The Power of Love [ Metal & Nya ]

[Elusive wolf]

Si Senior ! Hai ca mi-am invins lenea acuta si iata-ma . Pai , cum am mai spus , ideea … o iubesc :x !
Bun deci Derik e foarte smexi , foarte interesant cum se comporta . Elf , elfi si mai multi elfi ( asta imi trezeste amintiri ( multe ) ) . Deci cand vine vorba de elfi , raman fara cuvinte caci tot ce tine de elfi , gnomi , troli si ce-or mai fi ma fascineaza :x .
Imi place cum scrieti , amandoi si va completati foarte bine unul pe altul .
Eireen … e foarte kawai but … cam obsedata de … droguri ? Sper sa scape curand de … viciul asta , desi stiu ca e foarte greu , am avut niste prietene care aveau o problema cu asta -_- .
Oricum astept nextul pentru ca imi place mult ideea pe care va axati !
Hugs >:d< .

[Me�al.]

@A'Svear - Ne bucurăm că îţi place ficul şi felul în care scriem. Vezi, nu te-am lăsat să aştepţi prea mult :D . Sperăm să îţi placă capitolul şi ficul în continuare :D
@Elusive Wolf - Eireen e dependentă de droguri, dar , cine ştie, poate o să scape de viciu, poate nu :-" . Mulţumim pentru comm ^^

The next chap:

Capitolul 4
Derik P.O.V.

Se îndreptă spre uşă cu paşi hotărâţi. Cu rapiditate, i-am pus mână pe umăr, oprind-o.
Până acum n-am avut o părere proastă despre oameni, dar am observat cât de încăpăţânaţi şi agitaţi puteau fi. Chiar şi cu o rană gravă tot vroiau să plece acasă. Doamne, ce fiinţe ciudate!
Am tăcut puţin, calculând fiecare faţetă a problemei. Dacă o lăsam pe fată să plece, atunci o să am o zi de coşmar. Migorn m-ar fi bătut la cap fără încetare. Era împotriva regulilor aducerea unei fiinţe umane în palat. Şi cine ştie cu ce creatură se putea întâlni pe drumul întunecos. Iar dacă o ţineam aici, cu toţi elfii, atunci nu ar fi fost deloc bine.Singura alternativă era să merg cu Eireen în lumea ei. Acolo, Migorn nu ar fi avut curajul să mă urmeze şi aş putea avea grijă de rana ei. Dacă petreceam puţin timp cu Eireen, nu muream, nu? Deci, singura alternativă era să plec cu ea.
-Voi merge împreună cu tine în... lumea ta. Nu pot să te las singură cât rana ta nu este vindecată total, am spus eu cu o voce răguşită.
Am văzut cum se strâmbă, dar nu obiectează. Bucuria mea. Încă o ceartă afurisită în minus. Mi-am luat arcul şi tolba de lângă dulapul de care erau sprijinite şi am verificat dacă aveam sabia la mine. Eireen a deschis uşa şi a ieşit pe culoarul cu pereţii sidefii şi podeaua de aceeaşi culoare. Am luat-o inaintea ei pentru că eram sigur că nu ştia drumul spre ieşire. Când am ieşit de sub ascunzătoarea pereţilor albi, elfii s-au oprit din treaba lor şi ne-au privit încruntaţi şi îngrijoraţi. Probabil că fata li se părea o ameninţare pentru noi, dar eu nu eram de aceeaşi părere. Eireen nu mi se părea deloc, dar chiar deloc o ameninţare.
-De ce ai adus-o aici, trădătorule?! Îi poate aduce aici pe ceilalţi oameni şi o să ne distrugă pădurea... O să distrugă totul! A urlat un elf scund ce mă privea nervos.
-Vroiai să o las să moară? Care erau principiile noastre? Salvăm o viaţă fără a ne păsa de consecinţe. Nimeni nu poate să privească o fiinţă murind, fiind ucisă când tu poţi să o salvezi. Eu am încredere în Eireen! Ea nu le-ar spune celorlalţi oameni, am spus eu complet sigur pe mine.
Am luat-o de mână pe Eireen şi am pornit cu paşi mari şi rapizi spre ieşirea din castel. Am auzit murmure, multe murmure în urma noastră, dar nu m-am concentrat să le aud pentru că eram sigur că toţi elfii erau nemulţumiţi.
Vântul începe să adie blând şi frunzele încep să zboare vioaie prin aer. Atât de multă armonie era în pădure şi îmi pare rău că puteam pierde acest balans perfect. Nu puteam să îmi imaginez cum era să trăieşti în lumea oamenilor. Blocuri imense de ciment în loc de pădurile înverzite, mecanismele ciudate pe patru roţi, numite maşini, în locul micilor animăluţe şi claxoane în locul ciripiturilor păsărilor. Atât de ciudată mi se părea lumea aceea fără pic de armonie.
I-am dat drumul mâinii lui Eireen şi am privit drumul noroios. Încă se vedeau urmele paşilor gnomilor şi în aer se mai simţea duhoarea lor. Unii copaci erau loviţi de lama unei securi, fapt de dovedea că i-am enervat puţin cam tare. Sau numai pe cel ce ţinea în mână securea. Copacii falnici, ce au fost loviţi de secure plângeau. Trişti, le transmiteau durerea fiecărei fiinţe vii ce avea acces la inimile lor pure. Stăteam şi priveam loviturile ce au fost cauzate de secure.
-Ai de gând să priveşti acel copac toată viaţa? S-a auzit o voce de femeie subţire şi, aparent, enervată.
M-am întors spre Eireen şi am început din nou să merg, dar am scăpat un oftat prelung. De ce oamenii nu puteau înţelege natura? Copacii erau şi ei fiinţe vii, nu doar obiecte cu care puteai decora. Ei distrugeau natura fără a le păsa măcar de ea. Nu pot înţelege cât putea suferi un copac când viaţa îi era curmată.
-Cum îţi mai este rana? Cum te mai simţi? Am întrebat, crezând că tăcerea era mult prea apăsătoare.
-Hm... Bine. Mai doare puţin, dar mi-e bine, a venit răspunsul ei.
Tot restul drumului am tăcut. Nimeni nu zicea nimic. Eu ascultam absorbit basmele copacilor, cântecele vesele ale păsărilor şi frunzele ce foşneau bucuroase. Nu vroiam să mă despart de aceste lucruri, dar nici pe Eireen nu puteam să o las singură. Era prea periculos.
Am ajuns la bariera dintre cele două lumi şi eu, trist, mi-am luat adio de la pădure. Bariera nu se putea vedea, era invizibilă pentru ochiul uman sau cel al elfilor. Nu puteam să îl vedem, dar elfii, gnomii şi trolii puteau să îi simtă puterea magică emanată. Eireen s-a apropiat de bariera transparentă şi a trecut prin ea fără probleme. Am rămas uimit, ba chiar şocat. Oamenii puteau trece pe partea cealaltă folosind o formulă magică. Fata asta avea ceva într-adevăr special şi unic. Niciun om nu a reuşit să treacă bariera până acum şi dacă asta se întâmplase, era un singur accident. Nu mai puteau trece înapoi în lumea lor fără litanie.

Mára mesta, taurë . Epeta see angamando. Am gândit înainte de a trece bariera.

Eram lângă Eireen, dar de această dată în lumea ei. Imediat ce am inhalat aerul poluat, am început să tuşesc. Îmi doream din tot sufletul să nu mai respir. Era chinuitor. De fiecare dată când luam o gură de aer, tuşeam şi mă strâmbam.
Am început să băjmăjesc câteva cuvinte şi urechile mele ascuţite au devenit rotunjite, precum ale oamenilor. Era cea mai bună camuflare în lumea lor.
-Mi-e frică, am admis eu tuşind.




Mára mesta, taurë . Epeta see angamando. = Goodbye, forest. There is hell. [ în limba elfilor ] .

[Denny]

Pf, am aterizat si eu p'aci :> . [ Dat fiind ca m-am decis sa dau comm la fiecare 2 capitole ca asa sa am ce baga de vina :> ]

Asa, Nya, capitolul tau mi-a placut, a fost destul de interesant, Eireen este o fata plina de surprize. E o aroganta, sa spun asa. Adica ai mentionat ca s-a simtit atrasa de elf, dar apoi si-a contrazis sentimentele cum ca ce-i pasa ei si ca doar ea exista pe lumea asta [ GG girl ! *shut up denny -.-* tac inainte sa incurajez si mai mult aroganta :>]. Nu am observat nicio greseala, mi-a placut in rest capitolul.
Nu-mi place de Migorn ala, parca-i tata :| =)). En fin. :)) Nais cap. :>

Next, Metal :>.

Asa, stii ce mi-a placut in acest capitol ? [inafara ca a plecat cu ea si ca-i prezent el, elfu smexi ]. Ei bine mi-a placut ca ai lasat fata lui Eireen de hartie deoparte :)). Mi-a placut foarte tare partea cand ai descris legatura dintre copaci si oamenii, a fost profund sa spun asa [ si pentru ca esti baiat e si mai wow :)) ]. Nu am vazut greseli. Si totusi am o nelamurire ... nu o sa se sperie lumea can do sa-l vada imbracat ... diferit ? Ca poarta la el o sabie si ca are arc cu sageti ? =) Eu una nu m-as mira in sensul rau ci as sari direct pe el <3 [ami ales ca-i naiz [ dupa mintea mea perversa :> ] ]


Cam atat. Astept urmatoarele doua capitole :> .

Ah da, inca un lucru, de ce nu faceti capitolele mai luuuungi ? ;;)

[A'Svear]

HeLLo =3
Metal in sfarsit ai venit cu caiptolul cel nou :X Mi`ai facut viata frumoasa...acum abia astept sa mi`o faca si Nya cu capitolul ei :>

Unii copaci erau loviţi de lama unei securi, fapt de dovedea că i-am enervat puţin cam tare. Sau numai pe cel ce ţinea în mână securea. Copacii falnici, ce au fost loviţi de plângea

Deh...nu`mi plac securile T^T...repetitie...
Descrierea folosita a fost foarte amanuntita, folosind un limbaj caracteristic unui elf...banuiesc...din cartile care le-am citit eu cam asa vorbesc ei XD
Si sa spun si ceva de personaje...let`s see:
Eiree are un carcter interesant...face povestea picanta sau asa ceva cu un strop de aroganta si viciul pentru droguri..Ahh sunt curioasa...
Si Derik pare tipul ala super curajos care am impresia ca in viitor si`ar da si viata pentru Eireen si este foarte corect or something like that...
Anyway...chestia este ca eu iubesc acest fic si abia astept nextul...spor la scris si multa multa imaginatie
Zbye :3

[Elusive wolf]

Heeeiiii there :x ! Un capitol foarte tare , as always <33 .

Mára mesta, taurë . Epeta see angamando.

Asta a fost foarte tare , mi-a placut la nebunie @-) .
Pai ideea asta cu plasarea lui Derik in lumea lui Eireen e interesanta , nici nu vreau sa imi imaginez prin cate o sa treaca el pana se acomodeaza . Desi , recunosc ca ar fi fost interesant ca Eireen sa ramana in lumea elfilor , but oricum amndoua variantele sunt tari ( deci mie mi se pare funny ca Derik sa vina in lumea ei , sincer : )) ) .
He's ... very ... E foarte dragalas si dragut . Imi place ca l-ai modelat drept un personaj sensibil , nu prea vezi baieti (okay , he's an elf , got it ) sensibili si atenti la detaliile din jur . Pentru modul cum se comporta , cred ca Eireen ar trebui sa se comporte altfel .
Nu e doar multumesc and that's all . Adica , ar trebui sa fie mult mai recunoscatoare .
Inteleg ca ea e dependenta de droguri , cine stie , poate ca Derik ( :x ) , ii va scoate ideea ca fara droguri , there's no life . Poate ... N-am idee de ce va urma .
In orice caz , faceti o treaba minunata .
Spor la scris ! Hugs (^.^)

[Teh]

Hei : ) am zis că o să las şi un com, şi iată că o fac : p

Sincer, când am văzut titlul m-am gândit cu totul şi cu totul la altceva, nu la o asemenea pvoeste. Mi -a plăcut foarte mult primul capitol scris de Nya , dar mi s-a părut puţin cam grăbit... Dacă nu prin acţiune, atunci prin descrierea faptelor. Dacă aş putea zice aşa, în fine am trecut peste asta. Deci, mi se părea că este o poveste de dragoste ' altfel ' dar nu ... elfi, magie, etc :)) nu mă aşteptam. Nu am fost chiar în stare de şoc, dar am fost tare uimită. Sincer.
Ok, atunci când începuse să zică Eireen că îi povestise nu ştiu ce maică-sa despre pădure, şi bla-bla-bla-uri, am ştiut că trebuia să fie o legătură cu magia şi o altă lume. Dacă nu pe de-a-ntregul şi de-adevăratelea, atunci doar în imaginaţia ei. Şi asta mi-a dat aşa , un oarecare indiciu, asupta poveştii în sine. Mi-a plăcut per ansamblu treaba asta.
Ştiu că în cel de-al doilea capitol, scris de Metal, am văzut un pasaj interesant care mi-a plăcut enorm [ cel în care zicea ceva de inorogi :]] mi-e lene tare să mă uit la capitolul respectiv, cert este că era vorba de gnomi, şi a zis ceva de genul că se uitau la el de parcă ar fi văzut un inorog sau cine ştie ce minune a lumii - ceva de genul ! atunci clar am început să râd, pentru că a fost foarte amuzant.
Mi s-a părut iar captivant modul în care trata Eireen drogurile şi toate cele. Dependenţa asta, vaii! Este conştientă că îi face rău şi totodată nu poate trăi fără ele . She's such an addicted xD parcă nici nu îi pasă de viaţa ei. Dorea chiar să moară atunci când a fost ' atacată ' >.< come on girl, trebuie să ţii la viaţa ta. Arată-mi nişte egoism şi narcisism : > ok, nu toată lumea e aşa, scuzele mele :]].
Nu am văzut greşeli pe parcursul capitolului. Nici de tastare, nici gramaticale şi nici de exprimare. Nu ştiu dacă au existat, eu însă nu le-am întâlnit. Mă bucur că nu au fost chiar imense capitolele ( eu şi lenea nu suntem surori, doar cele mai bune prietene ) şi aşa mai puţin dar bun de tot , rico : > . Ceea ce nu mi-a plăcut prea tare a fost faptul că [ aşa mi s-a părut mie ] s-a cam grăbit totul. Eireen nu a fost deloc surprinsă de lumea elfului D [ o să îi zic D pt că i-am uitat deja numele :]] what a shame. ] .... I mean, nu tu : wtf dude : O nu tu, nimic. Asta mi s-a părut cam odd, nu e o reacţie obişnuită. Mă aşteptam ca măcar în sinea ei să fie uimită, sau ceva. Şi el... Well, elful mi s-a părut că i-a luat apărarea prea uşor. Nu o cunoaşte; ori e prea naiv, ori aţi grăbit sentimentele şi toate celelalte.
Doar asta nu mi-a plăcut, în rest totul a fost ok.

Ah, de menţionat faptul că îmi place cum scrieţi. La Metal am întâlnit un stil mai... hmm, să zicem că foloseşti o grămadă de comparaţii interesante care se potrivesc cu personajul tău şi lumea sa, ceea ce este foarte ok. Iar Nya, foloseşte exact descrierea care trebuie, cea a lumii oamenilor, cu comparaţii şi descrieri care pot fi pur şi simplu întâlnite, sau făcute de orice om " normal" . Aşa aţi accentuat foarte bine diferenţa dintre cei doi. Faptul că ea e din lumea umană, iar el din cea a magiei, a elfilor.
Încă nu am fost vrăjită de frumuseţea elfului şi trebuie să recunosc că nu mă atrage în mod special. Mai tare îmi place de Eireen, până acum dă dovadă de tupeu şi stuff like that, îmi place de ea . Nu m-a impresionat elful prin frumuseţea lui, poate că este superb, and stuff dar încă nu a reuşit să mă impresioneze. Până în capitolul 4 chiar nu mi-a atras atenţia, dar mi-a plăcut ultima replică dată : )) a fost foarte tare şi slăbuţă, adică a dat dovadă de slăbiciune. Nu , nu îmi plac personajele slabe dar mi se par drăguţe . Şi se poate zice, deci, că şi elful e drăguţ.
Şi totuşi, lui Eireen nu i-a fost frică atunci când a fost în lumea lui . Nu m-am putut abţine să nu menţionez asta .

Povestea îmi place, este destul de drăguţă şi aştept să văd ce se mai întâmplă . Îmi place şi modul vostru de a nara, cute . Baftă la scris, şi aşteptăm next-ul Nya ;;)
*hugs*

[Nya.]

@ Queen D. : Mulțumim de comm, Denny ! * hugs her * Ne bucurăm că`ți place and so on. Eireen trebuie să fie arogantă. [-( Deja mi`e milă de Derik, dacă l`ai prinde. :)) Nu facem capitole mai lungi pentru că nu prea avem timp. ^^

@ A`Svear : Mulțumim de comm, sweety ! * hugs her * Ne bucurăm că`ți place și te așteptăm și cu alte comentarii ! ^^

@ Elusive Wolf : Mulțumim de comm, Monika ! * hugs her * Ne bucurăm că`ți place fic`ul și de Derik. :)) Dar pe Eireen o să o las exact cum e. ^^

@ Teh : Doamne, Teh ! O_O M`ai șocat, ai lăsat un comm kilometric. Tu n`ai școală, fetiță ? :)) Glumesc. Chiar ne bucură faptul că îți place. Și e bine că o încurajezi pe Eireen să fie așa cum e. ^^

[center]Capitolul 5
Eireen P.O.V.[/center]

- Mi-e frică, a admis el, tușind.
Tușitul lui îmi provoca repulsie. Era clar că lumea mea nu îi plăcea. Lumea mea . . . Cuvintele sunau atât de stupid încât m-a pufnit râsul. Nu, nu era lumea mea. Era doar lumea în care trăiam. Nu eram prin alt lucru legată de acest loc. Mi-am dat ochii peste cap când l-am auzit tușind iar. M-am gândit puțin la modalitățile de a ajunge acasă. Mersul cu autobuzul ieșea din discuție. Oamenii ar fi intrat la bănuieli dacă ar vedea un astfel de om ( cel puțin ei ar crede că e om ) într-un loc public. Deci nu mai rămânea decât varianta mersului pe jos. Am înjurat în gând. Cu siguranță nu eram o fană a mersului pe jos, dar casa mea nu era prea departe. Probabil n-aveam de mers decât vreo zece de minute. I-am făcut un semn, lui Derik, cu capul. Am luat-o înainte, sperând că nu ne vom rătăci. Nu era chiar așa ușor, dar am luat-o pe șosea, pentru a fi sigură că voi vedea toate numele străzilor. În timp ce mergeam, îmi dădeam seama de ce tușea mai devreme Derik. Aerul din pădure mie mi s-a părut prea curat, eram obișnuită cu acest aer toxic. Pentru el cred că era de nesuportat. Dar era locul unde eu trăiam, așa că ar fi fost bine dacă s-ar fi obișnuit. Tot ce mă interesa era cât va sta cu mine. Într-un fel, nu voiam să plece. Voiam să stea cu mine, măcar pentru mai mult timp. Am ridicat privirea în sus, spre numele străzi pe lângă care treceam. Am răsuflat ușurată și am cotit pe ea, urmată îndeaproape de Derik. Am intrat în primul bloc de pe partea stângă și am urcat până la etajul patru. Mi-am căutat cheile în buzunar, dar mi-am dat seama că nu le mai aveam. ” Rahat ! ” M-am învârtit prin jurul ușii, simțind privirea amuzată a elfului asupra mea. Mi-am adus aminte de cheile de rezervă și m-am îndreptat spre locul unde era extinctorul și am spart geamul care îl proteja. Mâna nu mi-a sângerat, deci era bine. Am luat cheia de acolo, apoi am deschis ușa de la apartament. Am intrat, urmată de Derik. M-am uitat în jur, apoi m-am uitat în jos, ușor jenată. Nu-mi păsase prea mult de aspectul locuinței mele până acum, dar când am văzut perfecțiunea elfului în contrast cu casa mea, m-am crispat. Mi-am trecut o mână prin părul roșcat, care acum era mizerabil și am spus, încă privind în jos:
- Eu mă duc să mă spăl. Camera unde vei putea sta este a doua pe stânga. Cred că încă mai sunt niște haine ale tatălui meu pe acolo.
El a încuviințat, iar eu am fugit spre camera mea. Mi-am scos din dulap niște pantaloni scurți negri și un tricou gri, apoi m-am dus ceva mai calmă spre baie. Mi-am lăsat hainele pe stinghia de lemn, în timp ce mă dezbrăcam de îmbrăcămintea plină de noroi. Am dat drumul la apă și am turnat tot spumantul în ea. Chiar trebuia să am o baie ca la carte. Mă simțeam mizerabil . . . Nu doar fizic, ci și moral. Am intrat în cadă, lăsând căldura apei să mă cuprindă. Acum mă puteam gândi. Ce naiba făceam? Cum am putut accepta să-l las pe Derik să vină cu mine? Nu voiam să sufere aici. Propriile mele gânduri m-au șocat. De ce îmi păsa de el? Doar de mine trebuie să-mi pese. Doar eu eram importantă. ” Naiba de viață ! ” Am ieșit din cadă, după ce am fost complet sigură că eram curată. M-am îmbrăcat repede, apoi am ieșit din baie. Părul îmi era ud, dar nu m-am deranjat să-l usuc. M-am dus în sufragerie și m-am așezat pe canapea, cu picioarele sub mine. Am dat drumul la televizor căutând ceva interesant. N-am găsit decât o emisiune de gătit. Stomacul mi-a chiorăit zgomotos. Am chicotit. Nu mai mâncasem de ceva timp, dar nici nu voiam s-o fac. Am auzit pași venind spre cameră, așa că am ridicat capul. Derik venea spre mine, calm. Știam că se schimbase, dar nu puteam să mă uit la cum era îmbrăcat. Mă holbam ca o tâmpită la fața lui, fără un motiv anume.
- Te mai holbezi mult la mine? întrebă el plictisit.
I-am aruncat o uitătură urâtă, apoi mi-am focusat atenția pe televizor. El se așeză lângă mine, aproape fără zgomot. Am încercat să-mi păstreze atitudinea detașată, în timp ce el se uita ciudat la mâncarea ce era prezentată la televizor. Oare ce mânca el? Sper că nu credea că îi găteam eu. Măcar atâta lucru va putea face și el. Mi-am închis ochii,
încercând să ignor elful ce stătea lângă mine. Mă gândeam cam cum arătam acum și puteam fi sigură că arătam mult mai bine decât când mă văzuse prima oară. Acum eram doar . . . eu. Părul umed îmi uda tricoul, dar corpul îmi era prea rece pentru a simți ceva. Tremuram, fără să-mi dau seama exact de ce. Nu era frig și știam că nu avea cum să fie acesta motivul. Ceva mă făcea să cred că motivul pentru care tremuram era chiar Derik. Dar ce naiba? De ce m-ar face să tremur o persoană nesemnificativă? Dar dacă . . . Dacă nu era o persoană nesemnificativă? Dacă eu eram doar proastă și oarbă și nu-mi dădeam seama că el chiar era drăguț și că îi păsa de mine? ” Nimănui nu-i pasă de mine ! Așa a fost mereu . . . ” Da . . . Nimănui nu îi păsa de mine. Mi-am deschis ochii, când am simțit o lacrimă prelingându-se pe obrazul meu stâng. Mi-am șters-o repede, înainte ca Derik să vadă. I-am simțit mâna pe umărul meu, așa că m-am întors repede spre el.
- Chiar vrei să ne uităm la porcăria asta? indică cu capul televizorul.
- Păi ce altceva propui? vocea mea era sarcastică.
El doar s-a uitat la mine, apoi și-a dat ochii peste cap. Parcă și auzeam rotițele minții lui cum se învârtesc în căutare de idei. Băteam darabana în perete, nerăbdătoare. Începeam să-mi pierd cumpătul cu Derik. Până și un copil ar gândi mai repede.
- Ți-a venit vreo idee, Einstein? l-am întrebat nervoasă.

[Teh]

„ focusat ” - nu știu cât de corect e cuvântul ăsta. Eu nu l-am mai auzit în lb. română până acum, așa că mi-am permis să consult dex-ul ( on line ) . Am găsit doar pt. „ focus„ ( evident ) niște întrebuințări... Se poate folosi ca și ” focar” * la oglinde * dar nu cred că este corect așa cum l-ai folosit tu -,- poate e un neologism și eu nu sunt încă în temă?!
să-mi păstreze -- să-mi păstrez

Capitolul a fost drăguț, deși mi se pare acțiunea prea... hmm , nu știu. Evidentă, cred că asta e. Poate că totuși sunt eu paranoică și o să apară curând ceva ce o să mă surprindă.
În mare nu am ce comenta despre capitolul acesta, Nya - tu descri destul de bine, mie îmi place. Spațiul are un rol, personajele au alt rol - se combină toate armonios și iese ca la carte. Replicile-s și ele bune, nu seci ... astea sunt chestii banale pe care știu că vi le-au mai spus și alții.
Încă nu sunt impresionată de frumusețea elfului, dar îmi place personalitatea lui Eireen. Cât despre Derik, e un elf : )) , ce descoperire. Încă nu m-a atras cine știe ce, mă irită câteodată personalitatea lui dar e un lucru bun. Mi se pare că măcar atât de normal, să îl deranjeze lumea asta. Măcar puțin.
Așa ar trebui să fie, cred.
Ah și mi-a mai plăcut cum a reacționat Eireen cu „ lumea mea” : )) am început să rânjesc în clipa aia. Cred că ar trebui să descrieți mai detaliat puțin sentimentele și părerile personajelor căci mie mi se pare cam aiurea faptul că ea nu e surprinsă de o lume a magiei, el a plecat așa de repede de acolo doar pentru o creatură pe care de abia a cunoscut-o, sau poate.. că asta e și ideea voastră, având în vedere titlul.
În fine, per ansamblu îmi place așa că aștept și următorul capitol.
baftă.

[Me�al.]

@Teh - Mulţumim pentru coment! Eu unul mă bucur că îţi place de Eireen 'cuz I like her personality, too. Elful, ei bine, e un fel de schiţă pentru Eireen. Anyway, sper să-ţi placă şi acest capitol ! :d

Capitolul 6
Derik P.O.V

Aerul acela poluat îmi îngreuna respiraţia şi simţeam cum, cu fiecare minut aveam să îmi dau duhul pe acolo. Încetul cu încetul, începeam să mă obişnuiesc, dar nu pe deplin.
-Ţi-a venit vreo idee, Einstein? M-a întrebat ea pe un ton nervos.
Cum credea ea că puteam să gândesc lucid când aerul acela oribil mă înconjura? Nici nu cred că s-a întrebat asta. Nu prea aveam ideei, pentru că nu voiam să ies afară. Dar, trebuia. I-am auzit stomacul ghiorţăind acum câteva minute şi am hotărât să propun să mergem la unul dintre locurile unde ei puteau lua masa.
-Într-un final, a spus Eireen oftând şi ridicându-se de pe canapea.
A dispărut într-o cameră şi eu m-am privit în oglindă. Ciudat. Arătam foarte ciudat. Purtam haine mult prea largi pentru mine şi părul îmi cădea ciufulit pe umeri. Probabil că nu arătam prea omenesc. Am luat o revistă de pe măsuţă şi am privit încruntat hainele ce erau tipărite pe foile lucioase. Haine ciudate, lălâi şi haine strâmte pe corp. Am dat din umeri şi am ales modelul care arăta, pentru mine, cel mai normal. M-am concentrat şi, brusc, hainele mi s-au schimbat. Purtam o pereche de blugi relativi strâmţi pe picior, negrii, un tricou negru cu un fel de instrument cu corzi ca desen şi un hanorac albastru deschis. În picioare purtam ceva ciudat şi incomod. În revistă scria „skater shoes”. M-am tot întrebat ce însemnau acele două cuvinte mult prea ciudate, dar, până la urmă, am dezertat. Părul nu m-am sinchisit să-l schimb. L-am lăsat să arate la fel ca înainte: lung, precum aurul şi, desigur, ciufulit. Dar tot ciudat simţeam că arătam.

„Ainatar, mana ambar. Sië olya nwalya an i wen. Umn ve rya?” Gândeam eu visător.

Uşa de la camera unde a intrat Eireen s-a deschis şi ea a păşit în încăpere. Am privit-o cu coada ochiului şi apoi m-am uitat la o fotografie. În poză era ea cu încă o fată şatenă. Chiar arăta bine, nu aveam ce să comentez, dar nu pot crede că mi-ar putea plăcea. Niciodată nu am vrut sa îmi placă cineva. Simţeam cum privirea ei era îndreptată spre mine, aşa că am privit-o în ochii ei duri şi reci. Pentru ca să nu o mai enervez, am zis repede şi încet:
-Mergem? Vocea îmi era gâtuită. Nici nu o mai recunoşteam.
A luat-o spre uşă fără să îmi adreseze nici un cuvânt. O deschise cu un obiect din metal şi apoi, după ce eu am ieşit, o închise cu acelaşi obiect. Blocul în care stătea ea mirosea urât. Pe lângă poluarea ce mă înconjura, acolo mirosea a igrasie. Apa care a intrat în pereţi şi-a făcut cunoscută prezenţa. M-am întrebat dacă voi mai ajunge vreodată acasă, dar răspunsul nu-l ştiam. Am început să cobor pe treptele murdare şi închise la culoare. Eireen era în spatele meu; îi auzeam paşii pe ciment. Am ieşit afară din blocul acela şi soarele puternic al după-amiezii m-a făcut să mă strâmb. Era puternic, orbitor. Deşi lumile noastre erau despărţite doar de un portal, în pădure soarele era calm şi blând, pe când, aici, soarele era furios, ardea. Am ignorat astrul ceresc şi am tuşit puţin când una dintre acele maşinile ciudate au pornit. Eireen a luat-o inainte, probabil bănuind că nu ştiu drumul. Am urmat-o calm, întrebându-mă de ce lumea mă privea. Privirile lor erau curioase şi întrebătoare. Când am trecut pe lângă o fată, ea m-a prins de mână. Ochii îi sclipeau şi zâmbea. Am ridicat din sprânceană şi mi-am eliberat mâna.
-Atât de misterios şi... Nu m-am sinchisit să ascult ce zicea fata pentru că nu mă prea interesa.
Oamenii erau ciudaţi. Mă priveau de parcă eram cine ştie ce lucru nemaivăzut. Am făcut abstracţie de ei şi o priveam pe roşcovană. Părul ei era lăsat liber şi îmi amintea de penele Păsărilor de Foc ce sălăşluiau pe pământul zânelor. Mergea aşa de hotărâtă şi sigură pe ea. Nici nu mai ştiam dacă rana o durea sau nu.
Am văzut cum, pe lângă mine, a trecut un băiat ce mergea pe un fel de placă din lemn ce avea roţi. O ciudată invenţie făurită din lemnul pădurilor. Deşi eram revoltat, ceva mă atrăgea la acea placă de lemn. Chiar mă întrebam cum se numea.
Erau atâtea lucruri ciudate la oameni, dar destul de interesante şi curioase. Analizam fiecare lucru nou pe care îl vedeam. Eram faşcinat şi aerul acela poluat nu mă mai deranja foarte tare. Atenţia mea era acaparată de acele lucruri.
-Ăla e un skateboard.. Îţi place? M-a întreabat Eireen cu o voce dură, arătându-mi un alt băiat ce mergea pe o placă asemănătoare cu cea precedentă.
Am dat din cap în semn afirmativ şi am urmat-o tăcut. Tot restul drumului m-am întrebat de ce am plecat din pădure aşa de uşor. Practic, eram şi nervos pe mulţimea de elfi ce ne înconjuraseră. Dar nu asta era. Altceva m-a îndemnat să plec. Teama că fata putea să păţească ceva? Un fior mi-a trecut pe şirea spinării. Poate că era adevărat... Poate acela era lucrul care m-a făcut să plec.
Eireen a intrat într-un restaurant, pe uşa căruia scria mare: „Saphire” . Probabil că acela era numele, am bănuit eu. Localul era aproape gol şi mirosea puternic a fum. Am început, involuntar, să tuşesc. M-am oprit rapid şi ne-am aşezat la o masă. Un bărbat îmbrăcat în haine de stradă, negre, a venit la nou. Ţinea în mână un carneţel jupuit şi îngălbenit de la trecerea timpului. Eireen a comandat ceva dintr-o cărticică neagră, dreptunghiulară şi bărbatul s-a uitat la mine. Am ridicat din umeri. Nu ştiam ce se putea mânca acolo, aşa că m-am rezumat la un pahar de apă. Măcar apa trebuia să fie la fel de bună ca-n pădure. Bărbatul a plecat şi eu am privit-o pe Eireen. Stătea plictisită şi privea în gol. Am evitat o discuţie pentru că nu aveam chef să vorbesc. Mi-am sprijinit capul în palma dreaptă şi şuviţele grele de păr blond îmi cădeau pe chip. Privirea mi-a fost atrasă de nişte adoleşcenţi îmbrăcaţi în nonculori care ne priveau dubios. Nu înţelegeam ce era cu privirile lor asupra noastră. Am simţit că ceva era în negulă cu ei şi regretam amarnic că nu mi-am luat arcul din casa lui Eireen.
-De ce se uită aşa la noi? Am întrebat-o pe Eireen în şoaptă.

„Ainatar, mana ambar sië olya nwalya an i wen. Umn ve rya?” = Doamne, atâta suferinţă pentru această fată. Oare chiar o plac?

[A'Svear]

Hello <333
Deci..capitol nou :X Cat l`am asteptat 8->

Deşi eram revoltat, ceva mă atrăgea la acea placă de lemn

Oooo da, numai tu erai in stare de asta metal :))...Abia astept sa vad ce se va intampla...Elf pe sk8...ce tru' :>
Imi place mult personalitatea care i`ai format`o lui Derik...E dulce :3 Si nu stiu, imi pare usor incapatanat si are niste sentimente destul de profunde. In orice caz sunt curioasa cum vei dezvolta personajul in continuare...pana acum imi place @-)
Abia astept continuarea...ah, acum ma tineti in susp[ans T^T
Abia astept nextul...spor la scris si multa multa imaginatie
Zbye :3