Angels Love [shonen-ai / yaoi]

[Strawberry Ice]

sorry pt intarziere^_^am sa tin cont de sfaturile voastre promit^_^dar ce pot sa zic...fic-ul e facut deja...cel putin 19 capitole din el^_^

2.” Crezi in ingeri? ”

Un nou rasarit, o noua speranta. Mingea aurie de foc se inalta asupra Londrei aducand cu ea o noua speranta pentru Ryuu care incepea sa creada ca destinul sau e blestemat. Nu exista nici un inger care sa il vegheze si pe el? Oare era nevoit sa traiasca intr-o lume pacatoasa fara sa mai cunoasca fericirea vreo data? O singura sansa, o speranta, un tel pentru a devenii cine a fost.
Alene acesta se ridica din patul moale si pufos, primul lucru care il facu fiind sa traga draperiile albastre de la geamul din camera sa. Spatioasa, aceasta era frumos decorata in nuante diferite de albastru inchis si deschis la fel ca marea si cerul. Incerca sa isi aranjaze parul blond dar in zadar, acesta statea rebel in voia sortii. Cascand adanc, blondul privi rasaritul plin de speranta apoi se indrepta spre baia sa. Fiind prea obosit acesta nici macar nu se atinse de apa cand venise aseara acasa. Plin de vanatai si zgarieturi, Ryuu se privi ingrozit in oglinda. Hainele sale erau patate cu sange. Observand acest lucru, isi indrepta privirea spre abdomen unde avea o rama destul de adanca. O atinse dar durerea era prea mare asa ca renunta la ideie. La fel erau si mainele, pline de sange. Usor porni dusul cald in timp ce scapa de haine. Intra sub ploaia calda de apa simtindu-se ca in Paradis. Lichidul cald si lin curgea pe trupul lovit al baiatului, scapand astfel de sange. Dupa zece minute de placere acesta pasi pe gresia rece privindu-se inca o data in oglinda. Oare cand avea sa se termine tot cosmarul asta? In ochii de culoare chihlimbarului ai tanarului se putea distinge o lacrima care intr-un tarziu cazu usor pe obrazul imbujorat si fin al lui. Dupa ce mai arunca inca o privire prin baie, care era impodobita cu tot felul de cristale ce luceau in lumina, Ryuu mormai ceva inteles numai de el. Intr-un tarziu acesta intra inapoi in camera si se indrepta spre un dulap de stejar de unde isi lua o pereche de blugi cu taieturi pe genunchi si o camasa alba pe care o lasa desfacuta la primi trei nasturi. Apoi se bandaja la maini. Incet Ryuu pasi alene pe scarile ce duceau la alte incaperi. Casa era pustie lasand o impresie de tristete. De obicei in luxul acela era mare veselie si toti erau fericiti asta pana cand parintii pustanului plecara cu afaceri in lume iar casa ramase pe mana lui Ryuu. Din cand in cand o angajata m-ai trecea facand curatenie dar asta numai cand blondul era la scoala pentru ca el personal ceruse angajatilor sa nu mai treaca pe aici cat timp locuieste singur. Era o mirare: o casa cu trei etaje, spatioasa, impodobita in lux si totusi, nimeni nu dadea vreun semn ca ar fi locuit in ea. Fara sa serveasca micul dejun acesta iesi inca somnoros in gradina din fata ce dadea spre iesire. Tranti poarta si incupu sa grabeasca pasul spre scoala unde invata. Stia ca in seara asta iar va avea parte de un cosmar de neuitat.

*
* *

Taku privea cu mare interes oglinda unde reflecta viata tanarului Ryuu. Chiar daca era intr-o alta lume, acesta nu isi m-ai luase privirea de pe el. Saku, sora acestuia casca plictisita aproape adormind langa fratele ei.
-Taku, ce vezi tu la baiatul asta? intreba fata lasandu-i sa scape un alt cascat. Ma dor ochii de cand privesc, se mai planse pustana.
-Nu te-a obligat nimeni sa te uiti! raspunse ingerul cu un ton glacial.
In acel moment norul de fum aparu din nou, facand-o pe Sakumi sa se trezeasca la realitate. Era ca de obicei Naoto care isi facu-se obisnuita sa aparitie.
-Ti-am zis sa nu m-ai apari asa! Vrei sa fac atac de cord? zbiera fata la el.
Naoto o privi plictisit mormaind ceva cum ca ingerii nu pot muri sau face atac de cord apoi isi indrepta privirea patrunzatoare catre Taku care parea absorbit in totalitate de fiecare miscare a lui Ryuu.
-Nu-ti face bine, sa sti! Nu vad ce e atat de special le el. Noi ar trebui sa ne ocupam de cei care v-or trece poarta spre cele doua lumi, si sa decidem daca le sunt iertate greselile, nu sa tinem sub supraveghere un pusti, spuse acesta facand pe superiorul.
Insa Taku nici nu il asculta. Isi dadu o suvita mov, rebela dupa ureche si privi in neantul alb fara sfarsit. Lumina calda se revarsa peste chipul ingerului rupt dintr-un vis. Era straniu: pentru prima data dupa atata timp un sentiment ciudat il cuprinse. Nu m-ai cunostea sentimentul dar ii parea atat de cunoscut. Dupa multi ani in care devenise inger pierduse si cea mai mica urma de sentimente pe care o purtase asupra lumii pacatoase.Acum insa totul devenise straniu: inauntrul lui prindea roade din nou dorul de acel pamant unde traise candva.

*
* *

Praful dansa in raza de soare blanda facandu-l pe Ryuu sa adoarma la ore. Razele blande de soare groase si argintii se intersectau in incaperea triunghiulara. Micutul joc al razelor il purtau pe blond intr-o lume a viselor unde totul era posibil. Nu era pentru prima oara cand adormea la ora. Dar asta nu dura mult deoarece plictisitorul lor profesor de istorie il trezi la realitate. Ryuu fu rugat sa citeasca un paragraf de la pagina 48 dintr-un manual pe care nu il deschise niciodata. O fata roscata de langa el cu ochii verzi ca smaraldul dadu manualul la pagina urmatoare oftand adanc. Stia ca Ryuu nu va vrea sa citeasca asa ca aceasta se pregatii sa redea ea cuvintele unui scriiitor din Epoca Moderna. Insa spre uimirea tuturor, blondul incepu sa rasfoiasca cartea pana ajunse la pagina corespunzatoare. Se ridica de pe scaun si incepu sa citeasca plictisit si lent. Privirile colegilor lui se atintira asupra lui Ryuu dar acesta le ignora. De obicei spunea ceva de genul “ Mellisa citeste mai expresiv ca mine, d-le profesor, asa ca, puneti-o pe ea. Eu nici nu am cartea la mine”. De fiecare data Mellisa ii lua locul si profesorul nu avea ce face: nu il putea forta chiar daca minciuna era foarte banala. Dar astazi Ryuu se purta ciudat.
Ora se termina si toti iesira in pauza scurta de 20 de minute pentru a se relaxa in gradina scolii. Soarele zambea intr-un mod ciudat. Pustanul iesi si el in gradina, Mellisa alaturandu-i-se.
- Ce e cu tine? Te porti tare ciudat, spuse aceasta cu un ton de ingrijorare in vocea suava.
Ryuu ezita cateva clipe privind tufisurile impodobite cu trandafiri rosii apoi raspunse absent:
- Sunt bine, nu-ti face griji pentru mine Lisa.
Cei doi parcursera toata curtea scolii, in doar zece minute de pauza. Mellisa zambea fericita privindu-l din cand in cand pe Ryuu care era intr-o alta lume. Si el isi indrepta-se privirea blanda spre cer dar era clar ca se gandea la altceva mult mai important. Dupa ce se uita insistent prin curte acesta se opri.
- Lisa, tu crezi in ingeri? intreba blondul lasand-o pe cea mai buna prietena cu gura cascata.
Aceasta il privi mirata apoi incepu sa chicoteasca pana ajunse sa rada cu pofta. Ryuu era confuz; nu intelegea de ce Lisa incepu-se sa rada. Doar nu era chiar asa de stupida intrebarea.
- E prima data cand spui acest cuvant si prima data cand pui aceasta intrebare, spuse ea printre lacrimile de ras.
- Nu inteleg ce ti se pare asa amuzant. Si nu e prima data cand pun aceasta intrebare. Defapt…insa Ryuu se opri privind acum opusul cerului: pamantul.
Mellisa parea confuza si se opri din ras. Cui ar fi putut pune Ryuu o astfel de intrebare. Atunci Mellisa realiza. Era vorba de Ren, vechiul prieten al lui Ryuu. Soarele isi revarsa razelele sale blande peste chipul celor doi adolescenti, fiecare cu gandul lor.
- Ryuu, sti, eu…dar de data asta Lisa se opri. Ramase socata. Privi in ochii de chihlimbar ai baiatului si spuse ingrijorata:
- Cine ti-a facut asta? Ryuu de unde ai vanataile astea?
Lisa era singura de care baiatul indrazni-se sa se apropie. O cunostea de mult timp, mai exact din scoala generala. In afara de Ren ea era singura care il intelegea si singura care reusise sa il faca pe Ren sa zambeasca in situatile grele. Dar de data aceasta, Ryuu nu reusise sa afiseze nici un zambet, doar tristete. Blondul o privi si el pe roscata in ochii ei verzi patrunzatori. Mainele lui erau toate pline de bandaje. Durerea se putea simti in ochii baiatului.
- Nimeni. M-am…taiat, adauga Ryuu dar era clar ca nu stia sa minta bine.
Lisa nici macar nu se gandise la asa ceva si stia clar ca cineva anume il ranise.
Dar privirea lor se indrepta spre un grup de baieti ce se certau. Linistea fu inlocuita de zgomote si strigate. Rezemat de peretele scolii se afla un baiat roscat cu ochii violeti. Acesta era ranit la abdomen si plin de sange. In fata lui se afla un alt baiat cu parul saten si ochii caprui plin de furie, probabil cel mai bun prieten al celuilalt care ii lua apararea in fata unui bataus. La fel ca adversarul lui, acesta avea si il parul roscat si o privire ucigatoare. Ochii de aceeasi nuanta il priveau pe cel ranit si cu un zambet pervers pe chip. Alaturi de el se afla alt baiat saten cu ochi albastri ca cerul senin. Se parea ca cele doua gasti erau in conflict de mult timp si asa si era. Ryuu se incrunta si porni spre ei urmat de Mellisa ingrijorata. Ajuns in fata celui ranit spuse fierband de furie:
- Kaito! Ce te-a apucat? Tu nu m-ai ai pic de minte? Crezi ca daca il provoci pe batausul ala rezolvi ceva? tipa Ryuu la baiatul rezemat de perete.
Kaito nu zise nimic. Rivalul se incrunta doriind sa il bata pe Ryuu insa fu oprit de saten care il tinea strans de maini pentru a nu scapa, care era clar ca evita o bataie in curtea scolii.
- Da cine te crezi tu? se rasti batausul la blond.
- Pai…sunt seful gasti mele! Spuse Ryuu aratand spre cei doi baieti din spatele lui care faceau parte din gasca lui. Nu stiu care e problema ta dar chiar nu am chef de o scena aici, in curtea scolii.
Shouta se mai calma un pic. Soneria anunta ca pauza se sfarsi iar majoritatea se intorceau in clasele lor. Gastile se mai privira un pic pana cand Ryuu ii spuse baiatului cu par saten sa il duca pe Kaito in aripa spitalului apoi pleca impreuna cu Lisa care inca era ingrijorata. Shouta, conducatorul celeilalte gasti pleca si el insotit de prietenul lui. Cel putin reusi sa mai evite o alta cearta intre cele doua grupuri. Adierea placuta de vant il mai linisti pe Ryuu care privii spre cer.

[i]“ Chiar exista ingeri…” isi spuse Ryuu.[i]

*
* *

Undeva sus, Taku zambi, privintul pe baiatul care privea cerul. Pentru prima data facuse ceva pentru un muritor.Se simtea bine dar trebuia sa nu spuna nimic nimanui caci s-ar fi putut alege cu o pedeapsa. Nu avea voie sa intervina in schimbarea timpului. Dar ce mare lucru? Doar il salvase de la o bataie care putea sa il bage in spital. Abisul alb fara sfarsit il ajuta pe Taku sa se mai linisteasca. Avea o dorinta ce ardea din ce in ce mai tare in sufletul ingerului.

~Va urma~