Junjou Romantica Fiction[18+]

[EvilManiac]

Azi mi-a venit ideea, dupa ce am postat la Gravitation luasem o pauza. Si brusc am avut un fel de "flash" scurt cu scena asta pe care am scris-o imediat. Vor urma si altele, desigur. Sper sa reusesc sa cuprind toate cuplurile, dar cel mai adesea cuplul favorit mie - Usami si Misaki.
Povestile vor fi scrise tip scenariu anime. Cu inceput si end. Desigur, nu vor avea neaparat ordine cronologica.

Warning: Acest fic nu este adresat minorilor sau homofobilor.

____________________

Toate drumurile duc spre plecare

O zi prea senină pentru a sta în casă, şi nicidecum pentru a scrie. Măcar de-ar fi scris ceva folositor, se gândea Misaki, trăgând ocheade indispuse spre iubitul său…Lordul Usami Akihiko, nuvelist de mare succes, cel mai tânăr câştigător al Premiului Naomori. Toată masa unde mâncau de obicei, era acoperită de carioci, pixuri sau creioane.
- Scrie prea gros!
Vocea nemulţumită a scriitorului răsuna în gol, Misaki simţind cum obrazul stâng e cuprins de convulsii scurte datorită nervilor. Era pentru a mia oară când auzea asta.
- Prea subţire. Prea gros. Prea albastru. Prea negru….
Începuse să-şi ignore partenerul dar fără prea multă reuşită. Unul din pixuri îi aterizase în cap.
- Usagi – san!
Se ridicase nemulţumit de pe canapea.
- Ce contează cu ce pix scrii şi cum are pasta?! Fratele meu oricum va fi mulţumit că a primit o felicitare de la noi cu ocazia Festivalului Cireşilor.
- Dar trebuie să fie perfectă! Am găsit urarea perfectă, felicitarea perfectă - arătându-i încă odată coperta fină pe care se regăseau prinse flori de cireş presate – şi acum încerc sa scriu textul perfect.
- Eşti prea perfecţionist! Nimic nu e perfect! Dacă totul ar fi perfect n-ai mai sta atâta pană să găseşti ceva perfect, şi din asta rezultă că totul e imperfect! Ahh!
Renunţase singur, apucându-se cu mâinile de păr şi aşezându-se la loc pe canapea. Oricum şansele de a-l face pe Usami să se răzgândească erau nule.
- Åžtiu!
Îl auzise exclamând şi privise înspre iubitul său ce se ridicase brusc de pe scaunul unde stătea. Simţise cum se aproprie de el şi luase o poziţie defensivă pe canapea, refuzând să-i stea în proximitate. Era semn rău când scriitorul avea idei noi. Însemna întotdeauna ceva pervers, şi desigur, era prins şi el în ecuaţie.
- Ne facem bagajele.
- Ce?!!
- Da.
Răspunsese Usami simplu, aprinzându-şi o ţigară. Colţurile de la buzele sale erau ridicate într-un zâmbet scurt de satisfacţie. Avea o idee perfectă, plus îl ţinea pe Misaki în suspans.
- De ce să-i trimitem o felicitare fratelui tău când îi putem face o vizită?
- Ehh…Dar nuvela la care lucrezi ?!
- M-am gândit deja la asta şi este terminata. În seara asta am să editez la ea.

Şi desigur peste nici o zi se aflau în maşina lui Usami, în drum spre Osaka. Simţindu-şi telefonul vibrând în buzunarul de la pantaloni, ca de obicei, Misaki avu proasta inspiraţie de a răspunde:
- Alo?
- Misakiiiiii! Unde este Usami - san!? Nu a terminat manuscrisul ÅŸi nu a trimis nuvela cum a promis!
Se auzise vocea de femeie de la capătul celălalt al telefonului.
- Ahhh! Îmi pare rău! O să ne întoarcem înapoi şi o să scrie azi. O să fie totul b – ine?
Nu apucase să-şi termine fraza căci Akihiko îi luase telefonul din mână, închizându-l.

- Am să-i trimit un mail că îmi iau concediu pe perioada cât stăm la Osaka.

Normal, nimic din toate astea nu se întâmplaseră. Undeva la mijloc de drum Usami se răzgândise, hotărât ca ei doi să petreacă zilele libere la o staţiune balneară. Fratele lui alegându-se cu o felicitare scrisă cu un creion cu mină de cărbune, singurul găsit prin preajmă. Nu se abţinuse din râs când Usami rupsese mina de trei ori în încercarea de a scrie.