Gradina cu trandafiri

[Crazy Person]

Poate ca nu veti intelege primul capitolm dar intr-un sfarsit va vedi da seama despre ce este vorba. Cred ca este primul fic pe care0l fac la masculin, ciudat , nu? Eu sunt fata, dar vreau sa fac ceva cu adevarat original....


Gradina cu trandafiri


Am vazut-o intr-o dupa-amiza de noembrie in timp ce ma plimbam pe strazile aglomerate ale Parisului. Am recunoscut-o imediat. Era imposibil sa uiti parul acela blond ce cadea pe umeri ingusti-buclat si stralucitor, ca a unei acrite din filmele foarte cunoscute. Fata de portelan ce parea atat de fragila la prima atingere, si ochii, ochii de azur neobisnuiti de frumosi.

.Mergea incet si elegant, esarfa violeta fluturand-se in aer. Am strigat-o pe numele pe care-l stiam mai bine- Analisse- si s-a intors cu privirea spre mine, zambindu-mi cald. A trecut strada in pasi fulgeratori, de parca timpul nu i-ar putea sta ca obstacol.
-Ia te uita pe cine intalnesc in aceasta frumoasa zi de marti. Mi-a zis ea aruncandu-si ambele brate in jurul gatului meu . Mi-a sarutat obraji si s-a dat inapoi, un pas.
-Ce te aduce in Paris, Damian? Mi-a spus ea pe un ton bland, mangaitor. Parca stia ce avea sa se-ntample peste cateva zile.

Inca mai avea accentul englez, de care nu putea scapa niciodata. Nu am inteles cum putea sa vorbeasca spaniola, germana sau rusa fara probleme, dar mereu lasa accentul ala sa se strecoare in franceza ei. Aveam o teorie, dar preferam sa o pastrez pentru mine.

-Problemle vietii, draga mea. I-am raspuns eu intinzand mana pentru ai da la o parte suvita ce-i ajunsese pe chip.
Si-a lasat fata in mana mea asteptand o mangaiere. I-am atins fata lin, dupa care mi-am retras mana rapid, nevrand sa sparg aceea frumusete.

A facut ochii mari cand si-a dat seama de cele spuse. A inceput sa se-nvarta in jurul meu. Ma uitam la ea nedumerit, neintelegand ce vroia sa faca. I-am simtit mana calda pe a mea, vroia sa ma i-a de mana.
-Ce vrei sa faci, Analisse?
S-a intors cu ochii albastri si buzele rosi ca sangele spre mine, formand un mic zambet.
-Doar te priveam si eu. Mi-a spus ea chcotind.
-Ce-ai fi vrut sa vezi, draguto?
-Am vazut ceea ce vroiam sa vad. Suferi, Damian, stiu asta. Doar ca nu-mi dau seama de ce. A lasat capul in jos, pletele aurii acoperindu-I chipul.

I-am ridicat privirea si i-am zambit. Nu trebuia sa stie de suferinta mea. Dar mereu si-a dat seama daca sufar, sau sunt fericit.
Ma indragosteam din nou de ea. De fiecare data cand o vedeam inima mea era sagetata de dragoste si placere. Ma facea sa uit de tot ce se-ntempla in jurul meu.

M-am indragostir de ea in Londra, la filmarile unui film. Ne-am reintanit exact la cinema. Inca mai pot sa-mi aduc aminte fericirea ei si felul cum si-o exprima cand m-a intalnit. A inceput sa se roteasca si sa-mi priveasca atent fata. Atunci era asa copilaroasa, atat de frumoasa…..

-Mon amour, fi atent la mine. A spart tacerea ce se lasase intre noi doi. Din nou , franceza ei dadea gat ape orcine.
-Da?
-Mi-am deschis o cofetarie aici, ar trebui sa vi la ea. Am prajituri delicioase.
Mi-a zambit si s-a intors cu spatele.
-O sa vin, Analisse…….

Am privit-o plecand. Se misca atent, elegant. Mainile ii erau pe langa corp, parul ii flutura pe spate, as fi zis ca sunt razele soarelui. O mica adiere de vant a batut facandu-I esarfa sa se ridice. Am inchis ochii, iar cand i-am inchis ea disparuse din raza mea vizuala.

Analisse Vedingard- cea mai frumoasa femeie care mi-a fost dat s-o intalnesc in viata mea.
Ma indepartam de blocul ei cu un zambet pe buze si cu intrebarea:oare am sa ma indragostesc din nou de tine, Ana? Nu ar fi nici prima, nici ultima oara cand se intampla asa ceva si amandoi eram constienti de asta. Ma indragosteam de ea si apoi timp de cateva saptamani, eram imbatati de prezenta celuilalt. Apoi se intampla ceva, apararea cineva sau disparea altcineva si gata, aventura lua sfarist. Sa nu ma intelegeti gresit, totusi, atunci cand eram cu ea o iubeam si nu puteam sa fiu atent decat la ea. Pleca, si era ca si cand nu fusese niciodata, isi lua cu ea tot farmecul ala imposibil.

Am dat din cap dandu-mi seama ca amintirile mele erau pline de ea. Tot ce facusem de cand o intalnisem, de cand plecase, totul…..Parca am facut totul oin jurul ei, iar spre sfarsit o intalneam din nou….

Ah, dar o iau pe aratura aici, se pare. Nu am vrut sa va vorbesc despre asta, nu inca. Mai este timp, si pana atunci, alte lucruri importante care trebuie discutate.

Va povesteam despre dragostea mea mereu schimbatoare pentru Ana , nu? Nici o astfel de poveste nu ar fi completa fata un gram de suferinta, nu? Va voi povesti aceste alta data, cand o sa am timp , si voi la fel.

“Suferinta si dragostea se-nbina mereu,” a zis ea intr-una din zilele pline de lacrimi si iubire…