22-03-2008, 09:35 PM
-Hmmm, nu ai venit imbracata cum ti-am sugerat. Alta data sa nu-mi mai nesocotesti ordinele.
Aoshi era asezat comod, am putea spune chiar usor provocator pe canapea, cu capul in perna. Am fi putut usor cadea in capacana ca nu e atent la ceea ce se intampla in jurul lui, insa adevarul era altul tot timpul a fost si va ramane un disimulat. Ceea ce altora le scapa, considerand ca nu e important, brunetului cu ochii albastri, nu numai ca nu-i scapa, dar ii atragea atentia. Tot timpul fusese interesat de lucrurile ascunse, niciodata nu-i placuse sa se afle in lumina reflectoarelor, prefera sa stea ascuns si sa observe totul in tacere, in cele mai mici detalii. Era un perfectionist, dar isi ascundea aceasta cautare permanenta a perfectiunii printr-o nepasare mascata. Poate nepasare nu e cuvantul potrivit, pentru intr-o foarte mica masura…totusi…simtea ceva pentru Hinata. Fiind un disimulat, uitase adevarata lui natura. Nu fusese tot timpul asa, dar si in cazul ca a multor altor oameni ceva se intamplase, acel “ceva†ii marcase viata pentru intotdeauna, dar fata cu parul indigo nu avea de unde sa stie, asa ca-l considera un monstru. De fapt, nu-l considera nici un monstru, acel om era un animal, un animal fara sentimente, dar dominat de instincte. Dar…tot timpul exista un dar ceva o atragea la el, poate era tocmai ce ura la el, oricum nu avea sa recunoasca niciodata. Insa niciodata sa nu spui niciodata…
- Ceee! Cred ca nu am inteles, ordine?! Cred ca glumesti!!! Tipa fata care era imbracata intr-o pereche de blugi neagra si un tricou albastru cu un soare in centru.
- Cred ca va trebui sa te pedepsesc. Ranji barbatul de 26 de ani.
- Te doresc si mai mult cand esti neascultatoare. Simt cum ma cuprinde focul. El se ridica in picioare
- Esti bolnav…Imi produci sila. Nu as fi acceptat niciodata acest compromise, daca nu mai fi santajat ca ii spui tatei de Neji. Nu as suporta niciodata sa-l vad pe Neji murind din vina mea, prin activarea blestemului. Desi incerca sa se stapaneasca din toate puterile sa nu planga, o lacrima ii aparu pe obrazul ei alb.
- Urasc cand deveniti “sensibileâ€. Ma deranjeaza acest act teatral. De fapt te gandeai la tine, nu-l iubesti cu adevarat pe Neji, ci vrei sa te scuzi pe tine ca esti slaba, mintindu-te ca il iubesti, dar de fapt esti doar o egoista ca noi toti, nu esti mai buna decat ceilalti. Poate esti mai josnica, macar de nu te-ai preface.
- Acum te rog sa pleci! Te astept data viitoare, la ora 20, sa nu intarzii, urasc cand cineva nu e punctual. Si sa vii imbracata corespunzator…altfel, o sa-mi pun in aplicare amenintarea. Stii prea bine de ce sunt in stare! Iesi! Urla furios barbatul. Hinata izbucni in plans, nu se putea opri din tremurat. Omul acesta avea ochii albastri infiorator de reci, de parka nimic nu l-ar putea emotiona, din contra, pareau dornici sa faca rau. Nici macar tatal ei sau Neji cand increase s-o omoare nu se uitasera asa la ea, in mod sigur nu…Era infricosator, nu-si dorea sa mai fie niciodata aproape de el, era un animal!
Iesi din apartament, tacuse, nu avusese nicio replica in fata lui. Avea dreptate inca era slaba, trebuia sa se schimbe…trebuia. Si care crezuse ca devenise mai puternica, mai sigura de sine, realizase ca totul e o fatada, ca de fapt se simtea la fel de frustata, la fel de nesigura.
- Aoshi are dreptate! Sunt slaba si egoista. Chiar trebuie sa ma schimb…Dar cum? Eterna mea problema.
- Oare de ce m-am comportat asa cu ea? Oare m-a durat ca in ochii ei se observa ca e sincera, de ce a trebuit sa-I arunc in fata cuvintele alea?! Sunt un animal, n-am nicio scapare, nu pot fugi de ceea ce sunt! Dar de ce aceasta fata ma face sa doresc sa devin altceva si totusi doresc s-o ranesc. Am innebunit, hotarasem ca distractia sa nu devina dragoste, dar acum nu mai stiu.
Aoshi era ganditor, isi ineca amarul intr-un pahar de whisky.
Aoshi era asezat comod, am putea spune chiar usor provocator pe canapea, cu capul in perna. Am fi putut usor cadea in capacana ca nu e atent la ceea ce se intampla in jurul lui, insa adevarul era altul tot timpul a fost si va ramane un disimulat. Ceea ce altora le scapa, considerand ca nu e important, brunetului cu ochii albastri, nu numai ca nu-i scapa, dar ii atragea atentia. Tot timpul fusese interesat de lucrurile ascunse, niciodata nu-i placuse sa se afle in lumina reflectoarelor, prefera sa stea ascuns si sa observe totul in tacere, in cele mai mici detalii. Era un perfectionist, dar isi ascundea aceasta cautare permanenta a perfectiunii printr-o nepasare mascata. Poate nepasare nu e cuvantul potrivit, pentru intr-o foarte mica masura…totusi…simtea ceva pentru Hinata. Fiind un disimulat, uitase adevarata lui natura. Nu fusese tot timpul asa, dar si in cazul ca a multor altor oameni ceva se intamplase, acel “ceva†ii marcase viata pentru intotdeauna, dar fata cu parul indigo nu avea de unde sa stie, asa ca-l considera un monstru. De fapt, nu-l considera nici un monstru, acel om era un animal, un animal fara sentimente, dar dominat de instincte. Dar…tot timpul exista un dar ceva o atragea la el, poate era tocmai ce ura la el, oricum nu avea sa recunoasca niciodata. Insa niciodata sa nu spui niciodata…
- Ceee! Cred ca nu am inteles, ordine?! Cred ca glumesti!!! Tipa fata care era imbracata intr-o pereche de blugi neagra si un tricou albastru cu un soare in centru.
- Cred ca va trebui sa te pedepsesc. Ranji barbatul de 26 de ani.
- Te doresc si mai mult cand esti neascultatoare. Simt cum ma cuprinde focul. El se ridica in picioare
- Esti bolnav…Imi produci sila. Nu as fi acceptat niciodata acest compromise, daca nu mai fi santajat ca ii spui tatei de Neji. Nu as suporta niciodata sa-l vad pe Neji murind din vina mea, prin activarea blestemului. Desi incerca sa se stapaneasca din toate puterile sa nu planga, o lacrima ii aparu pe obrazul ei alb.
- Urasc cand deveniti “sensibileâ€. Ma deranjeaza acest act teatral. De fapt te gandeai la tine, nu-l iubesti cu adevarat pe Neji, ci vrei sa te scuzi pe tine ca esti slaba, mintindu-te ca il iubesti, dar de fapt esti doar o egoista ca noi toti, nu esti mai buna decat ceilalti. Poate esti mai josnica, macar de nu te-ai preface.
- Acum te rog sa pleci! Te astept data viitoare, la ora 20, sa nu intarzii, urasc cand cineva nu e punctual. Si sa vii imbracata corespunzator…altfel, o sa-mi pun in aplicare amenintarea. Stii prea bine de ce sunt in stare! Iesi! Urla furios barbatul. Hinata izbucni in plans, nu se putea opri din tremurat. Omul acesta avea ochii albastri infiorator de reci, de parka nimic nu l-ar putea emotiona, din contra, pareau dornici sa faca rau. Nici macar tatal ei sau Neji cand increase s-o omoare nu se uitasera asa la ea, in mod sigur nu…Era infricosator, nu-si dorea sa mai fie niciodata aproape de el, era un animal!
Iesi din apartament, tacuse, nu avusese nicio replica in fata lui. Avea dreptate inca era slaba, trebuia sa se schimbe…trebuia. Si care crezuse ca devenise mai puternica, mai sigura de sine, realizase ca totul e o fatada, ca de fapt se simtea la fel de frustata, la fel de nesigura.
- Aoshi are dreptate! Sunt slaba si egoista. Chiar trebuie sa ma schimb…Dar cum? Eterna mea problema.
- Oare de ce m-am comportat asa cu ea? Oare m-a durat ca in ochii ei se observa ca e sincera, de ce a trebuit sa-I arunc in fata cuvintele alea?! Sunt un animal, n-am nicio scapare, nu pot fugi de ceea ce sunt! Dar de ce aceasta fata ma face sa doresc sa devin altceva si totusi doresc s-o ranesc. Am innebunit, hotarasem ca distractia sa nu devina dragoste, dar acum nu mai stiu.
Aoshi era ganditor, isi ineca amarul intr-un pahar de whisky.
It's a game...