Why can't a girl fight with love???

[Jasmine]

- M-misa?! spuse roscata abia reusind sa articuleze vreun cuvant.
Amutise. Nu-i venea a crede ochilor.
- Tara, te rog! Pot sa-ti explic! spuse bruneta care venise spre ea.
- Nu te apropia de mine! Tu nu esti Misa! Esti dor o... vru roscata sa termine propozitia, dar Chris ii acoperi gura cu mana sa.
- Nu spune ceva ce ai putea regreta mai tarziu. ii sopti acesta.
Rebela lasa capul in jos, si pentru un moment gandi inainte sa mai scoata alte perle pe gura. Brunetul avea dreptate... Incet incet isi lasa greutatea pe el, semn ca totul era prea mult chiar si pentru ea. O mie de lovituri si durerea fizica n-ar fi echivalat cu durerea pe care o simtea in acest moment. Era mult prea greu pentru ea...intotdeauna fusese slaba in privinta sentimentelor fata de cei dragi ei, daramite fata de Misa, cu care isi impartise toata viata...

Flaskback

- Urato! N-ai ce cauta printre noi!
Intr-un parculet micut mai multi copii se jucau, cu exceptia a doi baieti care se luau de o fetita micuta, cu parul pe ochi.
- Pleaca! Pleaca!
- Hei, ia nu va mai luati de ea sau va bat din nou! spuse un baietel slabut cu voce pitigaiata.
La vederea cavalerului, ceilalti o lasara in pace pe micuta, si se dusera inapoi la groapa de nisip. Baiatul se apropie de fetita, care plangea la pamant.
- Hei, esti bine? Nu mai plange, sunt niste prosti! Esti chiar frumoasa daca ma uit mai bine la tine. spuse acesta dandu-i parul de pe ochi.
- M-m-ultumesc. Eu sunt Misa. spuse aceasta fioasa.
- Eu sunt Tara. Dar mi se zice Goe. spuse aceasta razand si intinzandu-i mana noii sale prietene.

End of flaskback

- Tara, te rog, lasa-ma sa-ti explic! spuse Misa apucand-o de brat.
- Da-mi drumul! Nu suport sa ma atinga toate pitipoancele! spuse rebela smucindu-se. Isi aduna ghiozdanul de pe jos si se indeparta sovaind din acel loc, lasand in urma doua persoane care ii erau total necunoscute in acel moment, si o amintire fada a zece ani de prietenie...


- Tara, esti bine? spuse Chris care statea de ceva timp alaturi de ea pe o bancuta din parc.
Tacere. Nici un raspuns.
Roscata era pierduta in ganduri, si nu-si putea reveni. Pozele acelea, chiar erau cu Misa?! Chiar erau cu cea mai buna prietena a sa?! Refuza sa creada, dar...o recunoscuse. Si o durea. Rau.
Faptul ca prietena cu care ti-ai impartit toata viata, nu este ceea ce ea credea...I se sfasiase inima. Ce sa mai creada? Ca in toti acesti zece ani bruneta a fost o cu totul alta persoana?! Ca in tot acest timp ea nu o cunoscuse niciodata pe adevarata Misa?! Dar cea din poze era adevarata? Sau cea care se balbaia cand avea emotii in fata unui baiat?
Cine era Misa defapt?!
- Hei, revino-ti! spuse brunetul care deja disperase. Ii prinse fata intre palmele sale, si se uita in ochii ei. Erau indurerati si in lacrimi. Dar nu plangea, se abtinea cu toate fortele ei sa planga. Nu vroia sa faca asta.
- Stii, daca vrei poti sa plangi...spuse acesta imbratisand-o. O sa te simti mai bine. Hai, descarca-te!


***

- De ce?! De ce a trebuit sa-i arati?! Chiar vrei sa ma vezi cu lumanarea pe piept?! Atat de mult ma detesti?! Ce ti-am facut eu ca sa-mi distrugi viata in asemenea hal?! urla bruneta care deja arunca cu tot ce apuca in iubitul sau. Era furioasa! Scapata de sub control!
- Hei, potoleste-te! spuse Max evitand o perna zburatoare. Cum poti sa ai tupeul sa ma mai si intrebi ce mi-ai facut?! Stii foarte bine! Ti-am zis ca o sa platesti! Ai primit ce ai meritat!
Misa practic scotea flacari pe ochi si fum pe urechi. Cum putea sa spuna asa ceva?! Nu avea inima deloc?! Macar putin respect fata de prietenia ei cu Tara sa fi avut!
Apuca o vaza de pe noptiera de langa pat, si il tinti pe demon. Din pacate pentru ea acesta se feri, iar vaza se lovi de perete, facandu-se bucatele pe podea...cioburi, asa cum se alesese si de prietenia ei cu roscata...
- Hei! Era vaza de la mama! Potoleste-te odata ca darami casa, femeie nebuna! spuse brunetul imobilizandu-si iubita in pat. Se aseza peste ea, si ii ridica mainile, astfel incat nu mai putea face nimic. Gata, mai calma? zise acesta zambind.
- Calma pe dracu' sa te ia! Da-te jos de pe mine! Te urasc! Te urasc! Te urasc! spuse aceasta dand din picioare.
- Asa, deci? spuse acesta fortandu-i un sarut, dar imediat se isi desparti buzele de ale sale.
Il muscase. Il muscase rau.
- Hmm, fiara ca la inceput? spuse acesta stergandu-si buza sangerie cu degetul.
Cu ochii plansi fiara il privea. Il ura cu toata fiinta sa. Se luase de ce avea ea mai sfant pe lume, de prietenia ei...O distrusese. O facuse bucatele. De ce?!
- Nu te mai uita asa la mine. Nu eu sunt de vina. Tu esti cea din poze, nu eu. Deci practic ti-ai facut-o cu mana ta..eu doar te-am ajutat putin. Faptul ca esti cum esti..ar fi aflat pana la urma. Peste o luna, un an, zece...tot ti-ai fi dat masca jos odata si odata. Eu in locul tau as incerca sa-i explic...daca e ceva de explicat. spuse acesta devenind mai calm.
Bruneta nu spuse nimic. Se dadu jos din patul acestuia si iesi. Se duse in bucatarie si incepu sa gateasca. Cu siguranta avea nevoie de ceva care sa o distraga pentru moment. Era intr-o pozitie atat de complicata...De ce ea? De ce Tara? De ce prietenia lor?

[Sadic_Soul]

In primul rand sorry ca nu am mai comentat de muklt timp.
Ultimele capitole au fost fantastice.Toata acesta nebunie...
In primul rand imi pare rau ce fratele tarei care s-a ales cu locul 3, apoi de Misa si Tara.Daca bruneta stia sa joace mai inteligent toate acestea nu s-ar fi intamplat.Insa totusi nu prea sa vad rea, insa Max inainte era violent cu ea, si faptul ca a fost inselat a doua oara de Misa chiar nu l-a facut so bata.A ramas totusi cu ea, chiar daca s-a si razbunat, deci cred ca are ceva sentimente pentru ea.Sper ca Tara sa treaca peste tot, nu ar trebui s-o judece pe pretena ei in felul asta.Ma bucur ca a aparut si Chris in peisaj, sper ca se infiripe ceva intre el si Tara.
Altceva nu am de comentat, chiar imi place cum te joci cu personajele.
Astept continuarea.

[Jasmine]

Stiu ca o sa-mi dati numai acatiste pentru giganticul capitol, dar promit ca-mi fac mai mult timp sa scriu :grin:


Continuarea:

La auzul acelui cuvant, brunetul se trezi brusc.
- Si...ce ti-a zis?
- Uhm, l-au sunat de la scoala, ca n-am fost la ore..si a aflat si ca aseara n-am fost la Tara...spuse aceasta inghitind in sec. Trebuie sa plec acasa Max, mi-a zis sa ma duc sa-i dau explicatii,si sa vin cu cine sunt, dar mai bine ma duc singura, nu vreau sa..
- Merg cu tine.
Era hotarat, niciodata nu mai fusese asa. Pentru prima oara in viata lui vroia sa faca lucrurile cum trebuie, sa le puna in ordine, sa faca in asa fel incat sa fie bine! O vedea pe ea in fata lui, cu mainile tremurande, ingrijorata pentru viitorul ei, surprinsa de comportamentul lui. Si lui ii era frica de actiunile sale, si intr-un fel era surprins de ceea ce facea. Niciodata nu daduse socoteala cuiva, niciodata nu-si asumase responsabilitatea pentru ceva, mereu lasa greul pe ceilalti. Dar de data asta vroia sa fie diferit. Vroia ca persoana din fata lui sa ajunga sa tina la el incetul cu incetul, vroia sa nu o mai raneasca, sa nu ii mai faca viata un calvar, mai mult decat era in momentul de fata.
Misa se uita lung la el, pe chipul sau citindu-se uimirea si teama. Teama ca vroia sa-i faca mai mult rau, ca ii va spune tatalui sau tot adevarul, ca o va condamna la o viata mizerabila. Nu vroia sa fie el calaul sau pentru a doua oara in aceeasi zi!
- Max, cum sa mergi cu mine?! Ai inebunit?! Vrei sa ne omoare tata pe amandoi? Ce-o sa-i zici?!
- Calmeaza-te. spuse acesta sarutand-o pe frunte. O sa fie bine, ai sa vezi. Asteapta sa fac un dus si mergem.
Adolescenta ramase in dubii, si se tranti absenta pe canapeaua din sufragerie. Mii de ganduri ii treceau prin minte, dar mai mult decat faptul ca a fost prinsa si a dat-o in bara, o ingrijora reactia tatalui sau. Deja ii spusese sa vina cu cine era, dar daca Max nu mergea, putea sa inventeze ceva si in final ar fi scapat...Dar acesta mergea cu ea, si situatia era total scapata de sub control!
Se temea. Mult. De reactia tatalui sau, de reactia Matildei, de neprevazut! Si mai ales de ce ii va spune brunetul tatalui sau..Daca ii va marturisi adevarul, ii va semna cu adevarat condamnarea la moarte... Totul, sau ceea ce mai ramasese, depundea de ce ii va spune Max. Totul depindea numai de el..

***

In cealalta locuinta, Tara cazuse grav pe ganduri in patul sau. Nici mieunaturile pisicii sale mult iubite, nici tipetele mamei sale, nu o trezeau din starea de reverie pe care o avea. Nu se gandea la nimic, nici la cele petrecute in acea zi, nici la iubitul sau dupa care tanjea atata, nici la noul sau coleg care ii starnea atata intriga si interes. La nimic! Tot ce vedea era peretele din fata sa, atat. Si il examina in cel mai mic detaliu, isi imagina prin cate a trecut acel perete sa ajunga asa cum era. De la fundatia casei, pana la ultimul strat de glet aplicat.
Parea stupid tot ceea la ce se gandea, dar ii tinea mintea ocupata. Si atata timp cat ii tinea mintea ocupata, era perfect. Nici nu vroia mai mult.
Nu vroia sa mai stie de nimic si de nimeni. Vroia sa pluteasca in aer, sa fie dusa de vant ca un fulg, lasata in voia destinului.
" Nu mai vreau sa mai simt, nu mai vreau sa aud, sa vad, sa stiu, sau sa ma mai consum! De azi inainte voi lasa lucrurile sa decurga in voia sortii, si eu nici ca ma mai impotrivesc! Imi voi da frau liber impulsurilor, viselor, si dorintelor! "

***

[Teh]

Mda, ştiu că e ceva nou pentru mine =]] dar da, azi am stat să citesc tot ceea ce ai scris în acest fic. Mi-a plăcut, chiar nu îmi vine să cred că am stat atâta timp doar să citesc o poveste :]] în fine, se mai întâmplă şi minuni.
Am mai văzut de-alungul capitolelor nişte greşeli oarecare de tastare dar mi se pare cam inutil să le mai menţionez acum, plus că nu le-am notat când citeam şi mi-e cam lene să fac aşa ceva acum. Probleme în legătură cu exprimare nu am văzut că ai, foarte tare. E amuzant, trist, super... are dragoste, are acţiune, chiar îmi place ficul tău, la nebunie chiar.
Să mă leg oleacă de personaje căci nu mă pot opri, o ador pe TARA e chiar o figură tipa. Dar să îţi zic drept nu îmi place de Mike, nu -mi place că Tara îşi cere scuze, fratele ei e ok... E chiar super drăguţ, nu îmi place de Alex [ sunt singura??? ] nu îl cunosc totuşi că tot ce ai scris despre el sunt doar '' amintiri '', dar din acele amintiri nu îmi place.. e ciudat, I know. Îmi place de Max, i-ai creat o personalitate aparte, şi chiar e cul tipu', să mergi tot aşa cu el că e un succes total. Îl descri ca lumea rău de tot , cel mai mult îmi place personalitatea lui, e bărbatul perfect =]] sau aproape, oricum bad guy, best guy. Apoi îmi place şi de Chris , e atât de sweet şi vreau să văd ce întorsătură ia dragostea lui pentru Tara, de fapt el o vede pe Cathy, da' mă rog, vedem ce iese.
Chiar, mai are de gând să se întoarcă Alex? Îs curioasă, dar presupun că aflăm şi asta la un moment potrivit. E aşa o harababură şi atât de multe lucruri întortocheată în ficul ăsta, că nu are cum să îţi placă.
Titlul nu m-a atras în mod special, recunosc, dar conţinutul e pur şi simplu bestial. Şi replicile în engleză îmi plac =]] =]] .Ăh , măsa lu' Tara e o biach, dar ce să îi faci. Ambele fete au avut un fel de viaţă mai grea, I guess. Iar nu mă atrage prea tare Andrew, prietenul lui Max, îi place cumva de Misa? Să o lase în pace, she's Max's X: . And Misa, poate să fie o biach, nu îmi pasă chiar dacă ne-ai creat impresia unui înger, nu îmi pasă, e prea adorabilă să nu o iubeşti. Şi dacă Tara e proastă să dea cu piciorul la această prietenie, mă supăr pe ea =]] bine, supărararea o să treacă repede, dar ideea este că nu contează ce este, şi nu apreciez nici eu minciuna, dar trebuie să ştie să ierte. Şi Misa să îşi ceară iertare şi să explice totul, baich, pitzipoană, or whatever, ele sunt prietene!!!!!!!
Ah ,da ! Deci ador acest fic. Modul în care descri, dialogul, personajele. Am văzut într-un capitol o discuţie cu vânzătoarea cum că i se păreau că cele două ar fi fost surori etc, mi se pare cam trasă de coadă conversaţia şi faptul că Tara nu i-a băgat undeva întrebările ,dar să zicem că mergem.
Începutul ficului a fost bestial, cu directoarea şi aşa :]]. Nu am mai aflat însă nimic de Samantha şi de.. Cum o chema pe cealaltă? parcă Laura. Oricum , poate vor mai apărea în poveste.
Vreau să văd ce mai are de gând să facă hottie Chrisy boy, şi poate apare şi Alex să vedem încăierări ca lumea, asta dacă Alex nu e mort pe undeva sau nu o mai iubeşte pe scumpa noastra Tara.
Oricum ar fi, e un total succes povestea , aşa că aştept continuarea, scurtă lungă nu contează, doar să vină.

Nu eram în principal cea mai mare admiratoare a naraţiunii la persoana a III a, dar e chiar reuşit ficul. Adică nu descri într-un mod prea complicat sau prea complex, mai pe româneşte, mai uşor ... Acceesibil oricui, asta e super. Mai ales că poţi să conturezi şi sentimentele şi reacţiile personajelor oricum. Şi asta e super tare , adică după părerea mea. Eu mă descurc aproape doar la persoana I, aşa că tot respectul din partea mea XD . Şi continuă tot aşa .

Succes la scris şi continui să citesc . Bye. D:

[shiro]

Hello Yah!!!

Am aterizat si eu pe aici... E 1 a.m., dar nu-mi pasa.... A meritat sa-ti citesc ficul ;) Nu prea am fost atenta, dar mi se pare ca te-a suspectat cineva de plagiat... Neeeah... Nu cred... :)

Deci, construiesti o poveste chiar foarte buna... Cam ca Teh, si eu ma descurc mai bine fiind subiectiva, nu obiectiva... Din comentariile celorlalti useri mi-am dat seama ca ne lasi cam mult sa-ti asteptam capitolele... Eh, cand citesti o poveste buna trebuie sa faci si sacrificiul asta, adica sa astepti si sa tot astepti nextul chaper...

Ideea e ca imi place, so keep it up! Si hai cu nextul... (mai repede) :)

See ya!

[Ryuu]

- Uhm, l-au sunat de la scoala, ca n-am fost la ore..si a aflat si ca aseara iti suna bine?mie DELOC."Si a aflat [b]si ca aseara" daca le inversai dadea mult mai bine la auz..[/b]n-am fost la Tara...spuse aceasta inghitind in sec.


Trebuie sa plec acasa Max, mi-a zis sa ma duc sa-i dau explicatii, virgula nu isi prea are rostul aici si sa vin cu cine sunt, dar mai bine ma duc singura, nu vreau sa.. ah...daca tot pui puncte peste tot[nu arata bine deloc] incearca sa pui macar 3 sau 2 nu intr-un loc 10 ,in altul 14 etc etc


Era hotarat, niciodata nu mai fusese asa. Pentru prima oara in viata lui vroia.nu zau..ce VROIA?dupa cate stiu eu coresc este "voia" si sa nu zici ca ambele sunt corecte caci numai asta e mult mai corecte ^_^ sa faca lucrurile cum trebuie, sa le puna in ordine, sa faca in asa fel incat sa fie bine! să...să..să...tac


Dar de data asta vroia sa fie diferit. iar >.>

Mda...nu pot spune ca am ramas placut surprins[as minti].Ai avut greseli de tastare,insa nu le-am evidentiat...
Dupa cate vezi am scos ceva mai sus:
-pui virgule cand nu trebuie si nu numai in locul de mai sus...si in alte parti >.>;
-incearca sa nu mai folosesti "..." prea mult.Arata oribil;
-"vroiam"-am zis mai sus.nu e corect ^_^

Cu dialogul stai binisor...Sentimente pauza...nu imi ajunge ceea ce ai facut.Descrie mai multe sentimente[ale personajelor O_O]


Cam atat din punctul meu de vedere.Astept urmatorul capitol.

[Jasmine]

Brand new chapter:

A doua zi, Tara se trezi cu perna uda. Avusese un vis ciudat legat de Misa, care cu fiecare secunda ii devenea mai neclar, dar starea de mizerabilitate i se conserva pe tot parcursul diminetii, si asa mult prea matinala. Din pacate trebuia sa se duca la scoala de la prima ora, deoarece prea-iubita ei directoare avusese grija sa o sune personal pe mama sa pentru a o înstiinta de noua sarcina pe care i-o daduse. Escorta. Pentru un tip. Jalnic.
I se parea patetica situatia în care erau pusi, atât ea cât si Chris. I se parea si mai patetic faptul ca dirigintele ei nu se baga în chestiile astea deloc si o lasa în plata Domnului sa se rafuiasca singura cu directoarea si capriciile ei. O luase in vizor de la prima bataie pe care o avusese, si de atunci nu o mai scutise deloc! Se obisnuise în mare parte sa îi faca voia, asa nu o exmatricula si nici nu-i aplica sanctiuni groaznice cum mai facea câte-o boacana.
Si apoi...chiar nu vroia sa mearga la scoala! Sa dea ochii cu Misa?

Nu multumesc!

Tot cauta o solutie pentru a nu da ochii cu prietena sa, si cautand, pierdea timpul care era si asa mult prea scurt pana la prima ora. Nu vroia sa dea ochii cu Misa. In capul ei ideile o luasera deja razna, toate incepand cu un nu. Insa toate solutiile ei se izbeau de un zid mare si problematic numit "Chris". De ce ea?!
Baiatul o regasi cu privirea mergand alene pe strada pustie. Statea in coltul scolii si o astepta sa mearga cu ea. Era deja si jumate, iar prima ora era pierduta de-a binelea. Se uita la ea inistent sperand ca se va simti si isi va grabi pasul, insa nici o sansa. Era in lumea ei si nimic n-o putea scoate din ea. Se vedea de la un colt cum picioarele i se impleticeau si privirea ii staruia in jos. Parul roscat o facea sa iasa in evidenta si cu toate ca era neglijenta cu el, reflexia luminii te facea sa te pierzi in stralucirea lui.
Chris se lasa pe vine in incercarea de a-si mai calma nervii, si-si puse mainile in cap. Ura sa astepte pe cineva. Nu-si mai ridica privirea din asfalt pana ce doua picioare subtirele se oprira in fata lui. Stia ca e ea. Ii intalni privirea infranta si isi opri in gat toate dojenelile legate de punctualitate.

O sa inebunesc cu fata asta...

Se ridica si o urma tacut. Trecura de portile liceului si se indreptara spre micul parc din apropierea sa, cel caruia ii placea Tarei atat de mult odata. Baiatul alese o banca si-i zise sa mearga sa stea pe ea, insa fata nu-l lua in seama. Tot ce-i ramanea brunetului de facut, era sa se resemneze si sa o urmeze supus. Se asezara pe iarba verde si roscata intinse pe spate, incepand sa fredoneze o melodie. Chris ramase perplex rapiditatea schimbarilor starilor ei. Inca era racoare si iarba era uda, si ea statea intinsa cu atata non-salanta... De parca pamantul rece ar fi calmat-o. De parca ar fi vrut sa se faca una cu el.
- Hei, nu ti-e racoare?
Nici un raspuns. Tacerea si penibilitatea asteptarii unui raspuns care nu mai venea il enervau pe Chris cu fiecare secunda care trecea. Si enervarea nu era buna.
- Cu tine vorbesc, sa stii. spuse acesta urcandu-se deasupra ei. Vreau un raspuns. Acum!
Dar singurul raspuns venit din partea ei fu o privire ironica si atat. Lucru care il enerva si mai mult pe baiat. Ii lua fata intre mainile sale si la fel de rapid o saruta apasat. Isi desclesta degetele din parul ei, si astepta iminentul. Dar pana si iminentul se lasa asteptat. Deschise ochii, si privirea ii intalni un corp de lut. Niste ochi care il priveau asa absent...Nu! Nu il priveau pe el, priveau in gol...
Se desprinse de buzele sale cu uimire si scarba. Cum putea fi atat de slaba doar dintr-un lucru atat de minor?
- Tara, trezeste-te! tipa acesta la ea.
Vazand-o ca nu reactioneaza, Chris se decise sa-i mai aplice o doza din tratamentul de mai devreme. O mai saruta o data, luand-o in brate si tragand-o dupa el cu spatele de pe solul rece. Nu rupse sarutul, ci o musca violent pe fata de buza inferioara, lucru ce o facu sa se smuceasca din bratele lui si sa inceapa sa injure.
- Asa mai merge. spuse acesta zambind.
- Idiotule! Mi-a dat sangele! Asta vroiai?!
- Hai, acum ca ti-ai revenit, hai la scoala. Si sa nu mai vad privirea aia de javra batuta pe fata ta. Nu accept sa fi pierdut in fata unui catelus plangacios, ai inteles? spuse acesta luand-o de mana si ridicand-o.

*****

La scoala, Misa se juca nerabdatoare cu un pix. Era coplesita de tot ceea ce se intamplase in ultima perioada, dar mai presus de tot, vroia sa vorbeasca cu Tara! Insa scaunul gol din dreapta sa indica lipsa acesteia. Ora a doua incepea, iar bruneta incepea sa-si piarda sperantele ca prietena sa să mai fi venit la scoala... Max exagerase, dar...

Masina lui gonea haotic pe strazile orasului, insa ea nu realiza viteza reala cu care se deplasau. Tot ce vedea erau niste punctulete luminoase de diferite culori care veneau din stanga geamului si dispareau in dreapta sa. Era cu privirea departe, incercand sa-si imagineze evenimentele care aveau sa se petreaca in viata sa. O sa isi manance bataie, o sa fie pedepsita pe viata, o sa i se ia toate privilegiile, o sa fie facuta de ras...Grozav. Minunat!
Bolidul parca in fata casei fetei, insa aceasta nu se dadu jos nici macar dupa ce Max ii deschise portiera.
- Hai, o sa fie bine. spuse acesta luand-o de mana si intrand in casa.
In living, pe canapea, stateau asezati nervosi parintii acesteia, intr-o liniste deplina. Cum deschisera usa apartamentului auzira vocea groasa a tatalui sau. Max inghiti in sec.
- Deci domnisoara, ai de gand sa imi spui unde ti-ai petrecut noaptea?
- A fost cu mine. spuse hotarat baiatul aparand din spatele Misei.
- Scumpa mea, de ce nu ne faci prezentarile? incerca in zadar Matilda sa aplaneze conflictul.
Max tacu in semn de respect si o lasa pe bruneta sa il prezinte, ca sa nu para grosolan daca o facea singur.
- Tata...mama...el este Max, iubitul meu.
- Aha. Deci din moment ce domnisoara nu-mi raspunde la intrebare si tu ai luat cuvantul mai devreme inaintea ei, te intreb pe tine, iubit al fiicei mele, unde v-ati petrecut noaptea?
- Aseara a fost majoratul meu asa ca am rugat-o sa ramana toata noaptea sa ma ajute cu invitatii din moment ce am parintii plecati. raspunse prompt tanarul.
Fata Misei i se lumina. Se uita uimita la baiatul de langa ea, si nu-i venea a crede ce aude.
- Si azi? De ce a lipsit de la ore? Nu-mi spune! Te-a ajutat tot cu invitatii! Pesemne ca trebuia sa-i cari si acasa dupa.
- Nu, domnule. A ramas cu mine pana la ultimul invitat si dupa m-a ajutat la curatenie. Dupa asta, eram si eu si ea foarte obositi, asa ca i-am spus sa ramana sa se odihneasca.
- Dar sa stiti ca observ ca inca sunteti foarte obositi...extrem de obositi chiar... remarca ironic parintele.
- Cu tot respectul, dar nu admit asemenea insinuari. O respect pe fata dumneavoastra, si nu i-as face niciodata ceva ce i-ar putea face rau. Faptele s-au intamplat asa cum v-am spus. Ca ma credeti sau nu, este treaba dumneavoastra.
- Bine tinere. Curajul tau m-a impresionat. Te cred. Dar asta nu inseamna ca o sa mai permit asa ceva sa se intample pe viitor.

Un suras infundat se auzi din banca brunetei. Se gandea la Max si la cum vorbise aseara cu tatal ei. Avusese tupeu, nu gluma! Ea tremura ca varga in fata parintelui sau, iar el spusese atatea lucruri cu o asemenea non-salanta! Nu-l slabise din priviri pe tatal sau, nu se daduse in laturi de la explicatii, si in nici un punct nu zisese nimic compromitator! Ce actor perfect! Pana si adultii il credeau.

Vai Max, cat de bine stii sa minti!