18-04-2010, 08:50 PM
Fhyu, dupa multaaaa vreme am venit si eu cu continuare. I know, nu ma omorati ;)) Nu prea stiu ce sa spun, si nici nu prea am chef...poate revin cu un edit.
Pana atunci, uitati capitolul XXI
Lectura placuta!
Capitolul 21: Amintiri.
Despărţirea de Sentaro a fost una dureroasă, chiar dacă am convingerea că îl voi revedea.
Cu toate acestea, lumina continuă să înlănţuie întreg oraşul iar eu încă alerg pe străzile cât mai ferite de razele acesteia. Nu sunt departe de casă, dar cu fiecare rază ce se apropie de mine, simt că fiecare pas e în zadar. Cu o teamă nestăpânită ajung la uşa casei, o deschid grăbită şi alerg spre camera unde ştiam că-l voi găsi pe Leon. Am intrat iute şi am coborât nenumăratele scări, ce păreau a nu se mai termină. Într-un final am ajuns la capătul acestora, acolo unde Leon mă aştepta răbdător. Cum m-a văzut, ceva s-a schimbat la el, dar teama ce încă o simţeam nu mă lăsă să înţeleg ce anume. Leon mă luă protector în braţe iar eu mă las extenuată cu capul pe umărul lui. Eram prea obosită ca să mai merg, sau să fiu atentă la ceva. Am simţit doar respiraţia caldă a brunetului şi braţele acestuia ce refuzau să-mi dea drumul. Eram cu el în coşciug, să-l simt lângă mine îmi provoca o stare de linişte. Nu era pentru prima dată când dormeam astfel cu el, dar pentru întâia oară am simţit dorinţa de a rămâne cu el în acest sicriu pentru totdeauna. Cu o linişte sufletească pătrunzătoare, m-am aruncat în braţele viselor.
Când m-am trezit, eram singură. Ochii mei fixau capacul sicriului, ca şi cum uitându-mă la el îl făceam să dispară. În zadar, a trebuit să-mi folosesc forţa braţelor pentru a-l da la o parte. Am rămas în şezut, studiind încăperea. Leon nu era de găsit, dar mi-am putut observa sicriul stând în mijlocul camerei. M-am ridicat şi m-am apropiat de el. E exact aşa cum îl cerusem, nici un detaliu uitat. Este confecţionat din lemn de brad de culoare maro-roşcat. Un model unic din patru colţuri şi dotat cu un capac din două piese, având o cruce din metal în stil ghotic de un roşu sângeriu pe centru. Cu o nerăbdare greu de stăpânit, înlătur capacul acestuia pentru a vedea şi interiorul. Lenjeria din interiorul sicriului se ondulează în valuri şi croieli în stil elisabetan, perna având un aspect straniu de pur. Mă dau câţiva paşi mai în spate, pentru ai studia întreaga structură. Observ mici simboluri mitologice ce înfăţişează moartea dar şi veşnicia, în cazul meu, nemurirea.
Îmi dorisem un sicriu care să-l întreacă pe cel al brunetului, iar acum, că-l aveam în faţă, propriul meu coşciug, creat aşa cum îmi doream, parcă toată acea vanitate care mă stăpânise la gândul că Leon ar putea avea un coşciug mai estetic decât al meu nu mai conta. Practic, nici un coşciug aflat pe această lume nu mai îmi putea provoca invidie, ştiind că al meu are o valoare şi un aspect mult mai incomparabil. M-am aşezat cu mândrie în el, rămânând pentru câteva secunde cu ochii închişi, relaxându-mă. Sentimentul de protecţie pe care ţi-l oferă este copleşitor, îndemnându-te parcă să nu-l mai părăseşti. Am zâmbit. Este chiar mai perfect decât mi l-aş putea imagina eu vreodată.
M-am gândit că acesta ar fi momentul şi locul potrivit în care aş putea citi scrisoarea pe care Sentaro a ascuns-o de mine. Îmi este puţin teamă de ce voi citi, dar dorinţa de a cunoaşte întreg adevărul este mult mai puternică. Scot scrisoarea din haină, o privesc câteva secunde după care o deschid şi mă concentrez asupra ei:
Nu e tocmai ce îmi doream, dar totuşi sunt bucuroasă că nu a fost un abandon. Scot din plic talismanul şi mi-l pun la gât, deocamdată îmi va servi doar ca accesoriu. Vag, încep să-i simt prezenţa lui Leon, este la două străzi distanţă de locuinţa noastră, în maşina ce pare sa aibă o importanţă deosebită. În scurt timp urma să intre pe uşă şi să coboare la mine. Am pus biletul în plic şi l-am ascuns sub pernă. Am ieşit din coşciug şi am pus capacul, admirându-l încă o dată. Mi-am ascuns talismanul sub haina şi m-am întors zâmbind, rămânând calmă văzându-l pe Leon intrând înăuntru.
- Leon, ce spui de o plimbare?
Pana atunci, uitati capitolul XXI
Lectura placuta!
Capitolul 21: Amintiri.
Despărţirea de Sentaro a fost una dureroasă, chiar dacă am convingerea că îl voi revedea.
Cu toate acestea, lumina continuă să înlănţuie întreg oraşul iar eu încă alerg pe străzile cât mai ferite de razele acesteia. Nu sunt departe de casă, dar cu fiecare rază ce se apropie de mine, simt că fiecare pas e în zadar. Cu o teamă nestăpânită ajung la uşa casei, o deschid grăbită şi alerg spre camera unde ştiam că-l voi găsi pe Leon. Am intrat iute şi am coborât nenumăratele scări, ce păreau a nu se mai termină. Într-un final am ajuns la capătul acestora, acolo unde Leon mă aştepta răbdător. Cum m-a văzut, ceva s-a schimbat la el, dar teama ce încă o simţeam nu mă lăsă să înţeleg ce anume. Leon mă luă protector în braţe iar eu mă las extenuată cu capul pe umărul lui. Eram prea obosită ca să mai merg, sau să fiu atentă la ceva. Am simţit doar respiraţia caldă a brunetului şi braţele acestuia ce refuzau să-mi dea drumul. Eram cu el în coşciug, să-l simt lângă mine îmi provoca o stare de linişte. Nu era pentru prima dată când dormeam astfel cu el, dar pentru întâia oară am simţit dorinţa de a rămâne cu el în acest sicriu pentru totdeauna. Cu o linişte sufletească pătrunzătoare, m-am aruncat în braţele viselor.
Când m-am trezit, eram singură. Ochii mei fixau capacul sicriului, ca şi cum uitându-mă la el îl făceam să dispară. În zadar, a trebuit să-mi folosesc forţa braţelor pentru a-l da la o parte. Am rămas în şezut, studiind încăperea. Leon nu era de găsit, dar mi-am putut observa sicriul stând în mijlocul camerei. M-am ridicat şi m-am apropiat de el. E exact aşa cum îl cerusem, nici un detaliu uitat. Este confecţionat din lemn de brad de culoare maro-roşcat. Un model unic din patru colţuri şi dotat cu un capac din două piese, având o cruce din metal în stil ghotic de un roşu sângeriu pe centru. Cu o nerăbdare greu de stăpânit, înlătur capacul acestuia pentru a vedea şi interiorul. Lenjeria din interiorul sicriului se ondulează în valuri şi croieli în stil elisabetan, perna având un aspect straniu de pur. Mă dau câţiva paşi mai în spate, pentru ai studia întreaga structură. Observ mici simboluri mitologice ce înfăţişează moartea dar şi veşnicia, în cazul meu, nemurirea.
Îmi dorisem un sicriu care să-l întreacă pe cel al brunetului, iar acum, că-l aveam în faţă, propriul meu coşciug, creat aşa cum îmi doream, parcă toată acea vanitate care mă stăpânise la gândul că Leon ar putea avea un coşciug mai estetic decât al meu nu mai conta. Practic, nici un coşciug aflat pe această lume nu mai îmi putea provoca invidie, ştiind că al meu are o valoare şi un aspect mult mai incomparabil. M-am aşezat cu mândrie în el, rămânând pentru câteva secunde cu ochii închişi, relaxându-mă. Sentimentul de protecţie pe care ţi-l oferă este copleşitor, îndemnându-te parcă să nu-l mai părăseşti. Am zâmbit. Este chiar mai perfect decât mi l-aş putea imagina eu vreodată.
M-am gândit că acesta ar fi momentul şi locul potrivit în care aş putea citi scrisoarea pe care Sentaro a ascuns-o de mine. Îmi este puţin teamă de ce voi citi, dar dorinţa de a cunoaşte întreg adevărul este mult mai puternică. Scot scrisoarea din haină, o privesc câteva secunde după care o deschid şi mă concentrez asupra ei:
Pentru Kimm, moştenitoarea sângelui
Draga noastră,
Scriu aceste rânduri împreună cu mama ta care a refuzat să se odihnească, cu toate că mâine seară va fi o noapte grea. Adevărul este că ţinem prea mult la tine pentru aţi ascunde lucrurile ce vei urma să le citeşti. Probabil că nu vei crede, probabil că ne vei urî sau vei arunca această scrisoare străduindu-te să uiţi tot. Dacă vei citi această scrisoare prea devreme, sunt sigur că nu vei crede nici jumătate, dar te rog ascultăne şi nu-ţi fie teamă.
Eu sunt un vampir şi încă unul foarte bătrân, anume cel din tâi, iar tu eşti fiica mea, moştenitoarea sângelui meu. Regina tuturor vampirilor şi cea care le-a dat naştere. Deţii puteri inimaginabile, dar pentru că trupul tău nu este obişnuit îţi va lua mult timp să le stăpâneşti. Probabil vei crede că eşti jumătate muritor jumătate vampir, dar nu e adevărat. Faptul că ai putut umbla prin soare şi să te porţi ca un muritor s-a datorat faptului că vampirul din tine a fost adormit, făcându-te să te porţi ca un om. Sângele din tine va demonstra întotdeauna că eşti un vampire pur.
Nu vreau să te sperii, doresc doar să şti adevărul. Probabil că nu crezi aceste lucruri, dar dacă vrei să afli daca totul este real, bea sângele ce se afla în talisman, acesta te va trezi. Dar te rog ai grijă, caută vampiri care să-ţi stea la dispoziţie, care să fie mereu lângă tine să te protezeze. Vor fi vampiri care-ţi sunt devotaţi, dar vor fi şi vampiri care îţi vor dorii doar moartea, să te detroneze. De aceea trebuie să fi protejată, măcar până îţi dai seama de uriaşa putere pe care o deţii.
Sper că vei lua aminte la cele spuse şi nu te vei lăsa condusă de disperare. Existenţa ta în această lume nu este o întâmplare.
Mai este un lucru pe care trebuie să-l afli, şi este vorba despre Sentaro. Mama ta, pentru că eu lipseam prea mult de acasă lăsând-o singură şi fără să-i ofer vreun sprijin, s-a culcat cu un muritor. Întâmplarea a fost din cauza sentimentului de singurătate mult prea puternic pentru ea, dar când şi-a dat seama de greşeala făptuită a fost prea târziu, ea deja îl avea în pântece pe Sentaro. Mi-a explicat totul, nu o făcuse cu intenţie şi regreta totul, dar nici nu voia să renunţe la copil. Am înţeles-o şi am iertat-o de îndată ce i-am văzut durerea şi căinţa din ochi. Am ştiut şi ştiu că mă iubeşte sincer, de aceea m-a şi acceptat aşa cum sunt. Apoi, după trei ani, ai apărut tu, primul nostru copil împreună. Ce vrem să-ţi mărturisim prin acest lucru este ca Sentaro nu este fratele tău, tu nu ai nici o legătură de sânge cu el. Ştiu că te va durea să citeşti aceste rânduri, dar nu poţi să renunţi la tot pentru el. Va trebui să pleci de lângă el şi să-l uiţi.
Ne pare rău că nu suntem lângă tine şi sper că ne vei ierta, dar eu am trăit prea mult iar dacă voi continua există riscul de a te pierde. Mulţi vampiri îmi vor moartea iar când vor afla de tine nu vor ezita nici un pic să te atace, tu fiind într-o stare neputincioasă de muritor. Mama ta te iubeşte şi ştie că poţi avea grijă te ţine, îţi doreşte tot binele din lume.
Cu toată dragostea, Katerin şi Ankai.
Draga noastră,
Scriu aceste rânduri împreună cu mama ta care a refuzat să se odihnească, cu toate că mâine seară va fi o noapte grea. Adevărul este că ţinem prea mult la tine pentru aţi ascunde lucrurile ce vei urma să le citeşti. Probabil că nu vei crede, probabil că ne vei urî sau vei arunca această scrisoare străduindu-te să uiţi tot. Dacă vei citi această scrisoare prea devreme, sunt sigur că nu vei crede nici jumătate, dar te rog ascultăne şi nu-ţi fie teamă.
Eu sunt un vampir şi încă unul foarte bătrân, anume cel din tâi, iar tu eşti fiica mea, moştenitoarea sângelui meu. Regina tuturor vampirilor şi cea care le-a dat naştere. Deţii puteri inimaginabile, dar pentru că trupul tău nu este obişnuit îţi va lua mult timp să le stăpâneşti. Probabil vei crede că eşti jumătate muritor jumătate vampir, dar nu e adevărat. Faptul că ai putut umbla prin soare şi să te porţi ca un muritor s-a datorat faptului că vampirul din tine a fost adormit, făcându-te să te porţi ca un om. Sângele din tine va demonstra întotdeauna că eşti un vampire pur.
Nu vreau să te sperii, doresc doar să şti adevărul. Probabil că nu crezi aceste lucruri, dar dacă vrei să afli daca totul este real, bea sângele ce se afla în talisman, acesta te va trezi. Dar te rog ai grijă, caută vampiri care să-ţi stea la dispoziţie, care să fie mereu lângă tine să te protezeze. Vor fi vampiri care-ţi sunt devotaţi, dar vor fi şi vampiri care îţi vor dorii doar moartea, să te detroneze. De aceea trebuie să fi protejată, măcar până îţi dai seama de uriaşa putere pe care o deţii.
Sper că vei lua aminte la cele spuse şi nu te vei lăsa condusă de disperare. Existenţa ta în această lume nu este o întâmplare.
Mai este un lucru pe care trebuie să-l afli, şi este vorba despre Sentaro. Mama ta, pentru că eu lipseam prea mult de acasă lăsând-o singură şi fără să-i ofer vreun sprijin, s-a culcat cu un muritor. Întâmplarea a fost din cauza sentimentului de singurătate mult prea puternic pentru ea, dar când şi-a dat seama de greşeala făptuită a fost prea târziu, ea deja îl avea în pântece pe Sentaro. Mi-a explicat totul, nu o făcuse cu intenţie şi regreta totul, dar nici nu voia să renunţe la copil. Am înţeles-o şi am iertat-o de îndată ce i-am văzut durerea şi căinţa din ochi. Am ştiut şi ştiu că mă iubeşte sincer, de aceea m-a şi acceptat aşa cum sunt. Apoi, după trei ani, ai apărut tu, primul nostru copil împreună. Ce vrem să-ţi mărturisim prin acest lucru este ca Sentaro nu este fratele tău, tu nu ai nici o legătură de sânge cu el. Ştiu că te va durea să citeşti aceste rânduri, dar nu poţi să renunţi la tot pentru el. Va trebui să pleci de lângă el şi să-l uiţi.
Ne pare rău că nu suntem lângă tine şi sper că ne vei ierta, dar eu am trăit prea mult iar dacă voi continua există riscul de a te pierde. Mulţi vampiri îmi vor moartea iar când vor afla de tine nu vor ezita nici un pic să te atace, tu fiind într-o stare neputincioasă de muritor. Mama ta te iubeşte şi ştie că poţi avea grijă te ţine, îţi doreşte tot binele din lume.
Cu toată dragostea, Katerin şi Ankai.
Nu e tocmai ce îmi doream, dar totuşi sunt bucuroasă că nu a fost un abandon. Scot din plic talismanul şi mi-l pun la gât, deocamdată îmi va servi doar ca accesoriu. Vag, încep să-i simt prezenţa lui Leon, este la două străzi distanţă de locuinţa noastră, în maşina ce pare sa aibă o importanţă deosebită. În scurt timp urma să intre pe uşă şi să coboare la mine. Am pus biletul în plic şi l-am ascuns sub pernă. Am ieşit din coşciug şi am pus capacul, admirându-l încă o dată. Mi-am ascuns talismanul sub haina şi m-am întors zâmbind, rămânând calmă văzându-l pe Leon intrând înăuntru.
- Leon, ce spui de o plimbare?