Once upon a time...

[Kiubi]

Hey xD . O noua poveste.. nu vreau sa va innebunesc cu detalii.
Vreau doar sa stiti ca va avea un fel de inspiratie din animeul Naruto. Cine nu l-a vazut, cu atat mai mult ii va placea povestea xD .



Once upon a time...





Capitolul 1


Ce zi mai potrivita de a incepe liceul decat una furtunoasa ? Tin minte cum ma visam, inca de mica, o tanara liceeana in curtea scolii, in prima zi. Desigur, va rog sa treceti pe fundal o superba zi insorita, cu pasarele care aboara, cu o spuza de adolescenti emotionati de inceperea noului an, admirand floricelele, dirigintii care-si conduc bobocii in clase si o melodie armonioasa. Ziua perfecta, nu ? Asta imi si imaginam, pentru ca asta se intamplase in fiecare an de generala, anul incepea insorit si se termina cu dogoare.

..Sigur ca da.

Acum trecem la realitate. Curtea liceului goala, asfaltul ud, cu balti mocirloase si un miros de frunze care umple aerul. A se citi: curtea goala. Deci inca de la acest aspect visul meu se destramase total, iar eu a trebuit sa-mi inghit talentul meu de prezicatoare si sa stau in clasa inca de la inceput, privind cum apa curge in valuri pe sticla ferestrelor si copacii cum de-abia mai suporta greutatea picaturilor de apa. Un sentiment de compasiune m-a curpins in acel moment pentru saracul arbore si parca-l auzeam cum ma striga pe nume...

- Kiwatari Yui !
- C-cum ? A, ma scuzati. Prezent !

Buna dimineata si dumneavoastra, domnule diriginte, mi-am zis in minte vazandu-ma iarasi in aceeasi clasa. Dirigentele striga catalogul si parea usor surprins, dar in acelasi timp amuzat de faptul ca de-abia ma trezise la realitate. Lucrul cel mai rau era ca si eu constientizam asta, rezultatul fiind zeci de chicoteli prin banci la adresa mea.. exact asa vroiam sa inceapa, bravo, Yui ! m-am imbarbatat ironic, afisand o expresie somnoroasa pe fata, holbandu-ma la noul diriginte. La prima vedere, parea prea pampalau ca sa poata tine un ou in mana fara sa-l scape, insa cu timpul am constatat ca nu era chiar asa de pampalau .. doua oua erau de fapt de ajuns ca sa dovedeasca asta.
El continua sa strige catalogul, facandu-ma pe mine treptat sa ma intreb cati naiba eram in clasa, de nu se mai terminau. Deodata am auzit, mai tare ca de obicei:

- Hashi Yuukin !
- Prezent.

Da, din fericire, da. Ea era colega mea de banca si eu abia atunci observasem ca am asa ceva. La prima vedere, nici ea nu parea prea atrasa de realitate, dovada clara fiind expresia plictisita pe care o avea. Totusi, nu ne bagasem deloc in seama si asta m-a facut sa ma intreb daca o sa ne intelegem bine sau nu. Am vrut sa discut ceva sumar cu ea, ca sa-mi dau seama ce fel de om e, asa ca am inceput senin:

- Deci suntem colege de banca... Salut !
- Da... buna. Ma cheama Yuukin, mi-a spus ea usor dezinteresata. Avea o voce subtire. Nu parea genul de persoana enervanta sau stupida, mai degraba saritoare si sensibila.
- ...dirigu` tocmai ti-a strigat numele, deci stiu cum te cheama, am atentionat-o ironic, urmata de un chicotit de-al ei. Eu sunt..
- Si tie ti l-a strigat, mi-a reprosat ea pe acelasi ton.
- Imi spune si mie cineva cine vorbeste acolo ?? a sarit dirigintele, in timp ce se chinuia sa tina un discurs de inceput de an.

Un baiat din prima banca ne-a parat. Nu pot spune ca era de felul lui un paracios, mai degraba vroia sa impresioneze, caci, cum aveam noi sa aflam mai tarziu, el cunostea multe persoane de acolo, deci avea in fata cui sa se dea mare. Noi nici nu l-am bagat in seama pe tot parcursul acelor ani cat am stat impreuna.
In orice caz, nu vreau sa pierd vremea atat mie, cat si cititorilor, cu amanunte despre astfel de persoane, asa ca voi trece peste micul conflict ce a avut loc.
Dirigintele s-a ridicat de la catedra si, putin emotionat, a inceput:

- Imi pare foarte bine sa am astfel de copii in noua mea clasa si imi doresc din suflet sa ne putem intelege cum se cuvine in urmatorii trei ani...
Un gand de-al meu m-a facut sa-mi intrerup atentia si sa ma intreb de unde stia el ce fel copii eram noi, in definitiv ne cunostea doar de zece minute. Unii oameni...

- Dupa cum vedeti, clasa este restaurata si sper ca o vom putea intretine cum se cuvine...

- Cred ca alte cuvinte in afara de "cum se cuvine" nu stie, i-am soptit lui Yuukin care a pufnit usor amuzata.
Sincer, altceva din discursul lui nu-mi amintesc, decat cum mi se inchideau mie ochii straduindu-ma sa fiu atenta si sa inteleg ceva din el. Nici noua mea colega de banca nu parea foarte atrasa de acel subiect, motiv pentru care si-a deschis un caiet de notite si a inceput sa deseneze tot felul de maruntisuri. Impinsa de plictiseala, am inceput sa studiez restul clasei si privirea mi-a picat pe o fata foarte serioasa, care statea dreapta si care, pesemne, nu intelegea nimic din ce ne spunea dirigentele, insa se prefacea foarte bine. Era foarte finuta la prima vedere, foarte.. feminina. Parul ii era prins strict, intr-o coada la spate, luminandu-i fata fara nici un defect. Am avut timp s-o observ pana-n ultimele detalii; pana si bratarile, inelul cu patra albastra, cerceii... nu avea foarte mult bun-gust in modul in care erau aranjate, mai ales ca nu se potriveau deloc cu uniforma, insa tot ce avea pe ea era de o calitate imensa.
Nimic care sa ma faca sa o invidiez, nu eram genul. Dar pot sa spun ca atunci, talentul meu de "prezicatoare" nu m-a inselat, caci am stiut ca vom avea o relatie.. nu tocmai grozava.

As fi vrut sa ma trezeasca cineva din moleseala aceea...

Clopotelul a sunat...