Vreau sa ma salvezi [yaoi. 16+]

[Lithium-Angel]

am o rugaminte mica. in ultima vreme am scris doar in engleza asa ca ar putea suna ciudat ceea ce scriu in romana. poate nu ma puteti intelege, insa chiar te da peste cap: sa scrii si sa vorbesti intr-o alta limba pentru mai mult timp.
Am inceput sa citesc cate putin in romana din nou pentru ca ceea ce scriu sa nu sune ... stiu si eu...nelalocul lui.
enjoy reading.
Yumeka Thanks for telling. Nu am mai fost pe aici de mult si nu stiam de noile schimbari. Ma bucur ca iti place ceea ce ai citit. Stateam oarecum cu sufletul la gura, intrebandu-ma oare cine ma mai stie si cine imi va mai citi/comenta ficurile. Mersi
Mitus Daca ma deranjezi in legatura cu KAT-TUN...nu ma supar deloc. in alte situatii..pot iesi de pe mess :))) glumesc.
ma bucur ca iti place. after all...m-am animat sa mai scriu si pe aici..si in romana...doar din cauza ta. kisses :*


Chapter 1


Aki nu isi putea indeparta privirea de la poarta ce ducea direct spre curte si apoi spre usa de la casa lor. Inima ii batea cu putere numai la gandul ca acea persoana ar putea veni si l-ar putea saluta. Era prima oara cand se simtea asa. Pana atunci, de fiecare data cand se gandea ca fratele sau si-ar putea aduce prietenii acasa, se enerva imediat si dorea sa se evapore, insa de data asta era cu totul diferit. Dupa acel mic incident, parerea sa despre un anume baiat s-a schimbat complet. Asta se intampla cam acum o saptamana.

Flashback

Aki si-a ridicat privirea si imediat apoi s-a lasat pe spate, putin speriat de ceea ce vedea. Ultima persoana pe care se astepta sa o vada acolo era Natsu. Chiar nu intelegea de ce el se afla acolo. Tanarul venea acolo doar impreuna cu restul prietenilor fratelui sau, asa ca nu se putea convinge ca era pe bune. Putea sa isi imagineze asta, insa de ce s-ar imagina in fata lui o persoana fata de care nu simte absolut nimic si nici nu vrea sa o vada?
S-a frecat putin la ochi, apoi l-a privit pe celalalt si a clipit de cateva ori, de data asta chiar neintelegand ce se intampla.
- Natsu…, a vorbit usor, vocea sa ajungand la celalalt aproape ca o soapta, asa ca tanarul a trebuit sa se apropie mai mult de baiat pentru a il auzi mai bine.
- Esti bine? Te-ai lovit? a fost intrebat rapid, frica simtindu-se in tonul folosit.
- Uhm..da.., bine. Ce…ce faci aici? s-a balbait putin, incercand sa se aseze intr-o pozitie mai comfortabila.
Tot ceea ce a reusit sa faca a fost sa adopte o pozitie politicoasa, folosita de japonezi cand se aflau intr-o situatie serioasa. Parea cumva jenat, nestiind ce sa faca iar comportamentul sau l-a amuzat enorm pe Natsu caruia un chicotit usor i-a scapat inainte de a isi acoperi gura cu palma si a isi indeparta privirea de la celalalt.
Cum era si normal, Aki s-a simtit foarte jenat de atitudinea celuilalt si a incercat sa se ridice. Din pacate, miscarea a fost prea brusca si a fost cat pe ce sa ameteasca, motiv pentru care Natsu a sarit in ajutorul lui imediat. Afara devenea din ce in ce mai intuneric iar lumina soarelui schimba complet culoarea parului si a ochilor. Parul negru ca abanosul al lui Natsu incepea sa capete o nuanta de castaniu, in timp ce ochii sai negrii deschisi mai aveau putin si bateau inspre caprui. Parul castaniu al lui Aki batea inspre portocaliu, iar ochii sai caprui straluceau mai puternic ca niciodata. Timp de cateva momente, Natsu a continuat sa il priveasca fix in ochi. Se aflau intr-o pozitie oarecum ciudata, Natsu tinandu-l pe Aki de brat, parca nedorind sa ii dea drumul.
- Am venit sa il vad pe Shin, tanarul a raspuns in cele din urma, amintindu-si doar atunci intrebarea pe care baiatul i-a pus-o cu doar cateva minute inainte.
- Shin nu e acasa!
Replica a fost aproape tipata, insa nu pentru ca Aki era suparat sau ceva de genul. Era doar jenat pentru ca a fost vazut tocmai cand se facea de rusine ca un copil mic care nu putea merge corect si se impiedica la fiecare pas. De abia atunci a realizat ca Natsu i-ar putea spune lui Shin ca l-a gasit afara.
- Shin! de data asta a reusit sa se ridice in picioare, amintindu-si de fratele sau.
Imediat apoi, s-a asezat in genunchi si l-a prins pe celalalt de umeri, strangand cu forta de ei.
- Aki?! Natsu s-a speriat putin, acum el complet confuz.
- Shin…nu ii spune lui Shin. De fapt…nu spune nimanui ca m-ai vazut afara!
End flashback

Inca de atunci, singurul lucru la care se putea gandi era daca Natsu avea sa ii spuna lui Shin despre mica lui aventura in afara casei, sau daca i-a spus deja. Nici nu dorea sa isi imagineze ce se putea intampla daca fratele sau afla ca a iesit afara fara a cere permisiunea lor sau fara a avea companie. Parintii lui cu siguranta aveau sa faca scandal si sa il certe pentru asta. Inca isi amintea strigatele tatalui sau de ultima data cand a uitat sa isi ia esarfa atunci cand s-a dus la spital pentru controlul medical lunar. Shin avea sa ii tina o predica de o ora si ceva daca afla, asa ca trebuia sa evite asta cu orice pret.
Era atat de speriat inca de fiecare data cand vedea poarta deschizandu-se, tresarea putin si se ridica de pe scaun pentru a vedea mai bine cine a venit. In fiecare zi din aceea saptamana a stat lipit de pervarz si s-a dus la culcare oarecum fericit, insa mereu cu teama ca a doua zi secretul avea sa ii fie dezvaluit. Dimineata era mai rau decat seara. De cum se trezea, singurul lucru la care se gandea era la acel secret al sau. Din fericire, a reusit sa scape de el timp de o saptamana si apoi inca un pic, dar nu pentru mult. Intr-un final, Natsu si-a facut aparitia, zambind la fel de fericit ca intotdeauna.
Aki si-a muscat putin buza de jos in momentul in care si-a vazut fratele si prietenii, pe Natsu. Acum era acum. Daca individul avea sa il dea de gol, totul era terminat.
Natsu parea ca nu avea nici o grija pe lume. El era doar cu patru ani mai in varsta, insa arata de parca avea mult mai mult de 21 de ani. Era bine facut, cu un trup probabil lucrat la sala, chipes si puternic, motiv pentru care multe fete il placeau si se dadeau la el. Bineinteles, Aki nu avea de unde sa stie de asta “first hand”, cum se spune, pentru ca nu iesea din casa si nu isi petrecea timpul liber cu ei, insa aflase de la fratele sau care se lauda incontinuu cu zecile de cuceriri pe care ei le faceau.
Aki a tresarit putin si si-a indreptat privirea spre usa in momentul in care a auzit cateva batai scurte venind dinspre ea. Usa s-a deschis incet, prea incet, bagand frica in baiat. Avea senzatia ca se afla intr-un film horror si oricine se afla de partea cealalta a usii avea orice fel de intentii, numai bune nu.
Cand usa s-a deschis complet, Natsu si-a facut aparitia in incapere, purtand un zambet la fel de lipsit de griji ca intotdeauna. S-a facut comod, miscandu-se prin camera ca si cum era a lui, fara a ii spune macar un singur cuvant lui Aki. Baiatul se simtea din ce in ce mai jenat si speriat. Nu stia ce anume putea sa ii spuna celalalt si nici ce anume cauta in camera lui. Natsu ar fi trebuit sa fie impreuna cu fratele sau, in sufragerie, alaturi de ceilalti, fumand sau facand orice faceau ei de obicei.
- Nu te-ai plictisit? Natsu a intrebat in cele din urma, oprindu-se brusc in mijlocul incaperii.
- Huh?
- Am intrebat: nu te-ai plictisit? tanarul a repetat, de data asta asezandu-se pe scaunul de la biroul lui Aki.
- Nu…nu chiar, s-a balbait putin, mutandu-si locul de la pervarz pe pat.
Se astepta la ce era mai rau. Daca Natsu era acolo, fara fratele sau sau prietenii lui, insemna ca dorea ceva anume. Primul lucru care ii trecea prin minte era daca tanarul avea de gand sa negocieze termenii pastrarii acelui secret.
- Te comporti de parca am sa te mananc. N-am sa fac asta, Natsu a chicotit usor, zambindu-i baiatului.
- Nici nu am zis ca ai face asta. Ce cauti aici? Ce vrei? a intrebat rapid, hotarand sa ignore zambetul celuilalt.
Timp de o saptamana si putin, in fiecare zi, singurul gand a fost ce anume avea sa se intample atunci cand aveau sa se reintalneasca. Acum amandoi se aflau in fata faptului implinit si Aki tremura, asteptand sa afle consecintele faptelor sale.
- Cred ca esti plictisit. Tu stai mereu aici. Shin si baietii, noi mereu ne petrecem timpul pe afara si ne distram impreuna, insa tu stai mereu aici.
Cumva, felul in care a spus asta suna foarte ciudat. De ce trebuia sa declare ceva ce era de la sine evident si sa o spuna pe acel ton de parca era atat incredibil sau de rau? Suna de parca e un pacat sa stea in camera sa si sa nu iasa afara. Bine, si lui i se parea grozav de gresit pentru ca isi dorea sa iasa afara din camera si sa se distreze la fel ca ceilalti, insa asta nu insemna ca trebuia sa il auda pe Natsu, vorbind aproape pe un ton superior, de parca isi batea joc de el.
Aki a inghitit in sec, apoi si-a lins putin buzele si si-a indreptat privirea spre podea. Il ranea, chiar il ranea sa auda un astfel de adevar venind de la celalalt, insa ce anume putea sa faca?
- Nu cred ca te priveste…, aproape a soptit, inainte de a isi ridica capul. Sunt obisnuit sa stau aici. Cu ce te deranjeaza?
Era putin rautacios din partea lui sa ii vorbeasca pe acel ton, insa se simtea jgnit si credea ca avea tot dreptul sa ii raspunda cu putina rautate. Avea dreptul, dar tot se simtea prost pentru ca facea asta.
- Cu nimic…doar ca…uneori ma plictisesc si eu…si ma gandeam. Ce ar fi sa petrecem timpul impreuna atunci? Cand nu ies cu Shin si restul, pot veni aici si..,
Natsu nu a reusit sa termine tot ceea ce avea de spus pentru ca Aki s-a ridicat imediat in picioare, speriindu-l putin pe tanar.
- Sa inteleg ca asta e pretul pe care trebuie sa il platesc ca sa imi pastrezi secretul?
Probabil era mai bine sa fie direct si la subiect, pentru ca situatia ciudata si jenanta sa poata lua sfarsit cat mai repede posibil. Se simtea ciudat aflandu-se in aceeasi camera cu Natsu si chiar isi dorea sa poata scapa de el cat mai curand.
- Daca asa iti face placere…, Natsu a zambit, deloc deranjat de atitudinea fratelui prietenului sau cel mai bun. Ne vedem maine, bine? a facut cu mana, indreptandu-se spre usa, facandu-i cu ochiul tanarului.
Aki nu a avut timp sa raspunda la cele spuse pentru ca in doar cateva momente a fost lasat singur. Asezandu-se inapoi pe marginea patului, a oftat adanc si s-a lasat pe spate. Timp de cateva minute, atat cat Natsu a stat in camera lui, totul parca avea brusc viata. Nu mai era atat de plictisitor, avea cu cine sa faca conversatie si nu se mai simtea deloc abandonat. Daca tot trebuia sa isi petreaca timpul cu Natsu, macar putea profita de acele momente pentru a isi petrece ziua intr-un mod mai distractiv. Nu dorea nimic altceva decat sa nu cauzeze altora probleme asa ca putea rezista timp de o saptamana, poate doua, in preajma celuilalt.
Suna foarte usor, insa nu era asa. Nu avea sa fie doar o saptamana, poate doua, si cu siguranta nu avea sa fie doar distractie si amuzament. Din cauza acelui mic incident, totul incepea sa se schimbe. Problema era daca se schimba in bine sau in rau.