13-05-2010, 11:10 PM
Stăteam pe un scaun din cameră, rozându-mi unghiile. Un obicei prost, dar eram prea stresată şi agitată - deşi eu mereu eram agitată - din cauza balului. Era un lucru involuntar rosul ăsta. Balul era o idee proastă. Era un lucru mult prea uman. Şi ce eram noi ? Păpuşele Barbie ? Şi băieţii erau Ken să înţeleg. Până la urmă, oare cum era un bal ? În cap mi`au venit numai imagini cu oameni cu zâmbete cretine, dansând pe o muzică lentă şi cretină. Dans ! Nu, nu şi nu. Eu nu dansez. Niciodată. Fără discuţii. Plus că erau trei probleme : nimeni nu ar dansa cu mine, nu ştiu să dansez şi nici nu pot. Aş cădea în secunda doi. Ar mai fi fost o problemă. Cu ce mă puteam îmbrăca ? Nu aveam decât o rochie mai elegantă, o drăcie de n`o purtasem în viaţa mea. O fi fost ea neagră, dar toate volănaşele alea şi porcăriuţele îmi făceau rău. Am scos`o din dulap, aruncând`o pe pat. Igor scoase un sunet, asemănător cu râsul. Mă lua la mişto.
- Aş vrea să te văd pe tine îmbrăcat cu aşa ceva, am mormăit.
Am renunţat la a mai hotărî cu ce să mă îmbrac. Până la urmă, mai aveam două zile. Totuşi, momentan, îmi surâdeau doar blugii. Cred că ar fi fost cam exagerat să merg în nişte pantaloni de trening vechi şi un tricou larg. Mi`am luat un hanorac de pe scaun, l`am pus pe mine şi am părăsit camera. Mergeam liniştită pe holul principal, uitându`mă în jur. Uni discutau despre bal, cu destul de mult entuziasm. Nu puteam să pricep. Un bal era un lucru oribil. Alţii - spre bucuria mea - păreau oripilaţi de idee, ca şi mine. La ce ar fi fost bun un bal ? La nimic. Am ieşit afară. Alec stătea pe marginea fântânii, citind ceva. Se pregătea de misiune probabil. Am mers liniştită, călcând apăsat pe iarba fragedă. Ora următoare aveam magie neagră şi aşteptam cu nerăbdare această oră. Fără nou veniţi neîndemănatici, doar noi, ăştia cu ceva minte în cap. Am privit în jur după cineva cu care puteam vorbi. Am văzut pe Yui, stând singură, înconjurată de flori, zâmbind. Am vrut s`o salut, dar m`am abţinut. M`am dus mai aproape de Alec şi m`am aşezat pe marmura fântânii. Am oftat şi mi`am strâns picioarele la piept.
ooc : Cine vrea.
- Aş vrea să te văd pe tine îmbrăcat cu aşa ceva, am mormăit.
Am renunţat la a mai hotărî cu ce să mă îmbrac. Până la urmă, mai aveam două zile. Totuşi, momentan, îmi surâdeau doar blugii. Cred că ar fi fost cam exagerat să merg în nişte pantaloni de trening vechi şi un tricou larg. Mi`am luat un hanorac de pe scaun, l`am pus pe mine şi am părăsit camera. Mergeam liniştită pe holul principal, uitându`mă în jur. Uni discutau despre bal, cu destul de mult entuziasm. Nu puteam să pricep. Un bal era un lucru oribil. Alţii - spre bucuria mea - păreau oripilaţi de idee, ca şi mine. La ce ar fi fost bun un bal ? La nimic. Am ieşit afară. Alec stătea pe marginea fântânii, citind ceva. Se pregătea de misiune probabil. Am mers liniştită, călcând apăsat pe iarba fragedă. Ora următoare aveam magie neagră şi aşteptam cu nerăbdare această oră. Fără nou veniţi neîndemănatici, doar noi, ăştia cu ceva minte în cap. Am privit în jur după cineva cu care puteam vorbi. Am văzut pe Yui, stând singură, înconjurată de flori, zâmbind. Am vrut s`o salut, dar m`am abţinut. M`am dus mai aproape de Alec şi m`am aşezat pe marmura fântânii. Am oftat şi mi`am strâns picioarele la piept.
ooc : Cine vrea.
Intunecand intunericul,
iata
portile luminii.
iata
portile luminii.