare si arata spre un magazin de haine.
Imi dau ochii peste cap si intru in magazinul cu haine. Vreau sa spun ceva satenei mai deschise, dar nu era langa mine. Ma intorc si o vad in pragul usi, cum se uita prin magazin. Chiar si cand vanzatoarea o invita inauntru, vampiroaica refuza politicos. Ma incrund, dar ridic din umeri. Au trecut doua ore, de cand Yuki proba haine si eu scrasneam din dimti. Dupa ce a dat domnul si sfantul Petru sa termine, am platit si am hotarat sa mergem la o cofetarie. Vrem sa intram inauntru, dar mi-am amintit ca Ayane nu poate si nu ar fi frumos sa o lasam afara. M-am hotarat si sa pun piciorul in prag, metaforic vorbind
- Yuki, hai sa mancam afara. Sti, ca nu e frumos ca Ayane sa ne astepte in fata cofetariei, cat timp noi mancam ca porci, spun eu, luand un aer de profesor.
Fata intelese ce vreau sa spun si ne-am asezat toti trei la o masa si veni o chelnerita si ne intreba ce dorim. Eu mi-am comandat o cafea, Yuki o inghetata mare, iar Ayane refuza politicos. Ii spun sa isi ia ceva, ca ii fac eu cinste, dar refuza categoric si politicos. Cand ma refuza, in voce ii se simti un ton de comanda ce nu lasa loc de discuti sau targuieli. A folosit acel ton pe care il folosea Kuran sau toti vampiri Pur-blood, cand cineva insista. Imi aduc aminte ca ea este un Pur-blood si poate de aceea are acel ton de comanda. Cat timp veni comanda, Yuki trancanea intr-una ca Zero numai o baga in seama si se poarta cu ea rece si ii vorbeste in dori peri. Bla, bla si bla, cineva sa ma ajute sa numai aud de Kiryu, ca vomit dracului pe aici. Cand veni comanda, am fost foarte fericit parca as fi primit locul intai la sfarsitul anului scolar, pentru cel mai exemplar elev, fiindca Kuran tacu in sfarsit. Vampiroaica de langa mine, lua o scobitoare cu o delicatete si finete exagerata si incepu sa se joace cu ea. Parea ca un copil mic, dar macar tacea din gura. Deodata, devine socata si apoi priveste o alee din dreapta ei, intre cofetarie si un bloc.
Vreau sa o intreb ce s-a intamplat, dar se ridica fara veste de la masa si porneste spre alee, la pas grabit. Ridic din umeri si cand vreau sa gust din nou cafeaua, aerul din jurul nostru mirosea a sange uman.
- Yuki, stai aici. Comanda-ti ce mai vrei, ca platesc eu pe urma, spun si pornesc spre alee, unde am simtit mirosul de sange.
Intru pe alee si vad pe jos o dara de sange. Alerg, urmarind-o, pana am ajuns in fata unui bloc. La intrare o vad pe satena, cum intra in bloc, dar inainte de a se pierde in intuneric, observ ca avea buricele degetelor de la mana dreapta ranite. Doamne, al ei este sangele? Vreau sa ma duc dupa ea, dar in fata mea apare un Level E…

O scoica de aur e inima ta
Iar perla iubirii se afla in ea
Cand scoica se sparge de stancile reci
Perla iubirii ramane pe veci!