14-06-2010, 05:46 PM
Un nou capitol...cred ca voi posta mai des pentru ca in sfarsit e vacanta :)
Cap 10: Lasa-ma sa-ti explic
Urmatoarele zile au fost foarte asemanatoare cu prima, in care am stat numai prin oras. Inconjurati de o aura de caldura ne plimbam prin orase ca niste simpli calatori pierduti prin atatea minunatii, fie ele ale naturii prea darnice sau frumusetile construite de mana omului. Si dupa ce ne sfarseam misiunea de calatori rataciti, porneam fiecare pe ce drum vroia, sa faca cine stie ce, ca in prima zi: eu cu Sasuke, iar Hinata cu Naruto sau toti patru. Cred ca impreuna cu brunetul totul mi se parea mult mai frumos decat era, chiar si gerul acela a palit atunci cand am simtit imbratisarea lui si zapada aceea, mult prea rece, mi-a incalzit sufletul cand am vazut-o imprastiata pe chipul lui Sasuke. Dar fiecare lucru frumos are un sfarsit, asa ca ne-am indreptat spre casa si cum mereu drumul de intoarcere mi s-a parut mereu mai frumos, asa a fost si acum pentru ca am ras cu totii in hohote, chiar si soferul a chicotit impreuna cu noi, calatorii nazdravani. Am ajuns destul de tarziu, asa ca soferul ne-a dus acasa pe fiecare, iar cand am ajuns sa cobor din masina cu care voi avea atatea amintiri, mi-am imbratisat puternic prietena, pe Naruto si i-am dat un sarut de „noapte buna†brunetului. Apoi i-am privit cum se indeparteaza si imi fac cu mana, Naruto fiind foarte entuziasmat, Hinata razand in hohote, iar Sasuke privind prin inima mea.
Am intrat in casa, care din pacate era goala pentru ca parintii mei erau plecati, din nou, dar de data asta aveau sa lipseasca o vreme indelungata, trei luni. Nu-mi placea singuratatea, decat in cazuri speciale, iar in rest ma obisnuiam cu ea, ca acum, cand am hotarat sa fac o baie. Inainte ca apa in care am turnat cu lacomie spumantul cu miros de crini sa fie destul de multa ca sa ma pot scufunda in ea, am mancat cate ceva-eram moarta de foame. Dupa baia inmirezmata, am descarcat pozele in calculator, ca mai apoi sa le pun pe un CD. Dupa oboseala si-a spus cuvantul si m-am uscat ca mai apoi sa ma trantesc in pat.
A doua zi m-am trezit apta pentru o saptamana lunga, in care profesorii u recuperat ce trebuia sa facem in saptamana cu excursia. A fost destul de greu, dar impreuna cu Sasuke am trecut si peste miile de teme. Apoi am aflat ca am castigat concursul, dupa ce cativa profesori au analizat toate suvenirurile si pozele. Dirigintele a pomenit ceva si de o surpriza, ador surprizele. Dupa ce am incheiat o saptamana agitata, am fost la Hinata acasa, pentru o petrecere in pijamale alaturi de TenTen. Cat ne-au tinut puterile, atat am dansat, ne-am machiat, ne-am costumat, ne-am uitat la filme, ne-am batut cu perne si am vorbit, in special despre baieti si excursie, iar la o ora tarzie am fost doborate de oboseala. Urmatoareazi, dupa ce am plecat de la casa brunetei, m-am indreptat spre casa lui Sasuke, ca sa-i fac o surpriza. Cand sa ma apropii de usa minunatei case a lui Sasuke, il vad cum iese imbracat in negru, cu chipul care exprima tristete, privirea in care se oglindeau ura si disperarea. In mana avea doua flori, mai exact doi trandafiri rosii sangerii, imbracati intr-o mantie neagra. Cand l-am vazut am fost sigura de un lucru si nu ma-m putut abtine sa spun ceva:
-Te duci la ea la mormant, nu? am spus, brunetul incuviintand. Vin cu tine, am continuat nevrand sa-l las singur.
A trecut pe langa mine si mi-a luat mana intr-o stransoare puternica si dupa m-a pupat pe frunte. Am porinit amandoi spre cimitir, iar pe drum am vazut o florarie, asa ca ne-am oprit sa luam si un buchet pentru Ayame. A fost foarte scump, dar e sfarsitul lui februarie, dar o prietena asa buna merita cu desavarsire. Pana la urma am ajuns si am pornit spre mormantul mamei lui Sasuke. Mergand si trecand pe langa alte morminte am ajuns la mormantul mamei brunetului. In timp ce brunetul punea florile piatra mortuara, eu m-am uitat la poza de pe aceasta. Era o femeie minunata, cu parul brunet si lung, ochii negrii identici cu ai lui Sasuke si un zambet atat de sincer. Cand Sasuke a revenit langa mine, cu privirea atintita pe poza mamei lui, l-am luat puternic de mana, acesta imbratisandu-ma. Simteam ca e trist si lacrimile vroiau sa iasa la iveala, dar nu vroiam sa stiu ce se va intampla cu el daca eu incep. Apoi am mers la Ayame. Si ea avea o poza cu zambetul ei sincer si era exact ca atunci cand am cunoscut-o, nu trecuse mult timp, desi parea o vesnicie. L amormantul ei deja eram cuprinsa de emotii si n-am mai rezistat presiunii asa ca am inceput involuntar sa plang in hohote. Ce ma bucur ca Sasuke a fost acolo sa ma imbratiseze si sa murmure niste cuvine care cred ca erau linistitoare, pentru ca nu le-am prea auzit. Peste putin timp m-am oprit din bocit, am fost, sunt si voi fi o plangacioasa, desi tatei ii place sa spune sensibila si ca este una din calitatile mele.
Dupa ne-am dus la casa brunetului care era toata la picioarele noastre, nimeni nu era acasa. Si ce puteam noi sa facem: am gatit si spre uimirea mea nu a iesit un dezastru, ne-am alergat prin toata casa si ne-am uitat la un film cu saruturi peste saruturi care mi-au dat o stare destul de euforica. Dar pentru ca era iarna a trebuit sa plec destul de devreme ca sa ajung acasa inainte sa se intunece. Sasuke ar fi vrut sa vine cu mine, dar bunica lui nu avea cheie si Sasuke trebuia sa ramana acasa. Asa ca i-am dat brunetului un ultim sarut si am iesit pe usa, Sasuke inchizand-o dupa ce am iesit pe poarta.
Nu am apucat sa fac foarte multi pasi ca vad pe cineva iesind dupa o masina si ma ia nebuneste in brate. Am tresarit speriata la inceput, dar dupa am vazut ca nu e nimeni altcineva decat un baiat enervant si cam prost caruia ii placea de mine de vreo doi ani si care isi baga nasul unde nu trebuie. Imediat ce l-am vazut i-am spus sa se dea jos de pe mine, nu facuse niciodata ceva de genul asta, dar niciodata sa nu spui niciodata. Oricum nu mi se parea o amenintare. I-am mai spus de cateva ori sa imi dea drumul dar incapatanat cum este si copilaros imi spunea ca nu vrea si ma enerva prin modul lui copilaresc de a fi. Eram nervoasa dar cand sa-i trag o palma bine meritata, ma saruta. Limba lui era dornica sa exploreze lacasul meu umed, dar nu l-am lasat, dintii mei formasera o bariera pana ii trageam o palma si plecam. Dar inainte sa-i las o urma dureroasa pe obraz, aud :
-Sakura...era vocea lui Sasuke, acea voce dulce in care puteam simti dezamagirea si o urma de disperare.
M-am smucit cu toata forta si l-am dat pe tip cu cativa pasi mai in spate si m-am uitat la Sasuke, avea poseta mea in mana, probabil venise sa mi-o dea. Dar se uita la mine de parca ar fi vrut sa ma ucida, apoi a spus :
-Daca neaparat vroiai altu’, mai bine spuneai sau domnisoara vroia doi odata sau sunt mai multi ?
-Sasuke, nu, ai inteles gresit...am spus destul de trista si speriata de ce ar putea urma.
-Ce e de inteles ? Vroiai multi prostanaci deodata, o sa-i ai, dar eu nu mai sunt unul dintre ei.
-Nu, Sasuke...am spus lacrimand.
Dar el a scos rapid telefonul meu din poseta si a facut ceva dupa care mi-a pus poseta cu tot cu telefon in brate, aproape era sa le scap si a mers in casa. M-am uitat cum se indeparteaza si am inceput sa plang si sa fug dupa el, dar mi-a trantit usa de la intrare in nas, eu cazand la picioarele ei :
-Sasuke ! Te rog, lasa-ma sa-ti explic ! am spus plangand in fata usii.
Nu stiu daca m-a auzit, dar am mai stat acolo ceva timp si am vrut sa-i explic, dar nu-mi raspundea asa ca am luat rapid telefonul si am inceput sa-i caut numarul, dar nu l-am gasit. Asta facuse, isi stersese numarul si nu-l stiam aproape deloc, doar primele cifre, asa ca am lasat telefonul sa se izbeasca de pamant, eu punand capul pe genunchi si intreband in soapta :
-De ce nu ma lasi sa-ti explic ? De ce ? Ce vrei sa fac sa ma lasi ? Ce ?...
M-am ridicat cu greu, foarte trista si macinata de intrebarile pe care inca le sopteam si am batut in usa cu toata foarta de foarte multe ori. Dupa pumnul a inceput sa ma doara si am dat un picior usii apoi am urlat :
-De ce nu ma lasi sa-ti explic ? Ti-e frica de adevar ? Lasule !
Apoi am plecat, dar l-am vazut pe Mitzuji, acel baiat disperat care se uita la mine de parca ar fi vazut o fantoma. Era numai vina mea ca l-am lasat pe baiatul asta sa ma tina in brate atata timp, daca nu-l lasam poate nu ma saruta sau macar daca tremuram de frica Sasuke m-ar fi ajutat. Privindu-l, scena de nai devreme se repeta iar si iar asa ca am urlat la el :
-Nu puteai sa faci altceva, disperatule ? Nu puteai sa placi pe altcineva ? De ce m-ai ales pe mine ? De ce m-ai sarutat ? Lasa-ma dracu in pace ! Nu vreau sa te mai vad niciodata !
Apoi am fugit, repede de tot, de teama ca ma va saruta, am fugit plangand in hohote si clipind intr-una ca sa vad drumul si sa nu ma impiedic. Dar nu puteam sa fac nimic, durerea era asa mare incat ma orbea, nu mai puteam deosebi zapada de lacrimile mele reci ca si ea, asa ca am cazut de o groaza de ori. Nu mai putam intelege nimic, mi-era frica de tot ce ma inconjura, ma simteam incoltita de umbre care semanau cu Sasuke si care repetau acelasi lucru spus mai devreme iar si iar si iar...Dar am ajuns in casa si m-am trantit in fata usii, dupa care cu greu am incuiat-o. M-am uitat in jos plangand si dupa un timp, nu stiu cat de lung, m-am oprit, nu m-am calmat, doar m-am oprit din plans. M-am ridicat de pe jos, mi-am scos cizmele si le-am aruncat pe undeva, mi-am dat jos geaca, m-am suit pe canapea si starngand perna in brate ca sa-mi scot din cap chipul si vocea lui, am adormit.
Cap 10: Lasa-ma sa-ti explic
Urmatoarele zile au fost foarte asemanatoare cu prima, in care am stat numai prin oras. Inconjurati de o aura de caldura ne plimbam prin orase ca niste simpli calatori pierduti prin atatea minunatii, fie ele ale naturii prea darnice sau frumusetile construite de mana omului. Si dupa ce ne sfarseam misiunea de calatori rataciti, porneam fiecare pe ce drum vroia, sa faca cine stie ce, ca in prima zi: eu cu Sasuke, iar Hinata cu Naruto sau toti patru. Cred ca impreuna cu brunetul totul mi se parea mult mai frumos decat era, chiar si gerul acela a palit atunci cand am simtit imbratisarea lui si zapada aceea, mult prea rece, mi-a incalzit sufletul cand am vazut-o imprastiata pe chipul lui Sasuke. Dar fiecare lucru frumos are un sfarsit, asa ca ne-am indreptat spre casa si cum mereu drumul de intoarcere mi s-a parut mereu mai frumos, asa a fost si acum pentru ca am ras cu totii in hohote, chiar si soferul a chicotit impreuna cu noi, calatorii nazdravani. Am ajuns destul de tarziu, asa ca soferul ne-a dus acasa pe fiecare, iar cand am ajuns sa cobor din masina cu care voi avea atatea amintiri, mi-am imbratisat puternic prietena, pe Naruto si i-am dat un sarut de „noapte buna†brunetului. Apoi i-am privit cum se indeparteaza si imi fac cu mana, Naruto fiind foarte entuziasmat, Hinata razand in hohote, iar Sasuke privind prin inima mea.
Am intrat in casa, care din pacate era goala pentru ca parintii mei erau plecati, din nou, dar de data asta aveau sa lipseasca o vreme indelungata, trei luni. Nu-mi placea singuratatea, decat in cazuri speciale, iar in rest ma obisnuiam cu ea, ca acum, cand am hotarat sa fac o baie. Inainte ca apa in care am turnat cu lacomie spumantul cu miros de crini sa fie destul de multa ca sa ma pot scufunda in ea, am mancat cate ceva-eram moarta de foame. Dupa baia inmirezmata, am descarcat pozele in calculator, ca mai apoi sa le pun pe un CD. Dupa oboseala si-a spus cuvantul si m-am uscat ca mai apoi sa ma trantesc in pat.
A doua zi m-am trezit apta pentru o saptamana lunga, in care profesorii u recuperat ce trebuia sa facem in saptamana cu excursia. A fost destul de greu, dar impreuna cu Sasuke am trecut si peste miile de teme. Apoi am aflat ca am castigat concursul, dupa ce cativa profesori au analizat toate suvenirurile si pozele. Dirigintele a pomenit ceva si de o surpriza, ador surprizele. Dupa ce am incheiat o saptamana agitata, am fost la Hinata acasa, pentru o petrecere in pijamale alaturi de TenTen. Cat ne-au tinut puterile, atat am dansat, ne-am machiat, ne-am costumat, ne-am uitat la filme, ne-am batut cu perne si am vorbit, in special despre baieti si excursie, iar la o ora tarzie am fost doborate de oboseala. Urmatoareazi, dupa ce am plecat de la casa brunetei, m-am indreptat spre casa lui Sasuke, ca sa-i fac o surpriza. Cand sa ma apropii de usa minunatei case a lui Sasuke, il vad cum iese imbracat in negru, cu chipul care exprima tristete, privirea in care se oglindeau ura si disperarea. In mana avea doua flori, mai exact doi trandafiri rosii sangerii, imbracati intr-o mantie neagra. Cand l-am vazut am fost sigura de un lucru si nu ma-m putut abtine sa spun ceva:
-Te duci la ea la mormant, nu? am spus, brunetul incuviintand. Vin cu tine, am continuat nevrand sa-l las singur.
A trecut pe langa mine si mi-a luat mana intr-o stransoare puternica si dupa m-a pupat pe frunte. Am porinit amandoi spre cimitir, iar pe drum am vazut o florarie, asa ca ne-am oprit sa luam si un buchet pentru Ayame. A fost foarte scump, dar e sfarsitul lui februarie, dar o prietena asa buna merita cu desavarsire. Pana la urma am ajuns si am pornit spre mormantul mamei lui Sasuke. Mergand si trecand pe langa alte morminte am ajuns la mormantul mamei brunetului. In timp ce brunetul punea florile piatra mortuara, eu m-am uitat la poza de pe aceasta. Era o femeie minunata, cu parul brunet si lung, ochii negrii identici cu ai lui Sasuke si un zambet atat de sincer. Cand Sasuke a revenit langa mine, cu privirea atintita pe poza mamei lui, l-am luat puternic de mana, acesta imbratisandu-ma. Simteam ca e trist si lacrimile vroiau sa iasa la iveala, dar nu vroiam sa stiu ce se va intampla cu el daca eu incep. Apoi am mers la Ayame. Si ea avea o poza cu zambetul ei sincer si era exact ca atunci cand am cunoscut-o, nu trecuse mult timp, desi parea o vesnicie. L amormantul ei deja eram cuprinsa de emotii si n-am mai rezistat presiunii asa ca am inceput involuntar sa plang in hohote. Ce ma bucur ca Sasuke a fost acolo sa ma imbratiseze si sa murmure niste cuvine care cred ca erau linistitoare, pentru ca nu le-am prea auzit. Peste putin timp m-am oprit din bocit, am fost, sunt si voi fi o plangacioasa, desi tatei ii place sa spune sensibila si ca este una din calitatile mele.
Dupa ne-am dus la casa brunetului care era toata la picioarele noastre, nimeni nu era acasa. Si ce puteam noi sa facem: am gatit si spre uimirea mea nu a iesit un dezastru, ne-am alergat prin toata casa si ne-am uitat la un film cu saruturi peste saruturi care mi-au dat o stare destul de euforica. Dar pentru ca era iarna a trebuit sa plec destul de devreme ca sa ajung acasa inainte sa se intunece. Sasuke ar fi vrut sa vine cu mine, dar bunica lui nu avea cheie si Sasuke trebuia sa ramana acasa. Asa ca i-am dat brunetului un ultim sarut si am iesit pe usa, Sasuke inchizand-o dupa ce am iesit pe poarta.
Nu am apucat sa fac foarte multi pasi ca vad pe cineva iesind dupa o masina si ma ia nebuneste in brate. Am tresarit speriata la inceput, dar dupa am vazut ca nu e nimeni altcineva decat un baiat enervant si cam prost caruia ii placea de mine de vreo doi ani si care isi baga nasul unde nu trebuie. Imediat ce l-am vazut i-am spus sa se dea jos de pe mine, nu facuse niciodata ceva de genul asta, dar niciodata sa nu spui niciodata. Oricum nu mi se parea o amenintare. I-am mai spus de cateva ori sa imi dea drumul dar incapatanat cum este si copilaros imi spunea ca nu vrea si ma enerva prin modul lui copilaresc de a fi. Eram nervoasa dar cand sa-i trag o palma bine meritata, ma saruta. Limba lui era dornica sa exploreze lacasul meu umed, dar nu l-am lasat, dintii mei formasera o bariera pana ii trageam o palma si plecam. Dar inainte sa-i las o urma dureroasa pe obraz, aud :
-Sakura...era vocea lui Sasuke, acea voce dulce in care puteam simti dezamagirea si o urma de disperare.
M-am smucit cu toata forta si l-am dat pe tip cu cativa pasi mai in spate si m-am uitat la Sasuke, avea poseta mea in mana, probabil venise sa mi-o dea. Dar se uita la mine de parca ar fi vrut sa ma ucida, apoi a spus :
-Daca neaparat vroiai altu’, mai bine spuneai sau domnisoara vroia doi odata sau sunt mai multi ?
-Sasuke, nu, ai inteles gresit...am spus destul de trista si speriata de ce ar putea urma.
-Ce e de inteles ? Vroiai multi prostanaci deodata, o sa-i ai, dar eu nu mai sunt unul dintre ei.
-Nu, Sasuke...am spus lacrimand.
Dar el a scos rapid telefonul meu din poseta si a facut ceva dupa care mi-a pus poseta cu tot cu telefon in brate, aproape era sa le scap si a mers in casa. M-am uitat cum se indeparteaza si am inceput sa plang si sa fug dupa el, dar mi-a trantit usa de la intrare in nas, eu cazand la picioarele ei :
-Sasuke ! Te rog, lasa-ma sa-ti explic ! am spus plangand in fata usii.
Nu stiu daca m-a auzit, dar am mai stat acolo ceva timp si am vrut sa-i explic, dar nu-mi raspundea asa ca am luat rapid telefonul si am inceput sa-i caut numarul, dar nu l-am gasit. Asta facuse, isi stersese numarul si nu-l stiam aproape deloc, doar primele cifre, asa ca am lasat telefonul sa se izbeasca de pamant, eu punand capul pe genunchi si intreband in soapta :
-De ce nu ma lasi sa-ti explic ? De ce ? Ce vrei sa fac sa ma lasi ? Ce ?...
M-am ridicat cu greu, foarte trista si macinata de intrebarile pe care inca le sopteam si am batut in usa cu toata foarta de foarte multe ori. Dupa pumnul a inceput sa ma doara si am dat un picior usii apoi am urlat :
-De ce nu ma lasi sa-ti explic ? Ti-e frica de adevar ? Lasule !
Apoi am plecat, dar l-am vazut pe Mitzuji, acel baiat disperat care se uita la mine de parca ar fi vazut o fantoma. Era numai vina mea ca l-am lasat pe baiatul asta sa ma tina in brate atata timp, daca nu-l lasam poate nu ma saruta sau macar daca tremuram de frica Sasuke m-ar fi ajutat. Privindu-l, scena de nai devreme se repeta iar si iar asa ca am urlat la el :
-Nu puteai sa faci altceva, disperatule ? Nu puteai sa placi pe altcineva ? De ce m-ai ales pe mine ? De ce m-ai sarutat ? Lasa-ma dracu in pace ! Nu vreau sa te mai vad niciodata !
Apoi am fugit, repede de tot, de teama ca ma va saruta, am fugit plangand in hohote si clipind intr-una ca sa vad drumul si sa nu ma impiedic. Dar nu puteam sa fac nimic, durerea era asa mare incat ma orbea, nu mai puteam deosebi zapada de lacrimile mele reci ca si ea, asa ca am cazut de o groaza de ori. Nu mai putam intelege nimic, mi-era frica de tot ce ma inconjura, ma simteam incoltita de umbre care semanau cu Sasuke si care repetau acelasi lucru spus mai devreme iar si iar si iar...Dar am ajuns in casa si m-am trantit in fata usii, dupa care cu greu am incuiat-o. M-am uitat in jos plangand si dupa un timp, nu stiu cat de lung, m-am oprit, nu m-am calmat, doar m-am oprit din plans. M-am ridicat de pe jos, mi-am scos cizmele si le-am aruncat pe undeva, mi-am dat jos geaca, m-am suit pe canapea si starngand perna in brate ca sa-mi scot din cap chipul si vocea lui, am adormit.