Red Rose Turns Black - Open Wounds [+18]

[Neith]

Nu ma umflu in pene, cel putin asa cred :) Oricum multumesc pentru cuvintele frumoase . Totusi sunt o ea , desi nu cred ca are vreo importanta . Povestea ta este una minunata , deci este vina ta ca o urmaresc .

Cat ma bucur ca a ajutat-o , totusi prea tarziu pentru a o scuti de atata suferinta . Wraith merita fiecare lovitura si poate mai mult de atat si sper ca nu va mai aparea in viata ei de acum in colo , iar Rhys a luat o decizie buna , trebuie sa aiba incredere in ea , pentru ca este diferita de Edeea .
Zicarda este un personaj atat de interesant , cei doi se potrivesc , mai ales pentru ca amandoi au suferit si trebuie sa invete impreuna sa depaseasca acele momente . Foarte interesant si amuzant in ultimul capitol a fost si interventia constiintei lui Rhys .

Abia astept sa vad ce se va mai intampla in urmatorul capitol si cum se va dezvolta idila dintre Zircarda si Rhys .

[candy_cane]

Neight draga mea, sa stii ca are! Cum mie imi place sa ma adresez cititorilor mei catt mai prietenesc cu putinta, nu as vrea ca tu sa ma consideri o ciudata pentru ca ti-am gresit sexul ^^" Am mai patit si am fost acuzata de neglijenta ( deci, sarcasm la greu pe seama mea ) In fine!
*Eru* nu ma supar pentru ca nu comentezi la fiecare postare! Domane fereste! Nu ti-as cere asta in mod obligatoriu. Mie imi convine sa pui trei randuri acolo chiar si dupa zece capitole, nu conteaza atata timp cat am vazut si prind increderea ca mai citeste cineva ceva scris de mine ( celelalte povesti nu se bucura de un astfel de succes ^^", din pacate ). Multumesc foarte mult pentru laude. Iar faptul ca ai avut impresia ca te aflii acolo nu e numai datorita scriitorului, ci inseamna ca ai o imaginatie dezvoltata si poti sa iti reprezinti balmajelile mele din acele capitole. Din asta nu am eu un merit prea mare, garantat mie la suta :P

In rest, voi astia care cititi : ... Lectura Placuta ^^

Cap 11-12


Iesira din marele conac, pe usa din dos, chiorandu-se la cer ca si cum de acolo ar fi putut pica cine stie ce extraterestru, dar lejer , mergand incet , insa fara a vorbi , sau a se uita unii la altii, convinsi ca karma nu o sa ii favorizeze la nesfarsit, tremurand in adancul sufletelor. Kez era inca rosu, ochii lui nedezlipindu-se de pamant, incercand sa se convinga pe sine ca nu facuse nimic rau, insa simtindu-se vinovat din mai multe privinte , Rhys avea o mutra de spunea : ' daca-ma-deranjati-va-sparg', aratand mai mult a doberman care isi apara proprietatea decat a fiu de presedinte , iar Zircarda ...? Ei bine, Zircarda se uita la cerul albastru, ochii ei urmarind norii, incercand sa depisteze ceva ce nu se afla acolo, convinsa ca nu il va mai vedea pentru multa multa vreme de atunci in colo, deja simtindu-i lipsa, un junghi rece impungandu-i inima iar si iar ! Singurul lucru care ramasese acelasi din vremuri de demult era cerul; pe el se plimbau dintotdeauna norii, pe el calatoreau ceea ce mai ramasese din fauna salbatica, insa pana si el se degrada se sfarama, rupandu-se in locuri imposibile, urmand acelasi proces ca si pamantul negru si nefertil de sub picioarele ei . Privi in jos , catre gradina in paragina, ochii ei cautand o urma de viata printre buruienile crescute in nestire, printre tulpinile innegrite de vreme si observa ceva ce nu mai vazuse demult : un trandafir negru ce isi presara petalele una cate una la pamant! Un singur exemplar in ceea ce parea a fi un cimitir, candva verde si neasemuit de frumos, cu pomi si garduri vii, acum simple pietre de mormant la capataiul civilizatiei.
Un fior rece i se prelinse e spate , facand-o sa se cutremure . De ce , oriunde mergea , dadea numai peste morti , lesuri si lucruri ce nu mai pastrau consistenta de odinioara. De ce intalnea numai moarte, numai distrugere, numai lacrimi si suferinta? Incercase, acum multa multa vreme, parand secole intregi, sa salveze vieti, de la cele mai micute pana la cele mari, dar daduse gres; muscatura alba de pe incheietura mainii ele stangi ii demonstra asta. Tot ce ii ramasese din acea perioada erau zgarieturi si cicatrici zigzagate, ce ii decorau pielea ca un ornament dezgustator in trei culori: alb, roz si mov-sangeriu. Inghiti in sec , insa isi pastra atitudinea semeata , si pasi cu incredere pe pamantul moale , pana la flitter-ul alb a celor doi americani , pe care ajunsese sa ii indrageasca . Scutura din cap si statu asa la usa deschisa a aeronavei asteptand parca , o invitatie . Rhys si cu fratele sau intrasera deja , deci nu mai era nimeni langa ea, doar vantul care ii somtea cuvinte indraznete la urechi, ridicand mereu camasa de pe pielea ei.
Cerul incepu sa se intunece usor , aruncand umbre gigantice asupra pamantului , o adiere rece sufland incet din inalturi si pana la ea, racorind-o neplacut . Piele ei se crispa , dar nu misca nici un muschi, nu se clinti deloc, asteptand mereu, ochii ei atinti asupra norilor purpurii de deasupra, urmarind dungile insangerate ale apusului, convinsa ca pana si cerul poate plange lacrimi amare de sange pentru ceea ce ajunsese Pamantul. Nu tresari cand huruitul navei sparse tacerea surda ce o inconjura ca o patura , gata sa o sufoce .
-"Zircarda .. Nu vii ?" vocea lui Rhys o trezi din reverie , caci imagini sangeroase cu o aeronava asemanatoare o tintuisera pe loc .
Zircarda nu raspunse . Il privi cu niste ochi mari , infricosati , insa nu misca. Deja vedea carcasa in flacari, simtea mirosul dulce al carnii omenesti parpolite de flacarile izbucnite de la motor, si simtea cum sudoare incepe sa i se scurba pe sira spinarii, un tremur usor cuprinzandu-i tot trupul.
-"Rhys ? Cred ca ar fi bine sa te duci dupa ea !" vocea ,oarecum ingrijorata a brunetului , il mobiliza pe roscat , iar acesta porni , sovaielnic catre fata .
-"Zircarda ... Esti bine ?" intreba din nou , in soapta , fiind la trei pasi de ea . Fata nu se misca, ochii ei marindu-se din ce in ce mai mult, gata sa cada din lacasul lor, lacrimile adunandu-se in ei. NU scapa nici o clipa din privire insemnul casei prezidentiale de deasupra usii fliterr-ului, sperand nebuneste ca aceasta va disparea, iar ceea ce vazuse cu doar cateva clipe inainte nu se va intampla.
Tipete de agonie ii rasunau in urechi , si fluieraturile bonbardamentelor acopereau vorbele lui Rhys . Vedea trupurile celor ce fusesera prinsi de explozii destramandu-se in fata ochilor ei , bucati de carne imprastiindu-se pe pamantul jilav . Oasele albe rupandu-se in bucati , aschii numeroase zburand si cazand cu un sunet sec pe asfaltul aramiu . Sangele ce inca picura din ranile mortilor , facand balti prin care oamenii speriati calcau fara a se uita inapoi , fugind de ororile cerului ce cadeau fara oprire, vajaind si sasaind in urma lor, arme letale ale unei tehnologii avansate si inutile.
Vedea copii tragand de lesurile parintilor , cu lacrimi in ochi , dar nevrand sa-i lase in urma , de teama pradatorilor . Armele ce fusesera , cu o clipa inainte in mainile parintilor lor , atarnau acum de gaturile inrosite a copiilor . Fiii si fiicele fugeau care incotro , tinand in brate alti copii . Un masacru se desfasura in fata ochilor ei , insa , pana atunci , nu simtise nimic . Acum , o durere ce nu ii dadea pace , se aciuiase in sufletul ei , si ii ingreuna respiratia , apasand pe inima, sufocand-o intr-o stare de durere latenta .
Suieraturile bombelor grele pline de nitroglicerina lichida, mai periculoasa fiind proaspat descoperita, cadeau pe strazile impanzite de oameni , distrugand tot , inainte de a putea clipi . Nu ramaneau decat bucati de moloz , cladiri in paragina si cativa supravietuitori , majoritatea copii . Toti plini de sange , cu niste ranjete de oameni nebuni intinzandu-le colturile gurilor, rani de toate felurile si marimile acoperindu-le corpurile. Dar nu fetele lor o speriasera atunci, ca si acum, pe ea. Nu. Erau ochii lor, in a caror strafunduri intunecate putea vedea pieirea si distrugerea. Ajunsesera doar niste biete animale.
Acele bombe nu numai ca distrugeau lucrurile , ci si mintile . Desi supravietuisera , nu mai puteau intra in societatea pe care SUA o promitea dupa incetarea razboiului, prea salbaticiti, invatati de razboi sa ucida, sa masacreze, sa razbune moartea celor dragi lor, asta daca mai ramanea ceva din inimile lor care sa mai poata simti bucuria aceea surda a infrangerii unui dusman, bucuria vederii sangelui si placerea nemasurata in a-i auzi gemetele infundate ale celui pe care il doborau.
Unde era ea in toata aceasta poveste ? Era pe strazi , inchisa intr-un tanc , privind in toate partile , cu ochii inlacrimati . Sinele tancului treceau peste cadavre , care paraiau cu un sunet umed si gretos , murdarind placile metalice cu o substanta ce se inchidea la culoare la prima pala de vant.
Un baietel le iesise inainte . Incerca cu disperare sa se urce , insa un soldat il impuscase cu sange rece , iar corpul lui cazu prada sinelor, ochii lui mariti de groaza si neintelegere, privind mereu spre ea, acuzand-o, mustrand-o, cerandu-i sa le faca dreptate .

Dar ceva o smulse din acel cosmar ! Rhys incepuse sa o zgaltane cu putere , caci fata deschisese gura , incercand sa tipe . Sa urle de durere asa cum si victimele ei facusera de atatea ori, neintrerupte, sfasietoare. Insa nici un sunet nu ii parasi gatlejul care se usca instantaneu, limba ei cerand apa, iar inima iertare.
-"Zircarda ... Trezestete ! te rog , revinoti !" aproape ca planse Rhys , imbratisand corpul inert al fetei .
Privirea ei se focaliza din nou , si , dupa mai multe minute , il stranse si ea in brate .
-"Imi pare rau daca te-am ingrijorat ! Numai ca aceasta nava mi-a adus niste amintiri pe care voisem sa le uit !" ii marturisi , cu jumatate de gura, glasul ei mai mult o soapta harsaita, in timp ce Rhys ramase cu capul ingropat in parul ei mereu suflat de vant in toate directiile .
-"Poti sa urci in el ?" intreba de asemenea barbatul , inspirand adanc aroma dulce a suvitelor .
-"D..da !" spuse Zircarda , decisa sa incerce .
Rhys se desprinse de ea si o tinu de mana , tragand-o pana la nava . Urcara amandoi , Zircarda muscandu-si buza , oprind tremurul ce ameninta sa o cuprinda .
Dupa ce reusira sa intre , fata se tranti pe canapeaua din spate si isi imbratisa genunchi , sprijinindu-si capul de ei . Rhys inchise trapa , si , dupa ce flitter-ul se ridica de la pamant , se duse de o lua in brate pe Zircarda , mangaindu-i parul , si soptindu-i ca totul va fi bine .
Insa aceleasi imagini insangerate o urmarira pe fata ,pana ce adormi , cu capul pe pieptul baiatului . Tipetele lugubre ii vibrara in urechi , mult dupa ce somnul pusese stapanire pe ea, chemand-o mereu in trecut, tragand-o innebunitor de repede in vartejul acela colorat in culori ce contineau numai rosu , insa scapa si din aceasta, cand Rhys ii captura buzele , intr-un sarut cast .
Visele i se terminara , iar ea adormi fara probleme .




12~~~~~~~~~~~~
Motorul vuia in surdina , dar nici ca unuia din pasageri i-ar fi pasat, sau macar de l-ar fi auzit. Privirile celor doi barbati se aflau asupra frumoasei tinere ce dormea in bratele lui Rhys . Nu le pasa daca flitter-ul s-ar fi prabusit in acel moment , daca fata ar fi scapat cu viata .
Ca tot veni vorba ! De la o vreme , aeronava se zgaltaia cam mult . Kez se ridica anevoie de pe bancheta comoda din spate si se apropie de una din micutele ferestre pentru a privi afara . Ceea ce vazu il inspaimanta !
Pamantul de sub ei era de un negru murdar , un negru ce dadea intr-un rosu caramiziu . Solul parca mustea de o substanta cleioasa , caci putinii oameni ce treceau pe sub ei , se chinuiau zadarnic sa iasa din mlastina unde se afundasera . Copiii cu adultii isi miscau bratele spasmodic, imprastiind stropi din aceea gretosi peste tot, chipurile livide profilandu-se pe acel fundal intunecat ca niste luni minuscule , parca inotand . Erau murdari si lipiciosi , iar hainele li se lipeau de corp . Trageau ceva , dar de la altitudinea unde se afla Kez , nu putea decat sa faca presupuneri .
Inghiti in sec , insa nu se indeparta de acea mica fereastra a navei pana ce nu trecu de campul plin de cratere ce galgaiau cu sangele mortilor ce putrezeau neacoperiti . Se intreba cu dezgust , la ce tratamente erau supusi acei copii ! Nici nu isi putea imagina , cum ar fi aratat el daca s-ar fi aflat in situatia lor . Probabil ca ar fi innebunit pe loc .
Isi scutura capul si se intoarse la locul sau . Rhys il privi in tacere pentru o secunda . Insa chiar inainte de a-l intreba ce vazuse , aeronava parai cu un sunet tanguitor . Partea din fata se rupse , botul spulberandu-se in fata ochilor lor .
Aschii metalice sarira sa ii atace pe pasagerii din spate , care priveau pamantul cu o groaza intiparita pe chipurile lor frumoase .
Rhys o stranse pe Zircarda la piept insa fata il dadu la o parte, mai treaza ca niciodata, privind botul rosiatic, si podeaua ce se destrama, unghiile ei infundadu-se in scaunul plusat de sub ea.
Botul inca mergea lin in fata, cei doi piloti care ar fi trebuit sa in conduca isi agitau mainile, amandoi in flacari, ochii lor niste gavane intunecate atintite asupra celor trei oameni nevatamati, gurilor lor niste rictusuri ce scoteau urlete neomenesti, topindu-se mereu si mereu, incapabili sa stinga focul ce ii mistuia.
Bucata ramasa din flitter , bucata unde cei trei pasageri se stransesera unii in altii asteptandu-si moartea , inca se indrepta cu o viteza uimitoare catre pamant , suierandu-si agonia catre cerul innorat.
-"Nu pot inchide ochii pentru 5 minute ca se si intampla ceva !" tipa Zircarda pentru a acoperi sunetul , simtindu-i pe cei doi impietriti pe scaune, neputand sa-si urle groaza si agonia care li se citea pe fete.
Vatul ii biciuia fata , iar stabilitatea redusa a bucatii metalice o facu sa cada , cand aceasta se ridicase pentru a apuca ceva , inapoi pe bancheta, alunecand usor in fata, gata sa cada. Incerca din nou , de data asta sprijinindu-se de genunchii lui Rhys care nu facea decat sa priveasca apropierea constanta a solului .
Fata se stradui sa apuce o bara metalica si , cu chiu cu vai , ii convinse pe baieti sa se ridice . Desprinse canapeaua in doua secunde , fiind presata de timp . Mai aveau mai putin de 300 de metri pana atingeau solul . Nici nu ii venea sa creada ca pana atunci zburasera la mai bine de 40 de km deasupra pamantului . Injura in gand si apuca cele doua parasute vechi, puse de decor, pe care le vazuse decand urcase in blestemata asta de nava, inca de la inceput, sperand ca nu va avea nevoie de ele.
Intr-un sfarsit , Rhys se dezmetici , lua tremurand ceea ce i se oferise si o stranse in brate pe Zircarda . Kez apuca cea de-a doua parasuta , insa nu mai astepta . Se arunca voiniceste din epava , insa se agata din aripa rupta a aeronavei, atarnand ca o papusa de carpe de o bucata de metal subtire.
Zircarda ofta in sinea ei , il impinse pe Rhys , care protesta , si incepu sa se catere catre Kez care probabil lesinase din cauza socului .
' Acesti baieti nu sunt facuti pentru situatii limita ...nu?' gandi fata , dadusi ochii peste cap .
Inca 100 de metri , si ajungeau piure . Apuca bucata de panza , trase de ea si apoi isi incolaci bratele in jurul gatului lui Kez , avand grija ca parasuta sa fie scoasa de pe trupul baiatului.
' Inca 80 de metri ...iar cu viteza pe care o avem , ar fi mai bine sa astept ...' isi facu planuri fata .
Parasuta era ruinata , si nu mai aveau timp sa mai sara cu una , nici daca ar fi avut . Incepu sa numere secundele pana ce avea sa sara .
' 30 de metri..... 20 de metri ... 10 .... 5 ...... acum ' isi urla in gand fata .
Se impinse cu toata forta si sari .
Se rasuci in aer , in asa fel incat cel pe care il cara sa nu aiba de suferit . Spatele ei atinse solul mocirlos , si il simti cum aluneca pana ce capul ei atinse ceva cu o consistenta indoielnica . Insa nu se uita la ce atinse , ci privi aeronava care bubui la atingerea cu solul moale , imprastiind bucati de metal peste tot . Un foc urias izbucni, limbile manioase lingand aerul, poftind la carnea celor care scapasera .
Ridicandu-se de pe jos , privi catre cer .
-"Slava Domnului! E inca teafar !" sopti fata , inchizand ochii , un zambet intiparindu-i-se pe fata .
Insa momentele bune nu dureaza .
Lucrurile incepura sa se deruleze cu o incetineala ingrijoratoare . Mai intai sunetul unei impuscaturi . Apoi trupul lui Rhys care se rasucea in aer , cazand catre pamant , cu o bucata de panza sfasiata , incolacindu-i-se in jurul lui , sufocandu-l .
Zircarda catre incercase sa fuga sa il ajute cumva .
Iar apoi .... intuneric total ! Ce se intamplase ? Unde se afla ? Unde erau baietii ? Nici ea nu stia !

Un ras grotesc insa continua sa-i rasune in urechi , insa ea nu putea vedea nimic .
-"Maybe we should do something with her , mate !" cineva rosti in apropiata ei vecinate .
' Is americani... ba nu ! Englezi ! ... dar... de ce nu ii pot intelege ?' isi musca buza Zircarda .
-"Yo....boss... what will you do with her ? I know her friends are back home , but what about her ?" aceeasi voce intreba pe cineva din spatele fetei , care se crispa .
Barbatul intrebat , se foi un timp , insa nu raspunse .
Zircarda deja intrase in panica .'Nu ii pot intelege ! de ce ? Ce mi-au facut ?' isi scotoci ea prin minte ,incercand sa gaseasca toate solutiile posibile si probabile .
'Droguri ! ' ajunse ea la o concluzie .' Exista un soi de droguri ce trebuie injectate pentru a-si face efectul . Aceste droguri bruiaza capacitatea de a intelege ceea ce se discuta in jurul cobaiului ...insa e un drog de abia descoperit , si e foarte periculos ... de ce oare risca sa il testeze pe mine ? doar daca .... Rhys ...unde naiba esti ?' se zbatu si mai tare Zircarda , insa totul se facu negru in clipa urmatoare .
De la a fi utilizata ca jucarie sexuala de mai multi soldati nespalati , si tinuta ostatica intr-o celula infecta , ajunsese cobaiul unor .. animale! Ce mai viata ... cade din lac in put, fara nici o avertizare in prealabil!
Dar unde erau cei pe care ii salvase? Nici ea nu stia , iar din cauza drogului , nu mai putea gandi normal.
Se lasa purtata de negura in care fusese azvarlita cu cruzime ! Nu mai voia sa sufere, doar sa doarma acel dorm fara vise, sa stie ca timpul trece iar ea nu e decat o alta bucata de carne in acest razboi sfasietor.

[Neith]

Pe mine personal nu m-ar fi deranjat sa fi gresit ,, sexul '' pentru ca nu ai fi avut cum sa stii , iar nick-ul nu te-ar fi ajutat .

Ce trista este lumea descrisa de tine ! Toate lupta pentru putere distruge ce era mai frumos . Prea multa moarte la fiecare pas , pot doar sa imi imaginez tot ce a vazut si a simtit Zircarda .
Cand viata fetei pare ca lua un alt drum mai bun si relatie cu Rhys era ata de buna , s-a intamplat asta . Ma intreb daca el este bine si daca a fost impuscat . Sper ca ea nu va pati , desi cred cei doi frati nu vor scapa prea usor .

Momentan pot doar sa astept urmatoarele doua capitole… :)

[candy_cane]

Neight am intentionat ca aceasta poveste sa fie trista? Nu stiu, probabil ca da, insa foarte putine povesti de-ale mele sunt vesele.. Nu ma incanta acel model hollywood-ian in care orice poveste trebuie sa aiba un inceput vesel, sau daca nu are, sa continua intr-o maniera melodramatica si/sau sa se transforme radical in alceva. Ai sa vezi ca povestea mea va avea mai multe momente, nu stiu cat de bune, insa sa speram ca nu te vor dezamagi, chit ca o mai retusez.
Apropo: numele personajului meu principal nu e Zicardia... e ZIRCARDA ^^" tot faci greseala asta, si scuza-ma ca ti-am atras atentia, da am cateva mici obsesii. Sper ca nu te-ai suparat. ^^


cap 13-14

Unde naiba se afla ? Ce facea acolo ? Si ce se intamplase cu cateva clipe inainte ? Nu isi putea aduce aminte.
Rhys dadu sa se ridice din ceea ce credea ca era un pat, caci simtea suprafata oarecum pufoasa, moale, si senzatia aspra a asternuturilor , insa durerea insuportabila din umar il opri. Se uita curios la pansamentul mare si ofta in sinea lui . De unde il avea si pe ala ? Nici asta nu putea spune cu precizie.
Incerca sa isi aduca aminte , insa totul era o amestecatura de culori si sunete ce nu apartineau unele de altele. In mintea lui vedea bancheta neagra a flitter-ului desprinzandu-se de la locului si vajand pe langa capul lui, aterizand cine stie pe unde. Simtea inca pe piele caldura focului de la lucrurile care luasera foc. Isi amintea cum cineva se impinsese in el si cum fusese aruncat de pe platforma instabila a ceea ce mai ramasese din flitter. Stia ca se zbatuse nebuneste in aer, nestiind unde era cerul si unde era pamantul auzind doar urletul vantului in urechi, convins ca isi va gasi moartea in curand. Iar apoi umarul ii luase foc, iar el urlase neputincios, tragand de ata de la parasuta, simtind-o cum i se smuceste in mana si cum ceva il salta din nou in aer. Pentru cateva momente chiar crezuse ca cerul se va prabusi peste el, si apoi, urmase intunericul. Nu stia ce se intamplase apoi, doar durerea si niste sunete balbajite, fara sens in urechile lui, ii ramasesera in memorie.
Se stradui sa se ridice si mai mult pe pernele moi , doar ca sa priveasca in jurul lui . Poate asta l-ar fi ajutat sa isi aduca aminte ceva . Ridica o mana si observa cu stupoare ca si aceasta era bandajata . Amandoua erau . Isi duse mana la abdomen si aproape ca urla de necaz . Parca era o mumie .
Cine avusese geniala idee sa il infase asa ? Nu ca nu i-ar fi multumit persoanei respective , insa bandajele dracului ii gadilau pielea si avea impresia ca facuse cine stie ce reactie alergica la ele , ca tare i-ar mai fi venit sa se scarpine. Dar parca mai bine asa decat sa isi care matele in palme, sau sa isi simta sangele galgaind, scurgandu-i-se pe piele ca un dus caldut ciudat si cleios.
Intr-un sfarsit , cand reusii cu chiu-cu-vai sa isi ridice capul dintre asternuturile moi , vru sa isi miste picioarele ca sa se impinga , insa .... Nici o reactie ? Incerca din nou, broboane mari de sudoare formandu-i-se pe frunte, prelingandu-se apoi pe fata lui, intrandu- in ochi si creindu-i un discomfort de neimaginat , insa acelasi rezultat . Ce mama naibii se intampla cu el ? de ce in numele a tot ce-i sfant nu isi aducea aminte nimic , si de ce nu putea sa se miste .
Isi incorda muschii din nou , si se opinti grozav in maini , reusind sa se mai salte putin , insa mare greseala !
Durerea din umar revenii urmata de altele de la maini si jumatate din tors . Gemu si se lasa inapoi sa cada pe pernele pufoase . Nu putea sta asa , asteptand ingrijirile cine stie cui ! Voia sa afle de ce era in aceasta stare, ce se intamplase cu el decand intunericul ii acaparase simturile, si unde dracu se afla, caci nimic din ce vedea nu i se parea nici macar un pic familiar sau macar cunoscut ! Intrebarea asta ii sfredelea creierul si nu ii dadea pace .
Chiar inainte de a mai incerca odata sa se ridice , un ciocanit la usa il opri ! Oare cine era de partea cealalta ? Ce voia de la el ? Rhys inghiti in sec , insa nu spuse nici un cuvant ! Pe de o parte voia ca persoana aceea sa intre si sa vorbeasca cu el , pe de alta parte se temea de ce avea sa afle . Deci astepta !
Rhys nu era prost , si isi daduse seama ca ceva nu era in ordine cu corpul sau . Nu putea nega asta , insa nu stia ce trebuia sa faca !
Spre dezamagirea lui , persoana incepu sa se indeparteze de usa ... Sau aproape , caci o alta venea in viteza in aceeasi directie .
Rhys isi atinti si ascuti toate simturile asupra usi de mahon, ochii cautand o iesire si totusi vrand sa descopere ce se intampla . Insa ceva il stingheri ! Lumina diminetii il orbea un pic ! Isi scutura capul si statu nemiscat .
Cele doua fiinte incepura sa se certe !
'De ce naiba se cearta ? Totusi ...dupa tonul voci.. is un barbat si o femeie !'se gandi Rhys , insa deschiderea brusca a usii , aproape ca il facuse sa sara in sus, si sa isi trezeasca la viata un alt puseu de durere, un alt cuib de viespi ce isi gasisera salas in corpul sau, imbungandu-l acum cu acele lor din interior . Se ridicase instantaneu din pozitia comoda pe care o gasise , si acu gemea de durere, cu ochii in lacrimi , neobservand barbatul care intrase .
-"Rhys , baiete , esti bine ?" intreba omu, umorul sec si totusi atat de ciudat in acea voce raspicata il mira si infurie pentru cateva clipe.
-"Dupa ce aproape ca mi-ai dat un atac de cord , cred ca is bine !" reusii sa raspunda Rhys persoanei.
'Ciudat.... insa aceast tip ciudat mi se pare atat de familiar .Si totusi nu imi pot aminti cine e !' incepu el monologul interior .
Isi zbatu capul incercand sa isi aduca aminte ,insa ce sa vezi? Durerea de cap ii curma pe loc orice incercare de a isi aduce aminte, orice dorinta sinucigasa de a chema inapoi amintiri ascunse intr-un cufar prafuit.
-"Sigur esti bine fiule ?" intreba Michael , incercand sa vada daca fiul sau avea toate rotitele sau daca medicii avusesera dreptate .
-"De cand is yo fiul tau ? Nici macar nu te cunosc ... si ce dracu vrei de la mine ?" intreba Rhys , infuriindu-se oleaca.
'Auzi tupeu la oameni ! Dupa ce ca nici nu spune cum il cheama , mai are si privirea aia amuzata pe chip de parca is cine stie ce animal de la circ ... Ca tot veni vorba, cu bandajele astea pot trece usor drept omul-mumie ! As scoate bani frumosi din asta !' se amuza el o perioada de conditia in care se afla .
-" Deci... au avut dreptate ... si eu care credeam ca esti mai zdravan !" ofta Michael , intorcandu-se cu fata spre fereastra. " Insa tu semeni cu mama ta ! Leit as putea spune !" ofta din nou , dezamagirea in glasul sau .
-"Auzi tataie... Daca ai ceva de spus spune-o acum si nu imi mai irosi vremea !" scuipa Rhys cuvintele , incrucisandu-si bratele la corp , ceea ce ii provoca din nou o grimasa . Proasta idee ! Vrei sa trezesti viespile, fa pe imbufnatu si tranteste si izbeste pana ce crezi ca ai intrat in iad. Orice i s-ar fi intamplat, nu numai ca nu isi mai aducea aminte, dar se pare ca nimeni nu voia sa il ajute, toti il tineau in ceata.
Michael voi sa mai spuna ceva , insa aparitia unui nou oaspete , il opri .
-"Asta nu e una din cele mai fructuoase conversatii pe care le-ati avut , nu-i asa ? Apropo , ca tot veni vorba fratioare ... nu asa se vorbeste cu un parinte care te-a crescut !" noul venit vocifera .
' Oamenii astia vor neaparat sa ma bage in spital ... nu ca nu as fi acolo deja , dar..' se enerva Rhys.
-"Auzi Kez ? Tineti pliscul !" io intoarse tanarul .
'Kez ? fratele meu ... dar atunci ..?' facu ochi mari baiatul si imaginile si sunete il napadira din toate partile, amintirile trecand peste el ca niste valurile nemiloase ale unei mari prea involburate.

Trecutul dadea navala in creierul sau obosit , maturand orice urma de ratiune , pana nu se instala acolo unde ii era locul . Culori , sunete , imagini si sentimente isi faceau loc. O ameteala grozava il facu pe Rhys sa se chirceasca de durere .
Isi aduse aminte tot . Insa ceva i se intipari in memoria vizuala . Chipul unei fete ce avea o mare importanta pentru el . Fata avea parul lung si negru pielea fina si alba , si niste ochi albastrii ca cerul . Buzele carnoase erau mai mereu intinse intr-un zambet ironic , dar iti dadeau impresia ca trebuia sa le saruti secunda de secunda , caci altfel , un dor mistuitor te apuca, bantuindu-ti inima, o dorinta fantoma nelasandu-te sa te odihnesti.
Si atunci isi aminti de avionul care se rupsese in doua . De caderea lor . De curajul fetei care se aruncase spre a-i salva nerecunoscatorul de frate . Si atunci aparu durerea !
Isi simtea plamanii arzand , si inima oprindu-i-se in piept , in timp ce parasuta lui se deschidea si il oprea din picaj. Aproape ca urlase cand o vazuse pe Zircarda aruncandu-se din epava in ultimul moment si crezuse ca va muri in urmatoarea secunda cand nu o mai vazu . Insa ea era teafara ! sau cel putin asa parea!
Atunci facuse greseala de a se relaxa . Auzise pocnetul unei pusti de calibru mare , si simtise glontele incins cu ii perforeaza pielea si ii rupe muschiul oprindu-se chiar langa os . Simtise agonia acelor secunde lungi , in care nu mai putuse respira , incolacit in parasuta nefolositoare . Simtea pamantul apropiindu-se fara vreo cale de scapare .
Si atunci durerea atinse punctul culminant .
Spatele lui care lovea solul cu o ferocitate rar intalnita , coastele care paraisera in urmatoarea secunda, si se transformasera in aschii, in dinti rupti care voiau sa ii muste o bucata din plamani si sa il lase acolo sangerand pe dinauntru . Simtise pielea cum se jupoaie de pe antebrate cand incercase sa isi salveze si restul de corp . Modul in care picioarele lui refuzara sa ii asculte comanda , sau mai degraba implorarea .
Sangele ce tasnise din gura lui , murdarindu-i pieptul , si urmatorul pocnet ce venise de undeva foarte aproape de el .
De aici .... negru ! Nu stia unde se afla , doar ca fusese adus si protejat , pe cand tanara .... Unde se afla ea ? ce ii facusera ? Caci se indoia ca cei care il salvasera pe el si fratele sau , avusesera bunatatea de a o inapoia si pe ea ! Nu stia exact ce ii faceau , insa trebuia sa o gaseasca .
Cand camera se opri din invartit, Rhys dadu sa se ridice , insa lesina in clipa urmatoare , sub ochii ingrijorati ai parintelui si fratelui sau .Mai avusese cativa centimetri pana ce capul lui avea sa atinga marginea de lemn a patului si sa il mai procopseasca cu inca o durere . Nu ca nu avea destule .
cazu intr-o lume a tenebrelor , in care orice lucru rau pe care il facuse se marea si il bantuia . Fantome fara chip i se perindau prin minte , rupand din carnea lui , fara sa se uite la chipul schimonosit al baiatului .
Nu mai stia ce sa faca ! Trebuia sa o gaseasca ...si asta curand !
Ii sopti si numele , iar fantomele disparura . El fu cuprins in negura unui somn fara vise . ce i se intamplase ? Cine avusese ideea de a-l aduce acolo ? Ce se intamplase cu frumoasa lui ? Dar mai important , cine avusese tupeul sa il impuste ?!
Avea sa afle , si chiar foarte curand !




~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Trecusera.. cat .. ore , zile , luni ? sau poate doar minute ! Nu stia decand se afla acolo , iar capul ei mai avea un pic si exploda de durere . Nu se asteptase sa fie facuta un cobai , dar poate ca nu asta era intentia englezilor . Poate ca ei voiau altceva de la ea .
Din pacate pentru ei , ea fusese mult prea bine antrenata ca sa le spuna lor totul . Era decisa sa nu vorbeasca , nici daca ar fi trecut-o prin foc si sabie ! Ca doar atata mai lipsise la tratamentul crud pe care il suferise la americani !
Ofta in sinea ei , si isi ridica capul . Insa surpriza ! Se asteptase sa fie intr-o celula rece si soioasa , inconjurata de sobolani flamanzi ce aveau sa-i rupa pielea bucata cu bucata , insa .... nu ! Nu era intr-o inchisoare de pamant , intinsa pe jos , si plina toata de vanatai .
Ranile pe care le dobandi-se din salvarea fratelui lui Rhys erau perfect bandajate si sterilizate ! Pana si hainele ii fusesera schimbate . Insa cine avusese bunatatea de a o ajuta ?
De parca gandurile i-ar fi fost citite , o persoana veni pana la usa camarutei ei si batuse la usa . Zircarda nu ii raspunse . N-ar fi facut-o niciodata , stiind ca in secunda urmatoare ar putea muri . Mai bine astepta .
'Parca ar fi un soi de deja-vu !' isi zise , dar apoi impinse acel gand tuma in fundul mintii ei , pentru ca cel ce batuse intra in camera .
Atunci observa ea cat de frumoasa era incaperea . Pana atunci fusese in bezna aproape totala , de n-ar fi venit lumina calda de pe coridorul ce se afla de cealalta parte a usii .
Barbatul ce intrase ii zambi cand vazu ca era treaza . Era destul de dragut in lumina aceea difuza , care ii orbise oarecum ochii fetei .
-"Imi pare bine ca esti treaza , mylady!" vocea lui suava , ii facu pielea de gaina fetei , in timp ce fioruri de toate neamurile ii invadara corpul .
Barbatul aprinse lumina , insa nu pleca de langa usa . Nici macar nu o privi , stad doar cu ochii in pamant . Parca incerca sa isi gaseasca cuvinteleca sa vorbeasca cu ea .
'Stai asa ... il pot intelege ? deci nu mai sunt pe acel drog ? Nu mi-au mai dat doze ca sa ma ameteasca de tot ? dar atunci ...?' se intreba singura , privindu-l pe misteriosul baiat , ce se foia langa usa .
Parea mai mare ca ea , cu vreo... 3 ani , insa nu mai mult . Era inca tanar , dupa parerea ei .
'Si al naibii de dragut !' se gandi ea , un zambet malefic fluturandu-i pe buze. 'Inca un pic si pot sa zic ca va rivaliza cu Rhys !' chicoti ea in sinea ei .
Il privi cu atentie , si isi deplasa un pic corpul din patul cel confortabil , in asa fel incat sa il vada mai bine . Aproape ca voise sa se dea jos , insa o durere inexplicabila la cap , o facu sa ramana unde era .
Baiatul avea un par lung si rosu cu o suvita alba , chiar in fata ce ii acoperea mai tot timpul ochiul stang . Momentan , parul lui era pins la spate , lasand astfels sa se vada trasaturile frumoase si gratioasa ale fetei . Era un specimen extrem de atragator , si probabil era si soldat . Ochii lui caprui erau inca atintiti spre pamant , insa fata ar fi facut orice ca sa poata privi in acei ochi sa isi faca o idee despre ce era el in realitate si nu la prima vedere .
'Desi e extrem de dragut nu exista nici un motiv ca sa am incredere in el ! Din tot ce stiu pana acum , poate ca el m-a despartit de restul !' isi spuse fata si se rezema din nou , de suprafata tare din spatele ei .
Intr-un final , baiatul se decise sa vorbeasca .
-"Imi pare rau daca te-ai simtit insultata de comportamentul meu si al soldatilor mei cand te-am adus aici , insa am primit o scrisoare in care Wraith , imi cere sa te salvez din grearele acelui american imputit !" se inflacara pentru un moment baiatul.
-"Din aceasta cauza eu nu voi avea prea mare incredere in tine !" ii taie elanul Zircarda .
-"P-poftim ?" spuse ,stupefiat , barbatul facand un pas in fata .
-"Din moment ce ai avut incredere in Wraith , ai pierdut increderea mea ! Acel sobolan cu doua fete nu merita respectul meu , si nici macar consideratia mea !" ii raspunse Zircarda , incrucisandu-si bratele .
-"Imi pare rau mylady ! Nu am vrut sa sune ca si cum i-am ascultat ordinele ! vezi tu.... el mi-a salvat viata la un moment dat , si am fost de acord sa il ajut , fara sa pun intrebari , doar o singura data !" rexplica el .
-" Si de unde stiu ca tu nu esti mare prieten mare cu el ?" intreba neincrezatoare fata , vazand cat de mult se apropiase baiatul de patul ei .
-"Pai... pentru inceput ... numele meu e Damian Prince ... sunt cel care are grija de armata Engleza , si din pacate nu dau doi bani pe guvernul American !" ii zambi , ridicadu-se cat era de inalt si salutand-o militareste .
Zircarda zambi si statu un pic pe ganduri . Oare merita sa ii spuna cum o cheama ? merita sa riste ?
-"Nu stiu daca Wraith ti-a spus , insa numele meu e Zircarda Black... " ii spuse , insa se opri . Daca el voia mai mult si asta astepta ?
Insa se inselase in privinta lui . Damian nu ii ceru mai mult ci isi lua un loc in scaunul de langa pat , chiar langa frumoasa fata si o privi in ochi , gales .
Nu stia de ce , insa simtea ca se scufunda intr-o mare de ciocolata , si ca ii place din ce in ce mai mult sa se uite in ochii lui . Ceea ce nu stia era ca si Damian avea aceleasi simtome ca si ea , numai ca inima lui era mai rascolita decat a ei , de cate ori ochii ei straluceau .
Damian inghiti in sec , si vru sa se ridice , spre a pleca si a o lasa in pace , insa cineva intra val vartej pe usa lasata deschisa .
O fata de aceeasi varsta ca si Zircarda ii privi cu dezgust pe amandoi si apoi inainta pana la Damian si ii spuse pe un ton extrem de dulce si fals :
-"Va asteapta o conferinta mylord ! "
Damian pleca in secunda urmatoare , insa nu inainte de a-i pupa mana frumoasei brunete .
-"Daca ai impresia ca il vei putea fura de langa mine te inseli amarnic !" vocea acum rece si distanta a fetei , rasuna in incapere .
Bruneta nici nu se sinchisi sa ii raspunda . O analiza cu un ochi si isi dadu seama cat de putreda era pe dinauntru.
'Poate ca si ea urmareste sa se imbogateasca de pe urma acestui... distins domn .' se gandi ea cu oleaca de ironie la situatie . ' Voi avea eu grija sa-i pun bete in roate , mai ales daca incearca sa isi bata joc de mine !Nimeni nu a reusit pana acum sa faca misto de Zircarda Black ! ' isi spuse cu convingere .
Se mai uita un pic la fata si concise : era o blonda cam prostuta , cu gura mare , si cu niste ochi albatri spre verzi ce te infiorau , chiar si cand voia sa fie mai... dragastoasa , dulce pana la zaharisire . Nu ii placeau astfel de fiinte , insa stia ca va avea mult de furca cu ea .
Chiar inainte ca Zircarda sa deschida gura , blondina pleca , insa ii arunca niste cuvinte pline de venin :
-"Cand va sosi clipa vei plati ! Si tu si afurisitul de Rhys !"
Asta era culmea . Ce treaba avea ea cu Rhys ? Va afla , chit ca o va bate pana va spune tot .
Se culca cu gandul la mai multe deodata , si nu adormi decat cand isi goli mintea de tot . Nu merita sa se complice de pe acum . Blonda avea o ura innascuta din ceva , si si-o manifesta facand declaratii de razboi ! Insa nu facuse persoanei potrivite ! Zircarda va matura cu ea pe jos .
Un bubui ce veni de la usa o trezii , in clipa in care atipise . Blonda se afla acolo cu un zambet sinistru pe fata .
Bruneta casca alene si se intoarse pe cealalta parte .
-"Curvele ca tine trebuie sa stie macar numele celei care le va distruge !" rase ea . "Numele meu papusa e ... Amelia !" si pleca .
'Slava domnului !' ofta Zircarda in sinea ei .' am crezut ca va trancani pana voi adormi !'
Somnul o fura in clipa urmatoare . Oare ce ii rezerva viitorul ?

[Neith]

Multumesc pentru ca ai vazut greseala , o sa recitisesc si corectez posturile in care apare gresit numele personajului . Scuze!

La inceput am crezut ca Rhys avea amnezie . Ma bucur ca nu este in pericol sau cel putin asa pare. Mi-a placut modul in care ai realizat descrierea sentimentelor acestui , toata durere resimtita in momentul in care a fost impuscat .
M-au amuzat gandurile Zircardei si felul in care l-a comparat pe acel barbat cu Rhys .
Cand citisem celalalt capitol am crezut ca tanara este in pericol , dar se pare ca m-am inselat ... De ce a dorit Wraith sa o salveze , dupa cat a facut- o sa sufere , speram sa o lasa in pace .
Totul se complica din ce in ce mai mult , mai ales dupa aparitia noilor personaje .
Astept urmatorul capitol !

[candy_cane]

offf... e atat de mult timp decand nu am mai postat la povestea asta, incat m-am suparat un pic pe mine.. Inafara de Black Soul revival ( la care nu comenteaza nimeni ) asta e povestea mea preferata ^^ Sper ca si voua va place, dar pana una alta, mai pun doua capitole ^^


Cap 15 - 16

Lumina puternica invada camera , cucerind orice coltisor intunecat fara prea mare greutate . Insa aceeasi lumina ce incalzeste un suflet si aduce la viata o planta , supara o persoana care murmura niste injuraturi pe sub barba , tragandu-si patura si mai mult peste cap . Dar , credeti ca nenorocitul care daduse perdelele laoparte avea sa il lase sa doarma in continuare ? Nu!!! Veni langa pat si aproape ca il dadu jos pe Rhys care urla de indignare , trezindu-se pe podeaua rece .
-"Ori te ridici tu , ori te trantesc eu !" o voce monotona si la fel de obosita ii vibra in cap lui Rhys care dadu sa se bage sub pat numai ca sa scape de lumina orbitoare a soarelui .
Kez nu mai astepta . Ofta enervat si ii prinse gleznele fratelui sau , tragandu-l spre usa intredeschisa . Norocul lui Rhys era ca pe jos erau carpete , caci nu ar fi suportat sa fie tarat pana la usa pe pardoseala rece, sau mai rau , pe metal .
-"Vrei sa-mi dai drumu ?" incepu sa se zbata tanarul comandant .
-"Cand vei renunta sa te comporti ca un copil !" veni si raspunsul gafait al lui Kez care facea tot posibilul sa-l tina pe Rhys care se zbatea in toate diretiile, mutandu-si corpul cand la stanga, cand la dreapta, sucindu-i incheieturile fratelui sau in fel si chip.
Stia cat de manios era tanarul cand era trezis pe neasteptate , sau cat de artagos devenea daca era aruncat din pat . Insa putea sa suporte orice , mai ales daca stia ca avea sa se razbune pe fratiorul sau mai mic un pic mai tarziu .
Se luptara ei o vreme , Rhys reusind sa isi recupereze picioarele usor inrosite din mainile fratelui sau, iar Kez ...ei bine , saracu cazu cat era de lung pe covorul moale , cu un Buf! Surd, inabusit si un scancet . Rhys deja se aruncase asupra fratelui sau care isi pierduse garda si avantajul, si ii administra pumni si palme . Kez se ferea cum putea din calea pumnilor , dar palmele?! Alea ii inrosira obrajii, pielea ajungand sa se umfle. Daca s-ar fi uitat in oglinda nu s-ar mai fi recunoscut. Dar ce era mai rau era faptul ca, dupa fiecare palma zdravana primita, camera incepea sa se invarta si mici pete colorate in diferite nuante ii dansau prin fata ochilor. Lacrimi de durere si indignare ii aparura in ochi, dar nu putu sa faca nimic, imobilizat fiind la podea, cu un adversar de categorie grea, cand vine vorba de lupte corp la corp, deasupra lui.
Intr-un final , una din menajere se decisese sa intervina si ii despartise pe baieti cu chiu cu vai, primind si ea propriai portie de injuraturi si chiar si vreo doua palme din partea unui Rhys foarte furios.
-"Stai in patul ala de o saptamana ! Cine crezi ca o s-o salveze , daca tu nu faci nimic ? Eu imi dau silinta , dar eu nu am influenta ta , chit ca is fratele mai mare ! Nu m-am priceput niciodata la asa ceva !" aproape ca urla Kez , aducandu-i din nou aminte lui Rhys ce era important pentru el .
Era drept ca se vindecase si ca nu mai avea probleme cu ranile odata adanci . 'Minunile tehnologiei avansate !' isi zise el in gand . dar ... ceva il impiedica sa plece dupa ea . O iubea , poate mai mult decat a iubit pe cineva vreodata . Insa nu stia ce sa faca, inima si creierul sau cerand doua lucruri total diferite.
-"Nu pot sa fac nimic !Lasa-ma in pace !" ii zise , fara tragere de inima lui Kez , si pleca inapoi spre patul sau .
Se tranti pe el , sub privirile mirate si totodata exasperate a fratelui sau .
Baga mana sub perna si stranse in pumn o discheta micuta , pe care stea scris numele lui . Nu se manifesta decat cand fratele lui parasi incaperea , cu un oftat prelung .
'Poate ca nici nu are nevoie de salvarea mea ! Sau de mine !' isi zise , lacrimi grele prelingandu-i-se pe obraji . Acea discheta ! De ce trebuise ca EL sa curme totul ? de ce nu o lasase impreuna cu fiul presedintelui , si in schimb avusese tupeul de a o lua langa EL ? De ce? nu era drept !
Isi simtea inima farmitandu-se si rupandu-se in el , cat timp cuvintele verisorului sau , ii rasunara in urechi :
" Stai calm Rhys !Fata va fi mai fericita langa mine dacat va fi langa tine ! Se pare ca nici nu i-ai spus de trecutul tau ! Stau si ma intreb cine ar mai voi vreodata sa se apropie de tine , stiind ca esti un criminal , ca mainile tale vor fi patate cu sange pana vei muri ? Esti un ipocrit si un infumurat , si stii asta prea bine!" rasul acela indreptatit si grimasa de pe fata verisorului lui , ii staruiau in minte , ca o boala sau o rana ce nu vrea sa dispara , sa se vindece si sa-l lase in pace .
' Nu stiu cat de mult va voi ea sa stea cu tine ...Damian !' adormi baiatul cu aceste cuvinte .
Poate totusi va merge sa o caute . Poate totusi verisorul lui se inselase ! Poate ....




~~~~~~~~~~~~~~
Lumea viselor o purta departe ! Poate prea departe ! Isi visa viata pana sa intre in armata ! Pana sa ajunga sa ucida oameni , la ordinele altora ! Stia ca ea nu avea nici un drept sa ia viata unor fiinte , insa ... asa statea in natura oamenilor : Sa se distruga reciproc !
Visele ei nu fusesera niciodata pline de caldura , insa parca acesta diferea de celelalte . Nu mai era sangeros , ci linistitor . Nu mai prezenta suferintele celorlalti, la a carei morti participase cu sange rece , ci bucuria unor momente ce au trecut prea repede . Isi musca buza pana si in vis .
Era doar un spectator . Iar cei din fata ei semanau cu niste marionete , controlate de cineva, niste actori bine platiti, meniti sa insceneze chiar si aceasta ultima oaza de iubire pe care o gasise. Ii privea pe acei oameni , fara sa clipeasca , fara sa se indeparteze de locul unde ajunsese . Privea cum ei zambeau si radeau , cum fiecare lucru ii facea sa rada . Si toate in jurul unui copilas . Un prunc ce nu avea mai mult de cateva luni . Insa ea nu era aceea . Ea nu apartinea acelei familii .
Casuta micuta din lemn , cu o gradina plina de flori multicolore , inconjurata de un gard viu , nu ii apartinea. Zircarda intoarse capul , dezgustata fiind de atatea dulcegarii. Probabil ca acea familie era deja moarta . Dar nu avea de unde sa stie . Ochii ei se pironira asupra unei fete cu parul negru , tuns scurt si cu niste ochi albastri tristi . Era de cealalta parte a porti si privea acea familie . Ii cerceta plina de regrete , dorinta in ochii ei . Oare cat de mult isi dorea ca sa apartina si ea unei familii, sa simta chiar si acele sentimente false, si totusi sa aiba speranta ca existau? Zircarda se vazu pe sine .
Lacrimile ii inundara ochii , insa refuza sa le lase sa curga . O urmari pe micuta cum se indeparteaza , fara sa priveasca inapoi . La ce bun ? Nu isi cunoscuse niciodata familia , si totdeauna crezuse ca ai ei o abandonasera . O urmari pana ce fata dadu coltul acelui cartier atat de indepartat de oras , de Paris . Orasul ce nu avea decat pacate, iar desfranarea , viciile erau la ele acasa . Rar intalneai vreo familie care incerca sa uite unde traieste! Rar !
Ea crescuse intr-o astfel de lume , insa nu se apucase sa-i urmeze pe cei ce voiau sa isi distruga viata . Nu! De aceea ajunsese ce era azi . Pentru ca voise ceva mai bun . Voise sa se indeparteze de ceea ce ii crea acea stare de angoasa , acea frica mocnita , acel dezgust ce ii innegura sufletul . Si reusise ! Dar cu ce pret ? Nici ea nu mai stia .

Imaginile se schimbara , iar ea se simtii smulsa din acea lume a viselor de cineva ce o mangaia incet pe cap . Deschise ochii impaienjeniti de lacrimi si privi catre chipul trist a lui Damian . Se parea ca baiatul o vazuse plangand si zvarcolindu-se in pat .
Zircarda se ridica incetisor , stergand lacrimile pacatoase , acelea ce o faceau sa para slaba , insa stia ca ceea ce gandea nu era adevarat . Nu va fi niciodata slaba de isi va arata adevaratele sentimente . De va crede si in altcineva inafara de propria persoana .
'Desi numa pe asta o mai am !' gandi cu tristete .'Cred ca Rhys m-a uitat deja !' continua , trantindu-si fata in perna , sub privirile ingrijorate ale lui Damian .
Inchise ochi din nou , si simti cum Damian pleaca din camera .
-"N-ar trebui sa plangi dupa el !" vocea lui trista rasuna pana la ea , facand-o sa tresara ."Ma refer la Rhys ! Am auzit cand ai strigat dupa el in somn ! Nu ar trebui sa plangi dupa el .Nenorocitul probabil ca se distreaza acum , si cred ca a si uitat de tine !" vocea lui capata volum si intensitate .
Imagini a unor amintiri din indepartata lui copilarie il bantuiau acum , il faceau sa dea in vileag toata ura ce o purta micului comandant . Insa se abtinu . O voia de partea lui , caci ceva la ea il atragea nespus .
Facu o mica plecaciune si iesi , chiar inainte ca Zircarda sa il intrebe ce voise defapt sa spuna .
'Cel putin stiu ca este in sigurata !' isi zise , asezandu-se inapoi pe pernele moi , si adormind cu numele lui pe buze .

Tipete , scancete , priviri pline de ura si teroare , asta o intampina in lumea tenebrelor adanc ascunsa chiar si dupa cea a viselor. Vocile celor pe care ii omorase sub pretexte nefondate inca ii rasunau in urechi . Sangele lor inca ii pata mainile , iar ea incepea sa aiba acelasi iz dezgustator de macelar, iz pe care il detestase intotdeauna. Sangele inchegat de pe pusti , pistoale sau veste inca stralucea in lumina acelei luni rosiatice .Acea luna a vampirilor , acea luna a crimelor ce nu aveau sens , doar placere .
Tinea minte fetele soldatilor , schimonosite in zambete de fiare doritoare de sange . Tinea minte tremurul bratele lor , insa nu era un tremurat de frica sau regret ci unu de placere. Placere nespusa ! Lor le placea sa le vada pe mame dandu-si sufletul , protejand copii ce aveau si ei sa le urmeze pe calea nepavata a mortii .
Soldatii francezi uitasera ce era important pentru ei ! Uitasera pentru ce luptau si se gadeau numai la fericirea de a omora un om . Nu conta ca acea fiinta avea un trecut , o inima ca si a lor , ci natia care era . Doar la asta se gandeau . daca erau americani trebuiau omorati . de erau de-ai lor si cadeau sub focul armlor , doar victime de razboi . Acei soldati erau nemilosi si necrutatori . Erau atrasi numai de sange si adeseori ii vedeai scaldandu-se in baltile dezgustatoare si neclaite de sange sub privirile cerului , a carui lacrimi se uscasera demult . Planeta ei devenise un loc in care ori omorai ori erai omorat . Era o planeta uitata de Dumnezeu , insa ea nu Il condamna .
Din nou, imaginile se transformara, peisajul schimbandu-se simtitor, mesajul ramanand acelasi . Bubuituri surde si ecoul impuscaturilor ii rasunau in cap . Unde se afla ? de ce nu putea vedea nimic ?
Ridicase capul , ca simplu spectator ce era , sa se vada dupa un morman de cadavre incarcadu-si pusca . Fata ei era contorsionata de o durere mai mult interioara decat exterioara . isi aduse aminte de mirosul innecacios ce venea de la corpurile in putrefactie . Miroseau a sange si viscere , a praf de pusca si inca a ceva . Un miros ce ar fi doborat pe oricine . Isi amintea perfect ca ametise , ca se clatina de fiecare data cand trebuia sa se ridice si sa impuste peste acele lesuri . Isi amintea cat de scarbita era cand trebuise sa puna mana pe fetele reci pe care sangele inca nu se uscase . Acei ochi lipsiti de caldura , acei ochi ce inca exprimau durere , o urmarisera peste tot , murdarindu-i subconstientul . Acele guri deschise din care sangele inca mai curgea , a caror buze vinete inca erau curbate intr-un fel de zambet sinistru de ramas-bun , din care inca rasunau acele tipete terifiate , ii rupeau sufletul de cate ori se aventura in lumea viselor .
Se luptase cu atatia insa natura sufletului ei nu o lasase sa uite mainile livide , pline de zgarieturi si murdare de pamant si sange , intinse spre ea . Nu o lasase sa uite sunetul pe care gloantele trimise de ea il facusera la impactul cu corpul in miscare a victimei . Nu o lasase sa treaca mai departe ! Si nu o va lasa prea curand. Ea se facuse vinovata de decesul atat de multor persoane . Ea! si nimeni alta!

Tresari in pat si aproape ca sari ca arsa , pregatita sa urle , insa gatlejul ei era prea uscat ca vreun sunet strident sa iasa nestingherit, fara sa o doara. Era uda , sudoarea inca prelingandu-se de pe fruntea ei , alaturi de lacrimile amare . isi duse o mana palida si lipsita de caldura , la frunte si isi acoperi ochii . Pana atunci nu mai avusese astfel de cosmare .
'Se pare ca numai Rhys le poate face sa dispara!' se gandi ea , un suras chinuit , intinzandu-i pielea alba .
Voia sa uite , insa nu putea . Voia sa mearga mai departe , insa amintirile ar fi urmat-o peste tot . ce putea face ? Ar fi dat orice ca Rhys sa fie langa ea , insa credea ca ceea ce ii spusese Damian era adevarat .
'Si totusi ...' acest gand o opri din a plange dupa cel ce ii vindecase inima pentru a calca pe ea .
Ea va crede in Rhys pana la proba contrarie .

[Neith]

Mă bucur că ai postat pentru că trecuse destul de mult timp de la ultimul capitol şi mă temeam că ai renunţat la poveste .
Rhys ma dezamăgeşte , mă aşteptam să plece dupa ea , să nu mai aştepte nicio clipă . Este un laş , se teme ... dacă o iubeşte cu adevărat trebuie să fie alături de ea şi să nu o părăscă în asemenea momente . Până şi Kez despre care nu aveam o părere bună face ceva mai mult decât el . Deci Damian este vărul lui , ei la asta chiar nu mă aşteptam . Cred ca Rhys a omorât-o pe Edeea ( sper că am scris bine numele ) cel puţin asta a fost singura concluzie la care am ajuns până acum .
Ai surprins superb întreagă ei suferinţă , toate sentimentele . Visele o chinuiesc prea mult , Rhys nu vine să o ajute . Of!

Aştept următorul capitol care sper că va veni mai repede . Baftă la scris !

[candy_cane]

Îmi cer scuze pentru două lucruri: unu că a durat atât si doi ca nu am revizuit cum trebuie.. sorry
sper să vă placă

Cap 17 - 18

Un bubuit asurzitor sparse tacerea in care camera uriasa se cufundase, unde nici macar umbrele nu indrazneau sa-si miste pozitia. Rhys sari din pat , insa regreta imediat miscarea brusca pe care o facuse . Rana de la umar se deschise, desi putin, sangele patand din nou pansamentele, insa suficient pentru a-i crea o stare de discomfort. Durerea intepatoare si mirosul ciudat ce veni de la bucata de panza, il facu sa uite pe moment ce il facuse sa se trezeasca .
Se sprijini in maini si isi flexa muschii de la picioare, intepeniti din cauza prea multor ore de somn. Se ridica, aruncand cearsafurile moi cat colo, surprind de greutatea lor. Merse destul de incet si fara prea mare tragere de inima catre fereastra mare, zabrelita, privind ingandurat la cerul cenusiu de deasupra, constient vag de vibratia constanta, oarecum pulsatoare care trecea prin el. Oare ce se intampla?
Un alt bubuit si o suieratura ii inunda auzul. Privi cerul speriat, sperand sa afle vreun semn care sa il faca sa scape de ingrijorare. Nici o sansa! Avioanele ultra moderne zburau ori prea repede ca ochiul lui sa prinda miscarea lor, ori erau camuflate, surprinderea lor fiind evident un esec. Rhys tindea sa creada ca a doua varianta era mai plauzibila, desi nu stia precis de ce.
Aproape ca alerga catre pat, apucand pantalonii si camasa alba, pentru ca apoi sa iasa pe usa. Era zbarlit si speriat si nu voia sa creada ca ei erau atacati. Desi aripa unde fusese el plasat nu fusese bombardata, asta il facu sa se sperie si mai mult. Cum avea el sa isi gaseasca iubita daca idiotii de soldati trageau ca disperatii in conacul lui, soldati care ar fi trebuit sa il apere in ultima instanta? Asta ar fi fost cel mai cumplit dar de insanatosire !
Zambi amar, trecand in fuga printre coloanele de piatra, armuri vechi, si alte exponate pe care tatal sau le adunase si depozitase in diferite cladiri, a caror locatie ba fusese uitata, ba era secreta, ba nu il interesase pe el. Sari peste scari de marmura, pasind grabit peste dalele de piatra alba. Aluneca pe ceva si aproape ca intra in una din usile mari si grele de la capatul acelui mare conac, daca nu ar fi atins la timp covorul, astfel cazand doar in genunchi, si injurand pe cel care spalase podelele.
-Trebuie sa ii spun tatei sa construiasca mai putine case si sa le faca mai practice! Pana ajung io la camera cu arme, ma ciuruie astia de vreo 30 de ori ...Cu alte cuvinte pot muri de 30 de ori si invii de inca 40, pana ajung unde trebuie! afurisi tanarul, grabind pasul. Desi isi batea joc de starea sa actuala, nu isi putea lua gandul de la ce va face in continuare.
Credea ca era atacat, dar atunci unde erau distrugerile? Unde era molozul si praful ce ar fi trebuit sa umple acele coridoare? Unde erau bucatile de piatra ce ar fi trebuit sa cada peste el, blocandu-i iesirea si retragerea, sau orice fel de rezistenta? Ce fel de soldati erau acestia daca ei nu stiau elementele de baza a unui atac in forta?
Incetini, pus pe ganduri de aceste noi descoperiri. Incepu sa gafaie, extenuat de atata fuga, insa nu pe deplin lipsit de forta. Daca acel sunet strident si acea bubuitura nu fusesera de la o bomba, atunci de unde ar fi putut veni? Stia ca il mai auzise odata, insa nu isi putea aduce cu claritate aminte.
Inchise ochi si se concentra, ignorand prezenta misterioasa ce il privea dintr-un ungher. Nu observase darele de sange de pe podea si nici macar nu se gandi la tatal sau fratele sau! Nu ii trecu prin minte ca ei ar putea fi in primejdie, caci credea ca erau suficienti de puternici sa faca fata oricarui atac!
Dar oare se insela? Mintea ii era prea ocupata cu alte probleme, mai degraba strategice, ca aceste ganduri sa mai zumzaie libere si sa fie si bagate in seama. Nu stia ce pericole il pandeau. Nu avea habar de nimic, prea inocent, prea tanar si preocupat de o existenta problematica ca sa mai observe.

Desi lumea evoluase, o parte din populatie se retrasesera in adancurile primitoare ale pamantului, departe de civilizatia ce nu mai tinea cont de obiceiurile de alta data, ignorand nu numai traditii ci si mentanlitati. Acesti supravietuitori, caci asa se considerau, in ciuda razboiului ce seca pamanturile de resurse, isi formasera anumite tabere acolo unde exploatarea si distrugerea nu puteau ajunge . Nu tinusera cont de natii. Nu voiau sa se discrimineze asa cum faceau cei de la suprafata.
Isi creasera propriile lor arme, care in timp se dovedeau mai eficiente decat cele ultra moderne si sofisticate ale celor de la suprafata. Desi ei sustineau ca nu le vor folosi niciodata pentru atac, pierderea unor membrii importanti ii facusera sa iasa din vizuina. Nu voiau razboi cu popoarele deja vlaguite, nu voiau ca alti litri de sange inocent sa curga, udand lanurile ce fusesera candva pline de recolte. Voiau sa opreasca totul, nu sa continue. Dar din pacate nu stiau cum.
Asa s-a format Redoxul! Numele ii fusese dat de cel care pornise in 2281 acest 'proiect ' de anihilare a razboiului si eventual si pe cei care inca instigau astfel de idei in popor : Markus Aurelius Redox! Fusese un mare fizician, iar mintea lui geniala intrecea si pe cea a celor mai performate computere ce incepusera sa se dezvolte singure. Din pacate, viata lui se curmase brusc in 2304, cand un american se decisese sa nu mai asculte predicile intelepte ale acestuia si il impuscase in cap! Insa ceea ce nu stia nimeni era ca acest om fusese chinuit de unul din virusurile create in blestematele de laboratoare americane si lasate libere in lume, fara leac sau avertismente. Nu conta cine murea, insa acesta descoperise antidoturi inainte ca acest incident sa il omoare .
Sperase sa isi gaseasca fiica demult pierduta, insa nu apucase . Stia doar ca era in armata.




18~~~~~~~~~~~
Un miros otetit de sudoare, combinat cu un miros pregnant de fecale si urina de animale ii invada narile, trezind-o din visul ce-l avea, vis care se transformase treptat in cosmar. Zircarda isi ridica capul si se uita imprejurul ei. Un miorlait lugubru si un schelalait pitigaiat ii sfasie timpanele, parand a veni de undeva din apropiere. Insa cand fata dadu sa se ridice, lanturile ce ii zgariasera pana atunci pielea de la incheieturi, zornaira de cateva ori. Aceasta se uita speriata la corpul ei si observa niste curele late, din piele, soioase si asudate. Un fior rece ii strabatu tot corpul. Socul o lovi !
Isi smuci mainile si picioarele, miscandu-si corpul frenetic pe patul vechi de metal ce scartaia jalnic. Un alt schelalait ii inunda urechile. Fata inceta sa se mai miste o perioada ca sa analizeze ceea ce se afla in jurul ei. Unde era Damian? Unde erau ceilalti?
-Nu te mai smuci atat! Nimeni nu a reusit sa rupa acele lanturi si sa se elibereze din curelele acestea! o voce feminina o facu sa intoarca capul.
-De ce m-ai adus aici ? ofta Zircarda, sictirul citindu-se clar in vocea ei.
Amelia stramba din nas, dezgustata fiind de tonul pe care Zircarda il aruncase, fara sa ii pese cine o aude, provocand-o chiar.
-Tarfulita josnica ce esti .. aproape ca marai tanara, inclestandu-si mainile si iesind din penumbra unde se ascunsese.
Zircarda nu se obosi sa-i raspunda comentariului rautacios sau insultelor care urmara. Intalnise si mai si in timpul lungilor defilari prin orasele napastuite.
-Acum vrei sa ma si ignori ? Cat de ingamfata poti sa fii ? Frantuzoaica curva ! scuipa cu venin blonda, incercand din rasputeri sa scoata vreo reactie de la prizoniera sa.
Insa nu se pusese cu cine trebuia! Aceste mici comentarii nu aveau sa-i faca nici un rau Zircardei, mai ales ca pe ea nu o interesau magariile spuse de blonda. Ochii ei albastri cautau o iesire si sursele zgomotelor infernale ce o trezisera. Se parea ca o adusese intr-un fel de laborator, unde fiolele folosite si pline de substante experimentale stateau aruncate ba pe jos, ba pe masa mizerabila. Custi mititele in care niste biete animale, din care numai pielea si osul se puteau observa cu certitudine, se uitau printre zabrelele peste care se adunasera diferite dejectii. Erau insiruite una peste alta, in dezordine totala si fara ca cineva sa se fi gandit si la micutele creaturi care de abia mai respirau, tusind si scuipand dupa fiecare inhalare. Oxigenul nu le ajungea, insa cui sa-i fi pasat ? Cu siguranta nu celei ce trebuia sa aiba grija de cobai.
Ochii ceruliani ai brunetei se umezira, desi numai un pic, cand un bot scofalcit al unei potai iesi dintre bare . Nasul i se misca rapid, cercetand noua prezenta din camera . Fata putea sa jure ca animalul se uitase la ea ,inainte de a intoarce capul si de a ofta . Probabil crezuse in cine stie ce miracol salvator , insa ranile de la mainile sangerande ale Zircardei ii dovedisera contrariul .
Amelia continua sa o insulte , insa bruneta nici ca o baga in seama . Ea continua sa se holbeze la pisicile si celelalte animale , pe care in copilaria ei sumbra trebuise sa le omoare . Acum descoperea un alt adevar al lumii hidoase in care traia : restul de fiinte neprotejate , ajungeau cobai sau cine stie ce subiecti de test . Cine ar fi putut ghici daca in cladirile ce , numai la suprafata aratau primitor , ar fi avut la subsol laboratoare ce contineau exact aceleasi lucruri ca si aici.
-Te uiti la amicii si viitori tai companioni , cateao ? vocea suava , insa atat de otravitoare si doritoare de rau a Amaliei , rasuna in urechea dreapta a Zircardei .
Aceasta tresari fara voie , si isi inclesta mainile cand aceasta rase nebuneste si sadic . Blonda isi ondula trupul pana la masa si apuca una din seringile mari de pe ea si merse mai aproape de una din custi . Avand mainile in manusi de cauciuc , aceasta nu risca sa se infecteze cu cine stie ce boala de la bietele animale .
Zircarda urmari cu groaza cum aceasta apuca un catelus , inca pui si ii infinge nemilos acul intre coaste , introducand restul de ser in corpul slabit al javrei. Ochii cainelui se marira , si incepu sa se agite in mainile blandei a carei privire sadica stralucea in lumina difuza . Puiul schelalai jalnic , si dadu sa muste, insa Amalia il arunca cat colo , scuturandu-si mainile in aer , cu o scarba vadita . Biata creatura merse impleticit pana la perete , cu balele curgandu-i siroaie , tremurand tot si scuipand sange din cand in cand . Pana la urma , deschise gura , dandu-si duhul , lasand in urma un miros insuportabil de les in putrefactie .
-Serul acela distruge organele instantaneu , provocand o reactie in lant ce da acest odor de mortaciune , desi subiectul nu a decedan decat in urma cu cateva minute ! rase Amelia , atotstiutoare .
-Cat puteti fi de cruzi si corupti ... si io care am avut incredere in Damian .. sopti Zircarda , cu privirea atintita tot asupra micutului corp din colt .
-Nu draguta ! Damian nu stie de acest laborator ! Doar e al meu ! Numai eu fac experimente in el , si le testez pe aceste jigodii ! dar pot foarte bine sa incep si pe tine ! zambi oarecum malefic tanara .
Nici de aceasta data Zircarda nu raspunse . Nu stia ca o fiinta omeneasca poate sa faca asa ceva insa se mustra singura dupa aia .
’ Eu nu tot acelasi lucru am facut ? Nu am omorat si eu fiinte ce respira acelasi aer ca si mine ? ce mananca exact ceea ce mananc si eu ?’
Isi musca buzele pana la sange , insa in acel moment nu ii pasa de ea . Nu ! Se gandea la toti cei care avusesera grija de ea . La toti cei care isi dedicasera viata pentru un scop . Mintea ei se opri asupra lui Rhys si apoi asupra lui Damian . Nu mai stia ce sa creada , insa tot ce voia era sa iasa si sa o gatuiasca pe blonda pentru cruzimea de care o fiinta umana nu trebuia sa dea dovada .
Simti cand blonda isi schima pozitia , si cand aceasta apuca o alta seringa , si se abtinu sa nu tremure . Era la cheremul fetei , si nu putea face nimic .
Insa tot Dumnezeu tine cu cei ce sunt neajutorati si se caiesc pentru faptele sale . Usa cea mare de la intrare se deschise , si o adiere rece mangaie pielea fina a brunetei . vazu cum cineva se repede catre blonda si o imobilizeaza . Auzi un tipat si apoi totul inceta . O lumina puternica o orbi .
Damian ii aparu in fata ! Zircarda aproape ca sari in sus de fericire cand il vazu , insa curelele o mentinusera pe loc . Vazu privirea ingrijorata a tanarului , insa nu se arata impresionata de grija pe care i-o purta dupa aia . O dezlega , si o lua in brate , pasind peste corpul imobil a blondei . Bruneta se uita la rivala sa nedeclarata , si ii facu semn lui Damian sa se opreasca .
-Ar fi mai bine sa o iei pe ea. Vad ca ai doar imobilizat-o si nu ai intepat-o cu acea substanta odioasa ! Du-o pe ea de aici ,iar eu voi avea grija de animalele ce sunt prizoniere de atata timp in aceasta temnita afurisita ! ii sopti , foarte serioasa fata .
-Intelege-ma ca nu am avut nici ... incerca sa se scuze tanarul , insa aratatorul fin a Zircardei , pus pe buzele lui , il reduse la tacere .
-Stiu ..chiar ea a recunoscut ! zambi ea catre el , inmuindu-i sufletul , si facandu-i stomacul sa salte , fara voia ei .
Ii facu semn sa plece si se apropie de custi .
-Imi pare rau micutilor ! Promit sa am grija de voi ! le sopti , cu o voce calda fata , vazand animalele cum dau din coada .
Avea degand sa se revanseze , insa un singur lucru nu ii iesea din cap .
’ Cand ai sa vii sa ma salvezi , promit ca te voi face fericit , Rhys !’