Stanca de la apus

[angeliqueVampire]

Hmm... Ai dreptate, mai bine ne laşi pe noi să comentăm. Dacă tu spui că descrierea ta e varză (mie-mi sună a falsă modestie dar whatever...), eu vin să te asigur că ai dreptate.

La început, vreau să-ţi prezint câteva din "capodoperele tale", nişte chestii care mie mi-au atras atenţia imediat.

perdele portocalii ca focul

- Focul nu e portocaliu din câte ştiu, şi nu încerca

să-mi spui că e figură de stil, pentru că ai observat şi tu poate că mai tot timpul focul e roşu în comparaţii, am dreptate? Şi nu-şi schimbă focul culoarea după cum bate vântul...
Imi dau jos usor rochita alba cu mici modele albastre pe care o pun in cosul cu rufe mundare. Imi dau jos lanjeria neagra din dantela.

- repetiţie cu "îmi dau jos"

Avea pielea ca diamantele, parul lui era negru ca smoala, si avea un corp musculos dar subtire. Buzele lui erau rosii ca sangele si carnoase.

- Din câte ştiu eu, când descrii o persoană, ori o iei de sus în jos, ori de jos în sus. Dar te rog eu mult, nu mai îmi fă ochii să ameţească de atâta sus-jos-sus-jos.

Aveam 2 surori si 3 frati. Cel mai mare era dintre noi era Gaara, un frate model de 18 ani ce ma apara intotdeauna. Are ochii de culoarea ochiilor mei si parul de un rosu sangeriu. Al doua ca varsta este Mya, o sora ciudata ce mereu cand eram mica ma imbraca ca o rockarita in varsta de 17 ani. Are parul negru cu suvite satene si blonde, scurt deasupra umerilor si facut tepi in parti si in spate, are ochii roz bombon. A treia este Hermione, o fata blanda si dulce care sufera din orice, te asculta si te intelege. Are parul saten deschid lung cam pana putin dupa umeri taiat in scari si ochii de un caprui inchis, buzele le are de un roz superb si este in varsta de vreo 16 ani aprope 17.Urmeaza cei doi frati mai mici ai mei de 15 ani Emil si Dan care mi-au fost mereu aprope fiind de apropae aceesai varsta cu mine, eu avand 15 ani.

- Crede-mă că atunci când ma dat peste partea asta, nici măcar n-am avut de gând să o citesc. O enumeraţie ştie să facă şi un copil de grădiniţă. Vino şi tu cu ceva mai creativ!

Fiind tarziu incepea sa se faca racoare acasa asa ca ma ridic de pe pamantul rece si ma indrept spre o mica cabanuta din lemn de brad ce safla pe acea stanca .

- N-am înţeles nimic. Se face răcoare acasă? Păi nu erai afară?

Ma scol brusc din pat si ma idrept spre parter.

- Nu puteai să te trezeşti? Neapărat trebuie să zici că "mă scol"? Şi chiar la început de capitol! Mi-a şi pierit cheful de a citi mai departe...

nu m-ai puteam nici sa respir

- cred că eşti conştientă de faptul că "mai" se scrie cum ţi-am scris eu în situaţia de faţă, şi nu cum ai scris tu. Dar l-ai mai utilizat de vreo câteva ori cu cratimă, aşa că am crezut că ar fi bine să te atenţionez.

În concluzie, ai încercat tu ceva descriere foarte... elaborată, să-i spun aşa, dar ai sfârşit prin a utiliza figuri de stil care numai te fac să adormi, pentru că nu ai reuşit să conferi descrierii tale propria ta personalitate, care să o facă mai interesantă (pe descriere, mă refer). Părerea mea sinceră este că toate figurile de stil folosite de tine sunt copiate din nişte cărţi sau ceva de genul, pentru că textul tău nu are cursivitate, iar descrierea parcă e ruptă în bucăţi (adică e mai mult decât varză...). Poate că greşesc, dar pur şi simplu la asta mă duce cu gândul textul tău.
Sentimentele sunt descrise pe ici, pe colo, dar întotdeauna există loc de mai bine.
De la jumătatea celui de-al doilea capitol, n-am mai putut să citesc. Deja mă ia cu somn acut. Cum spuneam, atunci când reuşeşti să scrii un alineat întreg de descriere care să nu mă facă să-mi doresc o cafea, contactează-mă.
Dialogul n-are niciun rost în ficul tău. Dacă nu eşti înstare să îl formulezi mai puţin plictisitor decât descrierea, mai bine fără el.
Naraţiune este în cel de-al doilea capitol, dar eu tot am bizarul sentiment să nu se întâmplă nimic în ficul tău...
Se poate mişca Sakura cât de repede vrea ea, dar asta mă plictiseşte şi mai tare. Şi cel mai ciudat este că pe mine mă adoarme acţiunea ta care este, ghici cum, grăbită.
Titlul în opinia mea este sec, deoarece cred că l-am întâlnit în 1/2 din cărţile de poezie sau proză pe care le-am citit.

Totuşi, spor la scris în continuare!
~Angelique~