29-01-2010, 11:21 AM
Mulţumesc de cometarii :X !
Scuze că am întârziat atât şi îmi cer iertare şi pt capitolul nereuşit cu care am venit :| mda nu e nimic de capu' lui.
Lectură plăcută ( I know it wont be but whatever )
Am crezut că urma să petrec o săptămână întreagă cu Teddy, dar nu a fost deloc aşa. Tatăl meu s-a simţit destul de rău aşa că a vrut să îşi ia şi el liber o săptămână de la muncă. Iar cum eu eram singurul prin preajmă, m-a trimis să îi finisez proiectele importante. Iar pe Ted l-a furat, pentru a sta cu el şi a fi consolat de acesta. Mă întorceam serile târziu, iar Paul niciodată nu era în dormitorul lui când aş fi vrut să trec pe la Teddy.
L-am înjurat cel puţin de un milion de ori pe zi. Dar părea că nu mă ajută cu nimic treaba asta. Mă săturasem iar de oraşul ăsta, se părea că mă obişnuiesem în Boston. Deşi şi aici şi acolo , era acelaşi tip de agitaţie. Feţe întorcându-se după mine, fluierături şi aşa mai departe. Fuga după autografie, interviuri : cum vă simţiţi după moartea mamei voastre? Idioţenii ca : este adevărat că sunteţi homosexual? Şi aşa mai departe. Lucruri de tot rahatul, de care nu reuşisem, într-adevăr, să scap. Şi mă deranjau într-atât încât am ajuns să mă închid în biroul tatei, să îi rezolv porcăriile, şi să ajung târziu acasă.
Iar pe Ted îl vedeam aşa de rar. Măcar îi simţeam prezenţa.
Era duminică atunci când am reuşit să prind casa goală. Au mers cu toţii la mormântul mamei, fusesem şi eu cu o zi înainte, şi acum bătrânul meu a decis să meargă într-o excursie liniştită de câteva zile. Paul îl dusese la aeroport . Ceea ce însemna că eram doar eu şi Teddy.
Stătea aruncat pe canapeaua din sufragerie şi se uita la televizor. Îmbrăcat încă într-un costum negru, cel pe care îl folosise când mersese în cimitir. Nu venea prea bine pe trupul lui fragil. Am zâmbit, apropiindu-mă de el. M-am aşezat lângă el.
- PuÅŸtiule...
L-am sărutat, înainte să apuce să zică ceva. I-am prins faţa între mâinile mele şi buzele sale erau muşcate de dinţii mei. Limba mea a început să o atingă pe a sa, jucându-se periculos una cu cealaltă. Îşi trecuse braţele în jurul gâtului meu, iar eu mă lăsasem asupra sa. Îi simţeam mirosul, şi pielea atât de fină. Era al meu. Doar pentru mine.
- Of, nu ştiu ce naiba o să fac eu o jumătate de an fără tine.
A chicotit.
- O să .. O să vorbim la telefon....
Am dat din umeri şi l-am strâns în braţe. Ochii săi albaştrii străluceau, faţa sa era albă, însă prinsese o nuanţă uşor rozalie în obraji . Părul albastru era la fel de moale ca întotdeauna.
- Da. Ştiu. Dar cum faci 18 ani, jur că nu te mai las.
A încercat să chicotească , lăsându-şi privirea în jos. I-am prins mâinile într-ale mele şi l-am provocat să se uite în ochii mei. Intens, vrând să îl mănânc prin acest gest, mi-am trecut limba peste buze. Am râs jucăuş după asta, şi l-am sărutat pasional. Căldura gurii sale o întâlnise pe a mea, şi mi se părea extraordinar că puteam fi aşa aproape de el. Îl adoram, cu tot ceea ce presupunea asta.
- O să-mi lipseşti...
Spuse într-un final când doar ne uitam unul la celălalt. Nu mă aşteptasem să o zică. Ştiam că şi el mă iubeşte. Într-un fel. Şi că şi acestuia avea să îi fie dor de mine, era într-un fel clar. Dar niciodată , niciodată nu mă aşteptasem să mi-o zică. La dracu.
I-am văzut o lacrimă prelingându-se peste unul din obraji. A vrut să îşi treacă mâna peste faţă, pentru a o şterge . Însă i-am prins-o, şi mi-am apropiat chipul de al său. Limba mea a trasat o linie în jurul lacrimei, înlăturând-o. A tremurat la gestul meu, iar eu i-am căutat buzele , muşcându-le uşor.
- Când pleci?
M-a întrebat pe un ton aproape şoptit, de parcă îi era frică să cunoască răspunsul la cuvintele rostite. Iar eu nu îmi doream să vorbesc despre asta , pentru că niciunul dintre noi nu dorea să se despartă de celălalt.
Am oftat, îmbrăţişându-l.
- Azi.
Şi-a lăsat privirea în jos.
- Åži eu.
Prinzându-l de bărbie, am făcut în aşa fel încât să îi mai dau un sărut. Din păcate fusese scurt, pentru că idiotul de Paul se întorsese.
- Bună Ted, ţi-ai făcut bagajul? Plecăm într-o oră.
M-am uitat urât la el, depărtându-mă de băiat. L-am văzut plecând în dormitor, probabil pentru a împacheta. Mi-a zâmbit trist şi eu i-am răspuns în acelaşi mod.
- O să am grijă de el.
Mi-a zis prostul acela blond. Asta m-a făcut să scot aproape un mârâit şi să mă năpustesc de-asupra lui. O zisese pe un ton ce contura faptul că EU nu voi fi alături de acela, de parcă EU l-aş fi abandonat şi acum EL trebuia să facă totul pentru fericirea lui Teddy. Şi nu era aşa . Pentru că iubirea lui îmi aparţinea mie.
Åži , deci, prin concluzie, Teddy era doar al meu.
L-am luat pe blond de cămaşă, ridicându-l . Ochii mei i-au aţintit pe a-i lui şi ştiam că aveam cea mai rece expresie pe care o puteam contura. Însă, nici el nu m-a slăbit. Mi-a răspuns în acelaşi mod.
Aruncându-l pe podea, am avut tendinţa să îl scuip. Dar am decis să nu merg chiar atât de departe.
- Nu te apropia de el.
L-am ameninţat pe un ton poruncitor.
A dat din umeri.
- Nu poţi să îmi zici ce să fac .
A zâmbit superior şi eu am înţeles ce insinua. Eu nu urma să fiu acolo pentru a-l împiedica . Mă prindeau nervii, inima mea începuse să accelereze şi mi-am simţit pielea mai fierbinte. Furie. Deşi se ridicase, eu l-am aruncat iar la podea şi i-am aruncat un picior în faţă. A început să îi curgă sânge din nas. Am observat vag că nu era genul care să se bată .
- Du-te dracului.
Am ţipat de-a dreptul nervos şi am fugit în dormitorul lui Ted. Omu’ ăsta mă scotea din sărite. Fără să bat, am intrat. Băiatul îşi punea nişte haine într-un geamantan.
- Ce... Ce s-a întâmplat?
Nu i-am răspuns, ci m-am conformat cu o îmbrăţişare şi un sărut pasional. Pentru că urma să îmi fie dor de asta. Mi-a răspuns în acelaşi mod, şi am simţit câteva lacrimi prelingându-se până în gurile noastre. I le-am şters blând şi l-am sărutat pe frunte.
- Te iubesc. Mereu va fi aşa. Când vei împlini 18 ani, o să vin după tine. Dar până atunci, ţinem legătura. Da?
Mi-a zâmbit. Şi eu adoram această faţă inocentă . Era atât de nevinovat. Oare cum puteam să îl apăr de cretinul ăla?
I-am atins faţa cu una din mâinile mele, mângâindu-i obrazul. El mi-a căutat degetele cu gura şi le-a sărutat . Am tremurat uşor la acest gest.
- Să te fereşti de Paul, bine?
S-a uitat ciudat la mine . Chipul lui contura acum uimirea, dar nu l-am lăsat prea mult în stadiul ăsta. Normal că el NU observase. Aşa cum crezusem, era pera nevinovat şi naiv pentru lumea asta crudă. Iar eu trebuia să fiu lângă el , pentru a-l proteja de toţi şi toate lucrurile groaznice. El nici măcar nu era conştient de unele pericole. Iar asta mă înfuria la culme.
Nu vroiam să fie rănit. În niciun mod.
- Nu înţeleg.
A mărturisit în final iar eu m-am mulţumit doar să îl îmbrăţişez şi să adaug.
- Doar ai grijă de tine până ce-o să ne reîntâlnim. Atunci o să fiu eu responsabil de tot.
Iar el a tăcut, încuuvinţând din cap. A fost de-ajuns pentru un rămas bun, pentru că ştiam că plângea. Şi nu ar fi vrut să se trădeze dându-şi drumul la voce. Dar eu deja ştiam...
[center]*[/center]
Boston.
Plictiseală.
Şi muncă.
Aşa se putea caracteriza viaţa mea în ultimele luni trecute. În ziua în care am ajuns înapoi la nenorociţii ăştia, au decis că trebuia să recuperez timpul pierdut, ceea ce însemna că trebuia să muncesc de trei ori mai intens decât de obicei.
Asta nu mă deranja.
Nu.
Pentru că mă menţinea ocupat şi nu trebuia să mă gândesc la el. De fapt, o făceam. Dar nu aveam când să devin melancolic. Şi vorbeam în fiecare seară la telefon.
Deşi uneori nu putea sta la discuţii, pentru că era un secret că noi menţineam legătura.
Chiar şi pentru prostul ăla blond. Deşi Ted îmi zisese că îşi petrece destul de mult timp cu el.
Asta mă enervase la culme şi îi făcusem câteva crize ( nu ştiu ce dracu fusese cu mine ) dar după mi-a zis că doar cântă sau desenează şi prostul stă pe lângă el. Şi vorbeau doar despre avocatură sau eu mai ştiu ce porcării.
Asta era reconfortant. Şi totuşi, mă deranja faptul că stătea cu el iar eu nu îi puteam vedea nici chipul. Nici să îl ating. Şi nici. . . Absolut nimic.
Am decis să nu mă mai gândesc la asta, având în vedere că tocmai încheiam un contract cu un alt fotomodel. Maria Caster, o tânără în jur de 19 de ani, înaltă, brunetă, dotată şi foarte de treabă ( la prima vedere ) . A trebuit să fac câteva fotografii cu ea şi să o introducem în noul catalog care urma să apară. Ceea ce m-a plictisit groaznic.
De abia mă schimbasem în hainele mele şi mă pregăteam să plec, atunci când a apărut această Maria ( colegă de două săptămâni cu noi ) . M-a studiat din priviri şi mi-a zâmbit. Eu nu i-am răspuns în acelaşi mod. Încercând să o evit, evident prea obosit pentru a ţine piept cu o domnişoară fiţe, m-a prins de braţ când am trecut pe lângă ea.
M-am uitat urât la aceasta, şi ochii mei căprui i-au întâlnit pe-ai ei. Erau verzi. Cred.
- Eric...
M-am smucit şi nu i-am răspuns, continuând să merg. Însă am auzit-o ţipând în urma mea.
- Am venit aici doar pentru a fi cu tine. Te iubesc!
La dracu . O altă fană obsedată. Nu m-am întors pentru a mă uita la ea, deşi ştiam că ea mă urmăreşte cu privirea. De abia când am ajuns acasă mi-am amintit că o mai văzusem odată. Fusese cu ani în urmă, când mersesem la un orfelinat pentru bine facere. Nu fusese nici presă şi nici altceva. Făcusem şi eu un lucru bun în viaţa mea de tot rahatul. Acolo am văzut aceaşi fată, fiind extrem de drăguţă şi fără părinţi. Ceea ce mă întristase, pentru că nu toţi avuseseră şansa mea. O mângâiasem pe cap , îi dăruisem un zâmbet şi atât.
Am eliminat aceste gânduri din minte.
Era o porcărie. Probabil o angajaseră cine ştie ce firmă aflată în opoziţie pentru a mă distruge.
Sau a afla cine ÅŸtie ce despre mine.
Iar eu nu vroiam să am pe nimeni alături. Care nu era Teddy.
Scuze că am întârziat atât şi îmi cer iertare şi pt capitolul nereuşit cu care am venit :| mda nu e nimic de capu' lui.
Lectură plăcută ( I know it wont be but whatever )
Capitolul 22
Am crezut că urma să petrec o săptămână întreagă cu Teddy, dar nu a fost deloc aşa. Tatăl meu s-a simţit destul de rău aşa că a vrut să îşi ia şi el liber o săptămână de la muncă. Iar cum eu eram singurul prin preajmă, m-a trimis să îi finisez proiectele importante. Iar pe Ted l-a furat, pentru a sta cu el şi a fi consolat de acesta. Mă întorceam serile târziu, iar Paul niciodată nu era în dormitorul lui când aş fi vrut să trec pe la Teddy.
L-am înjurat cel puţin de un milion de ori pe zi. Dar părea că nu mă ajută cu nimic treaba asta. Mă săturasem iar de oraşul ăsta, se părea că mă obişnuiesem în Boston. Deşi şi aici şi acolo , era acelaşi tip de agitaţie. Feţe întorcându-se după mine, fluierături şi aşa mai departe. Fuga după autografie, interviuri : cum vă simţiţi după moartea mamei voastre? Idioţenii ca : este adevărat că sunteţi homosexual? Şi aşa mai departe. Lucruri de tot rahatul, de care nu reuşisem, într-adevăr, să scap. Şi mă deranjau într-atât încât am ajuns să mă închid în biroul tatei, să îi rezolv porcăriile, şi să ajung târziu acasă.
Iar pe Ted îl vedeam aşa de rar. Măcar îi simţeam prezenţa.
Era duminică atunci când am reuşit să prind casa goală. Au mers cu toţii la mormântul mamei, fusesem şi eu cu o zi înainte, şi acum bătrânul meu a decis să meargă într-o excursie liniştită de câteva zile. Paul îl dusese la aeroport . Ceea ce însemna că eram doar eu şi Teddy.
Stătea aruncat pe canapeaua din sufragerie şi se uita la televizor. Îmbrăcat încă într-un costum negru, cel pe care îl folosise când mersese în cimitir. Nu venea prea bine pe trupul lui fragil. Am zâmbit, apropiindu-mă de el. M-am aşezat lângă el.
- PuÅŸtiule...
L-am sărutat, înainte să apuce să zică ceva. I-am prins faţa între mâinile mele şi buzele sale erau muşcate de dinţii mei. Limba mea a început să o atingă pe a sa, jucându-se periculos una cu cealaltă. Îşi trecuse braţele în jurul gâtului meu, iar eu mă lăsasem asupra sa. Îi simţeam mirosul, şi pielea atât de fină. Era al meu. Doar pentru mine.
- Of, nu ştiu ce naiba o să fac eu o jumătate de an fără tine.
A chicotit.
- O să .. O să vorbim la telefon....
Am dat din umeri şi l-am strâns în braţe. Ochii săi albaştrii străluceau, faţa sa era albă, însă prinsese o nuanţă uşor rozalie în obraji . Părul albastru era la fel de moale ca întotdeauna.
- Da. Ştiu. Dar cum faci 18 ani, jur că nu te mai las.
A încercat să chicotească , lăsându-şi privirea în jos. I-am prins mâinile într-ale mele şi l-am provocat să se uite în ochii mei. Intens, vrând să îl mănânc prin acest gest, mi-am trecut limba peste buze. Am râs jucăuş după asta, şi l-am sărutat pasional. Căldura gurii sale o întâlnise pe a mea, şi mi se părea extraordinar că puteam fi aşa aproape de el. Îl adoram, cu tot ceea ce presupunea asta.
- O să-mi lipseşti...
Spuse într-un final când doar ne uitam unul la celălalt. Nu mă aşteptasem să o zică. Ştiam că şi el mă iubeşte. Într-un fel. Şi că şi acestuia avea să îi fie dor de mine, era într-un fel clar. Dar niciodată , niciodată nu mă aşteptasem să mi-o zică. La dracu.
I-am văzut o lacrimă prelingându-se peste unul din obraji. A vrut să îşi treacă mâna peste faţă, pentru a o şterge . Însă i-am prins-o, şi mi-am apropiat chipul de al său. Limba mea a trasat o linie în jurul lacrimei, înlăturând-o. A tremurat la gestul meu, iar eu i-am căutat buzele , muşcându-le uşor.
- Când pleci?
M-a întrebat pe un ton aproape şoptit, de parcă îi era frică să cunoască răspunsul la cuvintele rostite. Iar eu nu îmi doream să vorbesc despre asta , pentru că niciunul dintre noi nu dorea să se despartă de celălalt.
Am oftat, îmbrăţişându-l.
- Azi.
Şi-a lăsat privirea în jos.
- Åži eu.
Prinzându-l de bărbie, am făcut în aşa fel încât să îi mai dau un sărut. Din păcate fusese scurt, pentru că idiotul de Paul se întorsese.
- Bună Ted, ţi-ai făcut bagajul? Plecăm într-o oră.
M-am uitat urât la el, depărtându-mă de băiat. L-am văzut plecând în dormitor, probabil pentru a împacheta. Mi-a zâmbit trist şi eu i-am răspuns în acelaşi mod.
- O să am grijă de el.
Mi-a zis prostul acela blond. Asta m-a făcut să scot aproape un mârâit şi să mă năpustesc de-asupra lui. O zisese pe un ton ce contura faptul că EU nu voi fi alături de acela, de parcă EU l-aş fi abandonat şi acum EL trebuia să facă totul pentru fericirea lui Teddy. Şi nu era aşa . Pentru că iubirea lui îmi aparţinea mie.
Åži , deci, prin concluzie, Teddy era doar al meu.
L-am luat pe blond de cămaşă, ridicându-l . Ochii mei i-au aţintit pe a-i lui şi ştiam că aveam cea mai rece expresie pe care o puteam contura. Însă, nici el nu m-a slăbit. Mi-a răspuns în acelaşi mod.
Aruncându-l pe podea, am avut tendinţa să îl scuip. Dar am decis să nu merg chiar atât de departe.
- Nu te apropia de el.
L-am ameninţat pe un ton poruncitor.
A dat din umeri.
- Nu poţi să îmi zici ce să fac .
A zâmbit superior şi eu am înţeles ce insinua. Eu nu urma să fiu acolo pentru a-l împiedica . Mă prindeau nervii, inima mea începuse să accelereze şi mi-am simţit pielea mai fierbinte. Furie. Deşi se ridicase, eu l-am aruncat iar la podea şi i-am aruncat un picior în faţă. A început să îi curgă sânge din nas. Am observat vag că nu era genul care să se bată .
- Du-te dracului.
Am ţipat de-a dreptul nervos şi am fugit în dormitorul lui Ted. Omu’ ăsta mă scotea din sărite. Fără să bat, am intrat. Băiatul îşi punea nişte haine într-un geamantan.
- Ce... Ce s-a întâmplat?
Nu i-am răspuns, ci m-am conformat cu o îmbrăţişare şi un sărut pasional. Pentru că urma să îmi fie dor de asta. Mi-a răspuns în acelaşi mod, şi am simţit câteva lacrimi prelingându-se până în gurile noastre. I le-am şters blând şi l-am sărutat pe frunte.
- Te iubesc. Mereu va fi aşa. Când vei împlini 18 ani, o să vin după tine. Dar până atunci, ţinem legătura. Da?
Mi-a zâmbit. Şi eu adoram această faţă inocentă . Era atât de nevinovat. Oare cum puteam să îl apăr de cretinul ăla?
I-am atins faţa cu una din mâinile mele, mângâindu-i obrazul. El mi-a căutat degetele cu gura şi le-a sărutat . Am tremurat uşor la acest gest.
- Să te fereşti de Paul, bine?
S-a uitat ciudat la mine . Chipul lui contura acum uimirea, dar nu l-am lăsat prea mult în stadiul ăsta. Normal că el NU observase. Aşa cum crezusem, era pera nevinovat şi naiv pentru lumea asta crudă. Iar eu trebuia să fiu lângă el , pentru a-l proteja de toţi şi toate lucrurile groaznice. El nici măcar nu era conştient de unele pericole. Iar asta mă înfuria la culme.
Nu vroiam să fie rănit. În niciun mod.
- Nu înţeleg.
A mărturisit în final iar eu m-am mulţumit doar să îl îmbrăţişez şi să adaug.
- Doar ai grijă de tine până ce-o să ne reîntâlnim. Atunci o să fiu eu responsabil de tot.
Iar el a tăcut, încuuvinţând din cap. A fost de-ajuns pentru un rămas bun, pentru că ştiam că plângea. Şi nu ar fi vrut să se trădeze dându-şi drumul la voce. Dar eu deja ştiam...
[center]*[/center]
Boston.
Plictiseală.
Şi muncă.
Aşa se putea caracteriza viaţa mea în ultimele luni trecute. În ziua în care am ajuns înapoi la nenorociţii ăştia, au decis că trebuia să recuperez timpul pierdut, ceea ce însemna că trebuia să muncesc de trei ori mai intens decât de obicei.
Asta nu mă deranja.
Nu.
Pentru că mă menţinea ocupat şi nu trebuia să mă gândesc la el. De fapt, o făceam. Dar nu aveam când să devin melancolic. Şi vorbeam în fiecare seară la telefon.
Deşi uneori nu putea sta la discuţii, pentru că era un secret că noi menţineam legătura.
Chiar şi pentru prostul ăla blond. Deşi Ted îmi zisese că îşi petrece destul de mult timp cu el.
Asta mă enervase la culme şi îi făcusem câteva crize ( nu ştiu ce dracu fusese cu mine ) dar după mi-a zis că doar cântă sau desenează şi prostul stă pe lângă el. Şi vorbeau doar despre avocatură sau eu mai ştiu ce porcării.
Asta era reconfortant. Şi totuşi, mă deranja faptul că stătea cu el iar eu nu îi puteam vedea nici chipul. Nici să îl ating. Şi nici. . . Absolut nimic.
Am decis să nu mă mai gândesc la asta, având în vedere că tocmai încheiam un contract cu un alt fotomodel. Maria Caster, o tânără în jur de 19 de ani, înaltă, brunetă, dotată şi foarte de treabă ( la prima vedere ) . A trebuit să fac câteva fotografii cu ea şi să o introducem în noul catalog care urma să apară. Ceea ce m-a plictisit groaznic.
De abia mă schimbasem în hainele mele şi mă pregăteam să plec, atunci când a apărut această Maria ( colegă de două săptămâni cu noi ) . M-a studiat din priviri şi mi-a zâmbit. Eu nu i-am răspuns în acelaşi mod. Încercând să o evit, evident prea obosit pentru a ţine piept cu o domnişoară fiţe, m-a prins de braţ când am trecut pe lângă ea.
M-am uitat urât la aceasta, şi ochii mei căprui i-au întâlnit pe-ai ei. Erau verzi. Cred.
- Eric...
M-am smucit şi nu i-am răspuns, continuând să merg. Însă am auzit-o ţipând în urma mea.
- Am venit aici doar pentru a fi cu tine. Te iubesc!
La dracu . O altă fană obsedată. Nu m-am întors pentru a mă uita la ea, deşi ştiam că ea mă urmăreşte cu privirea. De abia când am ajuns acasă mi-am amintit că o mai văzusem odată. Fusese cu ani în urmă, când mersesem la un orfelinat pentru bine facere. Nu fusese nici presă şi nici altceva. Făcusem şi eu un lucru bun în viaţa mea de tot rahatul. Acolo am văzut aceaşi fată, fiind extrem de drăguţă şi fără părinţi. Ceea ce mă întristase, pentru că nu toţi avuseseră şansa mea. O mângâiasem pe cap , îi dăruisem un zâmbet şi atât.
Am eliminat aceste gânduri din minte.
Era o porcărie. Probabil o angajaseră cine ştie ce firmă aflată în opoziţie pentru a mă distruge.
Sau a afla cine ÅŸtie ce despre mine.
Iar eu nu vroiam să am pe nimeni alături. Care nu era Teddy.