Dorinte periculoase

[Me†al.]

Bun, deci acesta este un nou proiect de-al meu pe care o sa-l fac singur. O sa fie pe baza vietii de zi cu zi a adolescentilor si, mai mult ca sigur, o sa adaug ceva fantasy, dar nu stiu inca ce. In fine, astept critici si sper sa va placa noua mea idee. :]

Prolog

Tot timpul oamenii si-au dorit ceea ce nu puteau avea. Isi doreau fructul interzis, chiar daca putea fi periculos sau nu. Ce se-ntampla cand acel lucru dorit este periculos, dar, totodata, iti place? Il accepti sau il refuzi? Doar doua optiuni, dar fiecare poate, in egala masura, sa-ti aduca suferinta. Cand va veni vremea alegerii, fiecare persoana trebuie sa hotarasca ce simti intr-o masura mai mare: dragoste sau frica?

Capitolul 1

Inaintam plictisit, cu pasi lenti si, din cand in cand, oftam prelung. Vantul adia usor, ciufulindu-mi parul ondulat, asemanator la culoare cu cea mai intunecata noapte. Cat de plictisitoare avea sa ziua aceea. Am ajuns in fata liceului “ o cladire veche, vopsita " intr-un portocaliu tare, care se stersese in timp.
-Aleeex! Am auzit un urlet ascutit si familiar.
M-am uitat in directia de unde se auzea zgomotul si l-am vazut pe Razvan, bunul meu prieten. Eram amici la catarama de la gradinita, parca. Oricum, ne intelegeam foarte bine. Pletele roscate ii erau ciufulite si ochii verzi ma priveau la fel de zambitori ca alta data. I-am zambit, privirea fiindu-mi atrasa de adolescenta satena ce era agatata de mana lui. Nu parea sa fie in acelasi an cu noi, parand cu vreo doi ani mai mica. Mda, aceasta era iubita lui, Ioana. Ma bucura faptul ca si-a gasit, intr-un final, o prietena stabila, dar stateau mai mereu impreuna, lucru care era uneori deranjant.
-Ce avem prima ora? Am intrebat din plictiseala, incercand sa fac covnersatie.
Nu am mai fost atent la raspunsul lui Razvan fiindca, pe poarta liceului, a intrat o fata care... mi-a atras atentia. Arata bine, din toate punctele de vedere. Parul, saten deschis, spre blond, putin ondulat ii cadea liber pe spate. Peste tricoul negru, purta o camasa in patratele rosii, cu putin negru, iar blugii “ de aceeasi culoare cu tricoul “ erau rupti in genunchi. Si eu care credeam ca dragostea - ma rog, atractia - la prima vedere nu exista. Acum o simteam pe pielea mea.
-Traiesti? Sau ti-a picat cu tronc Mira? M-a intrebat roscatul, impungandu-ma cu un deget.
Imediat ce i-am auzit numele, i-am intrebat pe cei doi daca o cunosteau.
-Da, s-a mutat de la o alta scoala si a fost repartizata la clasa noastra. O cunosc de la cursurile de breakdance. Stiti, e o fire vulcanica, dar nu vorbeste niciodata despre ea sau familia ei. Iti va fi cam greu sa o cuceresti, avand in vedere ca, parca, si-a construit un zid in jurul ei, am auzit vocea subtire a Ioanei.
Oricat de greu ar fi fost sa o cuceresc, aveam sa reusesc. Niciodata nu m-am mai simtit atras de o fata intr-un asemenea mod. Am privit-o cum a trecut impasibila pe langa mine, salutand-o pe Ioana. Apoi, a luat-o pe aleea ce ducea spre intrarea in cladire. Am privit visator copacii inverziti, mai apoi luand-o la fuga spre clasa mea. Alergam rapid pe culoarele aglomerate, imbrancindu-i pe adolescentii care mai scapau cateva injuraturi. Nu mi-a pasat. Ajuns in fata clasei IV C, am intrat inauntru, cautand-o cu privirea pe Miranda. Probabil ca aveam o fata de disperat, avand in vedere ca toti colegii au inceput sa rada zgomotos. In fundul incaperii, sprijinita de dulapul unde erau asezate diferite forme geometrice, era Miranda. Picioarele m-au purtat catre ea, fara macar sa-mi fi dorit sa ma misc.
-Salut! Vad ca esti noua pe aici. Eu sunt Alex, dar tu cum te numesti? Am intrebat pe un ton degajat.
-Nu e treaba ta, a spus cu indiferenta. Apropo, tipule, frumosi pantofi. Vreau si eu sa-i vad cum isi iau talpasita de aici, a continuat.
Apoi, fara a mai spune ceva, si-a mutat privirea catre careu, loc in care se jucau fotbal cativa baieti din anii terminali. Am facut stanga imprejur si m-am indepartat de ea. Un sentiment de furie m-a cuprins, niciodata nefiind refuzat cu o asemenea nepasare. Eram uimit, dar, o parte din inima mea, era trista. In clasa a intrat Razvan, alaturi de Ioana. Cand mi-a vazut fata “ ce probabil ca nu arata prea bine“ a plecat de langa satena si a venit la mine. A intrebat imediat ce am patit, dar a gasit singur raspunsul, scutindu-ma de explicatii.
-Nu te da batut, a spus cu o voce incurajatoare.
Mda, nici nu aveam de gand, dar fata asta era... diferita. Spre bucuria mea, profesorul de istorie a intrat in clasa, discutia noastra terminandu-se. M-am trantit in ultima banca de la fereastra, privindu-l pe barbatul cu parul blond. Tinea in mana un mic dosar, citind ceva. Miranda “ chiar n-am reusit sa nu ma uit dupa ea“ statea sprijinita de pervaz, in picioare. Privea clasa, parca nestiind unde sa se aseze. Mi-am intors privirea catre profesor, adoptand un aer nepasator.
-Avem o noua colega, Miranda Dark. Deci, Miranda, ai vrea sa ne spui ceva despre tine inainte sa incepem lectia? A intrebat el zambindu-i si poftind-o in fata.
Acest lucru mi-a captat atentia, ridicandu-mi capul din caietul meu cu versuri. Nu a vrut sa ne spuna nimic despre ea, doar ca i se mai spune si Mira, ca ii place breackdanceul, muzica metal si varsta “ era cu doua luni mai mare ca mine". Profesorul a oftat, neputand sa mai scoata vreo informatie de la ea.
-Bine. Eu iti voi fi dirigintele si daca ai vreo problema, sa vi la mine. Acum du-te si aseaza-te in ultima banca de la geam, langa Alexander.
Niciodata nu mi-a placut numele cu care am fost botezat. Nu mi se potrivea deloc, era prea... pretentios. Din acel motiv, am ramas la scurtul Alex. Cu un oftat prelung, Miranda s-a urnit de langa catedra de care era sprijinita, mergand spre banca mea. Si-a trantit zgomotos geanta pe banca, luand loc. Am incercat sa nu ii dau atentie, sa ma prefac ca nu-mi pasa. Nu stiu in ce masura am reusit, dar stiam “ in mod sigur “ ca atractia mea fata de aceasta fata era uriasa. Pe tot parcursul orei, proful ne-a vorbit despre al doilea razboi mondial, eu nefiind deloc atent. Simteam putina teama si durere in atitudinea Mirandei, poate ca acesta era motivul pentru care era distanta. Chiar nu stiam, dar imi doream din tot sufletul sa aflu. Pauza a venit, bucurandu-ma de minunatul sunet al clopotelului. M-am ridicat din banca si “ in mai putin de o secunda “ Miranda era in fata clasei. Cum putea sa se miste atat de repede intr-un timp atat de scurt? Chiar in acel moment, Razvan, alaturi de Vlad, au venit la mine si roscatul mi-a facut cu ochiul. Vlad “ blondul cu ochii albastii “ ne privea, neintelegand gestul lui Razvan. M-am uitat prin clasa si am vazut cum Ioana iesea din clasa alaturi de Miranda.
-Hai afara, poate te poate ajuta Ioana, a spus roscatul impingandu-ma spre iesirea din clasa.