Legături puternice.

[Mitus]

Esti rea!!! Bietul baiat sufera si Erik la fel.
Nu imi vine sa cred, cum pot ceilalti sa fie asa de cruzi cu saracutul meu Teddy. Cu ce a gresit el daca s-a indragostit de Erik? Pff... Daca se iubesc de ce trebuie sa fie cineva care sa le strice fericirea. Trebuie sa vorbeasca cu Erik si sa lamureasca situatia, nu poate sa stea pana ce implineste optsprezece ani... E prea mult, eu vreau ca cei doi sa fie impreuna. Ai inteles? Impreuna!!! E mai frumos asa...
Capitolul a fost ca de fiecare data minunat, insa am observat cateva greseli:
se datora şi patului că era însărcinată- cred ca ai vrut sa zici faptului
pereastră-fereastra
Nu stiu daca mai sunt si altele nu am stat sa caut pe astea pur si simplu le-am observat.
Ma bucur ca pui destul de repede continuarile, chiar daca lucrezi la multe ficuri.
Sper ca in urmatorul capitol situatia sa se imbunatateasca cat de cat, cel putin punei pe cei doi sa se intalneasca intamplator, orice, numai sa se vada(bine, iar delirez, mai bine tac...)
Gambate:*:*

[Teh]

Mulţumesc everyone pentru comentarii şi aprecieri D: . Mă bucur că vă place, şi ... eh , o să vă vând un mic pont : Eric se va vedea cu Ted curând =]].
Dar nu în capitoul ăsta. Acesta este mai mult o iniţiere pt . capitolul 20. Sper să vă placă , ştiu că e cam boring , dar în următorul o să fie mai multă " acţiune" .
Lectură plăcută!

Capitolul 19

Puteam simţi buzele lui calde. Ah... Chipul lui atât de delicat şi roşeaţa din obrajii săi, ochii albaştri extraordinari de frumoşi. Trupul subţire şi micuţ, arăta atât de apetisant. Aş fi vrut să îl mănânc, cu totul.
Însă , târâitul telefonului m-a oprit.
- La dracu ! Am înjurat vizibil iritat de faptul că îmi era deranjat visul. Am oftat prelung. Tot ceea ce puteam avea momentan erau visele. Patul dublu mi se părea imens , având în vedere că de două săptămâni dormeam singur. Exact de atâta vreme locuiam în Boston.
M-am ridicat în şezut şi mi-am trecut leneş mâna în jurul cefei. Mi-am trosnit oasele şi am decis să răspund.
- Cine îmi strică somnul de frumuseţe?
Tonul îmi era plictisit şi am lăsat un căscat zgomotos să se audă pe celălalt fir.
- Bună dimineaţa Eric. Este ora 10. Ar trebui să fi la birou în exact 30 de minute.
A lăsat un chicotit să se audă până în partea mea de telefon. Am înjurat-o în gândul meu pe vipera de Arch şi i-am răspuns un „ da ” plictisit. După care , am închis. Îşi făcuse un al naibii obicei de a mă suna să vin la serviciu , de parcă eu nu m-aş fi dus. De fapt, probabil că nu aş fi făcut-o. Ce enervant, doar pentru atâta lucru fără pic de importanţă trebuie să mă trezească şi pe deasupra să îmi strice frumosul vis cu Ted. De neiertat, puicuţa asta începe să mă calce pe nervi. O să am eu o discuţie cu ea zilele astea.
M-am ridicat din pat privind poza lui Teddy aşezată pe o măsuţă. Era , de fapt, o poză cu mine şi cu el. Mi s-a făcut brusc şi mai dor de el.
Nu puteam crede că trecuseră trei săptămâni de când eram în Boston, parcă trecuseră luni de zile. Dormeam singur în patul ăla ce părea mai degrabă triplu decât dublu şi îl visam constant. Doar nenorocitul de bun simţ al responsabilităţii mă opreşte să merg în Franţa, să îl răpesc pe Ted şi să fug cu el. Bine, ar cauza nişte consecinţe puţin grave. Aş fi arestat pe câţiva ani, că doar aş fi pedofil. Însă pot rezolva, plătesc cauţiunea. Între timp fratele meu îl mută pe fiul său în altă ţară, pe un alt continent – probabil un loc de care nu am auzit în viaţa vecilor. Apoi tata o să facă infarct, nu înainte de a mă scoate pe mine din testament. Aş rămâne total fără moştenire. Ce drăguţ , asta ar însemna că nu aş avea bani să plătesc un detectiv particular în găsirea iubiţelului meu. Hm, cam asta ar fi. Ah şi faptul că probabil nu o să mai am niciodată un serviciu decent şi o să fiu dat în judecată pentru că nu am respectat contractul cu „ Model’s Paradise” . Toate astea ar merita să le fac pentru Teddy dacă nu ar fi şi el la mijloc. M-ar urî toată viaţa pentru asta, ştiu prea bine. Şi oricum momentan probabil că nu mai simte cine ştie ce pentru mine.
Însă, ce dracu o să fac eu până la primăvară? Mie mi s-au părut trei săptămâni infernale, dar luni de zile? Am oftat mişcându-mă până în baie. După un duş relaxant, mi-am îmbrăcat hainele şi am decis să cobor. M-am uitat mai întâi în oglinda din hol, imaginându-mi reacţia nepoţelului meu. Ochii lui albaştrii mi-au revenit în minte, cât şi faţa lui... trupul, personalitatea. Totul . Am simţit o uşoară cădere de entuziasm şi brusc starea mea s-a schimbat. Nu mi se mai părea că arăt atât de sexi în blugii albaştrii, nici tricoul bleu nu mai venea la fel pe mine. Să nu mai zic faptul că adidaşii îmi păreau aruncaţi aiurea în picioare şi părul era parcă nearanjat. Iar mă prinsese starea aia. Frate, de ce dracu nu mă laşi să fiu cu fiul tău? În fond, rămâne totul în familie.
Am înjurat printre dinţi şi am coborât. Privirile mă urmăreau neîncetat. Credeam că oamenii se vor obişnui mai repede cu prezenţa mea aici, însă văd că nu am avut succes pe această temă. Am urcat în autovehicul şi am condus spre „ dragul ” meu serviciu.
Când am intrat în clădire toţi ochii s-au îndreptat asupra mea. Presupuneam că portarul încă se uită la fundul meu, ca în fiecare dimineaţă.
Eu însă nu eram în dispoziţie azi. Nu am salutat pe nimeni deşi pe unde treceam auzeam un „ bună dimineaţa domnule Wonder ” vesel. Îmi păstram expresia feţei impenetrabilă, calm şi foarte nervos. Am trântit uşa biroului meu, m-am aşezat nervos pe scaun şi am stat uitându-mă la tavan. Oricum cam asta făceam în fiecare zi când nu trebuia să pozez. La scurt timp cineva a bătut la uşă.
- Intră.
Am zis sec. Cristine şi-a făcut apariţia cu un zâmbet foarte larg pe buze. Ce mă deranja piţipoanca asta, probabil că mă visa în fiecare noapte cu ea în pat. Şi eu o visam din când în când, numai că picioarele erau la acelaşi nivel cu capul. Şi din întâmplare eu aveam o secure în mână. Da, foarte sadic.
- Ce vrei? Am adăugat scurt pentru a o informa de proasta mea dispoziţie. S-a aruncat pe masa de birou, aşa încât să îi pot vedea decolteul generos. Era plină de încredere în sine sau încă nu ştia că eu sunt complet gay. Halal paparudă. Îşi lăsase părul desprins, şi îşi trecu degetele prin el. Mişcare care probabil era „ senzuală” . Neinteresant.
- Dragă, nu mai fi aşa morocănos. Am venit să văd ce faci.
M-am uitat dezgustat la el.
- Ce vrei?
Am repetat indiferent, ridicându-mă după scaun. Am auzit că m-a urmat cu paşi mărunţi până când braţele ei mi-au înconjurat abdomenul. S-a strâns foarte tare de mine.
- Să te consolez.
Mi-a zis încet pe un ton blând. Mda. Foarte interesant. M-am desprins imediat din strânsoarea ei şi m-am aşezat pe canapea.
- Am o noutate pentru tine lady, sunt homosexual de-a binelea. Mie îmi plac doar bărbaţii; dacă ar fi să aibă vreo şansă cineva la mine, ăla ar fi Furher. Deşi nu e genul meu.
Râsul îmi era foarte sarcastic. Ea parcă nu mă auzea. S-a apropiat de mine, deschizându-şi şi mai tare cămaşa. A încercat să mă sărute, dar am înlăturat-o. I-am prins un braţ, răsucindu-l. Asta a durut, mda de parcă mie chiar îmi păsa.
- Nu am nimic personal cu tine şi nici nu vreau să am. Aşa că fă-mi o favoare şi cară-te.
Vocea îmi suna indiferentă. S-a ridicat , încă păstrându-şi zâmbetul pe buze.
- Eric, ce naiba vezi la bărbaţi?
Întrebare normală pentru o femeie care tocmai a sărit pe unul?
- Probabil acelaşi lucru pe care îl vezi tu la ei, vreau să zic şi eu mă iubesc dar nu aş face sex cu mine, aşa că e mai bine să caut un partener pentru asta.
A început să râdă. Clar, era proastă . Chiar şi Leira era mai deşteaptă decât ea, dacă stăteam să mă gândesc. Ar trebui să îmi notez în agendă să îi zic asta , data viitoare când ne întâlnim.
- E mai plăcut decât sexul cu o femeie? Sau asta nu ai experimentat niciodată?
Mda şi acum urma să zică : „ sunt eu disponibilă să mă încaleci ” . Foarte drăguţ , dar nu.
- Mult mai plăcut. Dacă eşti mulţumită, poţi pleca.
S-a uitat oarecum nedumerită la mine. Expresia nu a ţinut decât câteva secunde. S-a întors la masa de birou şi a luat un dosar. L-a aruncat spre mine închizându-şi nasturii. S-a aşezat pe un fotoliu. Am deschis dosarul plictisit şi am privit pozele din-năuntru. Câteva fete cu trup bine dezvoltat, sexi. Cred că ar fi venit bine în noile modele create de cretinii ăştia. Am dat din cap.
- Åži?
A ridicat din umeri.
- Alege una. Ea va poza cu tine în numărul de luna asta. Apropo, a sunat Michelle. A spus că te vrea în rolul principal, şi noi suntem gata să semnăm contractul. Mâine avem întrunire. Filmările nu or să dureze mult , pentru că filmul este destul de scurt. Aşa că ne-am permis să atacăm şi pe alte fronturi. Au sunat şi cei de la „ Casa de discuri Blitz” şi au spus că te vor într-un videoclip – nu mai ştiu cântăreţul , sau era cântăreaţă? În fine, oferă o mulţime de bani.
Am dat din cap.
- Merg eu azi la Casa de discuri, semnez contractul. Trimite-l pe Jorge cu mine. Ă, şi încă ceva. Spune-i lui Michelle că accept rolul principal dacă nu joacă Molerre în film.
S-a uitat urât la mine.
- Nu-mi place cum joacă.
Am adăugat scurt şi m-a privit indiferentă.
- O să îi transmit, dar nu vreau să pierdem contractul.
Am început să râd, de parcă o vroiau mai mult pe fufa de Molerre decât pe mine . În fine, am lăsat-o pe Arch să aibă o surpriză şi am tăcut. Aceasta s-a ridicat şi înainte să închidă uşa, mi-a zis.
- Vin-o la mine în birou când te-ai decis asupra fetei. Bine?
Am dat din cap şi am mai răsfoit pozele. Am înţeles că se ocupau cu lansarea unui nou model iar eu trebuia să aleg ce fată merita asta. M-am gândit doar la un lucru : una care să nu fie în limbă după mine. M-am uitat şi peste referinţele lor şi mi-a sărit o fată în ochi.
Blondă, înaltă, ochii verzi şi din Franţa. Bun, despre ea : prietenoasă, sociabilă . Ultimul tip cu care s-a întâlnit : necunoscut. Asta nu mă ajuta prea mult, dar măcar nu era ca la celelate, împopoţonate cu detalii. Mi-am ridicat trupul leneş şi am mers spre biroul Cristinei.
Nu am bătut înainte să intru, îmi închipuiam că nu o deranjează şi chiar dacă se întâmpla asta, nu văd cu ce m-ar afecta.
I-am aruncat pe birou fotografia fetei pe care o vroiam să pozeze cu mine şi a dat din cap.
- Eşti sigur? Mi-a arătat o altă fată care, din perspectiva ei, arăta mai bine. N-avea pic de farmec şi era genul piţipoancei. Se vedea că Arch nu prea le avea cu astea, să rămână la finanţele ei. De asta nu au avut prea mare succes tipii ăştia înainte să apar eu la ei, aveau un gust deplorabil.
- Sunt. Am răspuns plictisit şi am ieşit din birou. Am mers către micuţa încăpere unde stătea Jorge, propriul lui birou. Nu am bătut, nu băteam nicăieri niciodată.
- Hai.
A dat din cap luându-şi mapa. Purta un costum gri interesant. Am văzut că soţia lui i-a cumpărat o altă cravată – femeia avea bun gust. Motivul pentru care Jorge era tipul cu care rezolvam majoritatea problemelor nu era doar pentru că era cel mai bun avocat, însă nu era atras de mine. Nu îmi cerea autografe şi nimic de genul ăsta. Mai degrabă îl interesa dacă e adevărată povestea cu „ nepotul ” meu şi dacă o să fac ceva să îl iau înapoi. Poate pentru că nu i se părea ciudată ideea asta, îl făcea atât de plăcut.

Am luat maşina mea şi am condus până la Casa de Discuri. După ce am rezolvat cu tembelul de Rich, un tip care toată ziua glumea, ne-am întors la companie.
- A mers destul de bine, nu ? M-a întrebat avocatul când am ajuns în biroul meu.
- Aha. Am zis sec. Ia un loc J. L-am anunţat atunci când se foia prin cameră. S-a aşezat. Am văzut că se gândea profund la ceva. Am mai sorbit puţin din cafeaua neagră şi l-am întrebat.
- Ce-ai omule?
Ochii îmi erau aţintiţi asupra pozei de pe biroul meu. Ted.
- Mă gândeam..
Ezita. Of, Doamne. Asta o să dureze.
- Zi direct. Nu am chef azi.
A dat din cap şi am văzut că iar ezita. Începeam să îmi pierd răbdarea aşa că a început să vorbească . Ce chestie neplăcută urma să îmi zică?
- Mă gândeam dacă nu vrei, cumva , să iei cina la mine acasă în seara asta. Fiul meu vrea să te cunoască, zicea că eşti actorul lui preferat. Ai jucat într-un film anul trecut, are tot felul de postere cu tine. Ştiu că e neplăcut pentru tine, dar promit să nu pună întrebări şi..
Am început să râd pentru prima dată în acea zi. Ok, deci toată lumea era nebună. Cristine ştia că sunt gay dar se dădea la mine în ultimul hal, tipul ăsta J. ştia şi el acest lucru, dar mă vroia aproape de familia lui . Ce mai urmează? M-am gândit la toate serile în care nu am luat cina sau când pur şi simplu coboram singur la restaurantul clădirii în care locuiam.
- Ok, la ce oră să fiu acolo?
Era o variantă mai bună , chiar dacă urmau întrebări şi alte lucruri neplăcute . Mai trecea timpul.

Ziua a trecut repede, Furher mi-a scos puţin ochii că am fost la Casa de Discuri fără să îl anunţ; când a înţeles ce sumă de bani presupunea contractul, a tăcut şi a zâmbit. Am reuşit să plec destul de devreme de la companie, scoţându-l şi pe Jorge cu mine. Nu s-a împotrivit nimeni , în fond cine ar putea să facă acest lucru?
- Auzi , vin la tine acasă, dar dacă aud ceva de rău despre faza cu Ted, mă car fără să mă uit înapoi.
Ceva îmi spunea că tipul ăsta nu ascundea nimic familiei sale. A zâmbit şi eu am dat din cap indiferent.
Când am ajuns la ei acasă, o fetiţă mică mi-a deschis uşa. Cred că avea vreo şapte ani. Mi-a zâmbit , probabil recunoscându-mă şi mi-a zis să intru. Am fost surprins să văd câtă căldură era în casa asta. Nu aveau lux ca în apartamentul meu, să zic aşa ,dar aş fi preferat de mii de ori să stau aici decâd în camera goală în care mă cufundam în tristeţe. Am oftat la propriul meu gând. Dacă ar fi Teddy cu mine aş putea sta oriunde.
- Salut Eric. Mi-a zis J. vesel. Era prima dată când îl vedeam îmbrăcat în pantaloni simpli şi o bluză asemenea.
- Ea este soţia mea, Linda. Mi-a făcut cunoştinţă cu doamna lui. O persoană fină şi casnică , aş cataloga-o eu. Părul castaniu se potriveau perfect cu ochii căprui.
- Sărut mâna.
Mi-am permis să zic şi aceasta a zâmbit cald.
- Domnule Wonder, ne bucurăm că aţi acceptat invitaţia noastră.
Ştiam din tonul ei că J. nu îi scăpase niciun detaliu asupra vieţii mele .Am dat din cap.
- Spuneţi-mi Eric doamnă. Mă bucur să fiu aici. Deci, unde e micul campion?
Am scos zâmbind, puţin mai fals ce-i drept. Am văzut de pe scări coborând un băiat de vreo treisprezece ani. Când m-a văzut a rămas „ mască ”. Clar că lui nu îi spuseseră cine vine la cină. A sărit spre mine şi eu l-am salutat. Am întins mâna.
- Ua! Nu îmi vine să cred. Domnule Wonder, super. Nu ştiam că veniţi . De fapt credeam că tata glumeşte când a zis că lucrează cu dumneavoastră. Pot să am un autograf? Oh, vă rog. Nu cer o poză, deşi ar fi super tare dacă aş avea una la colecţe. Mamă, nu-mi vine să cred.
Am început să râd văzându-i reacţia, deşi taică-său încerca să îl potoleacă. Avea o familie de invidiat , acest J. Însă eu o puteam lăsa baltă pentru Ted . Mereu îmi dorisem ca la o anumită vârstă să mă aşez la casa mea, să am copii şi aşa mai departe. Dar de când mi-am cunoscut nepotul, nu mi-am mai dorit aşa ceva. Nici acum nu îmi mai doresc. Îl pot avea pe el să îl cresc, şi să îi fac şi alte lucruri.
Dar acum, nu aveam nici una nici alta. Ironic.
Pe tot timpul cât am stat la familia MChaster a fost foarte plăcut. Chiar i-am propus lui Ti-Bo ( aşa avea porecla fiul lui MChaster ) să îi văd camera. A fost încântat şi eu uimit să văd câte postere avea cu mine, din filmul ăla. Fusese un succes, probabil. Am făcut câteva poze pentru colecţia lui, i-am dat un autograf şi totul s-a terminat cu succes.
- Ti-Bo, o să te ia taică-tău zilele astea să îmi vezi biroul, bine?
A început să râdă entuziasmat.
- Serios?
- Sunt om de cuvânt.
Replică fondată bine.
Am plecat de la familia avocatului mulţumit, petrecusem o seară destul de bună în compania acestora. Când am ajuns acasă şi m-am băgat în pat, exact când am adormit, telefonul a sunat. Am luat receptorul nervos.
- Ce dracu vrei?
Am ţipat nervos, însă tonul mi-a pierit când am auzit vocea celui ce mă sunase.

[Yaku-chin]

E supppppppeeeeeeeeerrrrrrrrr
Aaa:X mai ales sfarsitu, doamne:X e Ted nu-i asa?:X:X
DOamne DOamne Doamne deabia astept ca cei doi sa se intanleasca
Dar daca e ted cum a facut rost de numarul lui? Hm?
Teh vino mai repede cu urmatorul cap:X te rog eu muult muuult mult:X
Nu conteaza ca nu e actiune intre Ted si Eric aici:)) e important ca se pot inatanli in curand:D
Astept urmatorul capitol si sper sa vina repede:D
Tot ce pot spune e : Scrie mai repede:))
Kissu si bye bye

[I hate maths.]

Teddy l-a sunat, asa-i?:X Sigur el a fost...sau poate tatal lui Ted:|
Oricum ar fii are legatura cu Teddy.
Mdea, am zis e ca Cristine e o pitipoanca.Dar nu credeam ca se va da la Eric cu atata tupeu.Oricum, satenul nu s-a lasat asa usor.
Eh, abia astept sa se intalneasca astia doi.Nu mai am rabdare, sincer.Si nici Eric nu prea mai are rabdare:]
Teh, e magnific ceea ce scrii tu aici.Ficul asta e de departe unul foarte reusit[cum de altfel sunt toate ficurile tale].
Greseli nu am vazut, oricum nu prea imi bat capul cu asa ceva:-j

Sper sa vii repede cu nextul, ai mila!Nu ma lasa sa mor de curiozitate.Mult noroc in continuare, si spor la scris!Ja-ne!:bye:

[Teh]

Bună . Mulţumesc tuturor de comentarii. am scris cap 20 , nu am reuşit să bag tot ceea ce am vrut în capitolul ăsta, că am zis că sunt prea multe lucruri şi detalii înghesuite. Aşa că o să vin în cap. 21 cu celelalte lucruri pe care vroiam să le scriu în acesta.
Sper să vă placă <3 [ nu am stat să corectez greşelile ._. ] Lectură plăcută!

Capitolul 20.

- ÃŽmi cer scuze.
Am adăugat scurt şi sec spre acela ce mă sunase. Mă ridicasem din pat, şi mă plimbam neliniştit prin cameră cu telefonul la ureche. Vocea aspră a tatălui meu era impenetrabilă, nu mă temusem niciodată de acesta. Nici acum nu o făceam, dar era straniu.
- Vreau să vii acasă.
A spus cu aceaşi voce crudă. Am oftat în sinea mea, credeam că îi explicasem odată treaba cu contractul.
- Ştiu că ai un contract şi nu îl poţi amâna. Dar presupun că îţi poţi face timp să vii la înmormântarea mamei tale. În timp ce cu toţii aţi plecat, ea a avut de suferit mult. Măcar atât îi datorezi, Eric.
Nu era nicio urmă acuzatoare în cuvintele sale, mă întreb oare de ce mă simţeam într-un fel bizar vinovat? Poate pentru că nu petrecusem mai mult timp cu aceasta, şi vestea era foarte tulburătoare. Deşi niciodată nu am fost „ băieţelul părinţilor” şi nu prea îmi plăcea să stau pe acasă; faptul că oricum avea o menajeră grijă de mine era înde-ajuns de plictisitor cât să stau mai mult afară. Am spus câteva cuvinte de adio în subconştientul meu şi mi-am simţit inima tremurând uşor. Nu era o veste uşoară. Indiferent de trecut, era mama mea. Cu părere de rău regretam faptul că nu o mai văzusem de săptămâni întregi. Şi peste câteva zile urma să fie ziua ei. Oare m-aş fi întors acasă să îi dau cadoul?
Probabil că nu. Am adoptat un ton serios , gata să îmi înfrunt părintele. Am realizat că de fapt încerca să nu pară prea trist, când de fapt era distrus sufleteşte. Oricum ar fi fost el, ştiam că o iubise pe mama. Într-un fel ciudat combinat cu pasiune , afaceri şi o legătură mai strânsă decât atât. Ştiusem de mult că erau veri de rangul al III lea, şi nu ştiam dacă a fost „ contract de familie” sau se iubeau. Nu m-a interesat niciodată, dar înţelegeam din vorbele apăsate ale tatălui meu care era adevărul. Deşi acele cuvinte nu semnificau nici pe departe ceea ce înţelegeam eu ,trebuia să sapi adânc pentru a le pricepe.
- Vin azi. Mă urc în primul avion şi apar acolo.
A răspuns un „ da ” indiferent şi mi-a închis . M-am văzut nevoit să sun pe cineva de la companie să îmi anunţ lipsa pentru , probabil, o săptămână. Am vrut să îl sun pe Furher, dar mi-am zis că doarme la ora asta şi probabil m-ar înjunghia prin telefon . N-aveam chef de aşa ceva, aşa că am fost obligat să formez numărul piţipoancei de Cristine.
- Alo?
Încercase să adopte stilul dulce –inocent –şi-total-nevinovat.
- Sunt Wonder. Am sunat să te anunţ că plec înapoi acasă pentru aproximativ o săptămână. Trebuie să mă ocup de nişte formalităţi şi este necesară prezenţa mea acasă, mama mea a decedat şi trebuie să asist la înmormântare.
Acel trebuie suna mai mult ca un vreau. Adoram când îi vorbeam formal; o scotea din pepeni. Stresantă creatură.
A oftat.
- Aveam o mulţime de treabă săptămâna asta. Nu sunt sigură că poţi pleca.
Am început să râd.
- Nu cred că înţelegi, nu îţi cer permisiunea. Te-am anunţat. Amână-le pe altă dată. Le rezolv. Ce se poate face pe calculator, le fac acasă. Restul le voi îndeplini mai târziu. La revedere domnişoară Arch.
- Stai!
S-a repezit să adauge.
- Condoleanţele mele.
I-am închis şi am mers să îmi fac bagajul. Am luat câteva haine şi laptop-ul şi am coborât. Drumul până la aeroport a fost scurt şi am avut noroc să găsesc un bilet dus , avionul tocmai se pregătea să plece. Ajunsesem la timp. După ce m-am aşezat pe scaun, am adormit.

Era aproape dimineaţă atunci când am ajuns, însă nu eram chiar extenuat. Aveam nevoie de un duş, dormisem puţin în avion şi mi se părea înde-ajuns cât să pot rezista până la noapte. Am luat un taxi şi am condus spre casa tatălui meu . Când am ajuns acolo, portarii mi-au deschis porţile şi am intrat. Trecuse o grămadă de vreme de când venisem ultima dată la vila familiei Wonder, inegalabilă frumuseţe cum o numeau alţii. Atmosfera era tristă, şi toţi erau în doliu. Simţeam nevoia să iau pe mine haine negre. Eram îmbrăcat în gri. Am intrat în casă şi am văzut că holul era gol, se auzeau voci din sufragerie. Am înţeles că azi urmam să facem ceremonia. Eu aveam de gând să mai rămân câteva zile. Trebuia să stau cu bătrânul meu. Am urcat până la fosta mea cameră şi m-am schimbat . Când am coborât am mers să îl îmbrăţişez pe tata. Nu a protestat ci mai degrabă cred că şi-a ascuns ochii pentru a putea scoate câteva lacrimi.
Nu îi cunoşteam partea aceasta sensibilă. Era compusă din soţia lui. L-am bătut pe spate şi acesta a dat din cap.
Încăperea era greoaie, aerul parcă irespirabil şi îmi era greu să accept că se terminase. Cursul vieţii sale se rupsese, iar noi eram aici reuniţi pentru a-i plânge moartea. Mi se părea tragic, chiar dacă ştiam prea bine că tuturor ni se va întâmpla asta.
L-am văzut pe fratele meu în încăpere, alături de o femeie blondă. Erau şi ei îmbrăcaţi în negru dar îmi era greu să merg şi să strâng mâna cu el. Totuşi, bătrânul nostru ne-a făcut să ne intersectăm paşii . Ne-a obligat să ne dăm mâinile şi să ne îmbrăţişăm.
- Ea asta ar fi vrut.
A adăugat mâhnit. De abia îşi mai putea menţine expresia rigidă, rece şi impenetrabilă pe care o cunoşteam noi toţi.
- Ea este soţia mea Linda. M-a anunţat în momentul în care am rămas singuri. Mă priveau amândoi cu un oarecare dispreţ, deşi înţelegeau cât de formal trebuia să ne purtăm. Era bine dacă nu aduceau în discuţie nimic despre Ted. Sigur nu îl aduseseră cu ei, deşi nepotul mamei mele fusese mai apropiat de ea decât fuseserăm noi. Eram îngrozitori, eu şi el...Fratele meu mai mare, certându-ne , urându-ne din priviri şi dorindu-ne să nu fim faţă în faţă. Era tragic , pentru că proveneam din acelaşi pântec.
- Îmi cer iertare. Măcar acum trebuie să dăm de la noi .
Am adăugat scurt şi sec. A dat din cap în semn afirmativ iar eu nu am putut zice nimic. Am plecat încercând să mă mai eliberez de vină. Care era aceea? Nici eu nu o mai găseam.
Am vrut să stau ascuns pe parcursul ceremoniei, dar mi s-a spus, de fapt conştiinţa mea a ţipat la mine, că trebuie să stau lângă familie. Aşa că am făcut acel lucru . Şi apoi... Şi apoi inima mea s-a spart, bucăţică cu bucăţică. În stânga tatălui meu am putut vedea un puşti care plângea. Lacrimile i se prelingeau şiroaie peste obraji şi încerca să şi le şteargă cu mâinile micuţe şi reci. Părul albastru nu îşi pierduse din intensitate, iar ochii lui mi se păreau mai superbi ca niciodată. Inima începuse să îmi explodeze. Sau nu. Dar bătea ca nebună iar eu nu ştiam ce să fac să o opresc. Calm . Calm . Îmi repetam îngrijorat, nu trebuia să ţopăi de fericire că îl vedeam. Eram la înmormântare. Deşi probabil ştiam ce ar fi crezut femeia ce mi-a dat viaţă : „ A trebuit să dispar eu ca să vă puteţi voi doi întâlni” . Şi acum înţelegeam că dacă era cineva ce nu ar fi fost împotriva acestei relaţii, ea ar fi fost.
Am pus flori la mormântul său, urmărărind atent fiecare persoană .Adică, aşa am vrut să pară pentru că , fiind onest cu mine însumi, doar pe Ted l-am urmărit. Cu fiecare mişcare şi fiecare gest. L-am văzut ştergându-şi ultimele lacrimi şi am presupus că înţelesese clar : nu mai era. Credeam că se va întoarce la tatăl lui, la acea Linda şi încă un bărbat ce stătea alături de aceea. Sau că va merge la bătrânul meu. Dar nu. Deşi eu eram cel mai departe, s-a apropiat cu paşi rapizi de mine şi m-a îmbrăţişat. Nu trebuia să ne facem griji pentru ceilalţi „ străini” . Cu toţii ştiau că eram apropiaţi, nu ca cei din familie ce ştiau mai mult.
Impactul a fost.. Foarte puternic. Nu ştiu să exprim ceea ce am simţit când m-a îmbrăţişat. Îmi abţinusem fericirea şi faţă de mine în momentul în care îl văzusem. Iar acum... Acum, atingându-l şi simţindu-l lângă mine - era cu totul şi cu totul altceva. Fusese din iniţiativa lui, dorinţa şi tot ceea ce avea acesta. Parcă îmi venea să sar în sus de fericire iar inima îmi bătea nebuneşte. Mi-am păstrat expresia tristă pe faţă, una melancolică , ceva ce ar semnifica momentul de faţă. Doar eram actor.
Am realizat că singurul care ne privea era misteriosul tip de lângă blondă. Nu l-am băgat în seamă, dat fiind că tuturor li se părea normal.
Îi simţeam mirosul, îi simţeam lacrimile udându-mi tricoul şi degetele strângându-mă. Braţele mele se aflau în jurul trupului său şi inimile noastre băteau cu repeziciune. O simţeam şi pe a sa . Aş fi vrut să îl sărut, pentru că buzele mele tânjeau să le atingă pe ale sale. M-am conformat cu îmbrăţişatul şi acesta la fel , pentru că nu mi-a dat drumul
- Teddy... Îmi pare atât de bine să te văd.
I-am zis atât de încet încât să audă doar el. A dat din cap eliberându-se din braţele mele. Mă ţinea strâns de bluză.
- Nu-mi da drumul.
Mi-a zis pe un ton şoptit şi posesiv. Încă avea lacrimi în ochi , iar eu mi-am pus braţul în jurul gâtului său . Şi nimeni nu a comentat nimic, pentru că era relaţia de unchi-nepot. Cu toţii credeau asta : cum altfel se putea într-un asemenea moment?
Însă ei nu înţelegeau... Ceea ce simţeam noi acum era mai presus, ne regăsisem şi ne iubeam . Mai mult decât orice, am înţeles-o din reacţia pe care a avut-o. Ştiam că , măcar azi, măcar zilele acestea, nimic nu ne va despărţi.
- Tata. Stau cu unchiul Eric o perioadă. Bunica mi-a transmis ceva pentru el.
M-a uimit cu calmul pe care l-a conturat iar reacţia a fost pe măsură. Părintele lui a dat din cap aprobator iar al meu la fel.
- M-aş bucura dacă aţi sta o perioadă mai lungă acasă.
A zis acesta distrus. Edward l-a privit nedumerit cu o faţă ce implora iertare. Am înţeles că nu putea rămâne.
- Ştiu Ed, ştiu... Dar poţi măcar să îl laşi pe fiul tău? Ea l-a iubit mult.
Am crezut că văd lacrimi căzând din ochii lui. Am tăcut cu toţii şi replica a fost una la care nu mă aşteptam. S-au îmbrăţişat.
- Desigur.
Am mers cu toţii spre casă şi nu ştiu exact ce s-a întâmplat şi cum, ci doar că am stat să avem girjă până plecau toţi cunoscuţi, aceştia oferindu-ne condoleanţe. În tot acest timp Ted a stat lipit de mine iar eu nu i-am dat drumul nici măcar o secundă. Era atât de bine să îl simt aproape, să fiu lângă el. Şi ştiu că eram egoist şi crud, pentru că era o ceremonie de adio, o înmormântare. Un eveniment trist. Dar nu îmi puteam abţine sentimentele. A fost o reacţie ciudată, spontană. Nu mi-aş fi imaginat niciodată că s-ar putea desfăşura astfel însă îmi era greu să spun nu , sau să plec de lângă el.
Îi dusesem atât de mult lipsa.

După ce am luat cina, ceea ce nu a durat prea mult pentru că am stat faţă în faţă cu Ted, am decis să mergem la culcare. Pe timpul mesei eu am stat în dreapta tatei iar Teddy în stângă. Ne-a acompaniat şi Paul, aşa am înţeles că îl chema pe necunoscut . Rămăsese pentru a-l duce înapoi în Franţa pe Teddy , cum nici Linda nici Edward nu puteau rămâne. Îl înjuram în gând, pentru că nu îl puteam suferi.
Nu aveam un motiv concret dar modul în care se uita la puşti, cum îi arunca privirile acelea deloc decente, şi eu sunt o persoană perversă, mă călca pur şi simplu pe nervi. Nu puteam suporta gândul ca noi trei, sau doar eu cu el să stau în aceaşi cameră. Am tăcut şi m-am resemnat pentru tata şi pentru faptul că oricum puteam sta cu băiatul meu. Cât îmi lipsise.
- Ted, mergi cu mine, vreau să îţi dau ceva.
L-am auzit pe bătrând îndemnându-l şi acesta a acceptat. Au mers amândoi la etaj ; ştiam că după asta tata va bea un pahar, sau două de whiskey şi va merge la somn. Am vrut să urc şi eu în camera mea, dar un idiot m-a oprit.
- Eric, aş vrea să discut ceva cu tine.
L-am privit cu dispreţ. Blond , presupun că şi prost, ochii albaştrii spălăciţi. Mă stresa, nu îl puteam suporta.
- Ce vrei?
Oricum nu trebuia să păstrez aparenţele.
-Aş vrea să vorbim despre Teddy, nu cred că este potrivit pentru tine. Vreau să spun, sunteţi rude de sânge. Nu crezi că ai mers prea departe?
Ce îi păsa lui? Nu am mers prea departe, pentru că vezi tu, asta înseamnă legătură. O legătură pe care nu o poate rupe nimeni . Şi la naiba dacă îmi păsa de cine se punea între noi.
- Nu. Nu cred.
Am răspuns sec şi plictisit şi am vrut să plec, dar m-a prins de mână oprindu-mă.
- Nu aşa de repede ! Vreau să zic, eu aş fi mult mai potrivit pentru el. Şi gândeşte-te : în Franţa e singur. Te va uita repete, iar eu voi fi acolo să fiu sigur că aşa se va întâmpla.
Deci aveam o intuiţie extraordinară. Ar trebui să se uite mai întâi în oglindă, în comparaţie cu mine arată ca un experiment eşuat. În fine, am zis că oricum nu conta şi fierbeam de gelozie şi ciudă. Nu conta cum arăta, simplul fapt că era cu Ted mă făcea să îmi ies din minţi.
I-am prins mâna, răsucindu-l şi l-am trântit la podea.
- Nu e treaba ta.
I-am aruncat dispreţuitor.
S-a ridicat şi a venit spre mine. Atât i-a fost.
- Îl plac mult. Nu îl meriţi.
L-am luat de gulerul cămăşii albe şi i-am trântit un pumn în faţă; i s-a crăpat buza începând să îi curgă sânge . L-am trântit pe podea.
- Dacă nu vrei să mori, stai de-o parte. M-am întors să plec, dar am zis să adaug. Oricum Ted mă iubeşte doar pe mine.
A râs dispreţuitor .
- Chiar crezi asta?

[Yaku-chin]

ILLLL OMOR! JUR K IL OMOR
CE tampit acel Paul....tampit,tampit, tampit.
Deci daca cumva iti trece ceva diabolic in mintea aia rea a ta fac urat. Deci Ted numai pe Eric il iubeste, numai pe el, si nu va fi cu nimeni altcineva ai inteles?:(
De ce ma faci sa fiu trista.
Mi-a placut capitol fiindca cei doi s-au intanlit si pentru ca Ted la imbratisat. dar sunt asa suparata pe idiotul. cretinul.bou.handicapatul.retardatul . tampitul. si etc toate cele rele asa numitul Paul...de imi vine sa ii bag ceva pe gat( un fier fierbinte si nu numai atat)
Astept nexul care sper sa fie mai vesel:D
Kissu si bye bye

[nolazy]

Asaaa, am ajuns in sfrasit sa las si comm, dupa ce am tras chiulul destul de mult timp.
Pai ce pot sa spun, inafara de faptul ca imi place? Lucru care deja il sti prea bine, zic eu.
Ma bucur fooooarte mult ca cei doi s-au intalnit :X:X. De cand asteptam momentul asta.Iar acum, presupun ca realizezi ca vreau sa-i vad ramanand siguri, in intimitate :X :)).Da, am chef de yaoi, sau macar shounen-ai...orice este bine daca ma intrebi pe mn.
Si Paul ala ce puii mei vrea? Da-i Eric, da-i :)). Se baga si el ca musca-n ****...sti tu expresia.Daca mai insista mult, cred ca si eu o sa-l iau la bataie...de fapt, o pun pe myuu pe el, ca are ea grija.
Sper din toata inima sa pui si urmatorul capitol, desi stiu ca nu ai timp de scris numai la ficul asta.Si te inteleg perfect...
Uff, iti urez muuult succes si multa imaginatie in continuare.
Craciun fericit >:D< >:D<

[Teh]

Mulţumesc tuturor de aprecieri. Vă mulţumesc >:d< muuult şi mă bucur că aţi continuat să citiţi.
Well am încercat să bag nişte yaoi, dar nu ştiu cât mi-a ieşit. nu sunt prea mulţumită de capitolul ăsta aşa că vă rog să îmi scuzaţi eventualile greşeli. Şi sper că nu e prea scurt.

Capitolul 21

M-am uitat pentru o ultimă dată la blondul ce îndrăznise să îmi sfideze puterea.
- Cred. I-am zis hotărât, pe un ton categoric şi impenetrabil. Paşii mei au început să meargă fără ca eu să le dau comanda şi am dispărut. Urcând scările îmi răsunau în minte cuvintele lui şi răspunsul meu.
Oare chiar aşa era? Sau doar vroiam să mă mint singur, că mă iubeşte? Chiar îmi spusese că „ mă urăşte” . Cu guriţa lui, superbă şi care cerea neapărat să o sărut. Să îi muşc buzele şi să... Ah, la dracu. Mintea mea a luat-o razna, ar trebui să mă gândesc la mama mea.
Este moartă, iar eu ca un idiot fără pic de recunoştinţă mă gândesc la dragoste şi sex, la incest cu nepotul meu. Frumos dragă Eric, eşti un fiu de prima mână – groaznic.
Am intrat în vechea mea cameră şi pentru prima dată am realizat că nu am mai fost de mult aici. Îmi aminteam vag certurile pe care le avusesem cu părinţii mei în trecut şi cum veneam să mă închid aici, între patru pereţi şi înjuram de mama focului.
Niciodată nu putusem să tratez ceva cu calm şi să port ranchiună; trebuia să spun mereu ce aveam pe suflet. Suflet? Dacă mă întreba cineva de asta înainte să îl întâlnesc pe Teddy probabil aş fi spus că îl dau dracu şi nu-mi pasă de el. Adevărul este că nici acum nu dau doi bani pe el, dar vreau să trăiesc şi să îl menţin viu. Pentru că inima asta groaznic de perfectă bate doar pentru Ted, şi ca să supravieţuiască are nevoie de el.
Stăteam întins pe pat, şi fără să realizez m-am ridicat. Am intrat în baie şi am făcut un duş liniştit cu apă fierbinte. Probabil deja adormiseră toţi în casă. Am ieşit din cameră, după ce am luat o pereche de blugi şi un tricou pe mine şi am mers pe holul lung de la etaj. Am privit fiecare cameră încercând să îmi amintesc drumul. Încăperea cu două uşi din capăt era dormitorul tatălui meu. În cealaltă parte erau situate cele pentru oaspeţi, iar cel de la mijlocul drumului dintre locul în care dormeam eu şi părintele meu, era camera lui Ted. Am mers tiptil, fără a putea fi auzit şi am deschis uşa, nu am bătut aşa cum în mod normal se face. Am văzut că încăperea era goală şi nu am îndrăznit să ţin lumina aprinsă. În schimb m-am aruncat pe spate în pat şi am aşteptat, în întunericul abisal. Mă bucuram că în locuinţa asta existau doar paturi duble.
A trecut o jumătate de oră cât am stat acolo, degeaba. Şi nu am adormit, aşteptând ca nenorocita aia de uşă să se deschidă şi să îi văd chipul. Îmi fusese atât de dor de el ; şi atunci.. S-a întâmplat.
Clanţa s-a mişcat într-un mod atât de încet încât am crezut că o face intenţionat; pentru ca inima mea să înnebunească de furie. Începuse să îmi bată cu o viteză îngrozitoare, nu o puteam opri nici dacă îmi înfigeam un pumnal în piept. Chipul lui micuţ , alb şi plin de blândeţe a fost afişat. Nu ştiam cum îi pot zări silueta în întuneric. M-am apropiat de el şi am închis înapoi uşa, trăgându-kl spre mine. Respiraţia îi era greaoaie şi am realizat că ştia cine sunt.
- Eric...
- Sssst... Nu vorbi.
I-am zise lipindu-mi buzele de ale sale. Îl aşteptasem prea mult şi muream după atingerea sa. Dar el?
Şi-a trecut o mână peste chipul meu şi m-a tras spre el. Am putut zări lacrimile curgându-i peste obrajii îmbujoraţi.
- Mi-a fost dor de tine.
Vocea îi era caldă, aşa cum o cunoscusem dintotdeauna iar eu nu mă mai puteam abţine. Trupul meu s-a lipit şi mai tare de al lui, trăgându-l în braţele mele. Gura sa a fost absorbită de a mea, în timp ce limbile noastre s-au unit într-un joc sălbatic al pasiunii. Aş vrea să nu fiu dur cu tine puştiule, dar nu pot. A trecut atâta timp de când nu te-am mai avut în braţe, vreau să fii al meu.
Paşii m-au purtat , pe mine şi corpul său fragil, până spre pat . Ne-am aşezat inconştienţi de mişcarea respectivă. I-am dat tricoul jos, rapid şi fără prea mult efort. S-a răsucit printre cearceafuri şi a aprins lampa aşezată pe o măsuţă . I-am văzut ochii strălucind şi nu puteam citi nimic în ei. Pentru că faţa îi era roşie, pentru că îl cunoşteam şi totodată era un fel de străin. Nu. Era de fapt o persoană pierdută ce avea nevoie să fie adusă înapoi, pe drumul corect.
Degetele mele i-au atins pielea feţei şi acesta a tresărit. Au urmat cursul spre buzele sale roşiatice până ce chipul meu s-a aflat la acelaşi nivel cu al lui. L-am sărutat uşor, savurând fiecare părticică din el. M-am mişcat în aşa fel încât să îi pot simţi gâtul, să îl pot gusta. Limba a început să traseze linii peste trupul său, lăsând probabil salivă în urmă. Mâinile sale s-au aşezat peste spatele meu şi eu am reuşit să îmi scot hainele. Nu ştiam când şi cum făcusem asta , însă eram amândoi goi. Unul peste altul. Ne priveam intens, parcă vrând să ştergem cu buretele tot ceea ce se întâmplase până atunci. Şi-a închis ochii pentru câteva secunde şi apoi i-a deschis, eschivându-se aşa cum o făcea întotdeauna.
La naiba Teddy, eşti doar al meu. Şi refuz, refuz să te dau altcuiva sau să permit să te atingă. Acel Paul sau oricare altul va trebui mai întâi să treacă de cadavrul meu până să ajungă măcar să te atingă; nu puteam permite aşa ceva. Doar pentru mine trebuia să fi, pentru că te iubesc. Mai mult decât orice ; şi nu credeam că voi spune asta vreodată dar contezi pentru mine mai mult decât contează propria mea persoană. Ironic, nu? Un narcisist să ajungă în stadiul ăsta.
Dar nu îmi păsa. Pe timpul acesta îi atingeam fiecare părticică, simţindu-l aproape de mine.
Una din mâinile mele s-a strecurat între picioarele sale, începând să maseze uşor acea zonă.
- Ah! Era pierdut în propria noastră magie.
I-am muşcat sfârcurile uşor, făcându-l să tresară şi să gâfâie. Oh , da. Sunete scoase de plăcere din pricina mea. Am continuat să îi masez acea zonă până când am simţit că s-a întărit destul de mult. I-am înconjurat sfârcurile cu limba muşcându-le iar , ceva mai agresiv.
Zonele noastre intime se atingeau, făcându-mă să mă excit extraordinar de mult.
- Ah.
A scos respirând greu şi eu am ştiut că acela era momentul în care trebuia să îl pătrund. M-am mişcat mai aproape de acesta până când l-am auzit scâncind de durere. Şi-a acoperit gura cu mâinile pentru a nu ţipa, amintindu-şi probabil unde ne aflam. Nu vroiam să văd regretul pe faţa sa. Poate că nu era bine ce făceam, avusesem o înmormântare. Dar îmi era aşa de dor de acesta căci nu mă puteam abţine.
L-am sărutat, făcându-l să tremure şi să îşi verse iar lacrimile amăruie. Însă nu mă înlătura ci mai degrabă mă ţinea strâns legat de el, în acelaşi timp în care continuam să îmi frec organul de al său.

Am stat aşa îmbrăţişaţi multă vreme. El cuibărit între braţele mele şi eu luptându-mă cu noaptea să nu adorm. Nu ştiam când trecuse timpul şi nici nu vroiam să aflu. Era clar, noi doi aveam de discutat. Dormea de aproximativ două ore, iar eu mă luptam cu oboseala.
ÃŽntr-un final pleaopele lui s-au miÅŸcat.
- Er... Eric..
A spus oarecum uimit că încă mă aflam acolo . S-a depărtat din strânsoarea mea, ridicându-se şi trăgând nişte haine pe el.
- Trebuie să vorbim.
Mi-a zis apoi pe un ton blând, acela pe care îl cunoşteam. Înţelegeam că era supărat, dar nu conta. Avea să îi treacă pentru că mă iubea. La naiba şi el ştia acest lucru aşa cum o făceam şi eu. Nu?
- Da, trebuie. M-am aşezat în şezut şi am tras şi eu hainele pe mine, văzând că se uita nemulţumit la goliciunea mea. Nu prea era un fan al discuţiilor nud. Cât îmi lipsise. Totuşi, nu l-am lăsat să stea prea departe de mine.
Era târziu, şi toţi ceilalţi dormeau. Doar noi stăteam şi purtam o conversaţie... De parcă nu fusesem despărţiţi atâta vreme.
- Nu trebuia să fi făcut asta... Noi...
Se vedea din tonul lui că nici el nu se crede pe sine. L-am sărutat scurt şi nu s-a împotrivit. Deşi părea că încearcă, faţa lui era foarte roşie.
- Uite ce e , te iubesc. Şi să fiu al dracu dacă te-am înşelat fie şi o secundă. Poza aia era un total fals. Aveam de filmat o scenă pentru un film, într-adevăr. Dar nu trebuia decât să îmi apropi faţa de tipul respectiv ca şi cum aş fi vrut să îl sărut. Să îi dau impresia că eram gay – asta era ideea în film. Doamne, şi ţi-am vorbit despre asta. Şi eram şi „ deghizat” . Apoi deşteapta aia de blondă oxigenată a folosit un program ieftin, şi a făcut totul să pară aşa cum a vrut ea. Dar nu era adevărat.
Se uita la mine ciudat, întrebându-mă parcă : de unde ştiai ceea ce vroiam să te întreb? Iar eu am tăcut, pentru că nu ştiusem. Ci pur şi simplu gura mea vorbise fără mine, de această dată. Observam că îmi pierdeam personalitatea, identitatea... totul, atunci când eram cu el. Mă înnebunea, aşa cum o făcuse din prima clipă.
Nici dacă aş fi vrut nu aş fi putut să îl dau afară din minte.
- Chiar şi aşa, nu putem fi împreună. Înţelege.. Începuse se plângă , ştergându-şi lacrimile cu degetele sale fragile. Înţelege... Tata.... Şi bunicul.... Te rog ... Er... Eric.. Nu îngreuna mai mult... Situaţia asta.
Şi ce să fac? Să te las aşa , deprimat, toată viaţa ta? Sau să îl las pe nenorocitul ăla ipocrit de Paul, vai de capul lui, să te ia? Aşa , să mi te fure de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat?
Deschide bine ochii iubitule , pentru că eşti al meu şi aşa vreau să rămâi. Mă doare în cot de fratele meu, şi ştiu că e tatăl tău. Dar pentru mine eşti mult mai important decât orice altă legătură. Şi tu trebuie să ştii asta.
- Mie nu îmi pasă Ted. Pentru tine dau undeva tot. Familia, banii, faima, identitatea. Cere-mi orice vrei să fac, înafară de ideea de a te părăsi şi o voi face.
Orice.
Am accentuat fiecare literă pentru a o face să pară mai reală decât deja era. A tremurat şi s-a oprit din plâns odată ce m-a auzit vorbind. Tăcea, de parcă nu ar fi ştiut ce să adauge. Aşa că am zis.
- Nu am glumit când am spus : te iubesc. Şi în niciun caz nu era nici un fel de poantă de doi bani ... Ştii ce? Mă doare undeva de tot ceea ce cred ceilalţi, dar stau cu minte pentru că ţie îţi pasă. Spune-mi cum vrei să rezolvăm asta, şi jur că îndeplinesc.
L-am sărutat încă odată.
- Nu pot fi cu tine atâta timp cât sunt minor... Măcar atât... Perioada asta, trebuie să fim despărţiţi.
Băgami-aş.... Ceva în ea de treabă. Am adăugat în gândurile mele pentru a nu-l face mai trist decât era. Şi eu mă gândisem la asta, dar cum să îndeplinesc când el era aici , cu mine. Când îl rebăzusem şi mai era o jumătate de an înainte de momentul în care trebuia să îndeplinească 18 ani. Am dat din cap ascultător şi acesta a schiţat un zâmbet încurajator.
- Ştii... Înăuntrul meu nu credeam că poza aceea era reală. Şi totuşi, Leira chiar era o tipă rea. Nu-i aşa? Te iub.. Te iubesc Eric.
- Åžtiu, puÅŸtiule.

Restul nopţii a trecut prea repede iar eu nu putusem fi satisfăcut pe deplin. Mi-a dat numărul lui din Franţa iar eu noul meu număr din Boston, deşi urma să petrecem încă o săptămână aici. Împreună, chiar dacă îl aveam pe cap şi pe prostul de Paul şi pe tatăl meu. Trebuia să am măcar puţin respect pentru acesta din urmă. Şi eu eram atât de fericit, că puteam să îi zâmbesc fără ca cineva să îmi zică : nu o fă. Fără ca el să fugă de mine. Pentru că îi puteam atinge mâinile şi îl puteam săruta şi în special, pentru că era cu mine şi îmi vorbea.
Of, ce ai făcut din mine?

[Yaku-chin]

Pot spune ca in final a venit un adevarat minunat si fericit capitol, absolut perfect, din punct de vedere sentimental draga mea:)) doar toate capitolele tale sunt perfecte doar sti asta nu?
Imi place foarte mult stilul tau de a scrie, si tu stii asta, daca nu stii, afli acu ;))
Presimt ca latura ta malefica se va implica si ea in actiune? Daca nu, sa nu o faca niciodata, ca o sa fie de rau,....
Oricum stiu ca ai multe ficuri, dar sper sa ai timp sa scrii cat mai repede si la acesta
Kissu si bye bye

Spor la scris:D:X

[myuu]

Heh am citit de dimineata pe la 3, da' mi-a fost lene sa mai si dau comm asa ca am revenit acum. Sti ca eu sunt cea mai fericita ca aia 2 s-au culcat impreuna?:X Voiam sa fie impreuna cu orice pret, Teddy ala e asa scump ca-mi vine sa-l pap cu totul, nu exagerez:)) chiar trebuie sa fie cu Eric cat mai repede. Jumatatea de an? Waa innebunesc odata cu Eric in timpul asta...macar va trece in 5 randuri jumatatea aia?;;) Ah ma bucur ca s-au impacat, am banuit eu ca era o poza modificata...cum a putut Ted sa creada ca Eric s-ar saruta intr-adevar cu altul? Ce pusti prostut, bine ca s-a trezit la realitatea si...huh ii vreau impreunaaa:o3.
Ma bucur ca ai postat asa repede, adica mie mi s-a parut repede ca am fost plecata, oricum sper sa vina urmatorul capitol cat mai curand. Succes la scris chuu:*