15-05-2010, 04:01 PM
[Biu.] - Thanks ca ai trecut pe aici. Ma bucur ca ti-a placut ceea ce ai citit si sper sa iti placa si aceasta continuare.
Păşeam regulat pe peronul gării târând geamantanul după mine şi cu ghiozdanul pe umăr. Mâna dreaptă avea evident o ocupaţie foarte importantă şi nu o puteam folosi să-mi verific telefonul care tocmai sunase. Tindeam să-mi ascund privirea de a ei din cauza greutăţii evenimentului, dar totuşi era o plăcere de nedescris faptul că tocmai venisem şi puteam să-i simt pulsul doar ţinând-o de mână, era spectaculos şi euforic. Atenţia îmi fu distrasă de doamna cu anunţurile ce ne destăinuia plecarea trenului înspre staţia următoare. Telefonul sună din nou şi am fost nevoit să folosesc mâna stângă pentru a-l scot din buzunarul drept, deoarece n-aveam de gând să renunţ la palma ei. Disturbătorul public fu ca de obicei mama mea, care era înt-o stare continuă de tensiune, chiar din momentul în care plecasem de acasă. Aşa că am răspuns cu mult calm şi am zis: "Bună Mama... am ajuns cu bine. Poţi să stai liniştită, sfatul meu: bea un vin, că te mai limpezeşte."
Toată agitaţia o făcu pe iubita mea să îşi mişte atenţia de la lucrurile înconjurătoare direct spre mine şi telefonul meu. Am apăsat pe butonul roşu după ce o rezolvasem pe mama, m-am apropiat sărutând-o pe obraz şi ea îmi zâmbi având o tentă uşoară de rosu în obraji.
- Mă bucur că în sfârşit te-am găsit, i-am mărturisit chiar după sărut.
- Şi eu sunt fericită, dragule.
Am strâns-o uşor de mână, acest lucru având o conotaţie diferitp în termenii noştri personali. Îmi zâmbi iar, iar de data aceasta m-a determinat să o sărut pe buze. Îşi puse apoi fruntea pe braţul meu pentru a ascunde roşeaţa care acum era foarte accentuată. Adoram pur şi simplu toate aceste mici lucruri ce le făcea, era delicată şi drăgută ca nimeni alta. Pot mărturisi că era singura persoană care conta pentru mine şi totodată singura de care aveam nevoie ca de aer. Mai ales acum, nevoia aceea se accentua puternic, extraordinar de repede. La ieşirea din pasaj ne întâmpină gara oraşului. Intrarea în locul propriu-zis parcă semnaliza un început proaspăt, sau un eveniment care trebuie întipărit bine în istoria lumii. Văzusem câteva chioşcuri cu ziare, oameni care stăteau la coadă, un ceas mare şi drăgut, o listă cu tot felul de trenuri ce vin şi vor pleca. La o întoarcere de privire, observasem treptele de marmură ce duceau undeva la un etaj superior. Acolo se înfăţişa un restaurant pentru călători, un loc retras unde se pot odihni sau pregăti mental pentru ce ii aşteaptă. Uşile de la intrare erau mari şi cadranele de sticlă curate şi luminoase. Astfel la ieşire din gară i-am întâlnit pe amicii noştri care ne aşteptau în soarele verii juvenile fiind plăcut şi revigorant. De altfel îmi cam distorsiona vederea alternanţa ăntuneric-lumină din pasaj, iar acum afară.
- Să vedem unde este mama, zise ea.
- Ah, mama ta... am reflectat eu.
- Ce e? Ţi-e frică de mama?
- Nu chiar... partea grea a trecut oricum. I-am zâmbit cu ochii închişi. Ea râse în felul său, plăpând, caracteristic şi făcu cu mâna spre o maşină vişinie, în locul soferului putându-se descifra o prezenţă.
- Mergem? ne întrebă ea pe toţi trei.
- Desigur, am zis toţi în cor.
Parcarea gării era destul de aglomerată de maşini, taxiuri sau autobuze. Autogara se putea vedea în zare nu departe de gară, în schimb ce m-a minunat au fost blocurile care se întindeau în înaltul cerului şi păreau ca din filme. Câţiva nori pe cer semnalau o vreme plăcută cu alternanţe umbroase care vor acoperi soarele dogoritor chiar şi pentru un început de vară. Era frumos... totul era frumos... iar eu eram fericit. Din autoturism, mama iubitei mele coborâ şi veni în întâmpinarea noastră. Ne lasă tuturor vizitatorilor o impresie bună datorită stilului propriu care era unul fabulos. Cu zambetul pe buze, cochetă, părea să fie mai tânără decât ar fi fost defapt. De statură medie, ochii căprui şi având un uşor aer de autoritate, până la urmă era învăţătoare. Dădurăm toţi bună-ziua, fiecare în stilul caracteristic şi personal, dar ea insistă că nu e aşa bătrână încât să folosim politeţe excesivă. Ne cercetă pe toţi cu privirea şi o identifică pe Raluca destul de usor. Apoi începu să ne inspecteze pe mine şi Rareş, dar după câteva plimbări vizuale se opri asupra mea şi mă privi direct în ochi.
- Tu trebuie să fii Andrei iar tu Kid, spuse mutându-şi privirea la băiatul de lângă mine.
- Intradevăr. Încântat de cunoştiinţă, adăugasem zâmbind.
- De asemeanea, spuse femeia întinzând o mână pentru a face cunoştiinţă cu fiecare mai bine. Făcu un pas în spate şi apoi adăugă: Aveţi de gând să staţi toată ziua în soarele ăsta insuportabil? Haide să mergem la maşină, e mai răcoare acolo.
Aprobarăm toţi ideea , aşa că am luat bagajele cu viteză şi le-am pus în portbagaj. Clapele de la portierele maşinii se auziră şi toţi ne îmbarcarăm înăuntru. M-am aşezat pe bancheta în spatele mamei Teodorei, la mijloc tot pe banchetă se aseză ea şi nu într-un final Kid, pe dreaptă în spatele Ralucăi. Aerul răcoros din maşină era plăcut comparativ cu căldura de afară. Acum puteam să mă destind liniştit, aşa că am început prin a pune mâna peste a ei şi a o săruta pe gât, uşor şi rapid, semănând cu un gest involuntar pentru a masca adevărata intenţie. Se uită la mine şi răspunse cu o pupă pe obrazul meu drept. Autoturismul porni din loc lăsând în urmă gara împunătoare ,dezvăluind arbori pe de-o parte şi alta a autostrăzii pe care circulam anevoie. Radio-ul porni pe o melodie pop, am întors capul spre geam, închisesem ochii odihnindu-mă după călătoria lungă, în tot acest timp ţinându-o de mână în continuare.
Mergeam fericiţi prin pasaj, ţinându-ne de mână, lăsându-i pe Kid şi pe Raluca înaite. Era mai amuzant să stai în spate şi să priveşti, decât să fii privit. Era mai mult decât plăcut să îl simt lângă mine, să ştiu că e acolo şi că nu va pleca prea curând. Profitând de glasul piţigăiat al femeie care tocmai anunţă că trenul urma să părăsească gara şi de neatenţia lui, am închis ochii lăsându-mă ghidată de mâna puternică ce nu imi dădu drumul nici măcar o secundă.
A trebuit să mă trezesc brusc din visare datorită soneriei unui telefon. M-am uitat la el, el la mine, apoi la buzunar. Lasă geamantanul, ghiozdanul şi scoase telefonul. Mi-am îndreptat toată atenţia asupra conversaţie când am văzut cine era persoana care apela. L-am strâns uşor de mână înainte să răspundă, însă părea destul de calm. Apasă butonul verde în silă şi apoi începu discursul:
- Bună Mama... am ajuns cu bine. Poţi să stai liniştită, sfatul meu: bea un vin, că te mai limpezeşte. Şi închise. Mă gândeam ce faţă ar face mama dacă i-aş spune ceva de genul. S-a uitat spre mine sărutându-mă pe obraz şi făcându-mă să roşesc uşor.
- Mă bucur că în sfârşit te-am găsit, îmi mărturisi.
- Şi eu sunt fericită, dragule. Mă strânse uşor de mână şi apoi mă sărută. Am avut un impuls să îl apuc de tricou şi să îl trag mai aproape de mine însă am realizat la timp ca eram totusi într-o gară şi mi-am retras mâna care era deja destul de aproape de gulerul de la tricoul lui. Am luat din nou bagajele de jos, ieşind din pasaj. Soarele apunea frumos însă nu era timpul să încep să visez cu ochii deschişi. Kid şi Raluca ne aşteptau deja afară. Erau aşa amuzanţi. Cât timp au fost în faţa noastră nu s-au atins nici măcar o secundă... speram ca măcar treaba, ceva mai târziu, să meargă mai bine. Doi Idioţi. Până la urmă cine se seamănă se adună.
Am început să mă uit după mama. Se pare că până la urmă a reuşit să fie fată ascultătoare şi să stea în maşină, unde îi e locul. Mă rugam la toţi Sfinţii şi toţi Dumnezeii să nu zică vreo prostie aşa, din prima. Ar fi fost... Stupid. Doar era mama, mama e în stare de orice.
Ne-am apropiat de maşină iar mama coborâ când ne-a văzut venind. A făcut cunoştiinţă cu toţi, deşi pe Raluca o ştia deja; i-am ajutat să îşi pună bagajele în portbagajul maşinii şi ne-am îmbarcat. Am insistat să stau în faţă însă nu a fost nici vorbă de aşa ceva. Raluca a fost cea care reuşi să se strecoare pentru a ajunge pe scaunul din dreapta mamei, eu rămânând în spate alături de Andrei. M-am uitat cu coada ochiului spre el când am simţit buzele lui pe gâtul meu. I-am răspuns sărutându-l uşor pe obraz . Mama porni maşina. Încet începeam să ne îndepărtăm de gară, lăsănd în urmă trenul care îşi anunţă plecarea.
L-am văzut cum îşi lăsă capul pe geam, adormind. M-am uitat în oglinda retrovizoare către mama şi zâmbi uşor apoi încuviinţă, în semn de aprobare, din cap. Rareş şi Andrei adormiră amândoi, probabil fiind foarte obosiţi după drumul lung pe care îl făcuseră. Chiar şi în timp ce dormea mâna lui o ţinea destul de strâns pe a mea. Am zâmbit în gând, readucându-mi aminte de ce îl iubeam aşa mult. I-am luat capul uşor, după geam şi l-am asezat destul de confortabil pe umărul meu, cu o mână mângâindu-l uşor şi admirând felul liniştit în care dormea.
Era atât de linişte încât se auzea numai motorul maşinii şi radio-ul care încă mergea. În faţa, Raluca era şi ea jumătate adormită. M-am aşezat mai confortabil şi am închis şi eu ochii pentru căteva minute.
În mintea mea erau tot felul de scenarii, unele mai interesante ca altele. Am încercat să mă concentrez pe unul anume însă datorită unei frâni mai bruşte mi-am deschis brusc ochii. M-am uitat în faţă însă nu era decât o pisică rănită pe mijlocul benzii. Am ocolit-o şi ne-am văzut de drum. Mi-am aruncat privirea în silă pe geam, amintindu-mi un lucru drăgut.
<< - Vai! exclam entuziasmată.
- Ce e Teo? intrebă băiatul din faţa mea puţin îngrijorat.
- Imi iubesc mp3-ul, spun fericită în timp ce îl fluturam prin faţa lui, şi pe tine, adaug indreptând un deget către el. Ah, e atat de perfect...
- A...aaaa...aaaa...
- Te-ai blocat?
- S-a blocat inima.
- Îţi e rău? întreb îngrijorată.
- Îmi dau lacrimile, adaugă baiatul care ăn ciuda lucrurilor ce le zicea afişa o faţă mulţumită..
- Ia o pastilă dacă te simţi rău. Îţi aduc una?
- Gândeşte-te la ce ai zis, spuse el chicotind.
- Am zis că îmi iubesc mp3-ul şi pe tine, răspund indiferentă.
- Da! exclamă acesta plin de fericire. Şi pe mine...
- Opa!
- Opa!? spuse râzând
- Trebuie să am mai multă grijă la ceea ce zic.
- Ah. Da. Da dragă, trebuie. Vai...
- Scuze...
- Nu sunt supărat, sunt doar foarte surprins.
- Pentru? Adică, de ce?
- Păi ai zis că mă iubeşti.
- Ah... Nu am zis şi aseară că îmi placi?
- Da. Ba da. Dar iubesc... Şi cine zicea ceva de dragoste cu linguriţa? spuse râzând cu gura până la urechi.
- E un mod de a zice?
- Da. Dar ai băgat-o atât de repede, spuse bâlbâindu-se uşor... chestia cu iubirea. Însă nu mă mai mira nimic, pănă la urmă la noi totul se întămplă atât de repede.
- Pentru mine e destul de logic. Dacă plac, iubesc; dacă iubesc, plac. Adică, adaug începând să gesticulez, dacă nu îmi place ceva nici nu iubesc şi dacă nu iubesc ceva nici nu îmi place. Cred că e destul de logic ceea ce am zis.
- E logic dragă, e logic. M-ai făcut foarte fericit, iar...
- Mă bucur să aud asta. Fac şi eu ce pot...
- Åžocul...
- Ce e cu el?
- E a naibii de plăcut.
- Dragoste cu linguriţa...
- Cu linguroaia mai bine zis, spuse râzând.
- Opa. M-am scăpat. Deşi era logic de aseară.
- Nu-i nimic Love.
- Bine...
- Zici că sunt drogat. Înseamnă enorm pentru mine ceea ce ai zis. Acum întrebarea este: sunt oficial a trei-a îndrăgostire?
- Erai de mult.
Şi apoi mă sărută. >>
El:
Păşeam regulat pe peronul gării târând geamantanul după mine şi cu ghiozdanul pe umăr. Mâna dreaptă avea evident o ocupaţie foarte importantă şi nu o puteam folosi să-mi verific telefonul care tocmai sunase. Tindeam să-mi ascund privirea de a ei din cauza greutăţii evenimentului, dar totuşi era o plăcere de nedescris faptul că tocmai venisem şi puteam să-i simt pulsul doar ţinând-o de mână, era spectaculos şi euforic. Atenţia îmi fu distrasă de doamna cu anunţurile ce ne destăinuia plecarea trenului înspre staţia următoare. Telefonul sună din nou şi am fost nevoit să folosesc mâna stângă pentru a-l scot din buzunarul drept, deoarece n-aveam de gând să renunţ la palma ei. Disturbătorul public fu ca de obicei mama mea, care era înt-o stare continuă de tensiune, chiar din momentul în care plecasem de acasă. Aşa că am răspuns cu mult calm şi am zis: "Bună Mama... am ajuns cu bine. Poţi să stai liniştită, sfatul meu: bea un vin, că te mai limpezeşte."
Toată agitaţia o făcu pe iubita mea să îşi mişte atenţia de la lucrurile înconjurătoare direct spre mine şi telefonul meu. Am apăsat pe butonul roşu după ce o rezolvasem pe mama, m-am apropiat sărutând-o pe obraz şi ea îmi zâmbi având o tentă uşoară de rosu în obraji.
- Mă bucur că în sfârşit te-am găsit, i-am mărturisit chiar după sărut.
- Şi eu sunt fericită, dragule.
Am strâns-o uşor de mână, acest lucru având o conotaţie diferitp în termenii noştri personali. Îmi zâmbi iar, iar de data aceasta m-a determinat să o sărut pe buze. Îşi puse apoi fruntea pe braţul meu pentru a ascunde roşeaţa care acum era foarte accentuată. Adoram pur şi simplu toate aceste mici lucruri ce le făcea, era delicată şi drăgută ca nimeni alta. Pot mărturisi că era singura persoană care conta pentru mine şi totodată singura de care aveam nevoie ca de aer. Mai ales acum, nevoia aceea se accentua puternic, extraordinar de repede. La ieşirea din pasaj ne întâmpină gara oraşului. Intrarea în locul propriu-zis parcă semnaliza un început proaspăt, sau un eveniment care trebuie întipărit bine în istoria lumii. Văzusem câteva chioşcuri cu ziare, oameni care stăteau la coadă, un ceas mare şi drăgut, o listă cu tot felul de trenuri ce vin şi vor pleca. La o întoarcere de privire, observasem treptele de marmură ce duceau undeva la un etaj superior. Acolo se înfăţişa un restaurant pentru călători, un loc retras unde se pot odihni sau pregăti mental pentru ce ii aşteaptă. Uşile de la intrare erau mari şi cadranele de sticlă curate şi luminoase. Astfel la ieşire din gară i-am întâlnit pe amicii noştri care ne aşteptau în soarele verii juvenile fiind plăcut şi revigorant. De altfel îmi cam distorsiona vederea alternanţa ăntuneric-lumină din pasaj, iar acum afară.
- Să vedem unde este mama, zise ea.
- Ah, mama ta... am reflectat eu.
- Ce e? Ţi-e frică de mama?
- Nu chiar... partea grea a trecut oricum. I-am zâmbit cu ochii închişi. Ea râse în felul său, plăpând, caracteristic şi făcu cu mâna spre o maşină vişinie, în locul soferului putându-se descifra o prezenţă.
- Mergem? ne întrebă ea pe toţi trei.
- Desigur, am zis toţi în cor.
Parcarea gării era destul de aglomerată de maşini, taxiuri sau autobuze. Autogara se putea vedea în zare nu departe de gară, în schimb ce m-a minunat au fost blocurile care se întindeau în înaltul cerului şi păreau ca din filme. Câţiva nori pe cer semnalau o vreme plăcută cu alternanţe umbroase care vor acoperi soarele dogoritor chiar şi pentru un început de vară. Era frumos... totul era frumos... iar eu eram fericit. Din autoturism, mama iubitei mele coborâ şi veni în întâmpinarea noastră. Ne lasă tuturor vizitatorilor o impresie bună datorită stilului propriu care era unul fabulos. Cu zambetul pe buze, cochetă, părea să fie mai tânără decât ar fi fost defapt. De statură medie, ochii căprui şi având un uşor aer de autoritate, până la urmă era învăţătoare. Dădurăm toţi bună-ziua, fiecare în stilul caracteristic şi personal, dar ea insistă că nu e aşa bătrână încât să folosim politeţe excesivă. Ne cercetă pe toţi cu privirea şi o identifică pe Raluca destul de usor. Apoi începu să ne inspecteze pe mine şi Rareş, dar după câteva plimbări vizuale se opri asupra mea şi mă privi direct în ochi.
- Tu trebuie să fii Andrei iar tu Kid, spuse mutându-şi privirea la băiatul de lângă mine.
- Intradevăr. Încântat de cunoştiinţă, adăugasem zâmbind.
- De asemeanea, spuse femeia întinzând o mână pentru a face cunoştiinţă cu fiecare mai bine. Făcu un pas în spate şi apoi adăugă: Aveţi de gând să staţi toată ziua în soarele ăsta insuportabil? Haide să mergem la maşină, e mai răcoare acolo.
Aprobarăm toţi ideea , aşa că am luat bagajele cu viteză şi le-am pus în portbagaj. Clapele de la portierele maşinii se auziră şi toţi ne îmbarcarăm înăuntru. M-am aşezat pe bancheta în spatele mamei Teodorei, la mijloc tot pe banchetă se aseză ea şi nu într-un final Kid, pe dreaptă în spatele Ralucăi. Aerul răcoros din maşină era plăcut comparativ cu căldura de afară. Acum puteam să mă destind liniştit, aşa că am început prin a pune mâna peste a ei şi a o săruta pe gât, uşor şi rapid, semănând cu un gest involuntar pentru a masca adevărata intenţie. Se uită la mine şi răspunse cu o pupă pe obrazul meu drept. Autoturismul porni din loc lăsând în urmă gara împunătoare ,dezvăluind arbori pe de-o parte şi alta a autostrăzii pe care circulam anevoie. Radio-ul porni pe o melodie pop, am întors capul spre geam, închisesem ochii odihnindu-mă după călătoria lungă, în tot acest timp ţinându-o de mână în continuare.
Ea:
Mergeam fericiţi prin pasaj, ţinându-ne de mână, lăsându-i pe Kid şi pe Raluca înaite. Era mai amuzant să stai în spate şi să priveşti, decât să fii privit. Era mai mult decât plăcut să îl simt lângă mine, să ştiu că e acolo şi că nu va pleca prea curând. Profitând de glasul piţigăiat al femeie care tocmai anunţă că trenul urma să părăsească gara şi de neatenţia lui, am închis ochii lăsându-mă ghidată de mâna puternică ce nu imi dădu drumul nici măcar o secundă.
A trebuit să mă trezesc brusc din visare datorită soneriei unui telefon. M-am uitat la el, el la mine, apoi la buzunar. Lasă geamantanul, ghiozdanul şi scoase telefonul. Mi-am îndreptat toată atenţia asupra conversaţie când am văzut cine era persoana care apela. L-am strâns uşor de mână înainte să răspundă, însă părea destul de calm. Apasă butonul verde în silă şi apoi începu discursul:
- Bună Mama... am ajuns cu bine. Poţi să stai liniştită, sfatul meu: bea un vin, că te mai limpezeşte. Şi închise. Mă gândeam ce faţă ar face mama dacă i-aş spune ceva de genul. S-a uitat spre mine sărutându-mă pe obraz şi făcându-mă să roşesc uşor.
- Mă bucur că în sfârşit te-am găsit, îmi mărturisi.
- Şi eu sunt fericită, dragule. Mă strânse uşor de mână şi apoi mă sărută. Am avut un impuls să îl apuc de tricou şi să îl trag mai aproape de mine însă am realizat la timp ca eram totusi într-o gară şi mi-am retras mâna care era deja destul de aproape de gulerul de la tricoul lui. Am luat din nou bagajele de jos, ieşind din pasaj. Soarele apunea frumos însă nu era timpul să încep să visez cu ochii deschişi. Kid şi Raluca ne aşteptau deja afară. Erau aşa amuzanţi. Cât timp au fost în faţa noastră nu s-au atins nici măcar o secundă... speram ca măcar treaba, ceva mai târziu, să meargă mai bine. Doi Idioţi. Până la urmă cine se seamănă se adună.
Am început să mă uit după mama. Se pare că până la urmă a reuşit să fie fată ascultătoare şi să stea în maşină, unde îi e locul. Mă rugam la toţi Sfinţii şi toţi Dumnezeii să nu zică vreo prostie aşa, din prima. Ar fi fost... Stupid. Doar era mama, mama e în stare de orice.
Ne-am apropiat de maşină iar mama coborâ când ne-a văzut venind. A făcut cunoştiinţă cu toţi, deşi pe Raluca o ştia deja; i-am ajutat să îşi pună bagajele în portbagajul maşinii şi ne-am îmbarcat. Am insistat să stau în faţă însă nu a fost nici vorbă de aşa ceva. Raluca a fost cea care reuşi să se strecoare pentru a ajunge pe scaunul din dreapta mamei, eu rămânând în spate alături de Andrei. M-am uitat cu coada ochiului spre el când am simţit buzele lui pe gâtul meu. I-am răspuns sărutându-l uşor pe obraz . Mama porni maşina. Încet începeam să ne îndepărtăm de gară, lăsănd în urmă trenul care îşi anunţă plecarea.
L-am văzut cum îşi lăsă capul pe geam, adormind. M-am uitat în oglinda retrovizoare către mama şi zâmbi uşor apoi încuviinţă, în semn de aprobare, din cap. Rareş şi Andrei adormiră amândoi, probabil fiind foarte obosiţi după drumul lung pe care îl făcuseră. Chiar şi în timp ce dormea mâna lui o ţinea destul de strâns pe a mea. Am zâmbit în gând, readucându-mi aminte de ce îl iubeam aşa mult. I-am luat capul uşor, după geam şi l-am asezat destul de confortabil pe umărul meu, cu o mână mângâindu-l uşor şi admirând felul liniştit în care dormea.
Era atât de linişte încât se auzea numai motorul maşinii şi radio-ul care încă mergea. În faţa, Raluca era şi ea jumătate adormită. M-am aşezat mai confortabil şi am închis şi eu ochii pentru căteva minute.
În mintea mea erau tot felul de scenarii, unele mai interesante ca altele. Am încercat să mă concentrez pe unul anume însă datorită unei frâni mai bruşte mi-am deschis brusc ochii. M-am uitat în faţă însă nu era decât o pisică rănită pe mijlocul benzii. Am ocolit-o şi ne-am văzut de drum. Mi-am aruncat privirea în silă pe geam, amintindu-mi un lucru drăgut.
<< - Vai! exclam entuziasmată.
- Ce e Teo? intrebă băiatul din faţa mea puţin îngrijorat.
- Imi iubesc mp3-ul, spun fericită în timp ce îl fluturam prin faţa lui, şi pe tine, adaug indreptând un deget către el. Ah, e atat de perfect...
- A...aaaa...aaaa...
- Te-ai blocat?
- S-a blocat inima.
- Îţi e rău? întreb îngrijorată.
- Îmi dau lacrimile, adaugă baiatul care ăn ciuda lucrurilor ce le zicea afişa o faţă mulţumită..
- Ia o pastilă dacă te simţi rău. Îţi aduc una?
- Gândeşte-te la ce ai zis, spuse el chicotind.
- Am zis că îmi iubesc mp3-ul şi pe tine, răspund indiferentă.
- Da! exclamă acesta plin de fericire. Şi pe mine...
- Opa!
- Opa!? spuse râzând
- Trebuie să am mai multă grijă la ceea ce zic.
- Ah. Da. Da dragă, trebuie. Vai...
- Scuze...
- Nu sunt supărat, sunt doar foarte surprins.
- Pentru? Adică, de ce?
- Păi ai zis că mă iubeşti.
- Ah... Nu am zis şi aseară că îmi placi?
- Da. Ba da. Dar iubesc... Şi cine zicea ceva de dragoste cu linguriţa? spuse râzând cu gura până la urechi.
- E un mod de a zice?
- Da. Dar ai băgat-o atât de repede, spuse bâlbâindu-se uşor... chestia cu iubirea. Însă nu mă mai mira nimic, pănă la urmă la noi totul se întămplă atât de repede.
- Pentru mine e destul de logic. Dacă plac, iubesc; dacă iubesc, plac. Adică, adaug începând să gesticulez, dacă nu îmi place ceva nici nu iubesc şi dacă nu iubesc ceva nici nu îmi place. Cred că e destul de logic ceea ce am zis.
- E logic dragă, e logic. M-ai făcut foarte fericit, iar...
- Mă bucur să aud asta. Fac şi eu ce pot...
- Åžocul...
- Ce e cu el?
- E a naibii de plăcut.
- Dragoste cu linguriţa...
- Cu linguroaia mai bine zis, spuse râzând.
- Opa. M-am scăpat. Deşi era logic de aseară.
- Nu-i nimic Love.
- Bine...
- Zici că sunt drogat. Înseamnă enorm pentru mine ceea ce ai zis. Acum întrebarea este: sunt oficial a trei-a îndrăgostire?
- Erai de mult.
Şi apoi mă sărută. >>