True friend

[Isa-chan]

Scuzati intarzierea mea dar de abia am terminat cu tezele.Acum am sa va pun capitolul meu.Sper sa va placa.

Andra: Ma plimb neincetat prin camera mea incercand sa-mi caut telefonul mobil.Oare ce am facut el?Cand am venit acasa eram foarte agitata si l-am aruncat la nimereala...Uff,trebuie sa fiu mult mai atenta cu lucrurile mele.Vazand ca nu am cum sa-l gasesc ma duc pe hol de unde ridic receptorul telefonul fix.Auzind soneria las receptorul deschis si fug spre camera mea.Ma uit prin jur si dau la o parte niste haine de unde scot un samsung corby.In sfarsit l-am gasit!Resping apelul si merg inapoi pe hol ,unde inchid si telefonul fix.Ce aiurita sunt...Am uitat sa ma prezint.Ma numesc Andrada,pe scurt Andra.Am 15 ani si dupa cum ati vazut sunt cam dezordonata.Am prea multe activitati pe cap si de aceea nu prea apuc sa fac curatenie la mine in camera ceea ce duce la pierderea diverselor lucruri.Cea mai buna prietena a mea este Deea.Ma inteleg cu ea excelet si nu as vrea sa o pierd niciodata avand in vedere ca suntem ca niste surori.Ea stie totul despre mine iar eu totul despre ei.Sincer as fi ranita daca mi-ar ascunde vreo problema de a ei si eu nu as putea sa o ajut.Pe langa Deea mai am un priten bun.numele lui fiind Andy.Pe el il cunosc din clasa a cincea.Sincer tin foarte mult la el...Poate chiar mai mult decat ca a un prieten...Dar el nu tine astfel la mine si mi-ar fi frica sa-i marturisesc sentimentele mele adevarate fata de el fiindca nu vreau sa ne stricam prietenia.Cam atat despre mine...
Acum stau linistita pe pervazul geamului si privesc afara.Bolta stropita cu cerneala era incalzita de soarele maiastru.Copiii alergau si tipau pe afara distrandu-se de minune.Nici nu era de mirare acest lucru doar este vacanta de vara.Pierzandu-ma in ganduri nu realizez ca telefonul meu suna de nebun prin camera.Ma ridic cu greu si ma indrept pe birou.Raspund parca somnoroasa si la celalat capat ma intampina o voce prietenoasa.
-Ce faci,Andra?Nu mai dai semne de viata?
-Ah, Andy scuze...Dar am uitat ca trebuia sa iesim.
-Nu-i nimic,deja m-am obisnuit cu tine.Haide acum ca eu sunt la tine in fata.
Si imediat imi inchide telefonul in nas.Sar ca arsa si imi caut haine.Din dulap scot o bluza mov cu o curea neagra pe talie si o pereche de blugi albastri ,apoi ma incalt cu o pereche de adidasi negri.Imi pun telefonul in buzunarul de la pantaloni ,imi i-au cheile si ies pe usa.Exact cum a promis el era acolo si cum ma zareste un zambet strengar ii apare in coltul gurii.Ne salutam apoi pornim spre parc unde avea sa ne distram pe cinste.


Andy: Fata asta este fenomen.De ce uita mereu ce imi promite?Mai bine o sun poate ii amintesc si nu mai stau ca nebunul pe aici de unul singur.Zis si facut.O sun si dupa ce isi cere scuze si spune ca vine ii inchid telefonul.In mai putin de zece minute o vad cum iese din scara si ii zambesc ironic.Nu-i mai spun nimic,doar ne salutam apoi pornim spre parc.Drumul a fost destul de tacut ,niciunul nespunand nimic.Cred ca se simtea vinovata.Imediat ce intram in parc o i-au de mana si o duc sa ne luam niste inghetata.Dupa ce degustam vad ca ii mai vine cheful de viata si incepe sa ma ia la misto, intrbandu-ma ce iubite mai am.Sincer nu gasesc rostul acelei intrebari si ii spun privind-o in ochi ca nu am nici una.Aceasta zambeste suaz ,iar eu la randul meu fac la fel.
-Unde este Deea?Azi nu am vazut-o deloc.spun sperand sa deschid un subiect de discutie.
-Mi-a spus ca merge sa se plimba prin oras.Nu stiu dar de la un timp parca e mai retrasa.Intr-o zi a incercat sa-mi marturiseasca ceva dar nu a reusit.Mi-a spus ca este un secret si dupa ce sa balbait putin mi-a spus ironica ca nu ii place nici un bait.Chiar nu o mai inteleg....
Am vrut sa-i spun si eu ceva dar telefonul meu avea alte planuri.Il scot din buzunar si raspund putin nervos.
-Alo!
-Ce faci,prietene? Sunt Robert,tocmai m-am intors in oras.
-Hei, ma bucur sa te aud.Pe unde esti?
-Prin parc ,de ce?
-Coincidenta ca si eu sunt tot acolo.
-Serios?Sa stii ca eu nu te vad!imi spune Robert in bataie de joc.
-Atunci casca bine ochii ca eu te vad.spun apoi ii inchid telefounul.
De abia dupa ce fac acest gest Robert ma vede.Se indreapta spre mine cu pasi grabiti si ma saluta.Eu ii fac cunostiinta cu prietena mea ,iar acesta imi face cu ochiul si spune smecher:
-Dar nu pierzi timpul!Vad ca ai si prietena.
-Nu e ceea ce pare...,se apara Andra.Suntem doar amici.
In timpul acestei discutii minunate dintre cei doi eu imi arunc privirea prin parc unde spre surprinderea mea o vad pe Deea.O trag pe satena de mana si ii spun ca prietena ei este aici.Nici nu am avut timp sa clipesc si deja ea dispare de langa mine.