Viitorul din trecut [+16]

[Sushiiushii]

Tra-la-la-la XD I am back =]
Imi cer scuze pentru intarziere, insa imi e greu sa ma impart in 4 [Scoala, parinti, fan ficuri, si mai ales AMV-uri :D]

Anyway XD

Minnie Mouse Yai..mersi pentru comentariu dear, si arta e una dintre pasiunile mele :D. Multumesc ca mi-am spus de greseli si o sa incerc sa le evit. Sper sa-ti placa nexu` <3

D@n@ Mersi si ti de comentariu. Nu consider un talent, si mai degraba o pasiune. Imi pare rau de intarziere =[


Stiu ca capitolul asta e cam sec ...insa am cam dus lipsa de timp si de idei, but I hope u like it, so astept rosi si castraveti XD [poate si niste ciocolata :-" ]

----------------
Capitolul 5







Ma simteam ciudat, diferit, in toate modurile posibile si imposibile, insa numai normal nu. Incepusem sa strig ca un nebun dupa un anume lucru, dupa o pala de lumina ce se vedea in ceata, sau poate dupa ceva, dar nu puteam sa-mi dau seama ce este acel lucru. Ma simteam straniu, si simteam cum frigul incearca sa puna stapanire pe mine. Clipeam des, ca si cum asi fii avut ceva in ochii, ceva ce nu ma lasa sa vad mai departe de aceea ceata. Strigam, insa nu eram constient de ce spuneam, de ce faceam, de nimic. Iar apoi a inceput sa prinda o forma, incepea sa semene cu un nor, ba nu, e mai degraba o lebada, sau e...


-Trezirea! Si de indata ce am deschis ochii, am simtit cum o palma face contact cu obrazul meu drept, mi-am indreptat priviea spre persoana care a facut asta, si l-am vazut piciul care il intalnisem azi. Simteam ca explodam, ma calca in picioare la fecare fapta, minut, secunda, moment, ma dispera. L-am vazut cum se intoarce sa plece, fara nici macar sa-si ceara scuze, iar eu eram mai mult decat furios acum. L-am prins de mana stanga si l-am tras in pat, altfel el se prabusise pe cearceafurile moi, incepand sa se zbata in speranta ca o sa poata scapa, insa spre cosmarul lui eu nu terminasem cu el, chiar deloc. M-am ridicat rapid, si m-am pus deasupra lui, ducandu-i mainile la ceafa, facand din trupul meu o inchisoare umana pentru el. Renuntase a se zbatea, afland pe pielea lui cine e mai puternic, acum statea si se uita la mine, iar furia i se citea pe fata.

- Pot sa stiu si eu ce dracu` ai de ma trezesti in halu asta?
- Pot sa stiu si eu ce puii mei ai reactionat asa?
- Nu mi-ai raspuns la intrebare!
- Cu atat mai putin, nici tu! Deja ma calcase pe nervi pentru a mia oara, si pentru a mia una oara eu incercam sa ma calmez.Vrei sa te joci cu mine? Atunci hai sa ne jucam de-a soarecele si pisica!
- Zbori de pe mine! Eu sa zbor ?
- Stii..ai cam mult tupeu pentru un pusti de 16 ani.
- Am 15 ani, te deranjeaza ?
- Ohh, doar 15 ani, sarmanu` de tine. Am ridicat o spranciana, si m-am uitat pret de cateva secunde la el, aveam planul perfect sa-l invat minte. Nu se citea nici o reactie de pe fata lui, iar eu vroiam sa-i ofer una.Am inceput sa-mi indrept capul spre fata lui, incet, dar sigur de faptele mele.
- Hei! Ce dacu` vrei sa faci! Incepand din nou sa se zbata, nu eram surprins. Stiam prea bine ca e un efort inutil, insa putina distractie nu strica. Termina! Dar nu, pe mine ma facea sa-mi doresc si mai mult, si mai tare, ahh ce placere! Am continuat sa-mi indrept fata spre el, incet cu viteza melcului, dar stiam prea bine ca e cel mai sigur si mai dureros asa. Timpul trecea, el continua sa se zbata fara nici un rezultat pozitiv pentru el, in timp ce eu imi continuam jocul. Am ajuns in dreptul buzelor adolescentului, am inceput sa-i ling buza de jos fara nici o remuscare, chiar nici una. Puteam sa-i simt cum trupul lui tremura sub mine, si Doamne, ce placere pe mine. Mi-am oprit putin din jocul meu, si mi-am indreptat atentia spre gatul lui, la inceput,cu atingeri blande am inceput sa-i sarut gatul, dar de la un moment dat simteam ca ma plictiseam. Am inceput sa-i trasez cu limba gatul, in speranta ca plictiseala mea va trece. Si a trecut, l-am muscat cu pare pofta, ca si cand as fi un vampir, ce tocmai isi intalnea prima prada, si nu reusea sa se stapaneasca. Dar acele fiinte sunt doar niste simple mituri, legende, imaginatia noastra, in timp ce eu era real.

Mi-am ridicat de pe el, insa nu inainte de ai observa privirea. Era surprins, dezamagit, cred ca ii venea sa vomita.



- Daca vrei sa vomiti, te rog macar sa ,,zbori" de la mine din camera.
- Pe naiba! Si eu care vroiam sa iti fac un bine, si sa te anunt ca o sa servim cina peste jumate de ora. Dar tu este cu totul si cu totul degustator. Mi-a si trecut pofta de mancare din cauza ta! Am inceput sa rad zgomtos, in timp ce el se grabea sa paraseasca camera. Inainte de a tranti usa, am putut observa ca obraji lui se cam inrosisera. Deci pana la urma nu suntem soarcele si pisica, si mai degraba lupul si mielul. Ahh..si ce miel delicios am prins. Ce caraghios sunt. M-am uitat la ceasul ce se odihnea pe noptiera, si am observat ca arata ora 19:39. M-am indreptat agale spre baie unde am facut un dus racoritor si placut. Ciudat e ca nu m-am gandit prea mult ce reprezenta acel vis, ma rog, acel mister din visul meu. Am renuntat la a ma concentra de ce norii sunt albi, si nu verzi, si am parasit camera,insa nu inainte de a ma imbraca cu un tricou gri, pe care scria mare : ,,Be stupid!" , si o pereche de pantaloni de trening negri de la Nike. Vroiam sa ma simt confortabil.


Ajuns la masa am putut observa ca sunt puse doar 3 farfurii, dintre care doua erau deja pline cu mancare. M-am indreptat spre cea libera, care se parea a fii exact langa Shu. Ma cam apucase rasul cand vazusem ca isi upluse farfuria de mancare, manacand cu mare pofta. Roscovana mea era acum imbracata si ea intr-un trening negru cu rosu, arata foarte bine. Puteam sa observ cu mare usurinta formele ei, delicioase. Hmm..ma intreb daca e comestibila. Mi-am pus si eu putin piept de pui si putina salata. Nu aveam mare pofta de mancare, insa nu m-am putut abtine sa nu rad de vecinul meu care cred ca manca si farfuria.


- Parca ziceai ca ti-a trecut pofta de mancare, sau nu am auzit eu bine?
- Ha ha ha..ma bucur ca recunosti ca esti batran. Si a scos limba la mine, la fel ca un copil de 5 ani
- Iar tu un copil.





* * *


Timpul trecea ai naibii de greu, nu stiu dar cred ca cineva ar trebui sa mearga sa verifice daca mai functioneaza chestia cu secundele si cu minutele, pentru ca eu nu vad nici o diferenta, chiar nici una. Acum ma aflam pe holul copilariei mele, locul unde am dat libertate viselor mele, unde am deschis inimile celor care ma inconjurau, locul unde am visat, daruit, suferit, locul unde am varsat prima si ultima lacrima, si mai ales ...unde am iubit. Imi este aproape imposibil sa pronunt acest cuvant, parca ar fugi de mine la fiecare pas, lasanadu-ma pe mine singur-singurel strigand inutil dupa ajutor. Dar cine indrasneste sa sara sa ma ajute? Cine e atat de nebun incat sa-si deschida inima in fata mea? Cine? Ei bine din pacate raspunsul acesta il stiam prea bine, mult prea bine, si anume: nimeni! Asta imi e viata si trebuie sa ma multumesc cu ea asa cum e, alta varianta nu am. Totusi imi aduc aminte cum am spus primul ,,Te iubesc!", cu ce pasiune o priveam, de si stiam prea bine ce fiinta ,,murda" era.


Parca era ieri:

*FlashBack*

Priveam pierdut tavanul parca cautand in zadar cuvintele potrivite sa ma exprim. Dar nu, nu reauseam nimic. Mi-am indreptat privirea spre fiinta din fata mea care ma privea fara a clipi. Ma intrebam fara succes cum facea asta, dar eu deja eram pierdut in ochii ei caprui. Parul ei negru, se intindea ca o cascada pe umeri ei, si Doamne ce zambet avea, era pur si simplu perfecta! Dar perfectiunea creeaza imperfectiunea, si cine a spus asta stie prea bine ce inseamna. Dar totusi, ce inger ne-ai trimis pe Pamant Doamne? Noua muritorilor, cei ce patam fiecare lucru pur, cu mainile noastre pline de sangele pacatului. Ce inima mare...

- Ry? Te simti bine? Nu, chiar deloc, simt cum pamantul fuge de sub picioarele mele fragile, cum plamani mei cer cu lacomie mai mult oxigen, cum inima se transforma intr-o bomba atomica, cum pana si numele meu il uitasem. Simteam cum obraji mei se incalzeau, si asta inseamna roseata, ma simteam ca un papa-lapte care acum nu poate sa lege nici doua cuvinte, sa nu mai vorbim de o propozitie. Complect inutil.
- E-eu...s-sunt..b-bi-bine...cred.. Ce minciuna gogonata am putut sa spun, nu eram nici cum bine, si ma mai straduiam sa afisez si un zambet. Si din nou..inutil.
- Esti singur? Nu.
- D-da, sigur caaa..sunt b-bine... Am inghitit sec, nu ma prea pricepeam la minciuna, si ce? Am doar 14 ani.
- Atunci...daca esti bine... Ce voce blanda aveam, si ce ochii minunati avea, si ce gura micuta avea, si ce aproape sunt... Sunt sigura ca nu te deranjeaza daca fac asta. Apoi mi-a afisat doar un simplu zambet, lasandu-ma pe mine in eroare. Am simtit cum mana ei face contact cu obraji mei fierbinti, ce atingere catifelata, ce ochii dulci. Simteam cum pe sira spinari urca mii si mii de furnici, iar eu treseream la fiecare secunda, ba chiar nu stiam cum sa reactionez. Stiam doar ca salivam ca un nesimtit, si e degustator. Vedeam cum fata ei devine din ce in ce mai reala, si buzele ei din ce in ce mai senzuale, iar eu un simplu prizonier.Nu am mai rezistat, deloc, asa ca m-am napustit asupra buzelor ei, si asta a fost primul meu sarut, prima mea atingere, prima si ultima dorinta. Eu eram complect inutil, nu stiam nimic, lasandu-ma condus de ea. De indata ce totul se incheiase, mi-am dat seama ca ea zambeste. Dar nu...nu zambea precum un inger dintr-un colt de rai, si mai degraba se abtinea sa nu rada din toti plamani, dar de ce?Apoi am auzit-o
- Am castigat....
- Poftim?... Am ramans masca, statuie, tablou, nu mai intelegeam nimic. Ea disparuse, si ma rog si ce castigase?Stau si privesc in urma ei cum paraseste acest hol, lasandu-ma pe mine incapabil de a face vre-o miscare, doar una.

*End of FlashBack*

Gata? Nu, nu se termina aici, aceasta amintire ma va bantui pe vecie, sunt o simpla victima.Dintr-o data am simtit cum ceva real se loveste de mine, luandu-ma cu forta din lumea mea ireala. Mi-am intors capul precum un robot setat sa faca la nesfarsit aceleasi miscari.

-Auch! Doare! Imi cer scuze domnule. Spunea mult iubita mea secretara, in timp ce-si freca tampla,in incercarea de a atenua durerea. Nu i-am raspuns nimic, si mi-am indreptat privirea spre decolteul ei generos. Nu ma saturam sa o privesc, chiar deloc. Si nu..nu e dragoste, e doar pasiune care ucide, care distruge, dar care ofera placere.Inocenta ei ma facea sa cunosc acel loc numit [b]Rai, in timp ce eu ma scufund tot mai adanc in Iad. Nu era zii in care sa nu gust putin din aroma buzelor sale, nu era zii sa nu ma surprinda cu a ei prostie copilareasca, nu era zi sa nu imi vina sa imi dau palme doar din cauza ei. O cunosteam de doi ani, ani ce au trecut precum vantul. Ce buze dulci, ce clipe amare. M-am asezat si eu la nivelul ei, luandu-i barbia ei micuta in degetele mele . Am vazut cum obraji ei incep a se rosi, cum inocenta ei se revarsa din nou. [/i]

-Imi..cer scuze domnule, vin din camera lui Shu, si am varsat putin vin pe mine...

Cred ca vroia sa spuna: ,,si am varsat un litru de vin pe mine", pentru ca purta doar bluza de trening pe ea, in timp ce tricoul il tinea in mana fiind prea ud pentru ea, si inutil pentru mine.

-Si Shu asta, te-a ajutat sa-ti dai tricoul jos?

-Ah..ehh..

-Stii, eu te-as putea ajuta sa-ti dai pantaloni jos...

-Poftim? Ochii ei i se marisera, era obisnuita sa primeasca din cand in cand cate un sarut mai senzual, insa mai departe nu ajunseseram..inca. M-am napustit asupra ei, sarutandu-i acele buze moi, si explorand fiecare coltisor. Nu am bagat in seama usorul miros de alcool, continuand sa imi fac treaba. Ea incepuse sa se zbata realizand ce vreau sa fac, dar eu aveam o alta forta, in timp ce ea e o mica caprioara ranita, si putin ametita.Scotea sunete infundate, si Doamne ce placeri pe mine. Fiecare sunet scos ma facea sa-mi doresc mai mult, si mai mult, si de ce nu mai mult? Am muscat-o usor de gat, lasand in urma o dunga rosiatica. Stiind ca avea sa strige, i-am acoperit buzele cu un sarut nu tocmai bland, ea tremurand sub mine din doua motive: frica si placere. Dar nu a durat mult, muscandu-ma de limba, facandu-ma pe mine sa ma opresc din acel joc.

-Termina! Iar apoi am simtit o palma. Auzeam cum incerca sa fac rost de aer, simteam cum incearca sa scape de mine, cum se zbate sa nu ma mai vada. Esti un monstru! M-am saturat de tine, am acceptat sa vin cu tine crezand ca poate te vei schimba, dar uite m-am inselat. Nu inteleg cu ce ti-am gresit incat sa ma distrugi, nu inteleg cu ce te-am ranit, nu inteleg...imi e scarba de tine. Maine..maine nu ma vei mai vedea, ma intorc in Japonia. Locul meu nu e aici! O spusese atat de repede incat am uitat sa mai respir. Eram practic tablou, eram uimit de cele intamplate. O auzeam cum incerca sa-si opreasca lacrimile, suspina la fiecare secunda, parca numarand minutele pana la clipa despartirii. Nu aveam curajul sa rostesc un cuvant, o priveam pierdut, parca sufletul ma parasise, lasand in urma doar acel corp inutil.



Am ramans acolo pana cand am vazut-o pe ea. Incerca sa isi scoata geamantanul, si sa fuga. Eu o priveam precum un robot, nu aveam nici un sentiment, eram pur si simplu lipsit de orice traire. Vedeam pe fata ei ca ii venea sa vomite,dar uite nu sunt un doctor...sunt un simplu muritor inutil. Sa strig dupa ea? De ce? Sa privesc din nou acei ochii care ma scufundam mereu, sa privesc acele diamante ce slipesc in fiecare secunda, sa privesc cum sunt ignorat. Nu..cel putin nu acum.

-Ridicate idotule! Si din nou am primit o palma...ce dracu`! E cumva ziua palmelor si eu nu stiam. De cand m-am trezit am primit numai lovituri, si la naiba, deja sunt satul! O lasi sa plece asa?

Eram al naibii de nervos, "curcubeul" asta deja se credea rege. Fara sa-mi dau seama, i-am tras un pumn in fata, fapt ce m-a calmat.

-Stii ceva? De cand te-am intalnit, ti-ai bagat nasul peste tot. Tu nu ai nici un drept asupra mea, nu detii nici una din actiunile mele, si mai ales nu e treaba mea ce fac eu. Esti un simplu pusti care a aparut din norisori roz, si iti mai repet inca o data:nu imi regret nici o secunda din viata mea! Si ea nu e nici prima si nici ultima tarfa care trece prin patul meu, asa ca fa bine si tineti pliscu la ma-ta dupa fusta!

M-am uitat la el, credeam ca o sa explodeze de nervi.Sangele i se prelungea pe fata, si asta insemna ca durea.
-Cred ca nu stii doua lucruri: unu, eu nu mi-am cunoscut mama. Doi, esti un mare idiot! Ahh.. La dracu`! Durea, nu doar fizic, cat si moral. Off Doamne, ce viata de cacat mai am...


------

Toate bune si frumoase... astept parerea dumitale ^.^
SeeYa~

[Minnie]

heya! ^^

uuu... in sfarsit nextu' :> a durat ceva, dar nah te inteleg perfect avand in vedere ca si eu sunt ingropata in teme pana in gat...
lasand viata mea plictisitoare la o parte :]], ai avut un capitol luu~uung fata de celelalte si asta e foarte bine, plus estetica imi place, la partea modurilor de expunere stai foarte bine, in special la descriere (cred ca te-am innebunit cu asta:]]) relatezi excelent sentimentele, trairile personajului:> si chiar acele momente mai... sa zicem "tensionate" , dialogul este bine plasat iar actiunea nu este deloc grabita :D; ai avut doar cateva greselute de tastare, fii mai atenta cand recitesti:
fecare - fiecare
spranciana - spranceana
tu este - esti
indrasneste - indrazneste
reauseam - reuseam
Ridicate - ridica-te
tineti pliscu - tine-ti

si mai ales nu e treaba mea ce fac eu

- cred ca era treaba ta :-?

altceva... voiam sa lamuresc o chestie, m-a cam indus in eroare momentul cand Shu l-a trezit pe Ryuzaki (cred ca pot sa ii spun Ryu;;) e mai simplu), ficul are tente de yaoi, nu ma intelege gresit doar ca nu sunt adepta acestui gen ^^" si nu am vazut sa fii mentionat ceva de asta.. sper sa ma lamuresti curand :D.. in rest Carter misterios ca intotdeauna, hmm sa inteleg ca secretara lui il iubeste sau care e treaba :-?, sper totusi sa nu plece si sa o opreasca, dar ce ii mai place sa se joace cu sentimentele fetei [-(

anyway... astept urmatorul capitol, succes in continuare (inclusiv cu scl si AMV-urile^^)
kissuuu&byeee >:D<

[Sushiiushii]

Stiu ca sunt cea mai "punctuala" persona, asa ca din bunate va fac cadou nexu :D.
Vai mersi dear Minnie, ms ca ptr faptul ca sosesti pe aici, si imi pare rau de greseli, sper ca in capitolul asta sa gasiti ce va doriti, si sa nu fie bored :D. M-am straduit sa ma tin de el:p..de si programul meu e fuuulllll DX. Anyway, sper sa va placa, Astept pareri :D





Capitolul 6







Tic-Tic-Tac-Tic-Tac si din nou Tic-Tic-Tac-Tic-Tac, si din nou ascult sunetul asta, si din nou ma pierd in ecoul lui. De ce nu vrea sa taca odata? E chiar atat de greu? De ce continua sa imi spuna in continuu ca am m-ai imbatranit cu o secunda, cu un minut, un an, o eternitate? De ce?

Ma uit pierdut la focul ce arde in semineu, privind procedeul de transformare a lemnului:obiect solid, in simpla cenusa. Gandurile imi zboara undeva departe, intr-o lume fantastica, o lume plina de mister. Imi imaginez o pasare eterna, inconjurata continuu de flacara focului, pasare ce nu cunoaste raceala eterna, ÅŸi anume:Pasarea Phoenix. Ma gandesc ca un savant care tocmai a descoperit o noua lege a fizicii, pierdut undeva pe un alt taram, in catarea unei explicatii care sa ajute intregul univers. Dar de ce? De ce cauta sa imbunatateasca lumea, de ce lucreaza zi si noapte, minute in sir, ore, ba chiar ani, iar mai apoi sunt considerati mult prea nebunii ca sa mai poata fi lasati sa de-a ochii cu lumea, mult prea inutili pentru a mai fi lasati sa isi termine treaba, mult prea uzati pentru a m-ai se numi om. E practic o bataie de joc, dar eu tot nu am inteles care este rezultatul? Ignoranta? Hmm..poate.

Au trecut doar doua ore de la aceea plecare brusca. Putin, insa pentru mine a fost o eternitate. Continuam sa ma gandesc cine a scris legile naturii, cine a fost omul care mi-a distrus mie viata, cel care m-facut sa cred ca dusmanul meu cel mai mare este nimeni altul decat: timpul. Dar ce vina are el? De unde stia el ca poate peste vreo patru mii de ani se va ivi unul ca mine, un nebun care considera timpul cel mai mare dusman. E numai vina mea, pentru ca eu mi-am ales dusmanul, nu el pe mine. El continua sa fie ceea ce a fost: un lucru fictiv de care noi, oamenii suntem dependenti.

Dependeti, da acesta este cuvantul perfect. Suntem dependenti de propia noastra persoana, de propria noastra fiinta, suntem efectiv neajutorati in fata timpului, cazand mai apoi supusi batranetii. Dar oare ce rost are sa insir aceste cuvinte in bataia vantului?Poate tu le vezi, auzi, citesti, dar mi-e teama ca sunt slabe sanse sa intelegi. De ce? Pentru ca tu esti un simplu strain, pentru ca tu nu ai nici o amprenta asupra vietii mele, sau ai? Nu stiu, raspunsul nu se afla in mainile mele, si nici cele ale trecutului, sau poate se afla in cele in ale prezentului? Slabe sanse, atunci depinde de viitor.

Tic-Tic-Tac-Tic-Tac, si iar o luam de la capat, de-ar tacea naibii odata...sunt satul!

Am incercat sa ma ridic de pe podeaua rece, simteam ca am stat acolo zece ani in cap, simteam cum oasele mele, ce erau acum mult prea fragile, se chinuiau sa tina greutatea corpului meu, dar in zadar, prabusindu-ma de unde incercam sa ma ridic, din nou! Mi-am dus mana ca o mumie la sticla de vin, sperand ca poate-poate se mai afla un strop, doar unu, dar nu, soarta era impotriva mea. Ultima picatura a fost acum 30 de minute..si a fost, si nu mai e. Aud sunete, degeaba, sursa nu o vad, ochii mei sunt inchisi de atata nedormit, poate maine, poimaine, sau peste vre-un an o sa aflu cine e acolo, poate. Simt cum ceva sau mai exact cineva ma prinde de mana dreapta...dar degeaba, eu nu pot sa ridic nici macar un deget, sa nu mai vorbim de cele 80 de kilograme pe care le am eu. Inutil!

-Te rog, nu pot sa le fac eu pe toate...

Ce sa faca? Sa ma scoata cumva pe mine din cosmarul acesta? Sau e mai generos si imi pune capat zilelor. Nu stiu cum insa am simtit cum bratele lui devin dintr-o data mai puternice, sau stai, poate e o ea? Nu stiu, chiar nu am nici o idee.Nu ma intreba pe unde, ce si cum am mers.Stiam prea bine ca eram ca si mort, adica o povara in spatele lui sau ei, un schelet care nu face decat sa scoata niste sunete infundate. De cateva ori, am auzit cum lucruri si alte chestii se rasturnau, cum mainile mele de mort ajungeau sa se raneasca, chiar nu stiu ce se intampla, dar tot n-am deschis ochii.De parca si puteam totusi...off-off-off. Nu stiu exact ce s-a intamplat mai tarziu, stiu doar ca am adormit.

* * *

Cand m-am trezit stiu ca se intunecase deja, totul in jurul meu fiind in bezna si pe langa asta ma durea ai naibii de tare capul.Ahh la naiba! Am incercat sa ma ridic din locul acela, dar nu vedeam nimic, da absolut nimic. Am incercat inceput sa imi misc mana prin jur in cautarea unui indiciu, ceva care sa imi spuna unde sunt. Bingo! Am gasint ceva moale si pufos, ceva ce semana cu o perna, iar eu cel mai probabil trebuie sa fiu intr-un pat. Stiu prea bine ca trebuie sa fie si o noptiera, pe care se afla o lanterna, sau ma rog ceva care sa imi lumineze drumul. Mi-am tot invartit mainile, dar nu vedeam nimic, dar absolut nimic. Speram sa dau de ceva solid cat mai repede, ochii incepand sa ma doara. Off..mainile nu ma ajutau la nimic, absolut la nimic, dar...Bingo! Am gasit ceva solit, tare, ceva ce parea facut din lemn..iar acolo trebuie sa fie si salvarea mea. Am inceput sa pipai mobilierul, si dintr-o data, o lumina puternica imi invada ochii. I-am inchis, si m-am retras nitel in spate, dar tot ma dureau. Clipeam, sperand ca poate vazu o sa-mi revina. Ceata se instalase, ma rog doar in mintea mea, dar nu puteam vedea nimic..absolut nimic. Mi-am scuturat capul, mi-am dus mainile la ochii, am facut tot ce e posibil, si eram la un pas sa strig dupa imposibil. Am simtit cum niste maini reci precum ghiata, si tari precum piatra, dar foarte delicate mi-au indepartat mainile de la ochii. Nu stiam cine e, banuiam sa fie una din servitoare sau Shu, de fapt habar n-am. Am inceput sa cer oxigen, bataile inimii luandu-se la intrecere cu ticaitul ceasului. Aveam inca ochii inchisi, nu indrasneam sa vad cine e...nu aveam puterea sa vad cine e, lasitatea mea imi interzicea sa deschid ochii, dar sufletul cerea indentitatea ajutorului meu.


Da, nu, da, nu, ba da, ohh ....nu stiu ce sa fac. Ma simt mult prea las, dar...trebuie sa o fac, trebuie sa infrunt realitatea, dar n-are cine. Incetul cu incetul, am inceput sa-i deschid. Ceata care cu cateva minute in urma ma orbea, incepea sa dispara oarecum. Nu-mi dadeam prea mult seama unde ma aflam, ochii fiind inca scufundati in intuneric, ma chinuiam, incercam, dar oare reuseam. Din intunericul nedescris am reusit sa deduc ceva, dar oare ce? Era o persoana asta o stiu si eu, dar cine era. Am clipit din nou, speram ca o sa-mi revina privirea, si am deschis ochii. Asa cum speram dorinta mi se implinise, asa cum speram eu ma aflam intr-un dormitor, dar cine era persoana din fata mea? Cine? Nu, nu e una din servitoarele din casa, si nici nu cred ca e vreo asistenta, atunci cine e? Si ma intreb cum naiba sunt eu asa linistit? E o straina, eu nu o cunosc, si eu stau si o studiez. Halal mod de aparare! Totusi femeile au fost mereu o mare slabiciune pentru mine, orice ai face, daca ai o femeie langa tine, poti spune ca ai imblanzit un caine rau. Si Doamne, ce privirea avea fata asta, ciudata. Ma privea intr-un mod asa de straniu, dar placut. Parul ei negru precum smoala, ii se intindea rebel pe fata ei de ceara, umbrita de slaba lumina din incapere. Nu vedeam exact ce culoare aveau ochii ei..insa erau intunecati, intunecati si reci, privindu-ma fara nici un sentiment, complect straniu. Formele...da unde sunt formele ei? Ei bine erau ascunse, nu reuseam sa vad nimic, nu avea nici un pic de decolteu. Avea un fel de bluza pe gat, maneca stanga avand-o insa rupta, despicata, lasand la iveala o manuta mica si fragila. Eu o studiam in incercarea de a gasi niste bunaciuni, dar fata asta continua sa ma priveasca straniu, mi se facea pielea de gaina. Brr...nu-mi place!


-Hei, draguto! Nu stiu cine esti, sau ce faci aici, insa cat timp ai de gand sa ma privesti asa? Ma asteptam sa reactioneze cumva, dar nimic, continua sa stea in aceea pozitie ca si o papusa, straniu. Am inghitit sec, nu-mi placea sa fiu un dinozaur. Heeellooo...Nu te plictisesti? Nici acum nu a facut nici o miscare, iar fata asta ma inspaimanta. Am inceput sa ma maimutaresc, strambandu-ma la ea, uitandu-ma ciudat la ea, dar ea..nimic. Ma gandeam sa apelez la alte limbi, crezand ca poate nu stie romana. Am incercat in japoneza, in engleza, spaniola, ohh..dar nimic. Mai aveam franceza, care o pastrasem ultima. Uram franceza, tot ce-mi placeau la francezi, e sarutul frantuzesc, restul, bleach! Ma pregateam sa deschid gura, dar se deschise usa inaintea mea. Multumesc, oricine ai fii!

-Nu se poate! Mdamm..are dreptate:" Nu se poate, azi e cea mai norocoasa zi din viata mea, am norocul sa vomit pe curcubeu."Bine, ma indoiesc ca Shu gandeste ca si mine, dar am si eu dreptul la gandurile mele, nu? Doamne, nici acum nu si-a mutat privirea asta, am devenit cumva dinozaur? Asa ca i-am luat obraji in palma, si i-am intors chipul catre Curcubeu. Pafai...fata ei era rece si foarte fina. E cea mai ciudata fata care am intalnit-o in viata mea.


-Cum...cum naiba ai facut-o sa ti se arate?! Ma uimise intrebarea lui Shu, cum adica sa mi arate? Stati putin, cred ca am gresit povestea, eu sunt Ryuzaki Carter, ma ocup de industria petroliera, si etc, nu are rost sa mai spun mai departe, dar totusi, ce bunica caut eu aici? E prea ciudat!
-Cum..adica? Nu prea aveam cuvinte, eram surprins, mi-am indreptat privirea spre bruneta..si la naiba ! Iar se uita la mine..off-off-off!
-Cum ai facut-o pe Aoi* sa apara?
-Cum am facut pe cine?Ce? Cum? si ce se intampla aici?
-Mdamm..ar trebui sa iti explic cum sta treaba cu Aya*
-Stai!Parca ziceai ca o cheama Aoi, atunci cine e Aya..ma derutezi!
-Ayatsuri Aoi...asa ii spun eu. Sta in casa asta de doi in ani, si de fiecare data cand eu vin aici, ea apare.
-Stai putin!Cum adica..ai mai fost aici?
-Da, tata ma cara si pe mine in fiecare an dupa el, iar anul trecut am fost aici.
-Minunat!
-Nu se arata nimanui, sau cel putin, altor persoane in afara de mine.
-Da, bine, bine, si cine ii asta? Ohh..si e tare ciudata.
-Nu stiu, nu prea vorbeste.


Ciudat, straniu, mi se facea pielea de gaina, tipa asta ma credea un dinozaur preistoric, iar asta ma enerva la culme. ahh...de ar disparea! Si nu inteleg care e faza cu aparutul, sau alte chestii... prea straniu. Oke-oke, te gandesti ca am repetat de prea multe ori cuvantul straniu azi, dar ziua asta e: stranie, nimic mai mult sau mai putin. Te rog Doamne, fa pe tipa asta sa se mai uite si in alta parte, ma saturasem sa joc rolul ciudatului. Oftez, oricum nu ma asculta nimeni. Am auzit-o pe tipa scotand un mic geamat, si Doamne nu stiu cum, si-a intors capul spre usa, nu eram doar surprins, eram curios care e morivul care m-a scapat de meseria de " dinozaur preistoric". Din reflex si Shu si-a intors capul, si am vazut-o pe servitoarea din prima zi intrand in camera. Avea un zambet superior pe fata, si cand m-am uitat sa vad ce expresie avea asa zisa Aoi, se pare ca disparuse. Din nou ciudat... prea multe ciudatenii azi.

-Buna papuseilor! Ce mai faceti?

Nu cred ca e normala, pe langa faptul ca o a intrat asa fara nici un anunt, mai are si totul acesta superior. Slab fetito, nu stii sa te comporti!

-Hmm..sa vedem, ne gandim la un motiv bun pentru a te putea concedia. Ce spui, iti place ideea baby? Am venit eu cu replica, nu aveam prea mare inspiratia, ce-i drept, dar tot reuseam eu sa ii inchid gura super-vedetei.
-Oh, vai nu stiu daca o sa mai ajungi sa faci asta, nu si dupa ce fac eu asta...

Sa spun sincer, nu eram atent la ce spunea ea, insa ultima propozitie mi-a atras atentia. Nu a durat mult pana sa realizez ca in mana ei se afla un pistol argintiu, un pistol ce se afla indreptat spre mine, unu care avea sa-mi puna capat zilelor, sau poate nu?

-Hmmm... esti sigura?

Nu stiam ce va urma, si nici nu eram prea speriat, stiam prea bine cum e sa fii impuscat, cum metalul rece isi strapunge corpul cald, eliberand lichidul vietii, stiam...dar nu ma interesa

----------------------------------------------------------------------------
Aoi-Provine din limba japoneza si inseamna palid/limita/scandura/verde sau verdeata, insa eu m-am referit doar la "palid"
Ayatsuri-Provine din japoneza si inseamna marioneta, insa va aparea uneori sub forma prescurtata "Aya"

[Minnie]

New chapter :>
L-am văzut mai devreme, dar nu prea am apucat să citesc. Poi să vedem, ai avut un capitol luuung în care a dominat descrierea. A fost superbă (ca de fiecare dată), ai accentuat foarte bine sentimentele personajului. Dialogul a fost bun, iar acțiunea nu este deloc grăbită. Mi-au „sărit” și câteva greșeluțe, nimic grav ce-i drept:
catarea - cautarea
ma durea ai naibii - al naibi
gasint - gasit

Wouw! Deci capitolul per anasamblu m-a lăsăt cu un milion de semne de întrebări. Știi să mă ți în suspans, iar totul e învăluit în mister. Chiar aș vrea să aflu mai multe detalii despre tipa aceea ciudată și cum se face că a apărut a ajuns în camera lui Ryu : - ? . Mi s-a parut foarte comică partea când se chinuia să vb cu Aya în toate limbile posibile : )) .

Uram franceza, tot ce-mi placeau la francezi, e sarutul frantuzesc, restul, bleach!

Deci replica asta e foarte tare : )) . Exact părerea mea despre franceză. Spre deosebire de mine, Ryu știe franceză, pe când eu : - ” nu comentez mai bine *blushing*
Cât despre final, m-a surprins total. I mean, wtf?! Ce a apucat-o pe nebuna aia de servitoare, i s-a urât cu binele cumva : )) ?! Acea ultimă replică a lui Carter a dat dovadă de mult curaj și acele observații de final mă duce cu gândul că el a mai avut o experiență asemănătoare : - ??

Well, aștept continuarea cu nerăbdare ^^
Succes și multă inspirație! >:D<

[Sushiiushii]

Aoleu, dupa o mie de ani lumina,uite-am si pe mine aici :D

Uhh, thx scumpilici Minnie, se pare ca esti singura care trece pe aici :-|..eh, imi pare rau de greseli, dar nu prea mi-au sarit in ochii. Ma bucur ca ti-a placut, si sper sa-ti placa si asta :D. Dedicat pentru tine scumpilici :]
Le multumesc si celorlarti cititori, si va anunt ca intra intra in vigoare anutul de 15+ :D...vedeti voi de ce :D. Astept comentari, si sper sa va placa.

--------------
Capitolul 7.








Ce ciudat, uneori te gandesti la lucruri in care nu speri, nu visezi, nu esti suficient de curajos sau de absurd, incat sa vi in fata a mii si mii de oameni, si sa spui: Da! Cred in irealitate! Nu stiam ce va urma, si nici nu eram prea speriat, stiam prea bine cum e sa fii impuscat, cum metalul rece iti strapunge corpul cald, eliberand lichidul vietii, stiam...dar nu ma interesa. Nu imi era teama de o bucata de fier, nu imi era teama ca asta ar fii ultima secunda cand as putea trai, zambi, plange, sau pe scurt, ultima secunda cand as putea fii om.

Am inceput sa o studiez, crezand ca poate-poate o sa gasesc un indiciu, dar privirea mea imi cadea pe decolteul ei delicios. Oh, la naiba! Se pare ca din nou am ajuns o prada, dar oare mai conta? Aveam in fata o tipa blonda si delicioasa.

Totusi, nu-mi placea expresia de pe chipul ei, ochii ei, care de si nu se vedeau, exprimau ura si dorinta de-a vedea sange. Parul blond, era imprastiat de parca nu ar mai fii fost aranjat de cand e anu`, si se vedea ca nu dormise bine, cearcanele facandu-si loc in poveste. Uniforma alb-negru era aruncata pe ea asa de forma, in unele locuri chiar rupta. Nu stiam ce sa cred, dar in orice caz, nu pot sa dau o petrecere alaturi de domnisoara Sperie-Tot.


Mi-am indreptat privirea discret catre Shu, observand ca acesta incerca si el sa gaseasca o cale de scapare. Oh..imi era nitel mila de Curcubeu, distanta dintre nebuna si el, era de doar patru-cinci metri. Sper sa nu ajunga scut. Dar cu ce sa o atac eu? Pistolul meu se afla in Japonia, cuminte in biroul meu. Stiu sigur ca mai trebuie sa fie unul prin casa asta, dar nu stiu unde? Ahh..tantalaul de mine, data viitoare sa nu mai las jucarioara acasa, nu se stie niciodata cand are cineva chef de un joculet.


-Puisorii lu` mamica, sa nu-mi spuneti ca nu aveti limbuta? Dupa cum vad, nu scoate nimeni un sunet. Mdamm..sigur eu acum am chef sa-ti servesc un ceai, si niste prajiturele cu ciocolata, de dragu` tau. Nu a durat mult, si a inceput sa rada singura, ca o nebuna. Hahaha..nu vad nimic amuzant, dar tipa asta e dusa, deci nu e vina mea ca rade, totusi era dusa si cu un decolteu asa de dulce.
-Pot sa stiu si eu de ce razi, vezi tu, eu nu vad nimic amuzant.
-Tu esti amuzant! Tu si moaca aia asa de dulce, care am s-o distrug, pe care am s-o rad de pe fata pamantului! Fata mea? Hei, ce are cu ea?
-Ma rog... imi e tot una, dar macar pot sa stiu cu ce ocazie ? Uhh.. cred ca am ranit-o nitel, se cam incruntase, dar ce sa fac, trebuie sa ma apar si eu, si singura metoda de aparare care imi vine in minte e doar: atacul
-Stii puisor, ai gura cam mare nu crezi?
-Nu! Am spus linistit si sigur. Se incrunta mai rau
-Nu-mi place tupeul tau, asa ca daca doresti sa traiesti, fa bine si taci darcu` !
-Domnisoara Capitanu-Sperie-Tot e furioasa, vai dar pot sa stiu cat timp traiesc, de ce iti doresti atat de mult sa ma vezi mort?


Nu a durat mult si am vazut ca aceasta a apasat pe tragaci, vedeam cum glonutul este eliberat din inchisoare, evadand in necunoscut, simteam cum un sunet puternic, atat de cunoscut domina incaprea. Boom! Si o vaza se sparge in stanga mea. Mi-am deschis ochii rapid dupa incident, si era exact cum ma asteptam. Tipa asta vrea ceva informatii de la mine, deci sunt o prada pretioasa, iar dupa o sa fac cunostinta cu baba aia numita Moartea. Halal mod de-a sfarsi! Ehh..dar ce puteam sa fac, sunt doar o victima nevinovata.


-Priceput! Vrei cateva informatii de la mine, si esti o pisicuta rea. Altceva?
-Sa iti tii pliscu`, domnu` Stie-Tot!
-Doar o intrebare...A stat pe ganduri, analizand sansele, facand scaderi si adunari, si alte chestii.
-Ce vrei sa afli?
-Cine esti? Scurt si la obiect, asa cum imi place mie. Ehh..dar din nou tace, uhh, parca nu vad eu bine, insa tipa asta a lasat pistolul jos. L-am vazut pe Shu ca rasufla usurat, fapt ce mi-a demonstrat ca e adevarat: Tipa a lasat garda jos...sau ma rog, pentru moment.

-Chiar iti doresti atat de mult sa afli? Chiar iti doresti?
-Aha, banuiesc ca am dreptul sa stiu cine imi pune cap zilelor, nu?
-Da si nu!
-De ce da? De ce nu?
-Intrebarea corecta e: De ce ai tu gura asa de mare?
-Asa m-a facut mama...Gura sparta ce sunt!
-Taci!
-Ok... A fost mai mult un murmur, nu aveam chef sa ridic mai mult totul, ma bucur totusi ca nu a ridicat ea pistolul, ca era mai grav.


Au urmat cateva clipe de tacere, gandindu-ma care va fii urmatoarea ei reactie, sau de ce vrea sa faca asta? Totusi, ma intrebam cine va face interventia salutara, eu sau Shu? Avand in vedere ca nu mai e nimeni decat doar noi doi, ma rog, cu ea : doar noi trei, in ditamai casa [cred ca usor ar trece pe locul de castel]. Starea asta de acalmie nu-mi placea, puteam sa jur ca mi se facuse pielea de gaina. Totusi, privirea mea e tot aceeasi: rece si indiferenta. Cu coada ochiului, il priveam pe Shu stand in modul de aparare, pregatit pentru orice atac, uitandu-se ba in stanga, ba in dreapta, indecis.



-Deci, va sa zica ca puisorul vrea sa afle de ce vreau sa fac frigarui din el?
-Aha...Daca nu fac eu primul din tine tocanita. M-am abtinut sa zic cu voce tare, parea destul de nebuna, fara sa ii mai adimistrez eu o pilula. Totusi...Waw! Domnisoara Sperie-Morti nu si-a inghitit limba.
-Carter..Ce nume nobil ai! Atat de cunoscut, atat de popular, atat de aclamat, atat de pronuntat... Ryuzaki Carter, tipul cu ma-sa o tarfa din Japonia, pardon..scuzele mele, Sayuri Aiko, o cantareata celebra, din partea mea o curva celebra. Iar taica-su, un bogatan care avea pe toti la picioare. Un roman cunoscut, atat pentru traficul de droguri, cat si pentru frumusetea lui. Minunat! Se pare totusi ca domnul Ronaldo Carter, alaturi de minunata lui iubita, si-au gasit sfarsitul pe vremea cand tu aveai zece ani, interesant, dar parca si voi trebuia sa muriti, sau sora-mea a murit degeaba? A inceput sa rada, acum inteleg ce e asa de amuzant, eu doar statea stana de piatra, indreptandu-mi privirea in jos, ne avand curaj sa o privesc in ochii. Da, nu mai eram temerar, tot curajul meu s-a dus, unde? Nu stiu...


Totusi, acum am aflat cine a fost ucigasul parintilor mei, cine a pus bomba in avion, cine mi-a distrus familia. Acum am inteles! Tarziu, ce-i drept... Timp de doi ani, multi experti au incercat sa dezvaluie adevaratul ucigas, dar nimeni, absolut nimeni nu a reusit! Planul era perfect! In avion se afla tata, mama si pilotul, si co-pilotul, respectiv si asistenta mamei. Toti au murit, iar cutia neagra nu a fost gasita, fiind pierduta in mare. Trebuia sa fiim si noi, trebuia sa mor si eu! Eh..ei bine a sosit timpul.

Ma simteam inutil, nefolositor, in toate modurile, numai bun nu. Totusi o intrebare ma rodea.

-De ce?
-Cred ca habar n-ai de numele meu, ei bine ma numesc Andrada Reven, iti suna cunoscut?
-Ciudat, dar nu!
-Atunci, ce spui de Alice Royal ?
-Royal... e numele asistentei mamei mele, ma rog, fosta asistenta.
-Exact iubitel, ea e sora mea, ea a murit alaturi de scumpii tai parinti!
-Tradatoarea... Tonul meu era sters, nu mai aveam cuvinte, ma simteam invadat de ura, dar curva continua sa rada.
-Ups! Deci nici numele de Royal nu-ti spune nimic, ehh..daca stiam ca esti asa de tampit, nici nu ma oboseam sa-mi schimb numele. Ehh..fa cunostinta cu Ela Royal, numele meu adevarat!
-Nu-mi pasa!Pentru mine tot o curva ramai! Tu... Am incremenit, mintea mi-a fost invadata de o amintire.



*FlashBack*


Stateam intr-o camera calduroasa, lipsit de orice grija, rasfoind unu dintre vechile albume de fotografi. Eram cu zambetul pe buze, fericit de cadourile primite de Craciun. Totusi, o poza invechita mi-a atras atentia.
-Tata, cine e persoana aceasta?
-Aaa...te referi la sora mea?
-Sora ta?
-Da dragii mei, sora mea. Am re-privit persoana din fotografie, nu puteam sa deduc ce culoare au ochii, parul ei, sau hainele ei, insa stiu stiu sigur ca nu era cea mai fericita persoana din lume. Cearcanele erau vizibile, chiar daca poza era alb-negru.
-Si unde e?
-Tare mult as vrea sa va spun, dar nu stiu...Tot ce stiu e ca s-a casatorit cu unul Aron Royal, sau ceva de genul asta. Gata! E timpul sa mergeti la culcare.

*End of FlashBack*




-Deci, tu esti.. Am incremenit, deci curva asta era neam cu mine? Am inghitit sec.
-Da puisor! Ce spui, vrei o imbratisare de urs?
-Pastreaz-o pentru tine! Dar de ce dracu` ai facut asta?
-Pentru ca voi toti sunteti niste idioti, toti ati incercat sa o indepartati pe mama, suneti niste tradatori imputiti! Dupa moartea tatalui, nici nu s-au obosit sa intrebe pe cineva de mama, asa ca a sfarsit in mizerie, nu va pasat de ea? Ati tratat-o ca si o carpa!
-Si eu ce vina am?
-Tu, ai doar una! Esti un Carter!
-Pe dracu`! Si tu ce esti? Esti si tu o corcitura!
-Si ce te face sa crezi ca o sa traiesc?
-Poftim?!
-Imediat ce scapat de tine si de alti Carter, ma intalnesc cu Moartea!
-Curva imputita! L-am auzit pe Shu spunand asta, eu doar fierbeam de nervi, de dorinta de a ma razbuna, dar cu ce? Am vazut-o cum i-a zambit, si si-a indreptat privirea spre mine, la fel si pistolul. A inceput sa inainteze spre mine, sigura pe faptele ei.


-Ehh, draga vere, ai de gand sa mai spui ceva?Sau stai acolo ca o fetita?
-Da! Ma gandesc cum ti se potriveste mai bine, sa fii fiarta sau prajita?
-As prefera congelata. Si boom! Sunetul mult asteptat se auzise, mi-am inchis ochii, asteptandu-ma la orice.


Am simtit cum bratul meu stang striga dupa ajutor, cum devinde neajutorat. Mi-am deschis ochii si mi-am vazut membrul sangerand. Pernele pufoase si imaticulate, erau acum preserate cu sangele meu. Mi-am dus mana sanatosa in incercarea de-a opri sangerarea, dar durea!Nu stiu ce simteam, rana bratului meu le eclipsa pe celalarte. Mi-am ridicat privirea si-am vazut-o pe blonda intinsa pe jos, inconstienta, iar pe Shu cu unu dintre trofeiele bunicului in mana. Deci o lovise! Rasufla din greu, stiam prea bine ca era prima data cand facea asta, cand incerca sa puna stop vietii unui om. Pieptul lui cerea oxigen, dorea sa termine cosmarul. A lasat bucata de aur jos, trecand fara nici o grija pe langa blonda, sarind la gatul meu.

-Shu...Vocea mea pierise, nu stiu de ce, dar aveam un sentiment in mine, care nu are nume.
-Idiotule! Era sa mori! O spunea printre suspine, imi dadeam seama de asta, imi dadeam seama ca plange, ca cineva varsa lacrimi pentru mine. Am inchis ochii, si am lasat totul in voia timpului, eu continuand sa imi vad de bratul meu. Era un sentiment ciudat, nu il puteam exprima in cuvinte, dar il puteam simti, nu-l puteam vedea, dar il puteam atinge. Ciudat, dar placut! Nu-mi puteam da seama cat a trecut, insa nu ma saturam de caldura bratelor sale, putea sa dureze si o mie de ani, imi placea!


-S-o credeti voi ca scapati!!! Am privit blonda, era pe punctul de a trage, dar unde e sunetul acela care domina pentru o secunda intreaga incapere? Unde e boom-ul acela ce te face sa uiti de gandurile tale? L-am simtit pe Shu cazand pe jos, alunecand din bratele mele. Mi-am deschis ochii, crezand ca sunt in stare sa suport orice priveliste. In fata mea statea blonda incremenita ca o statuie, fara nici un sentiment, fara nici o expresie. O auzeam cum dorea sa spuna ceva, cum vocea ei o parasea...totusi am putut deduce un cuvant, doar unul!

-T-tu..Si apoi un stigat silentios de durere, iar mai apoi unu care anunta o ruptura, una dintre viata si Pamant. Statea acum intinsa pe podeau rece, lasand sa curga lichidul vietii, sa elibereze anii de suferinta, anii de iubire, sa elibereze pasarea vietii.


Era macabru, ochii ei inca privindu-ma cu ura. Am incremenit si eu la randul ei, fara sa mai pot spune o vorba. Ochii mei au facut cunostiinta cu un peisaj macabru, un peisaj de neimaginat, un peisaj de neuitat, un inger al mortii. O priveam pe Aoi ciudat, priveam cum hainele ei erau acum patate de sange, cum pe mainele ei se prelungea acum sangele pacatului, cum ochii ei nu exprimau nimic. In mana ei dreapta se afla ceva, plin de sange, ceva rotund, inima blondei !

Nu-mi puteam imagina, nu-mi puteam da seama cum o fata inocenta ca si ea poate sa faca asta, priveam fiecare picatura de sange care se prelungea pe manutele ei delicate. Nu-mi puteam da seama cum a putut sa o faca intr-un mod asa de macabru. Nu se intampla nimic, ea continua sa fie stana de piatra, noi sa ne pierdem prin acel peisaj. Apoi am auzit, am auzit-o :

-Adio!
----
Gatah... ^+^
Bye-Bye :-h

[Minnie]

Salutică, sweety! :D

OMG! Îmi cer scuze pentru întârziere, dar am avut niște zile nasoale (șcl, teme etc. etc) , dar am reușit în sfârșit să citesc. Ah, și mulțumesc pentru dedicație :X . Poi.. Ai avut un capitol extraordinar din toate punctele de vedere, foarte luuung și plin de acțiune. Modurile de expunere s-au îmbinat armonios, ai descris minunat fiecare gest, sentiment și dialogul a fost mai mult decât oki. Mi-a plăcut și acel comic de situație într-un moment atât de tensionat ( I mean, cine s-ar lua la glume atunci când e amenințat cu moartea : )) ) , chiar anumite replici m-au amuzat teribil, cât despre greșeli de tastare cred că mai mult de două nu ai avut : - ? . Anyway, bravo!
Povestea s-a complicat foarte mult, în special spre final. Cu toate astea am aflat mai multe despre Carter și familia lui, cât și despre acea Aoi. Scena din final ai descris-o foarte bine și pot să spun că a fost întradevăr macabră : - S , iar aceea ultimă replică mi-a lăsat multe semne de întrebare.. Dar mai mult ca sigur voi afla în următorul capitol ;;) .

Spor la scris, sweety! Aștept cu nerăbdare next-ul!:*
:bye: