Rock it fairy!

[Me�al.]

@Looolaaa 13 - Ne bucurăm că îţi place, dar ai putea să ne laşi şi nouă o părere mai amplă? Să ştim şi noi ce greşeli avem şi cum să ne corectăm. :D

@Dydo - Nici nu mai trebuia să spui că-ţi place de Shane. Eu, personal, eram sigur de asta :)) . Anyway, ne bucurăm că-ţi place şi te aşteptăm în continuare.

@revolver~costa - Mulţumim că ţi-ai depăşit lenea şi ne-ai lăsat un comm! Eu mă bucur că îţi place de Shane :] De fapt, de la bun început, eu speram să vă placă personalitatea lui :]

@Ayn - Ne bucurăm că-ţi place! Păi..cine n-ar fi nesăbuit dacă persoana pe care îl/o placi se alfă aşa de aproape de tine? :)) Anyway, te mai aşteptăm.

Capitolul 6
Shane P.O.V.

Am rămas surprins de sărutul lui Errin, chiar dacă a fost unul pe frunte. Nu credeam că avea să facă asta, dar mi-a plăcut. Apoi, agitată a intrat în casă şi a trântit uşa după ea. Am rămas fără cuvinte, privind uşa cu gura căscata. Ridicând din umeri, am intrat în casă şi am salutat-o pe mama şi am urcat în camera mea. Era plictisitor şi am hotărât să ies la o plimbare cu skateboardul, chiar dacă era ora opt şi jumătate seara. Am ieşit din casă alergând, spunându-i în treacăt mamei că plec. Nu ştiam unde mă duceam, dar nu conta atâta timp cât eram afară şi nu mă plictiseam. Am ales să merg în parcul din apropiere şi, poate, îmi întâlneam şi prietenii. Drumul a decurs normal, eu mergând pe skate şi în acelaşi timp ascultând muzică la ipod. Parcul nu era destul de aglomerat, fiind doar câteva cupluri şi mai multe grupuri de băieţi. Luminile clipoceau, adevărata lumină venind de la astrul nocturn. M-am îndreptat rapid spre rampe, locul meu preferat din acel parc. Dar să fim serioşi, fără rampe parcul ăsta ar fi un mare căcat. Nu aveam de ce să ascund purul adevăr. Ajuns la rampe, am intrat înăuntru, unde era aproape gol. Sus, pe o rampă, stând în fund, era un tip pe care îl cunoşteam. Şuviţele de păr blond îi acopereau mare parte din chip şi ochii îi erau aparent închişi. Să fiu al dracului, i-am uitat numele...cum să-i spun dacă nici numele nu i-l mai ştiu? În fine, puteam să improvizez ceva.
-Bă, ce faci aici, distrusule? Am întrebat eu zâmitor şi dându-i un ghiont.
„Distrusule”. Tot timpul i-am spus aşa. Era un fumător înrăit şi, de fiecare dată când avea ocazia, se îmbăta de nu mai ştia cine era. Noaptea, după fiecare petrecere la care era invitat, se făcea muci. Era un om incurabil. De fapt, nici nu doream să îl aduc cu picioarele pe pământ. Era o sursă bună de distracţie în weekendurile mohorâte când, singurul lucru pe care îl puteai face, era să stai şi să te uiţi la televizor.
-Shane, copilule, ce cauţi seara la ora asta aici? Parcă aveaţi un concert sau ceva de genu... Oricum, aveaţi o tâmpenie de făcut. Chiar dacă s-a terminat, nu trebuia să fi cu membrii din trupa aia? M-a întrebat cu o voce groasă.
-N-am avut norocu’. După concert toţi au plecat cu târfuliţele din public la vreun hotel, presupun. În fine, aveam nevoie de aer după ce... am... cunonsut-o...
Iar am spus prea mult. Of, cât de neatent puteam fi. Desigur, întrebarea care mă aşteptam să-mi fie pusă, a fost rostită. Blondul a deschis ochii şi, pentru prima dată, am văzut puţin interes în privirea lui. I-am şoptit numele brunetei şi distrusul meu prieten a început să urle că eram îndrăgostit de ea. Bine, ăsta era adevărul, presupun, dar de ce trebuia să afle tot parcul acest amănunt? Într-un final, l-am făcut pe blond să tacă, spre bucuria mea. Apoi, cum mă aşteptam, mi-a oferit o ţigară. Cu regret, am refuzat-o. De când maicămea m-a prins fumând, i-am promis să nu mai ating nici o ţigară. După jumătate de oră de stat la taclale, blondul al cărui nume tot nu mi-l aminteam, a trebuit să plece. Probabil că şi eu trebuia să fac asta aşa că am plecat împreună, casele noastre fiind în acelaşi sens, aproape. La intersecţia unde trebuia să ne despărţim, am văzut un grup de tipi puţin cam dubioşi. Cămăşile le erau desfăcute şi ţinând sticle cu alcool în mână. În jurul lor se perindau mai multe tărfuliţe mai mult goale decât îmbrăcate.
-Shane, îţi sugerez să ai grijă cu tipii ăştia... Te vor bate în doi timpi şi trei mişcări. Hai că eu plec. Succes, frate!
A început să alerge înspre casa lui, lăsându-mă singur în apropierea „găştii” ăleia. Una dintre fete, o blondă, care purta un sutien şi o fustă extrem de scurtă, s-a apropiat de mine şi a început să danseze lasciv în jurul meu.
-Eşti bun băiatu’. Ce ai zice de un mic raid la hotelul de peste drum? Plătesc eu, a spus în timp ce îmi atingea zona intimă.
I-am dat un ghiont puternic de am reuşit să o trântesc pe asfalt. Normal, dacă purta tocurile alea înalte. În acel moment chiar n-am realizat în ce bucluc am intrat. Unul dintre tipi, cel mai musculos, s-a îndreptat spre mine, mânios. A început să urle la mine şi am primit un pumn cadou. Dupaia, m-a luat de gulerul bluzei şi a început să îmi dea pumni în obraji şi un altul a început să îmi strângă încheietura mâinii stângi până când un urlet mi-a ieşit pe gât. Durerea mâinii era înfiorătoare, asemănătoare cu cea a unui cuţit. Sângele îmi şiroia pe faţă, dar nu mă durea.
-Joe, lasă-l acum. I-am rupt sau sucit încheietura, cred că îi ajunge. Este un adoleşcent, totuşi.
Grupul s-a cărat şi eu m-am ridicat de pe asfalt, luând skateul în mâna dreaptă şi alergând spre casă. Mâna mă durea de nu mai puteam şi simţeam cum obrajii mă ustură. Să o ia dracu’ de tipă! Dacă nu se dădea aia la mine scăpam nevătămat. Am intrat în fugă în casă, dar am închis uşa cu grijă ştiind că mama putea să doarmă. Am urcat în camera mea şi am aruncat skateul îndărăt, fără să-mi pese. Am căutat prin dulap o faşă elastică pentru mână că poate îmi făcea ceva. În timpul căutării mele, am găsit o batistă cu care mi-am şters puţin sângele de pe faţă. Şi, în sfârşit, am găsit şi eu scopul distrugerii camerei mele. Cu grijă, am pus-o pe încheietură şi am scâncit când faşa a strâns-o cu putere. Ieşisem pe balcon fiindcă aveam nevoie de aer, simţind cum mă sufoc în nenorocita aia de cameră. La balconul lui Errin, am văzut-o pe aceasta cum dormea înfăşurată într-o pătură. Chiar era drăguţă. Din neatenţie, am lovit mâna de una din barele de la balcon şi am simţit cum era să-mi explodeze. O durere oribilă mi-a învăluit întregul corp şi n-am mai putut să-mi abţit un urlet.A fost unul lung şi destul de ascuţit. M-am oprit rapid, realizând că era posibil să o trezesc pe Errin. Deşi nu eram sigur dacă s-a trezit, tot am urlat:
-Mână idioată! De ce trebuia tu să te rupi chiar în acest moment?!
Gata, prea mult. Acum eram sigur că s-a trezit. Am ridicat privirea şi m-am uitat înspre ea să văd ce reacţie o să aibă.