Attraction [yuri / shinigami][16+]

[Strawberry Ice]

Nu stiu cat de popular e acest gen pe aici dar daca tot am venit am sa postat si un fic facut mai de mult, care e yuri^_^


I” Don’t look me! “

Ding! Dang! Dong! Sunetul soneriei rasuna in tot campusul scolii. Elevii se inghesuiau pentru a intra in clase. Barfeau, radeau, tipic pentru copii de bani gata. Poate ca ar trebui sa ii trezeasca cineva la realitate sa vada adevarata lume, nu sa doarma in paturile lor pufoase si roz ascultand muzica haotica care le distrug mintile. Bani, whisky, masini, cluburi, muzica la maxim, placerile vietii, droguri, asta e noua moda... In timp ce ei isi traiesc “ viata roz” , ceilalti se straduiesc din greu sa treaca examenele. S-ar sfarsi lumea daca ar deschide si ei o carte sa citeasca in loc sa stea ore in sir la telefon vorbind despre ce au facut in cine stie ce club? Cine ar fi crezut ca existau astfel de ganduri?
Genul asta de oameni ii dispretuia Ayasaka cel mai mult. O eleva care invatase pe propria ei experienta ce inseamna adevarata lumea, aceea in care te zbati ca sa nu te scufunzi in cele mai adancuri fundaturi. Sincera, nu ii pasa ce credeau altii despre ea. Poate ca simteau acelasi lucru pe care il simtea si ea, ca doar era fata de bani gata. Dar cine o cunoscuse cu adevarat stia bine ca nu era genul de fata care sa umble toata noaptea prin cluburi. Poate ca misiunea ei o schimabase mult si asta era adevarat. De doi ani cand crezuse ca lumea se sfarsise pentru ea, a descoperit ca merita sa traiasca pentru cei din jur. Asta ar fi vrut si Mizuki daca ar fi fost aici alaturi de ea. Se simtea singura fara cea mai buna prietena a ei care o sprijinise si in cele mai grele momente. Poate ca faptul ca era shinigami o facuse sa isi schimbe parerea despre lume, sa o dispretuiasca.
Sirul gandurilor ei fu interrupt de o zguduitura. Cineva tocmai trecuse pe langa ea si nu se uitase pe unde mergea. O facu sa isi scape geanta pe jos impreuna cu cartile si caietele.

“ Asta mai lipsea. Nu imi ajunge testul la matematica, acum mai si intarzi din cauza dobitocilor de aici. Nici nu isi cer scuze.”

Grabita incerca sa stranga cat mai repede materialele scolare dar in zadar. Era atat de neindemanatica incat tot ce prindea in mana scapa inapoi.
- Pot sa te ajut cu ceva? se auzi o voce suava de baiat.
Ayasaka depista sursa de unde se auzise glasul. Isi ridica privirea si observa un baiat de vreo 17 ani care se apleca sa o ajute ca stransul rechizitelor. Avea un zambet placut si un chip minunat. Parul blond, putin lung si rebel era asemenea aurului. Ochii verzi ca smaraldul aveau o scipire ciudata.
- Multumesc, spuse aceasta schitand un zambet fin si gingas.
- Cu placere.
Dupa ce o ajuta sa stranga tot acesta se ridica si o ajuta si pe Ayasaka sa se ridice. Aceasta ii mai multumi o data si merse inapoi pe ruta ce ducea spre clasa ei. Dupa ce o lua pe mai multe holuri se opri in fata unei usi de stejar care ducea spre ore de invatat si chinuri groazanice. Dar ce putea sa faca? Doar ea alese calea asta, acum nu putea sa dea inapoi. Apasa pe cleanta si pasi intr-o lume cu siguranta, paralela. Toti stateau pe banci, nu se agitau din cauza testului ci din contra pareau chiar foarte relaxati. Majoritatea radeau si isi faceau planuri pentru seara ce avea sa vina. Ayasaka se aseza pe scaunul ei si isi deschise cartea de matematica pentru a mai memora ceva formule la geometrie. Dar nu reusi sa gaseasca lectiile respenctive si renunta la acest gand asteptand sa vina profesoara lor de matematica. Dupa vreo doua minute in sala intra o profa tanara de vreo 27-29 de ani care era frumos imbracata intr-un costum vernil. Ca de obicei parul sau era prins intr-o coada la spate. Ochii de un albastru mai deschis ca cerul se atintira asupra fiecarui elev. Toti pareau linistiti. In cele din urma primira testele si isi trecura numele pe el incepand ca rezolve dificilele probleme de matematica.
Trecura treizeci de minute de cand incepuse testul. Ayasaka abia se putea concentra. Simtea privirea insistenta a unei fete care era cu doua banci in spate pe randul din dreapta sa. Roscata parea sa isi piarda calmul. Privirea satenei o enerva la culme si nu o lasa sa se concentreze.

“ Ce dracu se uita asa? Ar trebui sa isi faca griji pentru test nu sa ma priveasca pe mine. Oare nu are altceva mai bun de facut?”

Ayasaka ii intoarse privirea dar in alt mod. O privire ucigatoare si plina de ura fata de cea a satenei care era lipsita de sentimente, o privire care te poarta intr-o lume lipsita de bucurie. Dar asta nu o facu pe satena sa nu priveasca. Ochii rosii patrundeau undeva unde nimeni nu ajunse pana acum: in sufletul roscatei. Ayasaka simtea cum acea fata putea sa ii cunoasca sentimentele cu usurinta. In acel moment se intoarse la testul ei si incerca si isi recapete concentrarea dar in zadar.

“ Nu te mai uita asa la mine! Ma intreb ce vrea? Doar nu e …imposibil….”

Testul se sfarsi in cele din urma. Ayasaka iesi in graba din sala si parasi scoala, chiar daca mai avea inca doua ore insa nu mai rezista sa stea in aceeasi sala cu maniaca aia. Deci probabil era noua fiindca nu o mai vazuse pana atunci. Soarele stralucea pe cerul albastru luminand toata ziua. Din cand in cand o adiere de vant isi facea aparatia care era chiar foarte placut. Pe trotuarele inguste de o parte si de alta se aflau tufisuri plini cu tradafiri rosii si albi ce dadeau un aspect ciudat la fel ca ziua de astazi pe care o petrecuse Ayasaka.