02-05-2010, 03:59 PM
Heya(*.*)...
Va multumesc tututor de comentarii si voi incerca sa tin cont de sfaturi. Va mai astept p`aci >:D<.
Lectura placuta!
Capitolul III
O viata libera si incantatoare; de ce nu puteam avea si eu asa ceva? Cu ce oare am gresit? Soarta... soarta blestemata mi-a condus viata, iar eu nu am avut nicio putere asupra ei. O dragoste de singuratate imi cuprindea sufletul inainte, dar am realizat ca solutitudinea este dureroasa si dura si am incercat cu toate puterile mele sa scap de ea, dar spre nemultumirea mea, nu am reusit. O durere deliranta , o nesfarsita singuratate imi ineca inima sfarsita de emotii. Simteam cum o flacara ma ardea pe dinauntru, facandu-ma sa scot un tipat sec, auzit doar de mine. Ecoul tipatului imi rasuna necontenit in cap, dandu-mi dureri ingrozitoare. Gandurile blestemate imi umplu mintea, iar imagini socante, sangeroase imi cotrobaie fara niciun deranj prin cap, nelasand niciun coltisor nebantuit. Simteam cum pamantul mi se misca sub picioare, cum durerea se amplifica cu fiecare secunda pierduta, iar fiecare simt al meu imi parasea trupul, dupa care, neasteptat, am cazut, iar mintea-mi devenea tot mai limpede. M-am pierdut in lumea viselor, lasandu-ma prada amintirilor nedorite.
O voce sacaitoare rasuna in incaperea intunecoasa, trezindu-ma din visare. Priveam buimaca in jur, in incercarea mea disperata de a afla unde eram. Privirea imi era incetosata, iar capul greoi, semne ale oboselii. Nu imi aduceam aminte nimic din cele intamplate. Mi-am ridicat capul, duapa care l-am scuturat de cateva ori. Privirea mi s-a indreptat involuntar catre fereastra. M-am ridicat usor ametita si m-am indreptat catre lumina ce-si facuse loc printre perdele. Le-am indepartat usor si am privit adanca bolta cereasca, ce parea lipsita de muntele de norii argintii. O raza lunga si rasleata s-a pravalit pe fata mea gingasa, incetosandu-mi si mai mult privirea. O bucurie nebuna mi-a umplut sufletul, in fata splendorii peisajului ce mi se deschidea in fata ochilor intunecosi. Era soarele meu! Aurora mea! Inceputul noii mele vieti! Rasaritul nadejdilor mele! Apoi, mi-am intins bratele amortite catre spatiul stralucitor, ca si cum as fi vrut sa imbratisez soarele. Incercam sa strig ceva, ceva dumnezeiesc, ca si aceasta inflorire a zileli, insa am ramas ca si paralizata, intr-o pornire neputincioasa. Toate acestea imi bucurau inima, facandu-ma sa radiez de fericire si sa uit cu desavarsire de toate greutatile pe care le-am indurat. O moleseala puse stapanire pe mine, facandu-ma sa ma intind si sa casc.
Mi-am privit apoi ceasul colorat ce se odihnea pe noptiera, ticaind de zor. Era ora sapte treizeci. Ma linistesc, dupa care ma indrept catre bucatarie. Privirea mea ce emana numai fericire acum cateva minute, s-a schimbat radical, devenind rece si dura. Imi privem noua "familie" ce se desfata de tristetile vietii, sorbind fericiti minunata viata de familie. Au inceput sa zambeasca fals la venirea mea, incercand sa ma integreze in familie, dar nu pot accepta niciodata asta. Ma asez nepasatoare la masa, incercand sa nu dau banuieli despre tristetea ce-mi invaluise inima. Zambetele false inca erau intiparite pe fetele lor albicioase; parca asteptau de ani buni momentul acesta. Apoi, privirea mi s-a indreptat catre persoana ce tocmai se asezase la masa. Noul meu "frate" incerca din rasputeri sa para nepasator, la fel ca mine, insa puteam citi cu usurinta tristetea ce se ivise in ochii sai. Si el era afectat de asta. Am continuat masa, ignorand fiecare cuvant al mamei si al lui Tomas, acre incercau sa ma faca sa ma simt mai bine. Era inutil.
Am terminat de manacat, mi-am facut toaleta zilnica, mi-am luat ghiozdanul si am plecat la scoala, cu Edward. Linistea a domnit intre noi. Era clar, pe nici unul dintre noi nu il interesa soarta celuilalt. Am intrat in curtea scolii si m-am indreptat spre un loc mai retras, intr-un colt al curtii. Ma asteptam sa ma urmeze, insa s-a indreptat spre grupul sau, lasandu-ma singura, singura din nou. M-am asezat pe cimentul rece, incercand sa ignor "peisajul" incantator; "fratele" meu si o tipa, sarutandu-se. Ma simteam banal si nu intelegeam de ce. Am incercat sa uit de acest sentiment si am revenit la ale mele. Am scos un mic oftat; nu mai consumasem draguri si tigari de doua zile. Mi-am scos mp3-ul si am inceput sa ascult muzica. Era linistitor si ma fura din realitatea rece in care traiam.
Orele s-au scurs destul de gru, insa spre bucucria mea era luni si aveam ore putine. M-am indreptat catre casa, fara sa-mi pese de Edward. Cred ca stia si el drumul. Habar nu aveam unde era, dar cred ca va ajunge acasa bine.
-Emma, vino cu noi!
Ma intorc plictisita si privesc nedumerita grupul de ciudati. Era Edward, insotit de prietenii sai. Am ramas cateva secunde nemiscata, dupa care mi-am lasat intuintia sa-mi aleaga drumul. Ma indreptam catre ei.
*****
Eram intr-o incapere putin luminata, iar becurile emanau o lumina orbitoare si slaba. Sunetul picaturilor de apa rasuna necontenit in incapere; ma simteam usor infricosata. O lumina mai puternica isi facu aparitia in departare. Ne-am indreptat catre ea. Intr-un sfarsit am ajuns acolo. Era un loc destul de luminat si ferit de restul lumii. Erau multe sticle de bere si vin, plus pachete de tigari incepute si drogruri. Ne-am asezat si au inceput sa consume din cele aflate acolo. Mintea ma oprea sa fac asta, insa ceilalti ma indemnau sa consum cat mai mult. Am refuzat, insa unul dintre ei mi-a turnat un lichid rosiatic in gura, facandu-ma sa tusesc groaznic. M-am linistit intr-un final.
Era ora doisprezece si cincisprezece minute. Incercam sa-l conving pe Edward sa plecam, insa bautura nu-i da voie. L-am plesnit puternic, amprenta palmei mele ramanand intiparita pe obrazul sau. M-a privit nervos, dupa care m-a trantint cu putere la pamant. Mi-a desfacut bluza si a inceput sa ma sarute pe gat. Tipam cat ma tineau plamanii, insa totul era in zadar. Nimeni nu ma putea auzi, iar ceilalti erau prada bauturii. Am incercat sa-l indepartez, dar fara succes. Simteam ca ametesc, iar o durerea imensa isi facu aparitia pe corpul meu. Respiram sacadat, iar inima avea un ritm alert. Eram speriata.
Oare voi scapa cu bine din asta?
Cam asta a fost tot. Astept comentarii. Sper sa va placa capitolul si sper ca am mai evoluat. Ja`
Va multumesc tututor de comentarii si voi incerca sa tin cont de sfaturi. Va mai astept p`aci >:D<.
Lectura placuta!
Capitolul III
O viata libera si incantatoare; de ce nu puteam avea si eu asa ceva? Cu ce oare am gresit? Soarta... soarta blestemata mi-a condus viata, iar eu nu am avut nicio putere asupra ei. O dragoste de singuratate imi cuprindea sufletul inainte, dar am realizat ca solutitudinea este dureroasa si dura si am incercat cu toate puterile mele sa scap de ea, dar spre nemultumirea mea, nu am reusit. O durere deliranta , o nesfarsita singuratate imi ineca inima sfarsita de emotii. Simteam cum o flacara ma ardea pe dinauntru, facandu-ma sa scot un tipat sec, auzit doar de mine. Ecoul tipatului imi rasuna necontenit in cap, dandu-mi dureri ingrozitoare. Gandurile blestemate imi umplu mintea, iar imagini socante, sangeroase imi cotrobaie fara niciun deranj prin cap, nelasand niciun coltisor nebantuit. Simteam cum pamantul mi se misca sub picioare, cum durerea se amplifica cu fiecare secunda pierduta, iar fiecare simt al meu imi parasea trupul, dupa care, neasteptat, am cazut, iar mintea-mi devenea tot mai limpede. M-am pierdut in lumea viselor, lasandu-ma prada amintirilor nedorite.
O voce sacaitoare rasuna in incaperea intunecoasa, trezindu-ma din visare. Priveam buimaca in jur, in incercarea mea disperata de a afla unde eram. Privirea imi era incetosata, iar capul greoi, semne ale oboselii. Nu imi aduceam aminte nimic din cele intamplate. Mi-am ridicat capul, duapa care l-am scuturat de cateva ori. Privirea mi s-a indreptat involuntar catre fereastra. M-am ridicat usor ametita si m-am indreptat catre lumina ce-si facuse loc printre perdele. Le-am indepartat usor si am privit adanca bolta cereasca, ce parea lipsita de muntele de norii argintii. O raza lunga si rasleata s-a pravalit pe fata mea gingasa, incetosandu-mi si mai mult privirea. O bucurie nebuna mi-a umplut sufletul, in fata splendorii peisajului ce mi se deschidea in fata ochilor intunecosi. Era soarele meu! Aurora mea! Inceputul noii mele vieti! Rasaritul nadejdilor mele! Apoi, mi-am intins bratele amortite catre spatiul stralucitor, ca si cum as fi vrut sa imbratisez soarele. Incercam sa strig ceva, ceva dumnezeiesc, ca si aceasta inflorire a zileli, insa am ramas ca si paralizata, intr-o pornire neputincioasa. Toate acestea imi bucurau inima, facandu-ma sa radiez de fericire si sa uit cu desavarsire de toate greutatile pe care le-am indurat. O moleseala puse stapanire pe mine, facandu-ma sa ma intind si sa casc.
Mi-am privit apoi ceasul colorat ce se odihnea pe noptiera, ticaind de zor. Era ora sapte treizeci. Ma linistesc, dupa care ma indrept catre bucatarie. Privirea mea ce emana numai fericire acum cateva minute, s-a schimbat radical, devenind rece si dura. Imi privem noua "familie" ce se desfata de tristetile vietii, sorbind fericiti minunata viata de familie. Au inceput sa zambeasca fals la venirea mea, incercand sa ma integreze in familie, dar nu pot accepta niciodata asta. Ma asez nepasatoare la masa, incercand sa nu dau banuieli despre tristetea ce-mi invaluise inima. Zambetele false inca erau intiparite pe fetele lor albicioase; parca asteptau de ani buni momentul acesta. Apoi, privirea mi s-a indreptat catre persoana ce tocmai se asezase la masa. Noul meu "frate" incerca din rasputeri sa para nepasator, la fel ca mine, insa puteam citi cu usurinta tristetea ce se ivise in ochii sai. Si el era afectat de asta. Am continuat masa, ignorand fiecare cuvant al mamei si al lui Tomas, acre incercau sa ma faca sa ma simt mai bine. Era inutil.
Am terminat de manacat, mi-am facut toaleta zilnica, mi-am luat ghiozdanul si am plecat la scoala, cu Edward. Linistea a domnit intre noi. Era clar, pe nici unul dintre noi nu il interesa soarta celuilalt. Am intrat in curtea scolii si m-am indreptat spre un loc mai retras, intr-un colt al curtii. Ma asteptam sa ma urmeze, insa s-a indreptat spre grupul sau, lasandu-ma singura, singura din nou. M-am asezat pe cimentul rece, incercand sa ignor "peisajul" incantator; "fratele" meu si o tipa, sarutandu-se. Ma simteam banal si nu intelegeam de ce. Am incercat sa uit de acest sentiment si am revenit la ale mele. Am scos un mic oftat; nu mai consumasem draguri si tigari de doua zile. Mi-am scos mp3-ul si am inceput sa ascult muzica. Era linistitor si ma fura din realitatea rece in care traiam.
Orele s-au scurs destul de gru, insa spre bucucria mea era luni si aveam ore putine. M-am indreptat catre casa, fara sa-mi pese de Edward. Cred ca stia si el drumul. Habar nu aveam unde era, dar cred ca va ajunge acasa bine.
-Emma, vino cu noi!
Ma intorc plictisita si privesc nedumerita grupul de ciudati. Era Edward, insotit de prietenii sai. Am ramas cateva secunde nemiscata, dupa care mi-am lasat intuintia sa-mi aleaga drumul. Ma indreptam catre ei.
*****
Eram intr-o incapere putin luminata, iar becurile emanau o lumina orbitoare si slaba. Sunetul picaturilor de apa rasuna necontenit in incapere; ma simteam usor infricosata. O lumina mai puternica isi facu aparitia in departare. Ne-am indreptat catre ea. Intr-un sfarsit am ajuns acolo. Era un loc destul de luminat si ferit de restul lumii. Erau multe sticle de bere si vin, plus pachete de tigari incepute si drogruri. Ne-am asezat si au inceput sa consume din cele aflate acolo. Mintea ma oprea sa fac asta, insa ceilalti ma indemnau sa consum cat mai mult. Am refuzat, insa unul dintre ei mi-a turnat un lichid rosiatic in gura, facandu-ma sa tusesc groaznic. M-am linistit intr-un final.
Era ora doisprezece si cincisprezece minute. Incercam sa-l conving pe Edward sa plecam, insa bautura nu-i da voie. L-am plesnit puternic, amprenta palmei mele ramanand intiparita pe obrazul sau. M-a privit nervos, dupa care m-a trantint cu putere la pamant. Mi-a desfacut bluza si a inceput sa ma sarute pe gat. Tipam cat ma tineau plamanii, insa totul era in zadar. Nimeni nu ma putea auzi, iar ceilalti erau prada bauturii. Am incercat sa-l indepartez, dar fara succes. Simteam ca ametesc, iar o durerea imensa isi facu aparitia pe corpul meu. Respiram sacadat, iar inima avea un ritm alert. Eram speriata.
Oare voi scapa cu bine din asta?
Cam asta a fost tot. Astept comentarii. Sper sa va placa capitolul si sper ca am mai evoluat. Ja`