Cronicile Taron

[Lya]

Se apropia din ce in ce mai mult de mine.Inima-mi patea asa de puternic incat am inlemnit.Cine poate fi atat de puternic?Poate un Deather?Nu ma mira, chiar seamana la contur cu unul.
In final, iesi din intuneric.Arata inspaimantator; nu stiam ce sa fac.Ochii ei ma priveau cu atata ura... Corpul sau era gata de atac.
-Deci chiar esti din Ordinul de Noape, nu?ii zic eu prinzand curaj.
I-am urat si-i voi uri intodeauna pe Deatheri.Nu-i pot ierta pentru ca mi-au omorat familia, regatul si cel mai important mandria noastra, mandria familiei regale.Ne-au facut sa ne fie rusine, sa cerem ajutor de la altii.Cum poti ierta asa ceva?
Sila mea sporeste fata de demoni de la o zi la alta.Numai asa am putut trai fara niciun regret; stiind ca am un rost pe lume, acela fiind sa omor toti Deatherii pe care-i intalnesc.Sunt constienta ca nu este deloc usor, ci chiar foarte dificil.De aceea incerc sa devin mai buna decat sunt.
"Insa, ce rost are asta daca n-ai curaj?"
Tot timpul imi vine in minte aceasta fraza.Trebuie sa am, este obligatoriu in momente ca acesta.
Acum ori niciodata!


Ooc: Riluri sau cine vrea.