09-04-2008, 10:18 PM
Se intuneca, desi pentru o misiune obisnuita nu era momentul un propice pentru a pleca la drum, noaptea fiind expusi cel mai mult pericolelor, echipa formata din cei doi Hyuga si Aoshi porni la drum.
Daca era parcurs ziua drumul spre Suna era infernal, arsita i-ar fi secatuit de puteri si ar fi fost si mai vulnerabili. Era preferabil sa calatoreasca noapte, asumandu-si inevitabilele riscuri.
Vantul batea puternic, dorind parca sa striveasca totul in calea lui, ceea ce era un lucru neobisnuit pentru aceea perioada a anului. Echipa condusa de Aoshi a fost luata prin surprindere, nu se asteptau la asa ceva. Nu erau pregatiti, credeau ca o sa fie o misiune usoara, avand in vedere ca aveau doar de dus niste documente. Nu se luptau cu niste inamici palpabili, ceea ce le ingreuna misiunea. Cine ar fi crezut ca vantul ar fi putut fi un dusman atat de redutabil. Intotdeauna neglijam fortele naturii, considerandu-le prietene, dar daca nu le respectam o sa fie cei mai mari inamici ai nostrii.
Provizii nu prea aveau, iar imbracaminte pe care o purtau era total inadecvata, fiind imbracati in uniformele de vara. Cea mai slabita parea Hinata, care tremura groaznic din cauza frigului. De la lupta pe care o avusese cu Neji, ramasese cu sechele, inima ei fiind slabita. Suferise un soc hipotermic datorita scaderii temperaturii, pielea i se invineti. Curand isi pierdu cunostinta.
Cei doi barbati nu observasera starea deplorabila a fetei, fiind prea preocupati sa inainteze si sa-si demonstreze unul altuia ca este mai bun decat celalalt. O competitie acerba pentru inima slabita fetei incepu!
Aoshi fu trezit la realitate cand auzi trupul inconstient al fetei prabusindu-se la pamant. Se intoarse sa verifice ce e cu bubuitura din spatele lui. Neji intre timp inaintase mult, crezand ca-l intrecuse pe rivalul sau.
Brunetul cu ochii albastri o vazu pe fata cu parul indigo zacand. Era asa fragila, putea s-o striveasca chiar in acel moment, putea s-o raneasca, s-o umileasca asa cum o mai facuse odata. Nicodata nu se simtise asa atras de cineva, cum se simtise atras de Hinata, slabiciunea ei il prinsese intr-un cerc vicios din care nu putea scapa sip e care nu ar fi vrut sa-l paraseasca nicodata.
Tanarul Hyuga, nelinistit ca ceilalti doi membri ai echipei sale nu se mai vedeau, se opri. Cand tocmai se hotarase sa mearga sa vada din ce cauza cei doi camarazi ai sai, orbit de gelozie isi imagina clipele tandre pe care cei doi le petreceau impreuna.
Porni vijelios pentru a-i impiedica sa ajunga la o treapta superioara. Insa spre surprinderea si fericirea lui egoista, presupunerile sale erau false. Se simti usurat. Il ochi pe Aoshi, insa o vedea nicaieri pe Hinata pentru a observa intr-un final ca fata cu parul indigo era agatata in spatele puternic al barbatului de 26 de ani.
- Ce i-ai facut? Urla Neji, activandu-si bakyunigan. Odata activat Bakyuniganul observa culoarea pamantie a fetei. Gelozia ii disparu de pe fata, fiind inlocuita de ingrijoare si teama.
- A suferit un soc hipotermic. Nu stiam ca e asa slabita, altfel as fi avut mai mare grija. Se invinovatea brunetul cu ochii albastri. Geniul Hyuga vazu chiar o lacrima pe obrazul palid al adversarului sau.
- O sa o tin eu de acum, sunt varul ei! Il informa, scapand repede de gandurile incomode care il monopolizasera.
- Neji, stiu tot ce s-a intamplat intre voi. N-are rost sa ma vezi ca un dusman in acest moment. Ca si tine, ii vreau binele. Hinata e cea mai importanta in acest moment. Lasa-ma sa o duc eu, sunt mult mai puternic decat tine, diferenta de statura intre mine si Hinata e mult mai mare decat dintre voi. Conditiile de drum sunt oricum foarte vitrege, nu are nici un rost sa te imbolnavesti si tu! In plus trebuie sa ajungem acolo pana in pranz. Altfel o sa ne fie si mai greu! Nu strica totul dintr-o ambitie prosteasca. Niciodata in viata lui, conducatorul clanului Shinomori nu daduse atatea explicatii cuiva, cu atat mai putin unei persoane pe care o considera inferioara lui, insa totul era pentru bine persoanei pe care o iubea. Niciodata nu ar fi comis un asemenea act pentru o alta persoana si mai ales in fata unui tip pe care il detesta, dar era dovada lui de iubire.
- Inteleg, insa ai mare grija cum te porti cu ea si pe unde pui mana. N-o sa tolerez nici un gest inadecvat, il avertiza Neji.
- Ma ameninti, baiete! Ai mare grija cu vorbele acestea mari pe care le rosteti. Nici macar nu visezi de ce sunt capabili. Crede-ma nici nu ai vrea sa stii! Ranji periculos Aoshi, un zambet de satisfactie aparandu-i pe fata.
- Mergem sau pierdem vremea pe aici? Intreba brunetul cu ochii albi, incercand sa destinda atmosfera. Involuntar, ii era frica de Aoshi si de ceea ce era in stare. Niciodata nu simtise frica pentru cineva, insa Aoshi avea momente cand il inspaimanta, fixandu-l cu ochii lui albastri reci. Singura care parea ca-l umanizeaza era verisoara lui.
Aceasta teama fu observata de Aoshi, care se simtea trist in adancul inimii lui ca inca o persoana il considera un monstru. Poate chiar era un monstru, dar oare monstrii nu au si ei suflet, oare ei nu simt, in felul lor, dar simt!
Cei doi barbati impreuna cu colega lor si totodata persoana pe care o iubeau pornira iarasi la drum. Dupa o calatorie anevoioasa, cu multe greutati si obstacole, ajunsera in sfarsit in Suna in jurul orei zece dimineata.
Neji era uimit de capacitatea lui Aoshi, nu prezenta nici un semn de oboseala, nicio zgarietura, in timp ce el era frant dupa efortul depus.
Barbatul de 26 de ani avusese mare grija de Hinata, folosindu-si chakra pentru a-i mentine temperatura constanta, altfel ar fi murit in mod sigur. Bineinteles acest lucru il omisese lui Neji, fiind convins ca aceasta ar fi insistat sa foloseasca chakra lui. Dar nu-si putea permite sa aiba doi coechipieri slabiti, era prea mult. Chiar daca misiunea parea banala la prima vedere, era mult mai importanta decat lasase Tsunade sa se intrevada.
Daca era parcurs ziua drumul spre Suna era infernal, arsita i-ar fi secatuit de puteri si ar fi fost si mai vulnerabili. Era preferabil sa calatoreasca noapte, asumandu-si inevitabilele riscuri.
Vantul batea puternic, dorind parca sa striveasca totul in calea lui, ceea ce era un lucru neobisnuit pentru aceea perioada a anului. Echipa condusa de Aoshi a fost luata prin surprindere, nu se asteptau la asa ceva. Nu erau pregatiti, credeau ca o sa fie o misiune usoara, avand in vedere ca aveau doar de dus niste documente. Nu se luptau cu niste inamici palpabili, ceea ce le ingreuna misiunea. Cine ar fi crezut ca vantul ar fi putut fi un dusman atat de redutabil. Intotdeauna neglijam fortele naturii, considerandu-le prietene, dar daca nu le respectam o sa fie cei mai mari inamici ai nostrii.
Provizii nu prea aveau, iar imbracaminte pe care o purtau era total inadecvata, fiind imbracati in uniformele de vara. Cea mai slabita parea Hinata, care tremura groaznic din cauza frigului. De la lupta pe care o avusese cu Neji, ramasese cu sechele, inima ei fiind slabita. Suferise un soc hipotermic datorita scaderii temperaturii, pielea i se invineti. Curand isi pierdu cunostinta.
Cei doi barbati nu observasera starea deplorabila a fetei, fiind prea preocupati sa inainteze si sa-si demonstreze unul altuia ca este mai bun decat celalalt. O competitie acerba pentru inima slabita fetei incepu!
Aoshi fu trezit la realitate cand auzi trupul inconstient al fetei prabusindu-se la pamant. Se intoarse sa verifice ce e cu bubuitura din spatele lui. Neji intre timp inaintase mult, crezand ca-l intrecuse pe rivalul sau.
Brunetul cu ochii albastri o vazu pe fata cu parul indigo zacand. Era asa fragila, putea s-o striveasca chiar in acel moment, putea s-o raneasca, s-o umileasca asa cum o mai facuse odata. Nicodata nu se simtise asa atras de cineva, cum se simtise atras de Hinata, slabiciunea ei il prinsese intr-un cerc vicios din care nu putea scapa sip e care nu ar fi vrut sa-l paraseasca nicodata.
Tanarul Hyuga, nelinistit ca ceilalti doi membri ai echipei sale nu se mai vedeau, se opri. Cand tocmai se hotarase sa mearga sa vada din ce cauza cei doi camarazi ai sai, orbit de gelozie isi imagina clipele tandre pe care cei doi le petreceau impreuna.
Porni vijelios pentru a-i impiedica sa ajunga la o treapta superioara. Insa spre surprinderea si fericirea lui egoista, presupunerile sale erau false. Se simti usurat. Il ochi pe Aoshi, insa o vedea nicaieri pe Hinata pentru a observa intr-un final ca fata cu parul indigo era agatata in spatele puternic al barbatului de 26 de ani.
- Ce i-ai facut? Urla Neji, activandu-si bakyunigan. Odata activat Bakyuniganul observa culoarea pamantie a fetei. Gelozia ii disparu de pe fata, fiind inlocuita de ingrijoare si teama.
- A suferit un soc hipotermic. Nu stiam ca e asa slabita, altfel as fi avut mai mare grija. Se invinovatea brunetul cu ochii albastri. Geniul Hyuga vazu chiar o lacrima pe obrazul palid al adversarului sau.
- O sa o tin eu de acum, sunt varul ei! Il informa, scapand repede de gandurile incomode care il monopolizasera.
- Neji, stiu tot ce s-a intamplat intre voi. N-are rost sa ma vezi ca un dusman in acest moment. Ca si tine, ii vreau binele. Hinata e cea mai importanta in acest moment. Lasa-ma sa o duc eu, sunt mult mai puternic decat tine, diferenta de statura intre mine si Hinata e mult mai mare decat dintre voi. Conditiile de drum sunt oricum foarte vitrege, nu are nici un rost sa te imbolnavesti si tu! In plus trebuie sa ajungem acolo pana in pranz. Altfel o sa ne fie si mai greu! Nu strica totul dintr-o ambitie prosteasca. Niciodata in viata lui, conducatorul clanului Shinomori nu daduse atatea explicatii cuiva, cu atat mai putin unei persoane pe care o considera inferioara lui, insa totul era pentru bine persoanei pe care o iubea. Niciodata nu ar fi comis un asemenea act pentru o alta persoana si mai ales in fata unui tip pe care il detesta, dar era dovada lui de iubire.
- Inteleg, insa ai mare grija cum te porti cu ea si pe unde pui mana. N-o sa tolerez nici un gest inadecvat, il avertiza Neji.
- Ma ameninti, baiete! Ai mare grija cu vorbele acestea mari pe care le rosteti. Nici macar nu visezi de ce sunt capabili. Crede-ma nici nu ai vrea sa stii! Ranji periculos Aoshi, un zambet de satisfactie aparandu-i pe fata.
- Mergem sau pierdem vremea pe aici? Intreba brunetul cu ochii albi, incercand sa destinda atmosfera. Involuntar, ii era frica de Aoshi si de ceea ce era in stare. Niciodata nu simtise frica pentru cineva, insa Aoshi avea momente cand il inspaimanta, fixandu-l cu ochii lui albastri reci. Singura care parea ca-l umanizeaza era verisoara lui.
Aceasta teama fu observata de Aoshi, care se simtea trist in adancul inimii lui ca inca o persoana il considera un monstru. Poate chiar era un monstru, dar oare monstrii nu au si ei suflet, oare ei nu simt, in felul lor, dar simt!
Cei doi barbati impreuna cu colega lor si totodata persoana pe care o iubeau pornira iarasi la drum. Dupa o calatorie anevoioasa, cu multe greutati si obstacole, ajunsera in sfarsit in Suna in jurul orei zece dimineata.
Neji era uimit de capacitatea lui Aoshi, nu prezenta nici un semn de oboseala, nicio zgarietura, in timp ce el era frant dupa efortul depus.
Barbatul de 26 de ani avusese mare grija de Hinata, folosindu-si chakra pentru a-i mentine temperatura constanta, altfel ar fi murit in mod sigur. Bineinteles acest lucru il omisese lui Neji, fiind convins ca aceasta ar fi insistat sa foloseasca chakra lui. Dar nu-si putea permite sa aiba doi coechipieri slabiti, era prea mult. Chiar daca misiunea parea banala la prima vedere, era mult mai importanta decat lasase Tsunade sa se intrevada.
It's a game...