19-06-2010, 11:39 PM
Verde consumat
Am ajuns să-mi fie teamă de tine.
Scumpul meu, e trist, căci nu-mi mai aduci fericirea de altădată, nici măcar nu mă mai faci să zâmbesc. Nu-nţeleg de ce te mai iubesc, atunci. Căci mereu am tras concluzii greşite. La început îţi iubeam ochii, căci erau calzi şi plini de lumină...încă mă mai fac să-mi pierd minţile. Apoi, ţi-am iubit părul creţ şi imaginea ieşită din tipar. Dar te-ai tuns, şi m-ai făcut să realizez că nu te iubeam doar pentru o imagine, ci pentru ceea ce erai, pentru felul în care mă faceai să mă simt.
Åži acum, acum de ce te mai iubesc?
Nu ţi-am mai simţit parfumul de atâta vreme, încât îmi par secole-ntregi. Nu mi-ai mai adus acel zâmbet pe faţă de câteva luni, m-ai rănit. Iar acum mă faci să mă întreb aiurea, de ce ? Pierd timpul, ştiu, dar sunt prea slabă să trec peste.
Ştiu c-am să te uit după ce vei pleca, dar nu vreau. Ai fost mereu răul meu, nu vreau să mă iubească altul, nu mai vreau să fiu rănită după tine.
Căci mi-am delimitat două ere, înainte şi după. Dar nu mai am timp, nu pot să mai găsesc nimic fără să mă văd iubindu-te. Eşti al meu şi mă doare. Aş vrea să nu mă mai pot privi prin ochii tăi.
Mi-e dor de tine! Ştiu, singură am ales să nu te mai întâlnesc, dar mă doare. Aş vrea să te mai văd zâmbind, atunci aş putea pleca împăcată. Aş vrea să ne mai spele ploaia pe amândoi, să stai în spatele meu în autobuz şi să te aud respirând. Aş vrea să îţi mai simt încordarea.
Mă doare...[I]
De ţi-aş spune totul în faţă, de-aş renunţa să mă mai ascund după pozele tale.
[I]Mi-e dor...
Am ajuns să-mi fie teamă de tine.
Scumpul meu, e trist, căci nu-mi mai aduci fericirea de altădată, nici măcar nu mă mai faci să zâmbesc. Nu-nţeleg de ce te mai iubesc, atunci. Căci mereu am tras concluzii greşite. La început îţi iubeam ochii, căci erau calzi şi plini de lumină...încă mă mai fac să-mi pierd minţile. Apoi, ţi-am iubit părul creţ şi imaginea ieşită din tipar. Dar te-ai tuns, şi m-ai făcut să realizez că nu te iubeam doar pentru o imagine, ci pentru ceea ce erai, pentru felul în care mă faceai să mă simt.
Åži acum, acum de ce te mai iubesc?
Nu ţi-am mai simţit parfumul de atâta vreme, încât îmi par secole-ntregi. Nu mi-ai mai adus acel zâmbet pe faţă de câteva luni, m-ai rănit. Iar acum mă faci să mă întreb aiurea, de ce ? Pierd timpul, ştiu, dar sunt prea slabă să trec peste.
Ştiu c-am să te uit după ce vei pleca, dar nu vreau. Ai fost mereu răul meu, nu vreau să mă iubească altul, nu mai vreau să fiu rănită după tine.
Căci mi-am delimitat două ere, înainte şi după. Dar nu mai am timp, nu pot să mai găsesc nimic fără să mă văd iubindu-te. Eşti al meu şi mă doare. Aş vrea să nu mă mai pot privi prin ochii tăi.
Mi-e dor de tine! Ştiu, singură am ales să nu te mai întâlnesc, dar mă doare. Aş vrea să te mai văd zâmbind, atunci aş putea pleca împăcată. Aş vrea să ne mai spele ploaia pe amândoi, să stai în spatele meu în autobuz şi să te aud respirând. Aş vrea să îţi mai simt încordarea.
Mă doare...[I]
De ţi-aş spune totul în faţă, de-aş renunţa să mă mai ascund după pozele tale.
[I]Mi-e dor...