You and me forever [+18]

[Nywa]

Am venit cu nextul si sper sa am mai mult de un coment. Lenosilor!



Satul de gheata

Mergeam cu greu in zapada mare pana la genunchi mei si alba, de ma dureau ochii. Strangeam pe langa trup, pelerina mea neagra, pe care Pein m-a rugat s-o port. Trecusera aproape doua luni de cand am pornit la drum si pantecul meu incepu sa mi se vada. Slab, dar se vedea umflatura in partea de jos, daca purtam haine pe corp. Parul imi crescuse putin, acum imi trecea putin de umeri cu cativa centimetri. Aveam cearcane sub ochi si eram supta la fata, aratand ca un mort-viu. Trebuia sa ajung in Satul de Gheata, inainte sa se intunece. Bebelusul din pantecul meu, ma seca de puteri. Te urasc! Te urasc! Te urasc! De ce a trebuit sa vi pe lume si sa-mi complici existenta? De ce? De ce nu am putut ramane la Sediu? Fiindca sunt insarcinata cu un copil, pe care nu il doresc. Din cauza lui am plecat de langa persoana pe care o iubesc enorm si casa mea. Inima mea deveni din gheata si toate sentimentele mele de iubire si dragoste, le-am inchis in fundul minti mele, intr-o temnita intunecoasa si rece.
Dupa trei ore petrecute in gerul naprasnic, am vazut Satul ascuns in Gheata. Casutele erau puse pe platoru micute, care serveau drept curti si aceste casute inconjurau ca niste paznici, un platou mare, unde se afla hanuri, magazine, sere si cateva blocuri. Urc cu greu scarile de gheata si deodata genunchi mi-au cedat si am picat. Totul se intuneca in fata ochiilor...
Simt in aer un miros usor de condimente. Deschid cu greu pleoapele grele si privesc tavanul de scanduri de brad. Vreau sa ma ridic, dar eram ametita si capul imi vajia, parca m-as fi invartit foarte foarte mult. Pana la urma ma ridic in fund si ma uit in jurul meu. Camera era perfect patrata si nu avea multe lucruri in ea. Era un pat, in care stateam eu, o masa cu un scaun si un semineu din piatra de rau, in care ardea un foc vesel si langa se afla un leagan. In leagan se afla o femeie invarsta, care tricota si ingana linistita o melodie lina si de leagan. Purtam o camasa alba de noapte, larga, care ma facu sa-mi pipaiesc burta. Copilul acela blestemat se afla acolo, in pantecul meu. De ce nu ai iesit din mine, in acel ger cumplit? De ce ma chinui, prin tinerea mea departe de persoana pe care o iubesc din suflet? Ridic un pumn si vreau sa ma lovesc in pantec, ca poate asa v-a iesi copilul, dar...
- De ce vrei sa omori o viata nevinovata? Ma intreba batrana, care se misca surprinzator de iute si imi prinse mana.
- Fiindca il urasc! El ma tine departe de persoana iubita! Tip, varsand lacrimi de durere.
- Un copil nu-l poti ura, doar iubi. Chiar daca a gresit, el sau ea este sange din sangele tau, carne din carnea ta, trup din trupul tau si suflet din sufletul tau. Si in plus, sti daca este fetita sau baietel, pruncul din pantecul tau?
- Nu si nici nu-l vreau...
- Tatal copilului nu-l vrea sau nu sti cine e tatal copilului?
- Nu il stiu. Sunt doi. Unul care il iubesc si altul pe care il urasc.
- Fetito, tata pot sa fie si o mie de barbati, dar mama e una singura, si in plus, ai cine sa-ti dea la batranete o cana cu apa, cand abia te mai misti din pat, imi spuse batrana, care imi schimba radical gandirea in privinta copilului din pantecul meu.
Am inceput sa imi mangai pantecul meu, gandindu-ma la un nume pentru baiat. I-as pune numele de Yun, dar daca e fata? Nu! Nu v-a fi fata, v-a fi baiat...
Au trecut cinci luni, decat eu statam la Yuni. Pantecul meu era urias si copilasul incepu acum doua luni sa se miste. Era destul de ciudat, fiindca cand ma gandeam la Itachi-kun, pruncul incepea sa devina agitat, iar cand mi-l aminteam rar pe idiotul de Pein, copilasul devenea foarte nemiscat, incat ma baga in sperieti. Stateam cu batranica de vorba, cand simt ceva ud pe pantaloni. Mi s-a rupt apa. Ii spun alarmata femeii si aceasta imi rupe pantaloni si ma intinde pe spate, cu picioarele cracanate.
- Impinge Konan, cu forta! tipa ea la mine.
Durerea era asa de mare, incat nu o puteam descrie in cuvinte. Parca cineva incerca sa imi scoata inima din piept cu o lingura tocita si ruginita. Strangeam mainile in pumni, bagandu-mi in carne, unghiile neinglijite si mici. Ochii imi erau inundati de lacrimi. Lacrimi amare si tematoare, ca nu cumva sa fie copilul criminalului de Pein. Femeia tipa sa imping mai cu forta, dar de unde. Pana la urma am reusit si aud un "Ua! Ua!Ua!", putin ragusit si foarte puternic. Era baiat! am nascut un baiat! Dar al cui era baiatul? Al lui Itachi sau a lui Pein? Batranica imi distruse dilema aceasta punandu-mi in brate un ghemotoc de... fetita? Am nascut o fetita? Am nascut o fetita!
- E asa... ireala, tot ce am putut sa soptesc, privind fetisoara adormita a pruncului meu.
Era invelita intr-un prosop curat si vad ca avea parul... negru? Era copilul lui Itachi! Era al scumpului meu Itachi. Dar oricum nu ma voi bucura de ea, fiindca o voi lasa aici la Yuni. Ea ii v-a fi mama. Vreau sa inting pruncul spre femeie si ii spun decizia mea, dar batrana se prefacu ca nu ma aude. Am oftat dezamagita. Trebuia s-o omor, chiar daca nu vroiam asta, sa fiu numita criminala ca am luat viata unui suflet nevinovat si fara aparare. Deodata fetita incepu sa planga si eu nu stiam ce sa ii fac. Ceva ajutor... Veni femeia alarmata ca am ranit copilul, dar se linisti rapid, dandu-mi indicati ca ii foame si ar trebui sa ii dau sa suga piept. Eu?! Ma uit buimaca la femeie, dar imi dau imediat seama ce a vrut sa imi spuna. Imi scot o mana prin maneca bluzei si o ridic. O pun pe fetita la sanul descoperit si aceasta incepu sa ma suga. Senzatia era mult mai diferita fata de cea din timpul actului cu brunetelul meu. Aceasta era unica, era mult mai speciala. Era un moment de mama-copil si unic. Dupa ce s-a saturat de lapte, am inceput sa ma gandesc la un nume pentru fetita. Prima data am vrut sa ii spun numele batranei, Yuni, care insemna "cea ocrotitoare", dar nu era bine ca un copil sa aiba acelasi nume cu un adult, ca poate avea un destin tragic. M-am gandit un pic si i-am gasit numele. Yune sau "stapana focului".
Abia mi-am ridicat in fund cu greu, fiind inca slabita de la nastere si m-am indreptat spre camera mea. Acolo vad langa patul meu, un leagan, unde o pun pe Yune, care se misca rapid, cand am lasat-o din brate. Pa pun pe pat si adorm, privind-o pe fetita mea... a mea si a lui Itachi. Nu! Itachi nu a vrut-o! E doar a mea si nu o impart cu nimeni, absolut nimeni. Nu o voi abandona orice ar fi, dar cum il voi minti pe Pein ca nu-i copilul meu? Oare v-a vedea asemanarea dintre mine, ea si Itachi sau este mai chior decat un liliac? Sa sper ca este mai chior decat un liliac, ca sa-mi cresc fiica langa mine. Oare cum v-a reactiona Itachi cand v-a afla ca fetita e si copilul lui? Stai asa! Am spus ca nu o impart cu nimeni! Deci si prin urmare, ma doare in turturul de gheata de la stresina pusa la cabana din varful muntelui de gheata, pentru observatie. Acolo ma doare de pararile domnului Uchiha Itachi alias cel mai melodramatic, idiot, nesuferit, nepasator si porcos, al carui nume tradus este o nevastuica constipata. Yune e doar a mea si voi lupta pentru ea, chiar si cu Dumnezeu insasi si voi castiga...

Sunt focuri care ard in noapte
Sunt departari ce par aproape.
Sunt focuri care nu se sting.
Sunt inimi tari care inving...