11-04-2010, 06:28 PM
Citat:Capitolul I
Un semn.
Ma trezesc brusc.Un fior rece imi patrunde in tot corpul. In camera este intuneric,ma indrept spre geam cu pasi repezi sa-l inchid.In camera ( nu suna bine repetita >.< ) mea se aude un strigat ciudat asemeni unui plans de copil care ma cheama.Fug repede sa aprind lumina,in jurul meu nu este nimeni.O sting si ma pun in pat.Incep sa strang perna la piept ingrijorata si speriata de acel plans stins. ( Incearca sa dezvolti putin propozitiile , deoarece nu suna bina )
Oare ce a fost asta?.Incet,incet pleoapele imi sunt tot mai grele.Plansul copilului se aude din ce in ce mai tare zgariindu-mi timpanele.Ma trezesc speriata din acel vis adanc in care am fost scufundata.
Inca ingrijorata aud o alta voce,care ma cheama din bucatarie.Trezita la realitate imi dau seama ca acea voce imi este cunoscuta,e vocea mamei mele.Ma grabesc spre bucatarie.O vad pe mama cu lacrimi in ochi.
- Ce sa intamplat?intreb eu.Mama a inceput sa planga cu lacrimi amare si nu a reusit sa spuna nimic.
-S-a intamplat ceva cu Raul?
-Da,Maya.Fratele tau...a...murit azi noapte.Piciorele mele au inceput sa tremure,brusc mi-am amintit de plansul de azinoapte.Era strigatul de ajutor al fratelui meu, care de cateva zile era in spital bolnav de o boala incurabila.
Mama m-a rugat sa o insotesc la spital ca sa-l luam pe fratele meu sa-i facem o inmormantare cum se cuvine.Am fost uimita sa-i vad chipul palid.Nu-mi vine sa cred cum zace nemiscat pe patul de spital,el care era atat de plin de viata.Avea un par negru si drept,ochi lui erau albatri. ( Ai tendinta sa schimbi timpul verbelor si nu e bine )
Dupa inmormantare eu si cu mama ne-am intors acasa.Am intrat in camera fratelui meu pentru a-mi alina dorul.Pe un raft am gasit un album,putin prafuit,l-am rasfoit si am dat peste o poza in care era tata si fratele meu.Nu-mi venea sa cred ca ne-au lasat singure pe mine si pe mama.Obosita de atata tristete,ma intind in patul fratelui meu si dintr-o data aud din nou acel plans de copil.
De unde vine?Ce inseamna asta?
Intrand in casa
Strigatul de copil dispare lasand in urma lui un chip,era fratele meu.Speriata imi pun cele doua maini incercand sa-mi frec ochii dar acel chip nu disparea. ( iar schimbi timpul verbelor ) Am vrut sa-l ating brusc imaginea a disparut,am sarit repede din pat vrand sa-i spun mamei cele intamplate, in gandul meu spunandu-mi ca ea nu ma va crede.
Trecuse o saptamana,o luna,un an ( pana la urma cat timp a trecut ? xD ) de cand s-a intamplat incidentul si tot o data de cand eu si cu mama ne-am mutat in casa ce-a noua.Am ajuat-o pe mama sa despacheteze lucrurile din baxuri.Mama m-a trimis sa-i iau ceva pentru cina.In drum spre magazin m-am oprit spre un cos de gunoi sa arunc o hartie ce-mi "bantuia" buzunarul de cateva zile.
Langa mine stateau doi oameni,au inceput sa vorbeasca despre casa de pe strada 3 casa cu numarul 656.Brusc mi-am dat seama ca vorbesc despre casa unde locuiam noi.Am vrut sa ma apropiu de ei fara sa observe.Am inceput sa ma prefac ca,caut ceva in telefonul mobil,au inceput sa vorbeasca.
"-Da, stiu casa.Ma mir cum vechi locatari au reusit sa scape din casa aceea.
-Da.Cine ar vrea sa locuiasca intr-o casa bantuita?Nu eu.
-Amice, crezi ca stiu noii locatari de casa aceea va este bantuita? ( nu inteleg o_o )
-Nu stiu,dar hai sa nu mai vorbim despre asta, imi da fiori.
Am ramas stupefiata la auzul acestor cuvinte.Adica cum?Casa noastra cea noua sa fie bantuita?Si mai ales de cine?.La prima vedere cand vezi casa iti faci o impresie forte buna despre ea,era mare ,spatioasa nici de cum bantuita.Auzind acestea de la cei do barbati fug repede spre casa fara sa mai iau cele necesare pentru mama.
Well cu ce sa incep ? Se vede ca este primul tau fic , dar nu este nimic , cu totii invatam din greseli ^^ . Ai multe greseli , dupa cum vezi si tu , in general greseli de tastare . Iti dau un sfat . Inainte sa postezi capitolul , incearca sa il mai verifici o data , ca sa te asiguri ca nu ai greseli . Stai cam prost la descriere . Puteai sa descri si tu mai mult sentimentele fetei in legatura cu moartea fratelui ei . Din cele spuse de tine nu prea reiese ca fetei ii pasa xD . De parca nu ar fi murit . Actiunea mi se pare cam grabita o_o . Incearca sa dezvolti actiunea , descrierea , ma intelegi tu =]] .
Ideea mi se pare originala , nu am mai intalnit un asemenea fic . Chiar imi place si astept continuarea . Sper sa nu te lasi de scris din cauza celor spuse de mine . Nu am vrut sa te critic , doamne fereste . Am vrut sa iti dau cateva sfaturi pentru a te perfectiona . Nimeni nu s-a nascut invatat , nu-i asa ? :)) . Sunt curioasa ce se va intampla cu Maya si mama ei in continuarea , deoarece imi plac la nebunie povestile cu case bantuite xDD .
Spor la lucru <33 Chuu xoxo
My mama always says that I'm cute. I don't believe her. I'm more than that !
Shake, shake that booty for Beckha !