04-04-2010, 11:55 PM
Mdaa.... Mi s-a părut o idee bună, aşa că am decis să postez... Sper să vă placă. Orice sfat/critică/sugestie etc. sunt bine primite. Lectură plăcută!
Au trecut doi ani de când am făcut acea promisiune. Şi...mda, pot spune cu mândreţe că m-am schimbat radical faţă de persoana care eram înainte. Nici nu ştiu când am zâmbit ultima dată, cert este că nici nu mă interesează. Chiar şi acum mi se pare că la cinsprezece ani eram mult prea naivă. Credeam in dragoste si credeam că Vlad ar putea fi prinţul meu. Greşit. Eu trăiam singură, poate doar cu propriile mele iluzii roz.
Acel ţiuit asurzitor a spart liniştea din camera mea. Am înjurat printre dinţi şi am oprit alarma. Era luni, iar asta însemna că trebuia să îmi mişc fundul până la liceu. M-am ridicat din patul meu pufos, şi m-am dus la baie să îmi fac toaleta de dimineaţă. Când am terminat, m-am mai uitat odată în oglindă, pentru a-mi vedea chipul încă o dată. Ştiam să mă iubesc numai pe mine, şi nu refuzam niciodată să arăt asta. Mulţi mă considerau doar o îngâmfată, şi sincer nici nu îmi păsa...
M-am îndreptat spre şifonier de unde mi-am scos o pereche de pantaloni scurţi negri, un tricou mov şi o eşarfă. M-am încălţat cu o pereche de converşi tot mov, mi-am luat ghiozdanul plin de maimuţoi şi insigne si am plecat la liceu. Simţeam nevoia să fac ceva diferit, aşa că am mers cu bicileta. Mi-a luat mai puţin ca de obicei şi am ajuns repede în clasă. Eram a 10 a C. Am deschis uşa din lemn de nuc după ce mi-am aranjat câteva şuviţe rebele. Părul meu brunet nu avea să stea liniştit ştiind că este captiv în acea strânsoare aşa că i-am dat drumul. Spre marea mea surprindere nu eram singură. Acolo se afla şi tipul nou, cu care trebuia să facem cunoştiinţă azi.Ochii mei negrii l-au cercetat pe furiş pentru a-mi confirma bănuielile. Dacă era aşa, înseamnă că anul ăsta aveam să mă distrez. Trebuie să recunosc că am rămas plăcut surprinsă să văd că avea aceleaşi trăsături ca fratele său, pe care eu îl cunoşteam atât de bine, şi care era plecat cu o bursă in America. Il cheamă Eric. Aceiaşi ochii albaştrii s-au aţintit asupra mea, încercând să afle cine sunt eu, atunci când a observat că mă îndreptam spre el. Pe chipul lui angelic a apărut o expresie de uimire. Am crezut că îi par familiară, însă speram să nu realizeze cine sunt. M-am prefăcut că nu îl cunosc şi m-am prezentat.
- Alexandra Radu !
- Eric...
Mi-am arcuit buzele într-un zâmbet cuceritor şi am părăsit clasa.În mintea mea muream de nerăbdare să îl văd din nou. Vocea lui groasă îmi amintea de cea a fratelui său. În mintea mea deja aveam pregătită razbunarea ce avea să ii lovească din plin cea mai apropiată rudă ... pe Vlad...
Am fost trezită rapid din visare de sunetul groaznic al clopoţelului. Avea sa fie o zi specială. Am afişat un zâmbet superior şi m-am întors in clasă. Toate privirile au fost aţintite asupra mea, şi abea atunci am realizat că în dezordinea gândurilor mele am greşit încăperea. Am început să râd isteric. Am salutat câţiva băieţi după care m-am îndreptat spre clasa mea cu paşi hotărâţi. Am observat că toată lumea stătea în jurul băncii mele, chiar şi Eric. Am auzit fete cum se rugau de el pentru nu ştiu ce, iar el le spunea că este ceva personal şi că nu ar trebui să facă asta. Dintr-o dată mi-am dat seama. Îmi uitasem jurnalul pe bancă. Jurnalul în care scrisesem şi despre Vlad. M-am năpustit spre Eric şi am început să îl injur printre dinţi.
- Hai, gata... dispăreţi, nu vând nimic!
Atunci şi-a făcut apariţia noul diriginte care arata a dracu de sexy. Clar nu avea să fie un an plictisitor. M-am aşezat in bancă, în timp ce îmi muşcam cu ardoare buza de jos. Iar el a observat asta. El adică Eric.S-a uitat superior la mine şi s-a aşezat în bancă. Dirigintele nostru era profesor de psihologie, aşa că a început să spună nişte baliverne teribil de plictisitoare. Stăteam în banca a trei-a de la perete, aşa că mă puteam uita pe geam în voie.
Nimeni nu era atent, aşa că dirigintele a hotărât să abandoneze subiectul şi să ne mute în bănci. Grozav ! Am afişat un rânjet şi m-am ridicat:
- Domnule diriginte, am spus eu pe un ton mieros. Aş vrea să stau în bancă cu Eric!
Am observat cum toate privirile erau aţintite asupra mea. Felicitări Alexandra! Totul mergea perfect. Dirigintele a aprobat scurt, iar eu m-am mutat în ultima bancă cu Eric. I-am zâmbit dulce si mi-am aşezat lucrurile. Deodată mi-am amintit. Avusese jurnalul meu. Am scos repede o foaie şi am scris pe ea:
Nu am aşteptat mult şi mi-a răspuns cu un zâmbet pe buze:
Nu mă aşteptam să semene atât de tare cu Vlad. La naiba. Deci vroia să ne jucăm. Mi-am strâns mâna într-un pumn, şi m-am calmat. Nu trebuia să fie aşa, însă dacă avea să semene aşa de tare cu fratele lui, însemna că este un cuceritor înăscut şi dacă avea aceleaşi gustusturi ca el, urma să mă dorească. Asta m-a făcut să rânjesc încă o dată.
Prolog
-Imi pare rău, Alexandra ! Chiar imi pare...
Mi-am ridicat capul, aşa încât el să îmi vadă ochii împăienjeniţi de lacrimi. Braţele lui puternice mă prindeau într-o strânsoare tandră, gura lui o căuta pe a mea, iar când a întâlnit-o, limbile noastre au început acelaşi joc atât de cunoscut. Am rupt sărutul repede, jenată de acel moment în care am lăsat garda jos. M-am mai uitat odată la el, şi abea atunci am putut să observ cât de mult se schimbase. Părul lui brunet, ciufulit, acum îi ajungea deasupra umerilor, ochii lui albaştri erau atât de profunzi iar corpul îi era mai înalt şi mai bine făcut.
- Nu... nu mai plâng... gata.. Scuze Vlad....
Mi-am ridicat capul, aşa încât el să îmi vadă ochii împăienjeniţi de lacrimi. Braţele lui puternice mă prindeau într-o strânsoare tandră, gura lui o căuta pe a mea, iar când a întâlnit-o, limbile noastre au început acelaşi joc atât de cunoscut. Am rupt sărutul repede, jenată de acel moment în care am lăsat garda jos. M-am mai uitat odată la el, şi abea atunci am putut să observ cât de mult se schimbase. Părul lui brunet, ciufulit, acum îi ajungea deasupra umerilor, ochii lui albaştri erau atât de profunzi iar corpul îi era mai înalt şi mai bine făcut.
- Nu... nu mai plâng... gata.. Scuze Vlad....
A fost o promisiune pe care mi-am făcut-o mie, şi pe care aveam să o respect.
Capitolul unu
Au trecut doi ani de când am făcut acea promisiune. Şi...mda, pot spune cu mândreţe că m-am schimbat radical faţă de persoana care eram înainte. Nici nu ştiu când am zâmbit ultima dată, cert este că nici nu mă interesează. Chiar şi acum mi se pare că la cinsprezece ani eram mult prea naivă. Credeam in dragoste si credeam că Vlad ar putea fi prinţul meu. Greşit. Eu trăiam singură, poate doar cu propriile mele iluzii roz.
Acel ţiuit asurzitor a spart liniştea din camera mea. Am înjurat printre dinţi şi am oprit alarma. Era luni, iar asta însemna că trebuia să îmi mişc fundul până la liceu. M-am ridicat din patul meu pufos, şi m-am dus la baie să îmi fac toaleta de dimineaţă. Când am terminat, m-am mai uitat odată în oglindă, pentru a-mi vedea chipul încă o dată. Ştiam să mă iubesc numai pe mine, şi nu refuzam niciodată să arăt asta. Mulţi mă considerau doar o îngâmfată, şi sincer nici nu îmi păsa...
M-am îndreptat spre şifonier de unde mi-am scos o pereche de pantaloni scurţi negri, un tricou mov şi o eşarfă. M-am încălţat cu o pereche de converşi tot mov, mi-am luat ghiozdanul plin de maimuţoi şi insigne si am plecat la liceu. Simţeam nevoia să fac ceva diferit, aşa că am mers cu bicileta. Mi-a luat mai puţin ca de obicei şi am ajuns repede în clasă. Eram a 10 a C. Am deschis uşa din lemn de nuc după ce mi-am aranjat câteva şuviţe rebele. Părul meu brunet nu avea să stea liniştit ştiind că este captiv în acea strânsoare aşa că i-am dat drumul. Spre marea mea surprindere nu eram singură. Acolo se afla şi tipul nou, cu care trebuia să facem cunoştiinţă azi.Ochii mei negrii l-au cercetat pe furiş pentru a-mi confirma bănuielile. Dacă era aşa, înseamnă că anul ăsta aveam să mă distrez. Trebuie să recunosc că am rămas plăcut surprinsă să văd că avea aceleaşi trăsături ca fratele său, pe care eu îl cunoşteam atât de bine, şi care era plecat cu o bursă in America. Il cheamă Eric. Aceiaşi ochii albaştrii s-au aţintit asupra mea, încercând să afle cine sunt eu, atunci când a observat că mă îndreptam spre el. Pe chipul lui angelic a apărut o expresie de uimire. Am crezut că îi par familiară, însă speram să nu realizeze cine sunt. M-am prefăcut că nu îl cunosc şi m-am prezentat.
- Alexandra Radu !
- Eric...
Mi-am arcuit buzele într-un zâmbet cuceritor şi am părăsit clasa.În mintea mea muream de nerăbdare să îl văd din nou. Vocea lui groasă îmi amintea de cea a fratelui său. În mintea mea deja aveam pregătită razbunarea ce avea să ii lovească din plin cea mai apropiată rudă ... pe Vlad...
Am fost trezită rapid din visare de sunetul groaznic al clopoţelului. Avea sa fie o zi specială. Am afişat un zâmbet superior şi m-am întors in clasă. Toate privirile au fost aţintite asupra mea, şi abea atunci am realizat că în dezordinea gândurilor mele am greşit încăperea. Am început să râd isteric. Am salutat câţiva băieţi după care m-am îndreptat spre clasa mea cu paşi hotărâţi. Am observat că toată lumea stătea în jurul băncii mele, chiar şi Eric. Am auzit fete cum se rugau de el pentru nu ştiu ce, iar el le spunea că este ceva personal şi că nu ar trebui să facă asta. Dintr-o dată mi-am dat seama. Îmi uitasem jurnalul pe bancă. Jurnalul în care scrisesem şi despre Vlad. M-am năpustit spre Eric şi am început să îl injur printre dinţi.
- Hai, gata... dispăreţi, nu vând nimic!
Atunci şi-a făcut apariţia noul diriginte care arata a dracu de sexy. Clar nu avea să fie un an plictisitor. M-am aşezat in bancă, în timp ce îmi muşcam cu ardoare buza de jos. Iar el a observat asta. El adică Eric.S-a uitat superior la mine şi s-a aşezat în bancă. Dirigintele nostru era profesor de psihologie, aşa că a început să spună nişte baliverne teribil de plictisitoare. Stăteam în banca a trei-a de la perete, aşa că mă puteam uita pe geam în voie.
Nimeni nu era atent, aşa că dirigintele a hotărât să abandoneze subiectul şi să ne mute în bănci. Grozav ! Am afişat un rânjet şi m-am ridicat:
- Domnule diriginte, am spus eu pe un ton mieros. Aş vrea să stau în bancă cu Eric!
Am observat cum toate privirile erau aţintite asupra mea. Felicitări Alexandra! Totul mergea perfect. Dirigintele a aprobat scurt, iar eu m-am mutat în ultima bancă cu Eric. I-am zâmbit dulce si mi-am aşezat lucrurile. Deodată mi-am amintit. Avusese jurnalul meu. Am scos repede o foaie şi am scris pe ea:
L-ai citit?
Nu am aşteptat mult şi mi-a răspuns cu un zâmbet pe buze:
Poate da, poate nu...
Nu mă aşteptam să semene atât de tare cu Vlad. La naiba. Deci vroia să ne jucăm. Mi-am strâns mâna într-un pumn, şi m-am calmat. Nu trebuia să fie aşa, însă dacă avea să semene aşa de tare cu fratele lui, însemna că este un cuceritor înăscut şi dacă avea aceleaşi gustusturi ca el, urma să mă dorească. Asta m-a făcut să rânjesc încă o dată.
Love is like google, you have to go trough a lot of spam before you find what you are looking for. 
Damn...I love Green Day <3
I walk a lonely road
The only one that I have ever known
Don't know where it goes
But it's home to me and I walk alone
I walk this empty street
On the Boulevard of Broken Dreams
Where the city sleeps
and I'm the only one and I walk alone...
The only one that I have ever known
Don't know where it goes
But it's home to me and I walk alone
I walk this empty street
On the Boulevard of Broken Dreams
Where the city sleeps
and I'm the only one and I walk alone...