O trecem pe feminin

[Neith]

Văd şi eu capitolul asta de abia astăzi, dar ce să faci ...
Speram ca tatăl ei să îi mai dea o şansă , dar nu ... Chiar mă speriasem când am auzit de şcoala de corecţie . Paul se comporta destul de ciudat şi cred că nu este prietenia ...
Când mergeam singură pe stradă credeam că era Dani , mă întreb dacă o să mai vorbească cu el înainte să plece ? Oricum cred că voi afla asta în următorul capitol .

Cum greşelile au fost deja spuse , nu mai are rost să le repet .
Baftă la scris !

[Sushiiushii]

Dupa secole de razboi, dupa decenii de lupte, si dupa ani de suferinta, si dupa luni de pace, si dupa saptamani de dorinte, si dupa zile, nopti, ore, minute, secunde de iubire, am ajuns si eu..ultima -_-" Vai Teh mama... nu ai idee cat vreau sa omor scoala, nu ma lasa sa fac nimic.
Ehh..iti citesc ficu, inca de la inceput, si surprinsa pe zi ce trece, mereu ma surprinzi cu ceva. :D
Dah` sa comentam nitel, de dragul moderatorilor :P

Descrierea
Te descurci minunat la capitolul descriere, sentimentele personajelor sunt foarte bine conturate, si ai un mod foarte armonios in a te juca cu ele. Mi-a placut si felul in care te joci cu actiunea, si nu este grabita, dar vai e perfect, nu am ce sa zic ^_^". Se mai gasesc din cand in cand cate o greselutza de tastare, dar nu vad nimic care sa ma supere.

La capitolul asta stai bine, ce sa zic, imi place. Eu sunt o mega fana descrierii ..waw..a ta e superba *O*

Dar povestea m-a uimit, la inceput nu prea mi-a placut de Ela, recunosc, nu gaseam motive care sa o duca in impostaza asta, stiu si eu nimeni nu este perfect, insa pe parursul timpului mi-am schimbat parerea. Nu doar ca am devenit de acord cu Ela, chiar imi doream sa intalnesc o persoana ca si ea, o persoana care sa isi protejeze prietenii, si care sa ucida toti idiotii de pe lumea asta. Mdamm..ce sa-i facem, toate bune si frumoase, crezi ca lumea e perfecta, si se trezeste un destept sa-ti distruga visul. Damn it >.<

Acum o ador pe Ela, imi place felul in care se comporta, chiar daca uneori e nerusinata, ador persoanele independente ,iar ea e una dintre ele. Imi place felul in care arata, chiar superb, are gusturi bune. Sper doar sa-si gaseasca fericirea, chiar daca s-a jucat nitel cu sentimentele celor din jurul ei, a pus mai presus de toate prietenia. Aura, semana cu mine, adica cu persoana de acum doi ani ce locuia in inima mea, e sensibila, inocenta, si jucausa, sper sa nu o raneasca Raulino, sau alte persoane. Deobicei, dupa plecarea unei prietene dragi, te simti singura, si nu vezi pericolele din jurul tau. Vai, vreau sa fie fericita.
Hmm..intr-un fel imi vine sa-l omor pe super-inteligentul de iubitusu` lu Ela, ma rog fostu` ... mdamm, se duce nu stiu` unde.. dar, sincer era prea perfect, si trebuia sa se intample ceva. Nu crezi? ehh..macar Ela pleaca departe de lumea aia. Aa..si inca ceva, stii o ador pe mama Elei, adica mi-o poti imprumuta nitel ? xD ..trebuie sa o conving si eu ceva pe a mea, si nah, ca si mine... si ea e incapatanata T^T..nu vrea sa ma lase [Aha..sigur ca ma lasa pe mine singura de capu` meu sa hoinaresc prin Bucuresti, avand in vedere ca stau nu departe, foarte departe de Bucuresti T^T]

Sunt curioasa ce o sa se intample in continuare, ce ai scris tu pana acu` ma face sa devin curioasa.
Ehh..iar las dita-mai comentariile, dar ce pot sa fac.. T^T"
Anyway, abia astept nexu`, si sa stii ca mereu am sa-ti citesc fan ficu`, chiar daca nu am sa-mi fac prea simtita prezenta..ehh succes la scris :D ... and be happy :]
Kiss

[Teh]

Uau :| deci nici nu vă imaginaţi cum am rămas atunci când am văzut câte comentarii am primit. Nu am cuvinte să vă mulţumesc ... Sunt atât de fericită pentru părerile şi aprecierile voastre . . . Nici nu vă imaginaţi, sunt atât de fericită. So happy that I could cry : (( vă mulţumesc din tot sufletul >:d< sper să citiţi în continuare, să vă placă şi să nu vă dezamăgesc.
Am venit şi cu următorul capitol... O introducere în noua viaţă a Elei. Sper că nu am prea multe greşeli căci nu am verificat capitolul. Şi să fiu sinceră, cred că am ceva repetiţii -.- o să îl revăd ceva mai târziu, acum am olecuţă de treabă * laughs*

Lectură plăcută :3 !

[center]Capitolul Douăzeci şi Doi[/center]
- Imediat!
Am strigat destul de tare îmbrăcându-mi geaca şi luându-mi geanta. Începuse să plouă şi era destul de frig, frunzele îngălbenite erau aruncate pe sol şi ridicate uneori de adierea vântului. Nu era puternic, dar bătea câte-o „ briză” din când în când. Iar eu zâmbeam, coborând scările şi urcându-mă repede în maşina tatălui meu.
Îmi luasem la revedere de la toată lumea.
De la Cristi, Ana ( cumnata mea idioată), Aura, Paul ( da, chiar şi el pentru că apăruse dimineaţa când am plecat eu ) , toţi colegii mei, vecinii ... Şi cred că atât. Pe Dani nu îl văzusem.
Nu l-am căutat şi nici el nu a făcut-o. Nu mai conta. Era un capitol pus în aşteptare din viaţa mea. Sau poate chiar închis. Nu mai aveam nimic ce să ne spunem. Cel puţin, nu acum. Şi oricum ar fi fost, îi ştersesem deja numărul din agendă. Deşi îmi aminteam vag cum erau aranjate cifrele. Nu vrusesem să îl caut.
Era sub demnitatea mea. Şi alesesem deja ceea ce vroiam să fac.

[center]*[/center]

Drumul a fost destul de lung şi m-am plictisit de moarte. Am ascultat muzică la mp4 pe tot parcursul călătoriei. Deşi am mai oprit din când în când pentru a lua ceva de mâncare, sau pentru a alimenta maşina şi alte lucruri de genul acesta. Când am ajuns la noua mea locuinţă, era ora trei. Soarele domnea pe cer şi nu se vedea nici pic de ploaie, aşa cum era în cealaltă parte a ţării. Era însorit şi foarte cald, de parcă aici nu venise toamna năprasnică. Îmi plăcea, într-un fel. Mi s-a făcut cald aşa că renunţasem la jachetă, acum eram doar într-un tricou simplu şi o pereche neagră de blugi. Îmi prinsesem părul într-o coadă ridicată în partea dreaptă a capului; însă tot în spate. Mi-am pus ochelarii de soare şi mi-am luat geanta, fără a mă deranja cu bagajele. Am privit direct spre casa în care urma să locuiesc.
Tatăl meu zâmbea. De ce era fericit?
- Aici stai tu?
Am întrebat vizibil indiferentă. Era o casă cu un etaj vopsită în alb şi albastru. Nu se vedea chiar atât de rău, având în vedere că acel albastru nu era ţipător ci mai degrabă armonios. Partea de la etaj avea două balcoane, şi mi s-a părut destul de interesant acest lucru. Avea şi o curte micuţă unde era o masă, câteva scaune şi o umbrelă mare ce le adăpostea. Într-o parte opusă era un micuţ teren pentru flori. Nu am recunoscut toate speciile. Apoi am zărit şi garajul, şi tata mi-a explicat că îşi lasă maşina fară pentru că mai avea nevoie să plece undeva.
- Da, aici locuiesc. ÃŽÅ£i place?
Am dat din umeri dar acesta a continuat să îşi arate dinţii. Nu îmi păsa prea tare unde aveam să stau şi totuşi am devenit brusc entuziasmată. Un nou cartier, oameni noi, o fufă pe care să o terorizez. Ce altceva îmi mai puteam dori? Aveam să scot maxim şi din această întâmplare.
Aşa cum făceam întotdeauna.
- Se poate să mă obişnuiesc.
Mi-a făcut cu ochiul scoţându-mi bagajele din portbagaj. Dacă aveam vreun pic de respect şi bun simţ rămas, aş fi mers să îi dau o mână de ajutor. Evident că nu am făcut-o. Să se descurce, căci şi eu am făcut-o de multe ori deşi el nu era prezent; nici măcar pentru a mă privi când treceam prin greutăţi. Astfel nici eu nu mă deranjam cu un lucru atât de minor.
- Intră!
A strigat acesta vesel. Ce era cu schimbarea aceasta de atitudine? Ce atâta fericire?
Am strâns din dinţi, indignată de această dispoziţie pe care o avea. Era oare atât de cinic? Sau de abia aştepta să mi-o prezinte pe scumpa lui concubină? Pardon, poate chiar se căsătoriseră. În fond, niciodată nu vorbea despre acest lucru. Şi nici că mi-ar fi plăcut s-o facă vreodată.
Deschizând portiţa, am intrat în curte şi am mai analizat pentru o singură dată florile. Erau trandafiri roşii şi albi. Restul florilor deja nu mai existau. Am realizat asta văzându-le de aproape. Redirecţionându-mi privirea spre uşa de la intrare, una ce părea destul de solidă, m-am gândit să o deschid. Dar înainte să fac asta, s-a deschis.
Ce surpriză!
A trebuit să îmi ascund puţin furia şi să mă abţin să nu o trântesc pe jos şi să o omor pe târfa ce stătea acum în faţa mea. O femeie de înălţime medie. Ah , nu . Cred că era mai mult scundă. Avea părul scurt tuns bob ( cred ) însă nu îi venea bine, căci faţa îi era prea mare . Fără breton, firele ei erau de culoare blondă şi era destul de drept. Ochii îi erau căprui simpli şi parcă vroiau să contureze căldură. Cât cinism. Faţa ei inspira milă, prea multă blândeţe.
Mă durea în cur dacă se pricepea sau nu. Asta era doar o idioată ce stătea cu tatăl meu. Va să zică noua mea mamă. O cretină.
Cred că avea aceaşi vârstă ca şi mama mea, dar siluetele lor pur şi simplu nu se puteau compara. Această femeie nu era grasă, însă nu avea nici cine ştie ce forme apetisante. Era plată. Purtând o pereche de blugi strânşi şi un tricou lung de culoare crem, nu atrăgea deloc.
Eram eu prea rea? Deja nu o suportam. Dar a trebuit să disimulez.
- Bună.
Am zis pe cel mai dulce ton pe care am putut. Nici dacă mă cunoştea perfect nu şi-ar fi dat seama că făceam teatru în acest moment.
- Bună Mirabela! Mă bucur să te cunosc. Eu sunt Liliana. Dar îmi poţi spune Lili. Te rog, intră.
Desigur, „ Lili” . O să ne înţelegem de minune. Acum va trebui doar să îmi spui ce ai făcut să îl tragi pe tati de partea ta. Că doar nu se lăsa chiar aşa de uşor. Sau el te-a păcălit, vezi Doamne că era disperat şi nu îşi mai iubea soţia?
O să ajungem şi la partea asta, destul de curând. Nenorocită femeie. Da, arăta de parcă nu ar fi făcut rău nimănui, chiar şi atunci când îşi încrunta sprâncenele. Însă, nu eram atât de naivă cât să cred scena asta de tot rahatul.
Era o femeie rea.
Oricine putea juca teatru.
Intrând înăuntru, am fost plăcut surprinsă de culorile primitoare. Era decorată într-un stil liber şi plin de viaţă, nu găseam nimic respingător. Nici măcar un accesoriu. Holul era curat, şi sufrageria chiar şi mai impecabilă. Bucătăria era un loc în care puteai adora să mănânci şi etajul unde erau dormitoarele şi una din băi, era super.
- MiÅŸto loc.
Am zis eu entuziasmată. Nici măcar nu îmi dădusem seama când devenisem atât de veselă. Mi-am dres glasul şi cred că am roşit puţin. Liliana a zâmbit.
E , pe dracu. Să nu creadă că acum a câştigat vreun punct.
- Mă bucur. Eu am decorat, ador să fac asta. Hai să îţi arăt camera ta.
S-a oprit chiar înainte să urce scările şi s-a uitat spre uşa deschisă. Tata adusese bagajele. Încă avea zâmbetul prostesc pe faţă.
- Mihai, aduci tu alea sus, da? Şi vezi că a sunat Irinel, cred că vrea să te duci să rezolvi ceva cu el..
Aceasta a chicotit şi a început să urce, iar eu am urmat-o. De ce erau atât de intimi? Hei, da... Pentru că locuiau împreună! Şi îşi zâmbeu într-una şi păreau fericiţi.
Iar eu eram nervoasă şi indignată. Căci nu făcea aşa şi când era cu fiinţa ce mi-a dat mie viaţă. Am analizat-o şi mai atent pe Liliana. Cred că da, fusesem prea răutăcioasă. Era ceva mai tânără ca mama şi avea un pic, foarte puţin, farmec. Însă, tot trebuia să aibă o personalitate de scoprie.
Altfel, cum mi l-ar fi luat pe tati de lângă mine? Eu, un copil ce avea nevoie de ambii părinţi. Era doar vina ei şi a lui, erau amândoi vinovaţi şi eu nu aveam să îi iert. Din contră, o să le arăt ce înseamnă viaţa cu mine.
Şi apoi, m-am întrebat dacă aceasta nu are şi ea copii. Nu ştie cum e?
- Uite, sper să îţi placă. M-am ocupat eu să o aranjez dar putem schimba totul dacă vrei. O să te ajut, nu mă deranjează. Şi mergem şi la cumpărături dacă mai vrei ceva.
Am intrat, şi acesta a început să îmi arate diverse lucruri prin casă.
- Uite, uşa asta duce la balcon. Când se răceşte nu se face frig din cauza ei, pentru că se închide bine şi nu intră frigul. Şi oricum , camera e destul de călduroasă şi în zilele frumoase e o privelişte destul de frumoasă.
M-am pus în patul mare din stânga camerei. Era destul de drăguţă camera. Aveam cearceafuri şi perne verzi, foarte drăguţe. Un birou cu un scaun, un calculator. Un şifonier mare pentru haine. Rafturi pentru cărţi ( deja erau puse câteva pe acolo ) . O măsuţă cu două perne imense în jurul ei, ce ţineau loc de fotolii. Un covoraş cu Mikey Mouse pe el, şi nişte perdele albe cu modele imprimate foarte faine. Steluţe, am putut realiza eu. Deschizând uşa , am inspectat şi balconul.
Impecabil. Nu am putut să mint.
- ÃŽmi place.
A fost un răspuns scurt şi jenant. Pentru că tipa încerca să facă conversaţie. Eu mă chinuiam să nu mă las pierdută din cauza asta.
Era o hoaţă. Una care distrugea familii. Şi nu aveam să o iert pentru asta.
Ea nu ştia cum mă simţeam eu. Nu avea idee ce însemnase toată treaba aceasta pentru mine .Şi acum urma să locuiesc cu ea.
Nu îmi făcea plăcere.
Sau de acest lucru încercam şi eu să mă conving.
- Ah.... Am rezolvat şi cu şcoala, şi o să mergem mâine să ţi-o arăt, dacă vrei. Eu ziceam să mergi de luni, să te mai relaxezi săptămâna asta.
Tonul îi era entuziasmat şi avea iar aceaşi expresie fericită.
- Ah şi să cunoşti cartierul. O să mă ocup eu de asta.
Îmi venea să mârâi , să ţip la ea să o fac să tacă.
De ce era atât de bine dispusă? Eram copilul unei alte femei. Şi acum ea trebuia să aibă grijă de mine. Ce fericire era în asta?
Niciuna. Noi puteam doar să ne urâm , detestăm. Să nu ne suportăm şi să vrem să scăpăm cât mai repede una de cealaltă.
Era prea clar că se pricepea. Chiar şi cu acea mutră de nevinovată.
- Mda, pentru mine sună ok. Vreau să văd împrejurimile. Oricum , la mine în oraş ieşeam mereu şi era super distractiv. Găseai mereu să faci ceva ca lumea, sau să mergi la sală. În fine, nu aveam timp să mă plictisesc.
Am aruncat şi eu repede vorbele, făcându-le să sune ca un reproş.
A dat aprobator din cap, cu aceaşi expresie. Faţa ei era roşie, de fapt pielea avea această tendă rozalie. Tata adusese bagajele iar eu le-am privit.
Aveam multe de făcut.
- Da, o să vezi că sunt o mulţime de făcut şi aici. Şi liceul este unul bun. Mihai a vrut să te trimitem la cel de lângă noi , este unul în apropiere de casa aceasta. Dar e foarte aiurea.
Am ridicat din sprâncene.
Eram singure, dragul şi scumpul meu părinte plecase. Auzisem maşina când o pornise.
- Adică, doar carte.
A chicotit şi eu abia mi-am abţinut râsul. Am scos doar un surâs.
Nu trebuia să îmi placă de ea.
- Vrei să te ajut cu bagajele?
Mi s-a adresat dornică de a mai face încă un lucru bun pentru mine.
- Nu.
Am zis scurt ÅŸi rece ÅŸi aceasta ÅŸi-a ferit privirea de a mea. A dat din umeri.
- Vrei să mănânci ceva?
Asta era amuzant.
- Nu.
La fel de sec ca mai devreme.
- Ăă, dacă ai nevoie de ceva....
A început să zică destul de nevinovată. Hai, nu fă mutra de câine părăsit că nu merge la mine.
- O să îmi desfac bagajele şi o să fac o baie. Sunt obosită.
Aveam acelaÅŸi ton indiferent.
- Plus că trebuie să o sun pe mami să îi zic că am ajuns.
Am accentuat foarte tare această ultimă propoziţie. Ştiam că o doare după reacţia pe care a avut-o, începând să se fâstâcească. S-a ferit iar să se uite la mine.
- Ok... O să îţi duc un prosop şi un halat în baie, le-am luat ieri pentru tine. Şi găseşti în dulap un al doilea set, şi mai multe lucruri. Ă, la baia de la etaj. E bine aşa?
Am dat din cap. Ştiam că expresia mea era una vidă, lipsită de emoţie. Poate doar indiferenţă?
- Vrei să pregătesc ceva special pentru cină?
Ha, sigur. Lasă-mă odată cu toată falsitatea asta. Ce vrei? Să mă faci să cred că eşti o femeie atât de bună? Nicio şansă. Nici măcar cu faţa aia de inocentă.
- Nu ÅŸtiu.
Am zis plictisită şi oarecum exasperată.
- Ă, bine. Eu o să merg să fac nişte cumpărături atunci. Te descurci?
Am oftat.
- Ok.
Plecând din cameră cu un zâmbet, m-a lăsat singură. Tristeţe? Singurătate?
Da, le simţeam. Acum eram departe de tot ceea ce cunoşteam. Pentru că deşi nu vroiam să o recunosc, mă obişnuisem în fostul meu oraş. Îmi plăcea acolo, să stau cu prietenii mei . Aveam o familie acolo. Tot ceea ce îmi puteam dori, nu? Trecuse multă vreme de când mă mai mutasem, sau lucruri de genul ăsta. Şi acum mi se părea ceva străin şi îngrozitor.
Nu îmi mai plăcea atât de tare.
Şi totuşi, nicio lacrimă nu a curs. Am apelat-o pe Aura.
- Bună scumpilici!
Vocea ei caldă m-a întâmpinat.
- Bună Ela!! Nu îmi vine să cred, ai ajuns? Ce faci? Cum e acolo? Aia e o vrăjitoare? Deja mi-e dor de tine.
Am început să râd sincer la vorbele ei.
- Mda , e şi prefăcută să ştii. Nu ştiu ce o să fac, dar zilele ei nu or să mai fie bune de tot. Vremea e ok, şi acum mă pregăteam să îmi desfac bagaju’. Tu ce faci?
A chicotit.
- Bine. Aici nu mai plouă şi acum mă pregăteam să ies afară. Cu Raul.
Am oftat.
- Să nu te înstrăinezi de lume şi să stai doar cu el, bine?
A râs şi mi-a promis că nu va face asta. Ştiam că vroia să fiu acolo.
- Bine, hai că te las scumpilici că eu am multă treabă. Vorbim, da? Te iubi-bubi. Haidi pa!
Am închis după ce m-a salutat şi ea şi am sunat-o şi pe mama . Apoi pe Cristi, căci şi pe acesta trebuia să îl informez de faptul că ajunsesem. Cu mama a trebuit să mai joc teatru, zicându-i că e foarte tare aici şi nespunându-i nimic de noua iubire a fostului ei soţ. Mi se părea prea crud aşa ceva. Cât despre fratele meu... Era nervos că nu ştiu ce ţeavă se spărsese la el în baie şi Ana era plecată la sora ei. În fine, nu am stat prea mult la discuţii cu el. După asta am început să despachetez şi să îmi aranjez lucrurile. Fusese multă migală şi chiar nu îmi plăcea asta, dar oricum nu aveam altceva mai bun de făcut în această nouă casă.
Locul era primitor.
Cu toate acestea, nu aveam voie să îl iubesc.
Cine zice asta?
Nu o spusesem chiar eu?
Nu. Doar să nu mă ataşez prea tare de aceşi doi trădători, hoţi care îmi furaseră o mare parte din fericire. Acesta era adevăratul meu scop. Doi nenorociţi.
Cu acest gând am intrat în baia liniştitoare, pentru a mă spăla.

Se făcuse destul de târziu atunci când terminasem cu totul. Mi-am luat pe mine o pijama compusă dintr-o pereche de pantaloni lungi, subţiri, şi un tricou. Erau verzi, şi nu mi s-a părut aşa frig stând în ele. Chiar fusese cald în această zi.
Ajunsesem în bucătărie, condusă de mirosul mâncării. Liliana pregătise o supă de pui şi la felul doi cărniţă prăjită cu salată. Îmi ghiorăiau maţele, aşa că am acceptat deliciul fără protest. Ajunsese acasă şi domnul Mihai.
- Te-ai instalat?
Acum avea acelaşi ton oarecum distant. Bine că nu mai zâmbea ca un dobitoc. Mă deranja oricum prea tare.
- Da.
Am răspuns scurt. Nu aveam chef de discuţii.
Masa avea în jurul ei patru scaune , era rotundă aşa că nu se punea problema de cine să stea în capul mesei.
- Şi cum ţi se pare aici?
Mă tot antrena la vorbe şi eu chiar nu doream asta acum.
- E ok.
O replică seacă.
Liliana a început să dea din gură, probabil pentru a salva momentul jenant. Am tăcut şi am lăsat-o să pălăvrăgească cât a vrut. Nici nu mă interesa ce zicea. Probabil că a observat asta şi prea iubitul meu tată.
- Te simţi bine?
Ha? Aproape că am bufnit în râs.
- Mi-e somn.
Nu minţisem.
Liliana mi-a zâmbit.
- Oh, înţelegem. Şi eu te băteam la cap cu atâtea. O să mai vorbim mâine!
Şi pentru ce dracu atâta entuziasm?
Nu a mai adus nimeni niciun subiect bun de conversaţie. Într-un final, după ce am fost plină, m-am ridicat de la masă şi am vrut să plec.
- Noapte bună Ela.
Mi-a zis tati iar eu am dat din cap.
- Vise plăcute.
A adăugat proasta de noua lui soţie. „ Da, desigur. O să îmi imaginez că îţi tai capul”. Am spus asta doar pentru mine şi contşiinţa mea, şi am fugit în cameră.
Odată ce m-am pus în pat, am adormit.

Şi nu îmi amintesc dacă am visat ceva . Patul fusese atât de moale şi cearceafurile mirosiseră atât de bine. . . Că nici nu îmi dădusem seama cine le pregătise pentru mine.

[Yaku-chin]

Hey!
Ma bucur ca ai ajuns in sfarsit cu acest capitol. De n-ar fi fost scoala asta atat de stresanta sunt sigura ca ai fi scris ami mult si eu as afi aflat mai multe despre Ela, dar nah, soarta, sauv iata, sau toti:))sunt impotriva mea:o3
Oricum a fost un capitol super fain, eu cred ca nu e chiar asa de rea Liliana aia, adica nah, macar incearca sa fie draguta, nu? chiar daca se preface, macar incearca:D
Oricum sunt curioasa ce o sa se intampla in viata Elei, un nou oras, un nou liceu, noi colegi...:-? Prieteni ceva?Hmn?
Nu stiu ce ne pregatesti si vreau sa aflu cat de curand:D
Succes la scris si sa vi repede cu urmatorul capitol.

Bye Bye, kissu si hugz:X:*

[Elusive wolf]

Uau , ce capitol . Mi se pare ca Ela va duce o viata destul de interesanta de acum in colo . Ce coincidenta ca pe tatal ei sa il cheme Mihai ( daca am inteles bine ) , culmea ca tatal ei seamana destul de mult cu tatal meu , si-l mai cheama si la fel :)) .
Oricum , capitolul a fost extrem de bun , ai descris foarte bine cum s-a simtit Mirabela in compania tatalui sau si a Lilianei . Sincer nici mie nu mi se pare o tipa rea , dar ii inteleg situatia ... Stiu cum se simte si ai descris extrem de bine ^__^ . Poate ca pe parcurs se vor intelege din ce in ce mai bine , sau din potriva deloc .
Sunt curioasa sa vad cum se va intelege cu noii colegi si daca va avea dificultati in as face prieteni , sper ca nu . E bine ca tine legatura cu Aura , sper ca legatura ei cu Ela sa nu se piarda .
Okay , pai abia astept urmatorul capitol . Poate mai apare si Dani in peisaj curand , cine stie : D .
Hugs :x

[Neith]

Cât am aştept acest capitol .
M-am întristat când am auzit că a plecat fără a vorbi cu Dani . Speram că cei doi vor vorbi şi se va schimba ceva , poate chiar nu mai pleca Mira . Dar nu a fost să fie aşa, mi-ar fi plăcut să văd o discuţie între cei doi .
Cred ca Ela este puţin cam dură cu mama sa vitregă , poate că nu aşa rea cum crede ea . Deşi are multe motive să o facă asta .
Mă întreb ce face împotriva acesteia , fiindcă este pornită împotriva ei ...

De abia aştept următorul capitol !

[Teh]

Bună :X Mulţumesc enorrrm <3 de comentarii aprecieri şi tot restul. Mă ucur că aţi continuat să citiţi ... ahh cred că v-aţi săturat voi de câte ori v-am mulţumit but :)) merci again <3
Hmm, am venit cu 23 dar nu mi-a ieÅŸit aÅŸa de bine, sau mie aÅŸa mi se pare...

Lectură plăcută!

[center]Capitolul Douăzeci şi Trei[/center]

Primele zile au trecut destul de repede. Am vrut să îmi mai schimb câteva lucruri în dormitor şi să mai adaug altele, pentru a-mi pune amprenta. Nu am recunoscut că îmi plăcea într-adevăr camera, pentru că asta ar fi însemnat să cedez în faţa Lilianei.
Iar acest lucru nu avea să se întâmple atâta vreme cât mai gândeam. Nu urma să mă învingă ea, nici într-o mie de ani. De fapt, nici nu părea să încerce. Îmi zâmbea într-una şi se comporta cu mine destul de dulce. Deşi eu nu o făceam, o tratam cu dispreţ şi îi răspundeam urât de fiecare dată. Juca teatru. Nu avea cum să fie atât de drăguţă cu copilul altei femei şi al soţului ei actual.
Am aflat întâmplător, cum îi mergea gura într-una, că ea şi tata se căsătoriseră pe cale legală. Mă aşteptasem la acest lucru. Nu a menţionat nimic de niciun copil şi nici eu nu am întrebat. Nu aveam chef să aflu, dacă vroia să ştiu ceva, îmi zicea. Şi plus că de abia vroiam să o ascult. Ea era casnică, tata avea un salariu foarte mare aşa că îi permitea să stea acasă. Nu că m-ar fi deranjat, şi mama făcuse acelaşi lucru – pentru a mă creşte pe mine şi fratele meu. Ştiam că nu îi plăcea să stea toată ziua, şi asta s-a remediat când a rămas singură şi părăsită de părintele meu. Atunci începuse să lucreze şi era fericită.
Dacă îmi aminteam eu bine, niciodată nu plânsese pentru că fusese abandonată. Nu în faţa mea. Şi mereu îmi spunea cuvinte încurajatoare. O iubeam enorm. Astfel, cum puteam eu să arăt afecţiune pentru această intrusă? Asta era. Nu o doream , nu o respectam şi nu aveam pic de sentimente bune faţă de ea. Nu trebuia; altfel îmi trădam eu propria mamă.
Şi totuşi, câtă vreme am mers la cumpărături şi cât mi-a arătat oraşul, m-am distrat. Nu ştiu cum s-a întâmplat acest lucru dar avea gusturi bune şi nu era o încuiată. Pentru mai multe momente nu am mai luat în seamă cine era cu adevărat. Când ajungeam acasă, totul se schimba. Îmi aminteam iar de ce mă aflu acolo şi cine era ea cu adevărat.
Am vorbit o grămadă de timp la telefon cu toţi prietenii mei, în special Aura. De câteva ori cu Cristi şi cu Ana ( aici nu am avut de ales ) şi bineînţeles cu mama. Îmi achiziţionasem nişte haine noi şi îmi cumpărasem uniforma. Nu aveam voie să mergem îmbrăcaţi aşa cum vroiam în liceul meu, pentru că ţineau mult la imagine. Am aflat ulterior că era doar un aspect, în rest era o harababură totală în liceu.
Distracţie, aşa cum o numeau mulţi. Aceste informaţii mi-au fost aduse de Iulia, vecina mea. Ea era în primul an de liceu, şi mergeam în acelaşi loc. Mai avea un frate, Georgian . Însă acesta era la facultate şi nu prea îl vedeam. Revenind la Iulia, era o fată de înălţime medie, slăbuţă, cu părul scurt vopsit roşcat şi nişte ochi verzi închişi foarte drăguţi. Era genul de persoană care adora bârfa, aşa că îmi spusese tot felul de lucruri despre orice şi oricine. Eu am evitat să îi vorbesc prea multe, cum avea o gură foarte mare. Dar s-a dovedit a fi foarte de gaşcă atunci când veneam de la magazin şi mi s-a rupt o pungă nenorocită. A venit imediat să mă ajute cu un zâmbet larg şi spunându-mi că şi ei i se mai întâmplă.
Per ansamblu, acest cartier era destul de ok. Majoritatea persoanelor pe această stradă locuiau la casă, dar dacă mergeai prin împrejurimi ai fi găsit o mulţime de blocuri. Cred că îmi era dor de apartamentul din fostul meu oraş. Însă trecusem eu şi peste acest lucru. Mai ales că nu îl văzusem prea des pe tata în ultimele zile. Fusese ocupat; iar eu chiar nu aveam chef să îi văd mutra.

Aşa de repede a sosit şi ziua de luni când a trebuit să mă trezesc la ora şapte, foarte enervant. Mă obişnuisem deja să dorm mai mult. Însă chiar atunci când am vrut să îmi bag capul sub cearceaf, cineva a bătut la uşă şi a intrat.
- Mirabela, micul dejun e gata imediat. Să te scoli, bine?
A dracului de treabă. Am deschis ochii şi m-am uitat la ea, încă somnoroasă.
- Vreau să dorm.
Am zis cu jumătate de gură şi m-am aruncat înapoi în pernă. Blonda s-a apropiat de mine şi chiar înainte să realizez m-a sărutat pe frunte. Am deschis pleaopele instantaneu.
- Te aştept la bucătărie.
Ce fusese asta?
Mi-a trebuit ceva timp să analizez toată această întâmplare. Avea o faţă atât de „ dulce” şi binevoitoare când făcuse acest gest. De ce? Nu o puteam înţelege pe această femeie. Mereu se purta atât de bine cu mine iar eu o tratam ca dracu. Mă enerva. De ce făcea aşa? Eu vroiam doar să mă lupt cu ea şi să îi arăt care este locul ei. Nu era amuzant dacă nu depunea nici măcar cea mai mică rezistenţă.
Indignată, m-am ridicat din pat şi am făcut un duş rapid. Mi-am aruncat privirea pe fereastră şi am văzut că era o dimineaţă ok, nu prea răcoroasă. Vremea era clar mai caldă aici decât era în oraşul în care locuisem anterior.
Mi-am tras pe mine fusta neagră ce nu era nici foarte lungă dar nici scurtă (nu ajungea până la genunchi ), cămaşa albă, prostia de cravată albastră şi sacoul de aceaşi culoare ca şi fusta, apoi m-am privit în oglindă
Nu arăta rău deloc, mai ales că aveam impresia că îmi mai crescuseră puţin sânii. Părul mi-l lăsasem desprins şi desigur că nu renunţasem la pierce.
Deşi tata făcuse o grămadă de crize pe tema aceasta, Liliana nu îmi comentase nimic. Atât îi trebuia; eu aveam nevoie de asta ca să ripostez. Doar să îndrăznească.
Şosetele albe se potriveau cu restul ţinutei şi eu am decis să mă încalţ cu o pereche de adidaşi . Mda, ţinuta mea cu încălţăminte sport ? De fapt erau un model numai potrivit pentru ceea ce purtam eu, mai ales că eru albi cu albastru. Şi nu mă deranja dacă toţi mă credeau o ciudată.
După ce am mâncat, am decis să fug spre noua mea şcoală.
- Pa!
Am strigat veselă.
- Pa-pa!
Mi-a răspuns blonda cu un zâmbet larg pe buze. Am decis să îl ignor şi am ieşit în fugă. Era destul de târziu, dar am ajuns la timp la destinaţie. Am mers la cancelarie şi am observat-o pe doamna directoare. O cunoscusem zilele trecute când venisem cu tata. Să zicem că a fost uşor să fiu transferată aici, pentru că eram un copil bogat în situaţia asta. Ştiu că suna ca dracu dar asta mă făcea unul din snobi. Nu avusesem asta în celălalt liceu şi nici nu îmi doream. Mă doare direct în fund de banii lui taică-meu; dar, conducerii acestei şcoli îi pasă.
- Mirabela! Bună, o să te conduc la noua ta clasă!
Ce veselie. Ura! Era o femeie de vreo patruzeci şi cinci de ani, brunetă cu părul lung. Purta ochelari. Nimic interesant, mai ales că era şi cam grasă. Oh, scuzele mele . Sau nu .
- Ah, bună dimineaţa. Nu este nevoie doamnă, ştiu unde e clasa.
Am zâmbit şi am dat să plec dar am fost anunţată că voi merge odată cu profesorul ce avea acum oră la clasa a zecea E ( filologie ) . Nu am protestat.
Aveam franceză, după câte se pare. Un bărbat cu mustaţă, înalt, în costum. În fine, nu ţi-ai fi imaginat că predă franceză ci mai degrabă teroare.
- Bună dimineaţa!
A strigat profu’ iar eu l-am urmat . Fruntea sus, stând dreaptă, mers graţios, atitudine arogantă. Desigur că aveam nevoie de ele în acest moment. Am privit spre noii mei colegi. Şi fete şi băieţi, interesant.
- Ia un loc acolo.
M-a anunţat plictisit arătându-mi cu degetul spre o bancă din spatele clasei. Penultima. Şi oh, minunat! Aveam un coleg băiat. M-am aşezat fără prea multă bătaie de cap şi mi-am scos un caiet. Ştiam ce orar aveam azi şi îmi luasem şi manualele.
Un cretin şi proful acesta căci nici măcar nu mă pusese să mă prezint, iar cât despre oră - extrem de plictisitoare. Mai mult ne vorbise despre Franţa, şi toţi ceilalţi dormeau. Eu m-am uitat pe fereastră, pe deasupra capului colegului meu de bancă. Cred că era în lumea viselor.
M-am simţit bine când a sunat prostia aia de sonerie ce anunţa pauza. Ne-a dat o temă de tot căcatul şi s-a tirat din clasă. Şi atunci , zbang. Toată lumea pe mine.
Mi-am dat ochii peste cap şi m-am ridicat din bancă. Am zâmbit fermecător.
- Eu sunt Andrei Mirabela. Îmi puteţi spune Ela.
- Uau ! Ce nume drăguţ.
A adăugat una din fete. Înaltă, bine făcută dacă m-ai întreba pe mine, roşcată.. Nimic special. Avea tonul ironic.
- Desigur.
Am răspuns indiferentă şi m-am pregătit să ies din clasă, nu aveam chef de idioţii ăştia. Prima zi şi deja mă enervau. Atunci când am vrut să ies cineva a intrat pe uşă şi ne-am ciocnit.
- Ce dracu!
A scos acesta destul de tare , aproape ţipat iar eu m-am încruntat. Era clar mai înalt decât mine . Nu era genul plin de muşchi, avea faţa albă, părul tuns scurt şi blond. Ochii săi erau verzi.
- Vezi pe unde mergi.
Am zis îngâmfată şi am fost pregătită să ies. Când m-au auzit vorbind , ceilalţi deja făcuseră feţe gen : care-i problema ei? Nu ştie cine e ăsta?
Ah, probabil asta însemna că nu trebuia să îl înfrunt? Da, sigur.
- Tu ar trebui să faci asta. Ai intrat în mine.
Vocea lui era la fel de ridicată şi părea nervos, cu sprâncenele încruntate. Dar şi eu eram la fel. Am început să râd.
- Dacă tu ai o problemă şi nu vrei s-o recunoşti, asta nu-i treaba mea tipule. Acum, dă-te din calea mea.
Asta l-a făcut să chicotească.
- Nu vreau.
Ei bine, cum doreÅŸti.
M-am năpustit asupra lui şi i-am tras un genunchi între picioare . De-ajuns cât să îi distrag atenţia şi să plec din sală.
Ce idiot. Prima mea zi aici şi deja mă plictisisem de moarte. Sau asta am crezut până ce am zărit holul. Vai, fosta mea şcoală era zero pe lângă asta.
Harababură totală.
Toată lumea fugea sau ţipa, sau vorbea. Orice dar numai linişte nu era. Profesorii zburau printre elevi de parcă era ceva obişnuit gălăgia asta. Îmi plăcea aici. M-am apropiat de o fereastră, aveam clasa la etajul doi. Afară se înnorase, iar eu chiar sperasem să fie cald toată ziua.
Înainte să îmi dau seama, în spatele meu a apărut cineva. Când m-am întors, l-am zărit pe băiatul dinainte.
Mi-am dat ochii peste cap şi am vrut să plec din calea lui. Însă, acesta m-a prins de braţ şi m-a tras spre el.
- Dă-mi drumul , dobitocule!
M-am răstit la acesta nervoasă. Destul cât să îi provoc râsul. Şi-a apropiat chipul de al meu şi m-a sărutat. Oh, de parcă nu era de-ajuns că îmi atingea gura, şi-a introdus şi limba pentru a o atinge pe a mea. Şi a continuat acest sărut, dar eu nu am stat cuminte de parcă nimic nu se întâmpla. L-am muşcat de limbă până ce mi-a dat drumul. L-am împins.
- Acum că ţi-ai satisfăcut nevoile animalice, dispari.
Am plecat de acolo şi nu i-am mai arătat nicio urmă de disperare. Deşi eram furioasă de muream, nu trebuia să îi dau de înţeles acest lucru. Am văzut-o pe Iulia ce a venit la mine şi m-a îmbrăţişat.
- Ce-a fost aia?
Mi-a ÅŸoptit repede.
- Aa, pupicul ăla? E de bun venit mă.
Am chicotit şi aceasta m-a privit suspicioasă.
- Ciudat!
Am dat din umeri.
- De ce?
Mi-a aruncat o privire sceptică.
- Tipul ăla e genul care se comportă ca un nenorocit cu fiecare fată. Nimeni nu îl vrea aproape.
A fost strigată de una din colegele ei.
- Of, tre’ să plec. Ne mai vedem. Paaa!
A fugit iar eu m-am conformat doar cu un gest, să îi fac cu mâna. M-am îndreptat înapoi în clasa mea. S-a făcut brusc linişte când am intrat, după aceasta ceilalţi au început iar să bârfească. Eu m-am dus înapoi în scaunul meu.
- Eu sunt Åžtefan, tu?
Uau, se pare că băiatul ce stătea lângă mine chiar putea vorbi! Asta da ceva extraordinar.
Eram prea furioasă pentru acest lucru, dar m-am abţinut şi am încercat să fiu sociabilă.
- Ela.
Ce altceva puteam să răspund?
Să îi analizăm trăsăturile. Părul îl avea şaten închis, ochii negri, destul de drăguţ. Dar ziceai că nu are chef de viaţă.
- De unde vii?
Chiar avea chef de conversaţii? I-am dat numele oraşului şi acesta a zâmbit.
- Se pare că de abia ai sosit şi ai ieşit în evidenţă.
L-am privit suspicioasă, pentru că zâmbetul lui era ciudat.
- Ce vrei să zici?
Mi-a făcut semn spre uşă .
Nu se poate. Da, acesta a fost primul meu gând. Trei băieţi, doar unul îl cunoşteam. Adică, ştiam cine este. Atât de aiurea. Cum se putea aşa ceva? Ceilalţi doi erau două pachete de muşchi, de înălţime medie. Iar cel din mijloc, un prinţ blond cu ochii albaştrii. Mă ţintuise cu privirea şi s-a apropiat de mine.
- Căcat!
Am zis printre dinţi înainte să ajungă. M-am ridicat în picioare.
- Mirabela, ia te uită.
Ce aiurea era ziua aceasta!
- Bună Will.
Am zis pe cel mai plictisit ton posibil. Acesta m-a luat de mână şi a încercat să mă tragă spre el. Oh da, şi el vroia să mă pupe?
Nu a mai avut timp pentru că tipul care deja îndeplinise ritualul, l-a oprit. L-a luat de guler şi l-a făcut să se depărteze. Aveau aceaşi înălţime, amândoi erau blonzi. Of , frate!
- Care-i problema ta , Mircea?
L-a asaltat William nervos. Celălalt a zâmbit superior.
- E a mea Willy dragă.
Asta punea capac , ce se întâmpla aici? Eu nu eram a nimănui! Exact când am vrut să ripostez şi să îi trimit în dracu pe amândoi, profesoara de psihologie a intrat .
- Senzaţional.
A şuşotit Ştefan când gălăgia se terminase.
- Şi ăsta e doar începutul.
Am răspuns eu veselă ascunzându-mi stresul. Asta era una dintre cele mai încărcate zile posibile.
Cum de mi se întâmpla mie aşa ceva?
Oh, Aura, sper că tu duci o zi mai liniştită decât a mea!

[Neith]

Mi-a plăcut enorm de mult capitolul acesta . Săraca Ela !

Avem un nou personaj şi nu ştiu de ce îmi place de el , parea a fi foarte interesant şi direct . Adică nu i-a trebuit mai mult de 10 minute pentru o săruta şi cine ştie ce se mai poate întâmpla între cei doi . Orice este posibil !
Totuşi tocmai cu Will să se întâlnească ? Nu mă aşteptam la asta , chiar am rămas surprinsă când am vazut că era el . Mă întreb dacă este o coincidenţă că s-au revăzut sau dacă a planuit asta blondul .

Aveau aceaşi înălţime, amândoi erau blonzi. Of , frate!

O să iasă scântei mai ales că sunt amândoi blonzi:)) . Îmi place numele noului personaj , Mircea :X . ce frumos sună.
M-ai lăsat în suspans total ! O să îmi imaginez tot felul de lucruri între Ela şi Mircea. Deşi încă mai ţin la Dani .
Ca de obicei , aştept nerăbdatoare următorul capitol !

[Elusive wolf]

Uuuuau o//o . Nu mai am cuvinte , ce capitol . Cat de tare , deja a ajuns si este in centrul atentiei . Saraca Ela , sa dea de Will acolo , culmea ghinionului . Chiar nu m-am gandit la el cand ai inceput sa il descrii . Uh , si noul personaj , deasemenea foarte interesant .
Mircea imi aduce aminte de proful de psihologie , din cauza numelui : )) . Oricum , mi se pare extrem de hotarat . Sunt amandoi blonzi , asta da chestie tare .
Sincer mai mult imi place de Mircea , imi plac ochii verzi , deci , abia astept sa vad ce se va intampla intre el si Ela , cum va decurge relatia lor . Sunt foarte curioasa . Si Stefan e dragalas , asa cum e el ;)) .
Astept nextul cu sufletul la gura ! Hugs ! :x

[Yaku-chin]

Hello :D

Wow. deci colac peste pupaza Will e acolo :)) Dmn! cat de tare, deci serios esti belea rau de tot iuby:))Serios:))
Doamne! Plus ca mai pusese si ochii pe ea un alt tip, tot blond:))Superb! Sezational:))
Sincer? Are o viata grea fata asta, sunt extrem de curioasa sa aflu cum o sa se termine acest fic desi nu as vrea sa se termine:))
Oricum, e super.
Si totusi, revenind, la mama ei vitrega, nu crd ca e asa rea. Adik, nu stiu. Nu pare atat de rea, nu? Nu ar avea motive sa fie rea cu Ela.
Sper sa vi repede cu nexul. pls:D

Kissu si hugz:X