Vrei sa Mori?

[What's my NaMe??]

Hi, stiu ca m-am lasat de celelalte ficuri si nah, imi pare rau. Acesta nu va fi lasat balta pentru ca-mi place, pentru ca am inspiratie si multa imaginatie !
Introduceri...blah, blah, blah(chestii plictisitoare), acest fic va fi cu un sfarit mai.......nu stiu cum s-o spun, happy end si drama.
Acu' trebuie sa va dau primu' capitol:p *********Sa-mi dati commuri multe si critici:D

Capitolul 1


Il priveam pe Anton ganditoare cum manuia pensula si dadea viata panzei . Parea ireal.
Facuse asta de cand il stiam, adica de la 16 ani. Acum aveam 24. Cand ne-am cunoscut a fost frumos, magic, chiar.
Dar niciodata nu am fost impreuna, ne-am considerat frati, atata tot. Ne stiam toate secretele, si inca le mai stim.
El inca nu aflase ca aveam sa plec, ca nu aveam sa ne mai vedem luni bune.......si trebuia sa-i spun, altfel va
exploda la aflarea vesti. Stiam deja cum reactioneaza la asemenea intamplari, facea crize urate.
Mi-am luat inima in dinti si am pornit , cu pasi lenti, spre el. Incepusem sa respir greu, imi era frica.
Am observat ca de data asta era imbracat altfel, nu ca in celelalte zile ale lui. Niste blugi manjiti cu vopsea
, o camasa suflecata pana la cot si o esarfa la gat. Arata bine, cred. Mi-am dat parul pe spate, am rasuflat si
mi-am sters mainile pe tricoul depe mine. Palmele imi transpirasera.
-Anton, arati bine azi ! Imi place......aaaa....camasa asta. Am zis eu in timp ce incepusem sa-mi aud bataile
inimi. Chiar batea atat de tare, sau era liniste in salon ?
-Da, multumesc. E noua ! A spus el zambindu-mi. Fata lui s-a incruntat si a devenit serios deodata. Si-a dres glasul
si s-a intors spre mine.
-Acum, daca ai terminat cu aceste banale complimente, poti sa-mi spui ce vrei cu adevarat?
I-am zambit si am inceput sa ma ingrijorez. Uitasem ca ma cunostea asa bine, incat isi dadea seama de fiecare
vorba si fapta pe care o faceam, ce am sau ce simt.
-Pai...Trebuie sa plec in Thassos, la bunicul meu. are niste probleme si trebuie sa-l ajut.
Ziceam eu, nu ma uitam deloc la el, defapt asta credeam ca fac, dar realitatea zicea altceva.
-Sti macar unde e? La mile departare ! Daca tin minte, avem o expozitie de facut, nu crezi?
Tablourile nu se fac singure, chiar tu ai spus asta . Mi-a spus el in timp ce gesticula nervos.
-Atunci vino cu mine, puteam sa le facem impreuna. E foarte frmos acolo.
S-a uitat la mine, la tablou si din nou la mine. a rasuflat de parca i-am luat o povara de pe umeri si a inceput
sa vorbeasca.
-Bine, vin ! Cand plecam? Mi-a spus si a zambit. A lasat pensula pe scaunel si s-a ridicat in picioare. Era mai
inalt decat mine cu un cap.
-Azi ! I-am zis eu si m-am intors pe calcaie cu spatele la el. I-am facut cu mana i-am aruncat un bilet
pe care scria ora.


Drumul spre Thassos a fost linistitor. Am stat 5 ore in avion si 2 in iaht.
Soarele stralucea puternic pe cer facandu-mi parul rosu sa para ca flacarile. Mi-am pus ochelari de soare
pentru a-mi proteja ochi.
Am coborat de pe iaht si i-am sarit in brate bunicului. Eram rosie in obraji din cauza soarelui.
-Carulia, draga mea nepoata ! Mi-a fost asa dor de tine . A tusit dupa care si-a revenit.
-Si mie, foarte dor ! M-am intors in spate un pas pentru a i-l prezenta pe Anton.


Cam dupa o ora de la venirea noastra pe insula eu ma gandeam la cum aveam sa-l prind pe cel care fura de la el.
Daca aceea persoana avea sa creada ca bunicul nu are pe nimeni, se insela. De cand vorbisem cu el la telefon imi
dadusem seama ca e bolnav si ca ceva rau se intampla. M-am intins pe pat si priveam tavanul alb. Gandul meu incepuse sa-mi
sa-mi joace feste. Ba imi inventa un plan care se credea ca era bun, dar nu era. Sau unul care chiar era, dar eu
credeam altceva. Am inchis ochii si mi-am lasat mintea sa developeze imagini singura. Aveam sa stau cu bunicul pana
se insanatosea si pana cand il prindeam pe asa zisul hot.

[/font]