20-06-2010, 12:27 PM
[edit Aly]Tip Critica Permisa: Limbaj / Idei / Forma.
De ce intrebari macinatoare nu isi mai gasesc pacea in interiorul meu? De ce trebuie mereu sa sfarsesc cu inima franta? De ce? Spune-mi! Niciodata nu voi uita cand mergeam cu pasi lini pe soselele aglomerate de oameni care aveau fiecare o destintie. Numai eu nu, va intrebati de ce? Pentru ca dinou altii sau folosit de mine. Viata a fost mereu asa de cruda sau numai acum vad grijile si supararile oamenilor ce alerga din colo-n colo, numai pentru ca sa sfarseasca ce au inceput. De ce nu pot sa fiu si eu ca ei? La fel de hotarat? Din mersul meu calm m-am asezat pe o banca din apropierea parcului unde seara pusese stapanire. Nu imi pasa daca pateam ceva ... ca totusi am 18 ani. Eram afundat in peisajul care se desfasura inaintea ochilor mei. Vedeam cupluri trecand , si ce pasionati pareau. Oare si eu am fost la fel? Inima incepe sa imi bata din ce in ce mai incet. Cine m-o fi pus sa merg in acest parc? Dupa ca e a 4 oara cand o fata ma inseala , mai trebuie sa suport si cea ce vad. Dumnezeule de ce nu faci si tu o fapta buna , sa dea masina peste mine , sau orce, sa scap si eu mai repede de suferinta. Cu aceste ultimuri ganduri am plecat din parc intr-un ritm in care is melcul ma intrecea. Imi placea sa fiu calm in exterior in timp ce in interior fiebeam de dorinta de moarte si de ura pura. Dupa ce am mai oftat pe drum de propiemile ganduri , incer sa imi gasesc pacea concetundruma la cerul alabstru care mici stele formau diferite cosntelati. Oare cum arata o stea? Ma intreb eu in timp ce ma opresc din "mers" (din care si un bosorog ma intrecea , sigur). Tufe de trabdafiri albi se insiruiau pe langa teii inalti. Lacul cristalin ca lacrima ce se prelingea pe chipul orcuruia dupa pierduse ceva drag lor. Neobservand pietricelel ce erau drept model pe o peluza plina de stropitori ce din ele tasneau mici picuri de apa ce ajungeau pe fruntea mea scurganduse direct pe buzele fiebinti. Din neatintia mea ma impedic si ma rastogolesc pana in lac, bine ca imi ajungea pana la piept , ca eu nustiu sa intot si ma vad inecanduma. Aici a fost prima data cand am zarito pe iubita mea ce parea un inger sub lumina luni. Chipul ei imi apare mereu chiar si cand sufar parca o vad cum ma mangaie si imi spune ca totul va fi bine. Ea a fost singura si ultima persoana la care am tinut si voi tine. Iubirea pe care o port niciodata nu se va stinge la fel ca o flacara ce mereu ramane aprinsa cand sentimentele sunt mai puternice.
"Forgive you? Why? It's not like I'm mad or anything. You were the one who got angry; just like you said, I was being too nosy. I've always been like that, not knowing my boundaries. I'm the type who'll water a plant til it drowns."
- Yokozawa Takafumi no Baai, vol. 2