08-05-2010, 03:30 PM
Zendrick ' s point of view
Am ridicat-o pe colega mea de pe pământ şi am scuturat praful de pe umerii acesteia. Nu vroiam să o scutur mai jos, ce naiba nu puteam. Nici nu îmi trecea prin minte. Mai mult vroiam să-i dau de înţeles că trebuie să se scuture de praf, nimic mai mult. De ce mă rog eram oarecum speriat ? Adică să punem problema, era de la Terona, dar nu pot nega că era calumea, avea nişte abilităţi super şi era. . . frumoasă. . . deşi niciodată nu mai spusesem asta unei fete. Într-un final i-am răspuns.
-De fapt preşedinta clasei levitas te-a salvat. O ştii. . . tipa. . Vanderflutus Viola, cu care obijnuiesc să citesc în bibelotecă. E singura tipă cu care mă înţeleg de la Levitas.
După am întrebat-o. .
- Vrei să mă însoţeşti la cafenea ? pentru un suc. . ceva. .
__________________________________________________
Viola ' s Point of View
Alexandris se panicase şi o simţeam prea bine. Mă trezisem din starea mea oribilă de stres şi imaginaţie totală şi am izbucnit în plâns. Alexandris era uimit de reacţia mea. Niciodată nu mă văzuse să plâng, nici măcar în momentele în care simţeam că viaţa mea nu are nici un sens, când viaţa era crudă cu mine şi simţeam că tot ce trebuie să fac este să mor, dar alături de Alexis, bunul meu prieten. Am început să plâng extrem de zgomotos şi colegii alarmaţi au părăsit clasa, în timp ce eu m-am ghemuit într-un colţ al clasei alături de Alexis. Nu plângeam de reacţia lui Roland, ci de faptul că focul pe care l-a emanat aşa brusc mi-a amintit de. . . acel lucru ce mă apăsa mereu. Acea amintire acelui incendiu, unde era cât pe ce să-l pierd pe Alexis.
Lacrimile mele erau singurul lucru care mă putea ajuta să mă descarc complet. Dintr-un moment de impuls, a rezulat faptul prin care l-am îmbrăţişat pe băiat. Îl ţineam de talie pe la spate şi plângeam pe spatele lui. I-am strâns cu mâna stângă bluza şi îl ţineam strâns, atât de strâns încât degetele mele mai aveau un pic şi sângerau.
-Te rog, opreÅŸte-te !
occ: Ratsuky sau Denny !
Am ridicat-o pe colega mea de pe pământ şi am scuturat praful de pe umerii acesteia. Nu vroiam să o scutur mai jos, ce naiba nu puteam. Nici nu îmi trecea prin minte. Mai mult vroiam să-i dau de înţeles că trebuie să se scuture de praf, nimic mai mult. De ce mă rog eram oarecum speriat ? Adică să punem problema, era de la Terona, dar nu pot nega că era calumea, avea nişte abilităţi super şi era. . . frumoasă. . . deşi niciodată nu mai spusesem asta unei fete. Într-un final i-am răspuns.
-De fapt preşedinta clasei levitas te-a salvat. O ştii. . . tipa. . Vanderflutus Viola, cu care obijnuiesc să citesc în bibelotecă. E singura tipă cu care mă înţeleg de la Levitas.
După am întrebat-o. .
- Vrei să mă însoţeşti la cafenea ? pentru un suc. . ceva. .
__________________________________________________
Viola ' s Point of View
Alexandris se panicase şi o simţeam prea bine. Mă trezisem din starea mea oribilă de stres şi imaginaţie totală şi am izbucnit în plâns. Alexandris era uimit de reacţia mea. Niciodată nu mă văzuse să plâng, nici măcar în momentele în care simţeam că viaţa mea nu are nici un sens, când viaţa era crudă cu mine şi simţeam că tot ce trebuie să fac este să mor, dar alături de Alexis, bunul meu prieten. Am început să plâng extrem de zgomotos şi colegii alarmaţi au părăsit clasa, în timp ce eu m-am ghemuit într-un colţ al clasei alături de Alexis. Nu plângeam de reacţia lui Roland, ci de faptul că focul pe care l-a emanat aşa brusc mi-a amintit de. . . acel lucru ce mă apăsa mereu. Acea amintire acelui incendiu, unde era cât pe ce să-l pierd pe Alexis.
Lacrimile mele erau singurul lucru care mă putea ajuta să mă descarc complet. Dintr-un moment de impuls, a rezulat faptul prin care l-am îmbrăţişat pe băiat. Îl ţineam de talie pe la spate şi plângeam pe spatele lui. I-am strâns cu mâna stângă bluza şi îl ţineam strâns, atât de strâns încât degetele mele mai aveau un pic şi sângerau.
-Te rog, opreÅŸte-te !
occ: Ratsuky sau Denny !
-