24-05-2010, 05:36 PM
Îmi cer scuze pentru două lucruri: unu că a durat atât si doi ca nu am revizuit cum trebuie.. sorry
sper să vă placă
Cap 17 - 18
Un bubuit asurzitor sparse tacerea in care camera uriasa se cufundase, unde nici macar umbrele nu indrazneau sa-si miste pozitia. Rhys sari din pat , insa regreta imediat miscarea brusca pe care o facuse . Rana de la umar se deschise, desi putin, sangele patand din nou pansamentele, insa suficient pentru a-i crea o stare de discomfort. Durerea intepatoare si mirosul ciudat ce veni de la bucata de panza, il facu sa uite pe moment ce il facuse sa se trezeasca .
Se sprijini in maini si isi flexa muschii de la picioare, intepeniti din cauza prea multor ore de somn. Se ridica, aruncand cearsafurile moi cat colo, surprind de greutatea lor. Merse destul de incet si fara prea mare tragere de inima catre fereastra mare, zabrelita, privind ingandurat la cerul cenusiu de deasupra, constient vag de vibratia constanta, oarecum pulsatoare care trecea prin el. Oare ce se intampla?
Un alt bubuit si o suieratura ii inunda auzul. Privi cerul speriat, sperand sa afle vreun semn care sa il faca sa scape de ingrijorare. Nici o sansa! Avioanele ultra moderne zburau ori prea repede ca ochiul lui sa prinda miscarea lor, ori erau camuflate, surprinderea lor fiind evident un esec. Rhys tindea sa creada ca a doua varianta era mai plauzibila, desi nu stia precis de ce.
Aproape ca alerga catre pat, apucand pantalonii si camasa alba, pentru ca apoi sa iasa pe usa. Era zbarlit si speriat si nu voia sa creada ca ei erau atacati. Desi aripa unde fusese el plasat nu fusese bombardata, asta il facu sa se sperie si mai mult. Cum avea el sa isi gaseasca iubita daca idiotii de soldati trageau ca disperatii in conacul lui, soldati care ar fi trebuit sa il apere in ultima instanta? Asta ar fi fost cel mai cumplit dar de insanatosire !
Zambi amar, trecand in fuga printre coloanele de piatra, armuri vechi, si alte exponate pe care tatal sau le adunase si depozitase in diferite cladiri, a caror locatie ba fusese uitata, ba era secreta, ba nu il interesase pe el. Sari peste scari de marmura, pasind grabit peste dalele de piatra alba. Aluneca pe ceva si aproape ca intra in una din usile mari si grele de la capatul acelui mare conac, daca nu ar fi atins la timp covorul, astfel cazand doar in genunchi, si injurand pe cel care spalase podelele.
-Trebuie sa ii spun tatei sa construiasca mai putine case si sa le faca mai practice! Pana ajung io la camera cu arme, ma ciuruie astia de vreo 30 de ori ...Cu alte cuvinte pot muri de 30 de ori si invii de inca 40, pana ajung unde trebuie! afurisi tanarul, grabind pasul. Desi isi batea joc de starea sa actuala, nu isi putea lua gandul de la ce va face in continuare.
Credea ca era atacat, dar atunci unde erau distrugerile? Unde era molozul si praful ce ar fi trebuit sa umple acele coridoare? Unde erau bucatile de piatra ce ar fi trebuit sa cada peste el, blocandu-i iesirea si retragerea, sau orice fel de rezistenta? Ce fel de soldati erau acestia daca ei nu stiau elementele de baza a unui atac in forta?
Incetini, pus pe ganduri de aceste noi descoperiri. Incepu sa gafaie, extenuat de atata fuga, insa nu pe deplin lipsit de forta. Daca acel sunet strident si acea bubuitura nu fusesera de la o bomba, atunci de unde ar fi putut veni? Stia ca il mai auzise odata, insa nu isi putea aduce cu claritate aminte.
Inchise ochi si se concentra, ignorand prezenta misterioasa ce il privea dintr-un ungher. Nu observase darele de sange de pe podea si nici macar nu se gandi la tatal sau fratele sau! Nu ii trecu prin minte ca ei ar putea fi in primejdie, caci credea ca erau suficienti de puternici sa faca fata oricarui atac!
Dar oare se insela? Mintea ii era prea ocupata cu alte probleme, mai degraba strategice, ca aceste ganduri sa mai zumzaie libere si sa fie si bagate in seama. Nu stia ce pericole il pandeau. Nu avea habar de nimic, prea inocent, prea tanar si preocupat de o existenta problematica ca sa mai observe.
Desi lumea evoluase, o parte din populatie se retrasesera in adancurile primitoare ale pamantului, departe de civilizatia ce nu mai tinea cont de obiceiurile de alta data, ignorand nu numai traditii ci si mentanlitati. Acesti supravietuitori, caci asa se considerau, in ciuda razboiului ce seca pamanturile de resurse, isi formasera anumite tabere acolo unde exploatarea si distrugerea nu puteau ajunge . Nu tinusera cont de natii. Nu voiau sa se discrimineze asa cum faceau cei de la suprafata.
Isi creasera propriile lor arme, care in timp se dovedeau mai eficiente decat cele ultra moderne si sofisticate ale celor de la suprafata. Desi ei sustineau ca nu le vor folosi niciodata pentru atac, pierderea unor membrii importanti ii facusera sa iasa din vizuina. Nu voiau razboi cu popoarele deja vlaguite, nu voiau ca alti litri de sange inocent sa curga, udand lanurile ce fusesera candva pline de recolte. Voiau sa opreasca totul, nu sa continue. Dar din pacate nu stiau cum.
Asa s-a format Redoxul! Numele ii fusese dat de cel care pornise in 2281 acest 'proiect ' de anihilare a razboiului si eventual si pe cei care inca instigau astfel de idei in popor : Markus Aurelius Redox! Fusese un mare fizician, iar mintea lui geniala intrecea si pe cea a celor mai performate computere ce incepusera sa se dezvolte singure. Din pacate, viata lui se curmase brusc in 2304, cand un american se decisese sa nu mai asculte predicile intelepte ale acestuia si il impuscase in cap! Insa ceea ce nu stia nimeni era ca acest om fusese chinuit de unul din virusurile create in blestematele de laboratoare americane si lasate libere in lume, fara leac sau avertismente. Nu conta cine murea, insa acesta descoperise antidoturi inainte ca acest incident sa il omoare .
Sperase sa isi gaseasca fiica demult pierduta, insa nu apucase . Stia doar ca era in armata.
18~~~~~~~~~~~
Un miros otetit de sudoare, combinat cu un miros pregnant de fecale si urina de animale ii invada narile, trezind-o din visul ce-l avea, vis care se transformase treptat in cosmar. Zircarda isi ridica capul si se uita imprejurul ei. Un miorlait lugubru si un schelalait pitigaiat ii sfasie timpanele, parand a veni de undeva din apropiere. Insa cand fata dadu sa se ridice, lanturile ce ii zgariasera pana atunci pielea de la incheieturi, zornaira de cateva ori. Aceasta se uita speriata la corpul ei si observa niste curele late, din piele, soioase si asudate. Un fior rece ii strabatu tot corpul. Socul o lovi !
Isi smuci mainile si picioarele, miscandu-si corpul frenetic pe patul vechi de metal ce scartaia jalnic. Un alt schelalait ii inunda urechile. Fata inceta sa se mai miste o perioada ca sa analizeze ceea ce se afla in jurul ei. Unde era Damian? Unde erau ceilalti?
-Nu te mai smuci atat! Nimeni nu a reusit sa rupa acele lanturi si sa se elibereze din curelele acestea! o voce feminina o facu sa intoarca capul.
-De ce m-ai adus aici ? ofta Zircarda, sictirul citindu-se clar in vocea ei.
Amelia stramba din nas, dezgustata fiind de tonul pe care Zircarda il aruncase, fara sa ii pese cine o aude, provocand-o chiar.
-Tarfulita josnica ce esti .. aproape ca marai tanara, inclestandu-si mainile si iesind din penumbra unde se ascunsese.
Zircarda nu se obosi sa-i raspunda comentariului rautacios sau insultelor care urmara. Intalnise si mai si in timpul lungilor defilari prin orasele napastuite.
-Acum vrei sa ma si ignori ? Cat de ingamfata poti sa fii ? Frantuzoaica curva ! scuipa cu venin blonda, incercand din rasputeri sa scoata vreo reactie de la prizoniera sa.
Insa nu se pusese cu cine trebuia! Aceste mici comentarii nu aveau sa-i faca nici un rau Zircardei, mai ales ca pe ea nu o interesau magariile spuse de blonda. Ochii ei albastri cautau o iesire si sursele zgomotelor infernale ce o trezisera. Se parea ca o adusese intr-un fel de laborator, unde fiolele folosite si pline de substante experimentale stateau aruncate ba pe jos, ba pe masa mizerabila. Custi mititele in care niste biete animale, din care numai pielea si osul se puteau observa cu certitudine, se uitau printre zabrelele peste care se adunasera diferite dejectii. Erau insiruite una peste alta, in dezordine totala si fara ca cineva sa se fi gandit si la micutele creaturi care de abia mai respirau, tusind si scuipand dupa fiecare inhalare. Oxigenul nu le ajungea, insa cui sa-i fi pasat ? Cu siguranta nu celei ce trebuia sa aiba grija de cobai.
Ochii ceruliani ai brunetei se umezira, desi numai un pic, cand un bot scofalcit al unei potai iesi dintre bare . Nasul i se misca rapid, cercetand noua prezenta din camera . Fata putea sa jure ca animalul se uitase la ea ,inainte de a intoarce capul si de a ofta . Probabil crezuse in cine stie ce miracol salvator , insa ranile de la mainile sangerande ale Zircardei ii dovedisera contrariul .
Amelia continua sa o insulte , insa bruneta nici ca o baga in seama . Ea continua sa se holbeze la pisicile si celelalte animale , pe care in copilaria ei sumbra trebuise sa le omoare . Acum descoperea un alt adevar al lumii hidoase in care traia : restul de fiinte neprotejate , ajungeau cobai sau cine stie ce subiecti de test . Cine ar fi putut ghici daca in cladirile ce , numai la suprafata aratau primitor , ar fi avut la subsol laboratoare ce contineau exact aceleasi lucruri ca si aici.
-Te uiti la amicii si viitori tai companioni , cateao ? vocea suava , insa atat de otravitoare si doritoare de rau a Amaliei , rasuna in urechea dreapta a Zircardei .
Aceasta tresari fara voie , si isi inclesta mainile cand aceasta rase nebuneste si sadic . Blonda isi ondula trupul pana la masa si apuca una din seringile mari de pe ea si merse mai aproape de una din custi . Avand mainile in manusi de cauciuc , aceasta nu risca sa se infecteze cu cine stie ce boala de la bietele animale .
Zircarda urmari cu groaza cum aceasta apuca un catelus , inca pui si ii infinge nemilos acul intre coaste , introducand restul de ser in corpul slabit al javrei. Ochii cainelui se marira , si incepu sa se agite in mainile blandei a carei privire sadica stralucea in lumina difuza . Puiul schelalai jalnic , si dadu sa muste, insa Amalia il arunca cat colo , scuturandu-si mainile in aer , cu o scarba vadita . Biata creatura merse impleticit pana la perete , cu balele curgandu-i siroaie , tremurand tot si scuipand sange din cand in cand . Pana la urma , deschise gura , dandu-si duhul , lasand in urma un miros insuportabil de les in putrefactie .
-Serul acela distruge organele instantaneu , provocand o reactie in lant ce da acest odor de mortaciune , desi subiectul nu a decedan decat in urma cu cateva minute ! rase Amelia , atotstiutoare .
-Cat puteti fi de cruzi si corupti ... si io care am avut incredere in Damian .. sopti Zircarda , cu privirea atintita tot asupra micutului corp din colt .
-Nu draguta ! Damian nu stie de acest laborator ! Doar e al meu ! Numai eu fac experimente in el , si le testez pe aceste jigodii ! dar pot foarte bine sa incep si pe tine ! zambi oarecum malefic tanara .
Nici de aceasta data Zircarda nu raspunse . Nu stia ca o fiinta omeneasca poate sa faca asa ceva insa se mustra singura dupa aia .
’ Eu nu tot acelasi lucru am facut ? Nu am omorat si eu fiinte ce respira acelasi aer ca si mine ? ce mananca exact ceea ce mananc si eu ?’
Isi musca buzele pana la sange , insa in acel moment nu ii pasa de ea . Nu ! Se gandea la toti cei care avusesera grija de ea . La toti cei care isi dedicasera viata pentru un scop . Mintea ei se opri asupra lui Rhys si apoi asupra lui Damian . Nu mai stia ce sa creada , insa tot ce voia era sa iasa si sa o gatuiasca pe blonda pentru cruzimea de care o fiinta umana nu trebuia sa dea dovada .
Simti cand blonda isi schima pozitia , si cand aceasta apuca o alta seringa , si se abtinu sa nu tremure . Era la cheremul fetei , si nu putea face nimic .
Insa tot Dumnezeu tine cu cei ce sunt neajutorati si se caiesc pentru faptele sale . Usa cea mare de la intrare se deschise , si o adiere rece mangaie pielea fina a brunetei . vazu cum cineva se repede catre blonda si o imobilizeaza . Auzi un tipat si apoi totul inceta . O lumina puternica o orbi .
Damian ii aparu in fata ! Zircarda aproape ca sari in sus de fericire cand il vazu , insa curelele o mentinusera pe loc . Vazu privirea ingrijorata a tanarului , insa nu se arata impresionata de grija pe care i-o purta dupa aia . O dezlega , si o lua in brate , pasind peste corpul imobil a blondei . Bruneta se uita la rivala sa nedeclarata , si ii facu semn lui Damian sa se opreasca .
-Ar fi mai bine sa o iei pe ea. Vad ca ai doar imobilizat-o si nu ai intepat-o cu acea substanta odioasa ! Du-o pe ea de aici ,iar eu voi avea grija de animalele ce sunt prizoniere de atata timp in aceasta temnita afurisita ! ii sopti , foarte serioasa fata .
-Intelege-ma ca nu am avut nici ... incerca sa se scuze tanarul , insa aratatorul fin a Zircardei , pus pe buzele lui , il reduse la tacere .
-Stiu ..chiar ea a recunoscut ! zambi ea catre el , inmuindu-i sufletul , si facandu-i stomacul sa salte , fara voia ei .
Ii facu semn sa plece si se apropie de custi .
-Imi pare rau micutilor ! Promit sa am grija de voi ! le sopti , cu o voce calda fata , vazand animalele cum dau din coada .
Avea degand sa se revanseze , insa un singur lucru nu ii iesea din cap .
’ Cand ai sa vii sa ma salvezi , promit ca te voi face fericit , Rhys !’
sper să vă placă
Cap 17 - 18
Un bubuit asurzitor sparse tacerea in care camera uriasa se cufundase, unde nici macar umbrele nu indrazneau sa-si miste pozitia. Rhys sari din pat , insa regreta imediat miscarea brusca pe care o facuse . Rana de la umar se deschise, desi putin, sangele patand din nou pansamentele, insa suficient pentru a-i crea o stare de discomfort. Durerea intepatoare si mirosul ciudat ce veni de la bucata de panza, il facu sa uite pe moment ce il facuse sa se trezeasca .
Se sprijini in maini si isi flexa muschii de la picioare, intepeniti din cauza prea multor ore de somn. Se ridica, aruncand cearsafurile moi cat colo, surprind de greutatea lor. Merse destul de incet si fara prea mare tragere de inima catre fereastra mare, zabrelita, privind ingandurat la cerul cenusiu de deasupra, constient vag de vibratia constanta, oarecum pulsatoare care trecea prin el. Oare ce se intampla?
Un alt bubuit si o suieratura ii inunda auzul. Privi cerul speriat, sperand sa afle vreun semn care sa il faca sa scape de ingrijorare. Nici o sansa! Avioanele ultra moderne zburau ori prea repede ca ochiul lui sa prinda miscarea lor, ori erau camuflate, surprinderea lor fiind evident un esec. Rhys tindea sa creada ca a doua varianta era mai plauzibila, desi nu stia precis de ce.
Aproape ca alerga catre pat, apucand pantalonii si camasa alba, pentru ca apoi sa iasa pe usa. Era zbarlit si speriat si nu voia sa creada ca ei erau atacati. Desi aripa unde fusese el plasat nu fusese bombardata, asta il facu sa se sperie si mai mult. Cum avea el sa isi gaseasca iubita daca idiotii de soldati trageau ca disperatii in conacul lui, soldati care ar fi trebuit sa il apere in ultima instanta? Asta ar fi fost cel mai cumplit dar de insanatosire !
Zambi amar, trecand in fuga printre coloanele de piatra, armuri vechi, si alte exponate pe care tatal sau le adunase si depozitase in diferite cladiri, a caror locatie ba fusese uitata, ba era secreta, ba nu il interesase pe el. Sari peste scari de marmura, pasind grabit peste dalele de piatra alba. Aluneca pe ceva si aproape ca intra in una din usile mari si grele de la capatul acelui mare conac, daca nu ar fi atins la timp covorul, astfel cazand doar in genunchi, si injurand pe cel care spalase podelele.
-Trebuie sa ii spun tatei sa construiasca mai putine case si sa le faca mai practice! Pana ajung io la camera cu arme, ma ciuruie astia de vreo 30 de ori ...Cu alte cuvinte pot muri de 30 de ori si invii de inca 40, pana ajung unde trebuie! afurisi tanarul, grabind pasul. Desi isi batea joc de starea sa actuala, nu isi putea lua gandul de la ce va face in continuare.
Credea ca era atacat, dar atunci unde erau distrugerile? Unde era molozul si praful ce ar fi trebuit sa umple acele coridoare? Unde erau bucatile de piatra ce ar fi trebuit sa cada peste el, blocandu-i iesirea si retragerea, sau orice fel de rezistenta? Ce fel de soldati erau acestia daca ei nu stiau elementele de baza a unui atac in forta?
Incetini, pus pe ganduri de aceste noi descoperiri. Incepu sa gafaie, extenuat de atata fuga, insa nu pe deplin lipsit de forta. Daca acel sunet strident si acea bubuitura nu fusesera de la o bomba, atunci de unde ar fi putut veni? Stia ca il mai auzise odata, insa nu isi putea aduce cu claritate aminte.
Inchise ochi si se concentra, ignorand prezenta misterioasa ce il privea dintr-un ungher. Nu observase darele de sange de pe podea si nici macar nu se gandi la tatal sau fratele sau! Nu ii trecu prin minte ca ei ar putea fi in primejdie, caci credea ca erau suficienti de puternici sa faca fata oricarui atac!
Dar oare se insela? Mintea ii era prea ocupata cu alte probleme, mai degraba strategice, ca aceste ganduri sa mai zumzaie libere si sa fie si bagate in seama. Nu stia ce pericole il pandeau. Nu avea habar de nimic, prea inocent, prea tanar si preocupat de o existenta problematica ca sa mai observe.
Desi lumea evoluase, o parte din populatie se retrasesera in adancurile primitoare ale pamantului, departe de civilizatia ce nu mai tinea cont de obiceiurile de alta data, ignorand nu numai traditii ci si mentanlitati. Acesti supravietuitori, caci asa se considerau, in ciuda razboiului ce seca pamanturile de resurse, isi formasera anumite tabere acolo unde exploatarea si distrugerea nu puteau ajunge . Nu tinusera cont de natii. Nu voiau sa se discrimineze asa cum faceau cei de la suprafata.
Isi creasera propriile lor arme, care in timp se dovedeau mai eficiente decat cele ultra moderne si sofisticate ale celor de la suprafata. Desi ei sustineau ca nu le vor folosi niciodata pentru atac, pierderea unor membrii importanti ii facusera sa iasa din vizuina. Nu voiau razboi cu popoarele deja vlaguite, nu voiau ca alti litri de sange inocent sa curga, udand lanurile ce fusesera candva pline de recolte. Voiau sa opreasca totul, nu sa continue. Dar din pacate nu stiau cum.
Asa s-a format Redoxul! Numele ii fusese dat de cel care pornise in 2281 acest 'proiect ' de anihilare a razboiului si eventual si pe cei care inca instigau astfel de idei in popor : Markus Aurelius Redox! Fusese un mare fizician, iar mintea lui geniala intrecea si pe cea a celor mai performate computere ce incepusera sa se dezvolte singure. Din pacate, viata lui se curmase brusc in 2304, cand un american se decisese sa nu mai asculte predicile intelepte ale acestuia si il impuscase in cap! Insa ceea ce nu stia nimeni era ca acest om fusese chinuit de unul din virusurile create in blestematele de laboratoare americane si lasate libere in lume, fara leac sau avertismente. Nu conta cine murea, insa acesta descoperise antidoturi inainte ca acest incident sa il omoare .
Sperase sa isi gaseasca fiica demult pierduta, insa nu apucase . Stia doar ca era in armata.
18~~~~~~~~~~~
Un miros otetit de sudoare, combinat cu un miros pregnant de fecale si urina de animale ii invada narile, trezind-o din visul ce-l avea, vis care se transformase treptat in cosmar. Zircarda isi ridica capul si se uita imprejurul ei. Un miorlait lugubru si un schelalait pitigaiat ii sfasie timpanele, parand a veni de undeva din apropiere. Insa cand fata dadu sa se ridice, lanturile ce ii zgariasera pana atunci pielea de la incheieturi, zornaira de cateva ori. Aceasta se uita speriata la corpul ei si observa niste curele late, din piele, soioase si asudate. Un fior rece ii strabatu tot corpul. Socul o lovi !
Isi smuci mainile si picioarele, miscandu-si corpul frenetic pe patul vechi de metal ce scartaia jalnic. Un alt schelalait ii inunda urechile. Fata inceta sa se mai miste o perioada ca sa analizeze ceea ce se afla in jurul ei. Unde era Damian? Unde erau ceilalti?
-Nu te mai smuci atat! Nimeni nu a reusit sa rupa acele lanturi si sa se elibereze din curelele acestea! o voce feminina o facu sa intoarca capul.
-De ce m-ai adus aici ? ofta Zircarda, sictirul citindu-se clar in vocea ei.
Amelia stramba din nas, dezgustata fiind de tonul pe care Zircarda il aruncase, fara sa ii pese cine o aude, provocand-o chiar.
-Tarfulita josnica ce esti .. aproape ca marai tanara, inclestandu-si mainile si iesind din penumbra unde se ascunsese.
Zircarda nu se obosi sa-i raspunda comentariului rautacios sau insultelor care urmara. Intalnise si mai si in timpul lungilor defilari prin orasele napastuite.
-Acum vrei sa ma si ignori ? Cat de ingamfata poti sa fii ? Frantuzoaica curva ! scuipa cu venin blonda, incercand din rasputeri sa scoata vreo reactie de la prizoniera sa.
Insa nu se pusese cu cine trebuia! Aceste mici comentarii nu aveau sa-i faca nici un rau Zircardei, mai ales ca pe ea nu o interesau magariile spuse de blonda. Ochii ei albastri cautau o iesire si sursele zgomotelor infernale ce o trezisera. Se parea ca o adusese intr-un fel de laborator, unde fiolele folosite si pline de substante experimentale stateau aruncate ba pe jos, ba pe masa mizerabila. Custi mititele in care niste biete animale, din care numai pielea si osul se puteau observa cu certitudine, se uitau printre zabrelele peste care se adunasera diferite dejectii. Erau insiruite una peste alta, in dezordine totala si fara ca cineva sa se fi gandit si la micutele creaturi care de abia mai respirau, tusind si scuipand dupa fiecare inhalare. Oxigenul nu le ajungea, insa cui sa-i fi pasat ? Cu siguranta nu celei ce trebuia sa aiba grija de cobai.
Ochii ceruliani ai brunetei se umezira, desi numai un pic, cand un bot scofalcit al unei potai iesi dintre bare . Nasul i se misca rapid, cercetand noua prezenta din camera . Fata putea sa jure ca animalul se uitase la ea ,inainte de a intoarce capul si de a ofta . Probabil crezuse in cine stie ce miracol salvator , insa ranile de la mainile sangerande ale Zircardei ii dovedisera contrariul .
Amelia continua sa o insulte , insa bruneta nici ca o baga in seama . Ea continua sa se holbeze la pisicile si celelalte animale , pe care in copilaria ei sumbra trebuise sa le omoare . Acum descoperea un alt adevar al lumii hidoase in care traia : restul de fiinte neprotejate , ajungeau cobai sau cine stie ce subiecti de test . Cine ar fi putut ghici daca in cladirile ce , numai la suprafata aratau primitor , ar fi avut la subsol laboratoare ce contineau exact aceleasi lucruri ca si aici.
-Te uiti la amicii si viitori tai companioni , cateao ? vocea suava , insa atat de otravitoare si doritoare de rau a Amaliei , rasuna in urechea dreapta a Zircardei .
Aceasta tresari fara voie , si isi inclesta mainile cand aceasta rase nebuneste si sadic . Blonda isi ondula trupul pana la masa si apuca una din seringile mari de pe ea si merse mai aproape de una din custi . Avand mainile in manusi de cauciuc , aceasta nu risca sa se infecteze cu cine stie ce boala de la bietele animale .
Zircarda urmari cu groaza cum aceasta apuca un catelus , inca pui si ii infinge nemilos acul intre coaste , introducand restul de ser in corpul slabit al javrei. Ochii cainelui se marira , si incepu sa se agite in mainile blandei a carei privire sadica stralucea in lumina difuza . Puiul schelalai jalnic , si dadu sa muste, insa Amalia il arunca cat colo , scuturandu-si mainile in aer , cu o scarba vadita . Biata creatura merse impleticit pana la perete , cu balele curgandu-i siroaie , tremurand tot si scuipand sange din cand in cand . Pana la urma , deschise gura , dandu-si duhul , lasand in urma un miros insuportabil de les in putrefactie .
-Serul acela distruge organele instantaneu , provocand o reactie in lant ce da acest odor de mortaciune , desi subiectul nu a decedan decat in urma cu cateva minute ! rase Amelia , atotstiutoare .
-Cat puteti fi de cruzi si corupti ... si io care am avut incredere in Damian .. sopti Zircarda , cu privirea atintita tot asupra micutului corp din colt .
-Nu draguta ! Damian nu stie de acest laborator ! Doar e al meu ! Numai eu fac experimente in el , si le testez pe aceste jigodii ! dar pot foarte bine sa incep si pe tine ! zambi oarecum malefic tanara .
Nici de aceasta data Zircarda nu raspunse . Nu stia ca o fiinta omeneasca poate sa faca asa ceva insa se mustra singura dupa aia .
’ Eu nu tot acelasi lucru am facut ? Nu am omorat si eu fiinte ce respira acelasi aer ca si mine ? ce mananca exact ceea ce mananc si eu ?’
Isi musca buzele pana la sange , insa in acel moment nu ii pasa de ea . Nu ! Se gandea la toti cei care avusesera grija de ea . La toti cei care isi dedicasera viata pentru un scop . Mintea ei se opri asupra lui Rhys si apoi asupra lui Damian . Nu mai stia ce sa creada , insa tot ce voia era sa iasa si sa o gatuiasca pe blonda pentru cruzimea de care o fiinta umana nu trebuia sa dea dovada .
Simti cand blonda isi schima pozitia , si cand aceasta apuca o alta seringa , si se abtinu sa nu tremure . Era la cheremul fetei , si nu putea face nimic .
Insa tot Dumnezeu tine cu cei ce sunt neajutorati si se caiesc pentru faptele sale . Usa cea mare de la intrare se deschise , si o adiere rece mangaie pielea fina a brunetei . vazu cum cineva se repede catre blonda si o imobilizeaza . Auzi un tipat si apoi totul inceta . O lumina puternica o orbi .
Damian ii aparu in fata ! Zircarda aproape ca sari in sus de fericire cand il vazu , insa curelele o mentinusera pe loc . Vazu privirea ingrijorata a tanarului , insa nu se arata impresionata de grija pe care i-o purta dupa aia . O dezlega , si o lua in brate , pasind peste corpul imobil a blondei . Bruneta se uita la rivala sa nedeclarata , si ii facu semn lui Damian sa se opreasca .
-Ar fi mai bine sa o iei pe ea. Vad ca ai doar imobilizat-o si nu ai intepat-o cu acea substanta odioasa ! Du-o pe ea de aici ,iar eu voi avea grija de animalele ce sunt prizoniere de atata timp in aceasta temnita afurisita ! ii sopti , foarte serioasa fata .
-Intelege-ma ca nu am avut nici ... incerca sa se scuze tanarul , insa aratatorul fin a Zircardei , pus pe buzele lui , il reduse la tacere .
-Stiu ..chiar ea a recunoscut ! zambi ea catre el , inmuindu-i sufletul , si facandu-i stomacul sa salte , fara voia ei .
Ii facu semn sa plece si se apropie de custi .
-Imi pare rau micutilor ! Promit sa am grija de voi ! le sopti , cu o voce calda fata , vazand animalele cum dau din coada .
Avea degand sa se revanseze , insa un singur lucru nu ii iesea din cap .
’ Cand ai sa vii sa ma salvezi , promit ca te voi face fericit , Rhys !’