21-11-2007, 01:44 PM
Rezumat: Andrei e un pusti (un pic mai mare), extrem de ipocrit si imoral, fara insa a avea constiinta acestor fapte despre sine. Dupa ce omoara (indirect, desigur) trei persoane, pleaca in vacanta sa si mai relaxeze creierasii.
Rating: 12+ sau AP :))
Status: Terminat|Tastat.
- Buna ziua, domnule! Ma puteti indruma spre hotelul “Visul Rustic”?
Omul se uita usor dezorientat. Il scana pe Andrei de la crestet la calcaie. Ciudat om, gandi acesta. O fi de la oras... Oricum, hotel numai acolo gasesti. In satucul asta, nu exista asa ceva. Pesemne ca a vrut sa spuna han. Ehe, tinerii astia si vorbele lor...
- Sigur, tinere, mergi inainte si apoi, pe prima ulicioara la dreapta pana dai de un targ. Or stii oamenii sa te indrume mai departe.
- Multumesc, domnule!
A spus la dreapta si inainte... pana dau de targ, gandi Andrei. Cat noroi pe strazile astea de tara. Doamne, in ce vagauna l-au trimis. Cel putin, de-acum incolo o sa respecte si iubeasca Bucurestiul. Tot mergea pana cand ajunse la marginea satucului, dar niciun targ nu fusese in drumul lui.
Ce-o mai fi si satul asta pierdut printre munti. Probabil civilizatia, a trecut in graba peste Romania si a uitat de locul asta. E prea mare ca sa fie un sat, dar prea putin “civilizat” ca sa fie un oras. Nu ai sa mai gasesti strazi neasfaltate, de tara brazdate de sleauri si pline de noroi, ori stalpi de lemn in orase. De canalizare nici nu se mai pune problema...
- Ma iertati, doamna. Stiti cum pot ajunge la hotelul “Visul Rustic”?
In ochii batranei se oglindea aceeasi privire nedumerita.
- Da, mama. Ehe, ii departe, in centru. Mergi pe drumul pe care ai venit pana la targ. Apoi mergi pe a doua ulita la stanga pana dai de han.
Merse si tot merse pana gasi o carciuma deschisa. Erau cam orele amiezii si stomacul isi facea simtita existenta si nevoile prin sunete dizgratioase.
Andrei se opri sa manance si zabovi toata amiaza.
Isi scoase portofelul, plati, saluta si pleca.
Dupa vreme de-un ceas, gasi hotelul “Visul rustic”. In locul cladirii semete din brosura, era un han aparent abandonat. Nicio lumina nu era aprinsa nicaieri. Intra in cladire. Astepta circa un sfert de ceas, dar nimeni nu parea sa-i fi remarcat prezenta. De fapt, intregul loc parea sa fie adormit, iar el era singurul element viu. Camera in semi-intuneric era mai mult sau mai putin friguroasa. Peretii erau varuiti grosolan cu un alb ce se degradase in timp, iar pe jos erau asternute blanuri de oaie batatorite. Pe peretele din stanga era atarnat un macat brodat in culori stinse de vreme. In camera nu patrundea in mare parte lumina din exterior. Pe langa razele de soare murdare si obosite ce isi faceau loc prin ferestrele care nu mai fusesera sterse de o vreme, singura sursa de lumina era o lampa de pe coltul din dreapta ce dadea nastere unor raze fantomatice si maronii.
Usa schelalali sinistru, iar in camera aparu o fata balaie, cu ochii de un albastru deschis, oarecum stearsa si aparent matura, trasaturile fetei obosite si totusi delicate, contrastand cu constructia ei firava.
Se intinse usor si lua lampa asezand-o pe tejghea.
Admit critici, atata vreme cat se refera la critica [virgula xD] constructiva. Daca aveti de gand sa mi interpretati fiecare virgula si punct drept eroare, nu va obositi sa tastati. Nu o sa fie dragut.
Rating: 12+ sau AP :))
Status: Terminat|Tastat.
Dupa Apus
- Buna ziua, domnule! Ma puteti indruma spre hotelul “Visul Rustic”?
Omul se uita usor dezorientat. Il scana pe Andrei de la crestet la calcaie. Ciudat om, gandi acesta. O fi de la oras... Oricum, hotel numai acolo gasesti. In satucul asta, nu exista asa ceva. Pesemne ca a vrut sa spuna han. Ehe, tinerii astia si vorbele lor...
- Sigur, tinere, mergi inainte si apoi, pe prima ulicioara la dreapta pana dai de un targ. Or stii oamenii sa te indrume mai departe.
- Multumesc, domnule!
A spus la dreapta si inainte... pana dau de targ, gandi Andrei. Cat noroi pe strazile astea de tara. Doamne, in ce vagauna l-au trimis. Cel putin, de-acum incolo o sa respecte si iubeasca Bucurestiul. Tot mergea pana cand ajunse la marginea satucului, dar niciun targ nu fusese in drumul lui.
Ce-o mai fi si satul asta pierdut printre munti. Probabil civilizatia, a trecut in graba peste Romania si a uitat de locul asta. E prea mare ca sa fie un sat, dar prea putin “civilizat” ca sa fie un oras. Nu ai sa mai gasesti strazi neasfaltate, de tara brazdate de sleauri si pline de noroi, ori stalpi de lemn in orase. De canalizare nici nu se mai pune problema...
- Ma iertati, doamna. Stiti cum pot ajunge la hotelul “Visul Rustic”?
In ochii batranei se oglindea aceeasi privire nedumerita.
- Da, mama. Ehe, ii departe, in centru. Mergi pe drumul pe care ai venit pana la targ. Apoi mergi pe a doua ulita la stanga pana dai de han.
Merse si tot merse pana gasi o carciuma deschisa. Erau cam orele amiezii si stomacul isi facea simtita existenta si nevoile prin sunete dizgratioase.
Andrei se opri sa manance si zabovi toata amiaza.
Isi scoase portofelul, plati, saluta si pleca.
Dupa vreme de-un ceas, gasi hotelul “Visul rustic”. In locul cladirii semete din brosura, era un han aparent abandonat. Nicio lumina nu era aprinsa nicaieri. Intra in cladire. Astepta circa un sfert de ceas, dar nimeni nu parea sa-i fi remarcat prezenta. De fapt, intregul loc parea sa fie adormit, iar el era singurul element viu. Camera in semi-intuneric era mai mult sau mai putin friguroasa. Peretii erau varuiti grosolan cu un alb ce se degradase in timp, iar pe jos erau asternute blanuri de oaie batatorite. Pe peretele din stanga era atarnat un macat brodat in culori stinse de vreme. In camera nu patrundea in mare parte lumina din exterior. Pe langa razele de soare murdare si obosite ce isi faceau loc prin ferestrele care nu mai fusesera sterse de o vreme, singura sursa de lumina era o lampa de pe coltul din dreapta ce dadea nastere unor raze fantomatice si maronii.
Usa schelalali sinistru, iar in camera aparu o fata balaie, cu ochii de un albastru deschis, oarecum stearsa si aparent matura, trasaturile fetei obosite si totusi delicate, contrastand cu constructia ei firava.
Se intinse usor si lua lampa asezand-o pe tejghea.
Admit critici, atata vreme cat se refera la critica [virgula xD] constructiva. Daca aveti de gand sa mi interpretati fiecare virgula si punct drept eroare, nu va obositi sa tastati. Nu o sa fie dragut.
"Se spune ca de la viata trebuie mai intai sa iei, apoi sa platesti. Unii au luat fara sa plateasca, in schimb eu am platit fara sa iau nimic."