Why can't a girl fight with love???

[Jasmine]

Brand new chapter:

A doua zi, Tara se trezi cu perna uda. Avusese un vis ciudat legat de Misa, care cu fiecare secunda ii devenea mai neclar, dar starea de mizerabilitate i se conserva pe tot parcursul diminetii, si asa mult prea matinala. Din pacate trebuia sa se duca la scoala de la prima ora, deoarece prea-iubita ei directoare avusese grija sa o sune personal pe mama sa pentru a o înstiinta de noua sarcina pe care i-o daduse. Escorta. Pentru un tip. Jalnic.
I se parea patetica situatia în care erau pusi, atât ea cât si Chris. I se parea si mai patetic faptul ca dirigintele ei nu se baga în chestiile astea deloc si o lasa în plata Domnului sa se rafuiasca singura cu directoarea si capriciile ei. O luase in vizor de la prima bataie pe care o avusese, si de atunci nu o mai scutise deloc! Se obisnuise în mare parte sa îi faca voia, asa nu o exmatricula si nici nu-i aplica sanctiuni groaznice cum mai facea câte-o boacana.
Si apoi...chiar nu vroia sa mearga la scoala! Sa dea ochii cu Misa?

Nu multumesc!

Tot cauta o solutie pentru a nu da ochii cu prietena sa, si cautand, pierdea timpul care era si asa mult prea scurt pana la prima ora. Nu vroia sa dea ochii cu Misa. In capul ei ideile o luasera deja razna, toate incepand cu un nu. Insa toate solutiile ei se izbeau de un zid mare si problematic numit "Chris". De ce ea?!
Baiatul o regasi cu privirea mergand alene pe strada pustie. Statea in coltul scolii si o astepta sa mearga cu ea. Era deja si jumate, iar prima ora era pierduta de-a binelea. Se uita la ea inistent sperand ca se va simti si isi va grabi pasul, insa nici o sansa. Era in lumea ei si nimic n-o putea scoate din ea. Se vedea de la un colt cum picioarele i se impleticeau si privirea ii staruia in jos. Parul roscat o facea sa iasa in evidenta si cu toate ca era neglijenta cu el, reflexia luminii te facea sa te pierzi in stralucirea lui.
Chris se lasa pe vine in incercarea de a-si mai calma nervii, si-si puse mainile in cap. Ura sa astepte pe cineva. Nu-si mai ridica privirea din asfalt pana ce doua picioare subtirele se oprira in fata lui. Stia ca e ea. Ii intalni privirea infranta si isi opri in gat toate dojenelile legate de punctualitate.

O sa inebunesc cu fata asta...

Se ridica si o urma tacut. Trecura de portile liceului si se indreptara spre micul parc din apropierea sa, cel caruia ii placea Tarei atat de mult odata. Baiatul alese o banca si-i zise sa mearga sa stea pe ea, insa fata nu-l lua in seama. Tot ce-i ramanea brunetului de facut, era sa se resemneze si sa o urmeze supus. Se asezara pe iarba verde si roscata intinse pe spate, incepand sa fredoneze o melodie. Chris ramase perplex rapiditatea schimbarilor starilor ei. Inca era racoare si iarba era uda, si ea statea intinsa cu atata non-salanta... De parca pamantul rece ar fi calmat-o. De parca ar fi vrut sa se faca una cu el.
- Hei, nu ti-e racoare?
Nici un raspuns. Tacerea si penibilitatea asteptarii unui raspuns care nu mai venea il enervau pe Chris cu fiecare secunda care trecea. Si enervarea nu era buna.
- Cu tine vorbesc, sa stii. spuse acesta urcandu-se deasupra ei. Vreau un raspuns. Acum!
Dar singurul raspuns venit din partea ei fu o privire ironica si atat. Lucru care il enerva si mai mult pe baiat. Ii lua fata intre mainile sale si la fel de rapid o saruta apasat. Isi desclesta degetele din parul ei, si astepta iminentul. Dar pana si iminentul se lasa asteptat. Deschise ochii, si privirea ii intalni un corp de lut. Niste ochi care il priveau asa absent...Nu! Nu il priveau pe el, priveau in gol...
Se desprinse de buzele sale cu uimire si scarba. Cum putea fi atat de slaba doar dintr-un lucru atat de minor?
- Tara, trezeste-te! tipa acesta la ea.
Vazand-o ca nu reactioneaza, Chris se decise sa-i mai aplice o doza din tratamentul de mai devreme. O mai saruta o data, luand-o in brate si tragand-o dupa el cu spatele de pe solul rece. Nu rupse sarutul, ci o musca violent pe fata de buza inferioara, lucru ce o facu sa se smuceasca din bratele lui si sa inceapa sa injure.
- Asa mai merge. spuse acesta zambind.
- Idiotule! Mi-a dat sangele! Asta vroiai?!
- Hai, acum ca ti-ai revenit, hai la scoala. Si sa nu mai vad privirea aia de javra batuta pe fata ta. Nu accept sa fi pierdut in fata unui catelus plangacios, ai inteles? spuse acesta luand-o de mana si ridicand-o.

*****

La scoala, Misa se juca nerabdatoare cu un pix. Era coplesita de tot ceea ce se intamplase in ultima perioada, dar mai presus de tot, vroia sa vorbeasca cu Tara! Insa scaunul gol din dreapta sa indica lipsa acesteia. Ora a doua incepea, iar bruneta incepea sa-si piarda sperantele ca prietena sa să mai fi venit la scoala... Max exagerase, dar...

Masina lui gonea haotic pe strazile orasului, insa ea nu realiza viteza reala cu care se deplasau. Tot ce vedea erau niste punctulete luminoase de diferite culori care veneau din stanga geamului si dispareau in dreapta sa. Era cu privirea departe, incercand sa-si imagineze evenimentele care aveau sa se petreaca in viata sa. O sa isi manance bataie, o sa fie pedepsita pe viata, o sa i se ia toate privilegiile, o sa fie facuta de ras...Grozav. Minunat!
Bolidul parca in fata casei fetei, insa aceasta nu se dadu jos nici macar dupa ce Max ii deschise portiera.
- Hai, o sa fie bine. spuse acesta luand-o de mana si intrand in casa.
In living, pe canapea, stateau asezati nervosi parintii acesteia, intr-o liniste deplina. Cum deschisera usa apartamentului auzira vocea groasa a tatalui sau. Max inghiti in sec.
- Deci domnisoara, ai de gand sa imi spui unde ti-ai petrecut noaptea?
- A fost cu mine. spuse hotarat baiatul aparand din spatele Misei.
- Scumpa mea, de ce nu ne faci prezentarile? incerca in zadar Matilda sa aplaneze conflictul.
Max tacu in semn de respect si o lasa pe bruneta sa il prezinte, ca sa nu para grosolan daca o facea singur.
- Tata...mama...el este Max, iubitul meu.
- Aha. Deci din moment ce domnisoara nu-mi raspunde la intrebare si tu ai luat cuvantul mai devreme inaintea ei, te intreb pe tine, iubit al fiicei mele, unde v-ati petrecut noaptea?
- Aseara a fost majoratul meu asa ca am rugat-o sa ramana toata noaptea sa ma ajute cu invitatii din moment ce am parintii plecati. raspunse prompt tanarul.
Fata Misei i se lumina. Se uita uimita la baiatul de langa ea, si nu-i venea a crede ce aude.
- Si azi? De ce a lipsit de la ore? Nu-mi spune! Te-a ajutat tot cu invitatii! Pesemne ca trebuia sa-i cari si acasa dupa.
- Nu, domnule. A ramas cu mine pana la ultimul invitat si dupa m-a ajutat la curatenie. Dupa asta, eram si eu si ea foarte obositi, asa ca i-am spus sa ramana sa se odihneasca.
- Dar sa stiti ca observ ca inca sunteti foarte obositi...extrem de obositi chiar... remarca ironic parintele.
- Cu tot respectul, dar nu admit asemenea insinuari. O respect pe fata dumneavoastra, si nu i-as face niciodata ceva ce i-ar putea face rau. Faptele s-au intamplat asa cum v-am spus. Ca ma credeti sau nu, este treaba dumneavoastra.
- Bine tinere. Curajul tau m-a impresionat. Te cred. Dar asta nu inseamna ca o sa mai permit asa ceva sa se intample pe viitor.

Un suras infundat se auzi din banca brunetei. Se gandea la Max si la cum vorbise aseara cu tatal ei. Avusese tupeu, nu gluma! Ea tremura ca varga in fata parintelui sau, iar el spusese atatea lucruri cu o asemenea non-salanta! Nu-l slabise din priviri pe tatal sau, nu se daduse in laturi de la explicatii, si in nici un punct nu zisese nimic compromitator! Ce actor perfect! Pana si adultii il credeau.

Vai Max, cat de bine stii sa minti!