25-10-2009, 11:58 AM
Fiindca adolescenta inseamna pasi spre nesiguranta zilei de maine! ---nu stiu de ce mi-a venit in minte aceasta propozitie ... ma rog...
Voi posta ceva scurt cu un inceput prost si cu un sfarsit cam aiurea si neterminat - aici depinde si de ce parere veti avea voi, eu am spus-o pe a mea ^...^ [ baka me ] -
Ura este adevăratul viciu omenesc, asta fiindcă ajunge să te întoarcă chiar împotriva ta!
Viaţa nu-i doar o pată neagră plină de durere, este şi lumina pură a razelor solare. Spun asta, deoarece am trecut prin multe schimbări şi nu mă refer la cele legate de temperatura de afară. Am învăţat să cresc şi să depăşesc stadiul acela de copilandră răsfăţată, antrenată într-un anturaj prost, de unde am obişnuit să fac numai lucruri de care nu mă pot mândri. Totuşi voi fi veşnic recunoscătoare mamei; fiinţei dragi ce mi-a dat naştere şi ce s-a chinuit din răsputeri să mă readucă pe calea cea bună. În zilele de azi sunt mulţi adolescenţi care, ca şi mine, o iau pe un drum prăpădit şi plin de gropi. Din anturajele proaste rezultă multe lucruri rele; la început te îndeamnă să faci ceea ce şi ei fac: să fumezi, să te droghezi, ba chiar să furi doar pentru a putea plăti viciile de care eşti ultra-dependent, iar mai apoi, te pot transforma şi într-o prostituată, asta în cazul în care eşti fată, doar pentru a face rost de bani pentru droguri.
Pentru a nu ameţi pe nimeni cu tot ceea ce eu încerc să explic aici, voi pune fragmente detaliate ale jurnalului meu, cu tot ce s-a petrecut în ultimul an, timpul în care am fost rătăcită-n lume, confruntându-mă cu multe probleme legate de maturizare.
Miercuri – 2 septembrie
Stresată de faptul că mama nu-mi acordă nici ce-a mai mică atentie.
Aş vrea să mai pot vorbii deschis cu ea, aşa cum o făceam în urmă cu câţiva ani, însă acum e prea ocupată cu munca, parcă nici nu-mi mai simte prezenţa, sunt ca o străină pe care se presupune că trebuie s-o întreţină. Tot ceea ce ea face-n casă este să pună masa, ca mai apoi să se aşeze în fotoliul său cu laptopul în braţe şi să-şi continuie munca lăsată baltă la serviciu. Trebuie să mă resemnez cu faptul că nu vom putea vorbi mai mult de cinci minute şi că n-am suficient timp nici măcar să-i spun problemele mele, pe care aş dori să i le povestesc dorind un sfat mai bun decât cel dat de prietenii mei.
- Draga mea, nu am timp acum, putem vorbi mai încolo? Asta a fost ceea ce mama s-a hotărât să-mi spună în timp ce a intrat în sufragerie, aşezându-se în fotoliu; mă privea, sperând să-i dau acel răspuns dorit de ea, iar mai apoi să-mi continui drumul până-n camera mea care-n momentul de faţă mi se pare mult prea pustie.
Femeia asta mă înnebuneşte, de ce mă evită mereu, de ce nu vrea să mă asculte şi pe mine de la început până la sfârşit?
Mă hotărăsc să dau drumul la calculator şi să intru niţel pe messenger, poate găsesc pe cineva online cu care aş putea schimba vreo două, trei vorbe. Dupa câteva ore de petrecut în faţa monitorului, zâmbind acestuia ca proasta, accept invitaţia unor vechi amici de a ieşi la un ’ suc ’. Gândul că ies din casă ca să-mi petrec câteva ore afară, în aerul poluat de la maşiniile ce tot se plimbă de colo-n colo, mă bucură într-o oarecare măsură. Mă îmbrac cu ce prind în mână mai repede, dar în acelaşi timp sunt şi nişte haine confortabile, sport ce-mi dau siguranţa de sine. Mama nu-mi va simţi lipsa aceste câteva ore în care voi fi plecată.
7 p.m
Nu mi-am permis să intru mai târziu în casă ştiind că nu o anunţasem pe mama de ieşirea mea afară, însă mi-a făcut mare plăcere să-mi revăd prietenii din copilărie şi pot zice că am fost uimită de schimbarea lor radicală, de la fizic până la comportament. Sunt rebeli şi nimeni nu le stă în cale. Amanda, fata cea nouă, părea chiar foarte fericită că face parte din grupul lor de prieteni, era aşa de bucuroasă încât îmi venea să-i întreb pe ceilalţi dacă nu cumva tipa este drogată, dar m-am abţinut, nu era şi nici nu este problema mea. Când mă gândesc că şcoala este pe a punctul de-a începe, îmi vine să ţip, eu încă-mi doresc să fie vacanţă. Sper să ies şi mâine afară cu ei, poate plănuim ceva contra începerii şcolii. Clar că la ora asta încep să debitez lucruri stupide, de care ar râde multă lume. Tot ce ştiu în momentul de faţă este că voi păstra o legătură apropiată cu prietenii din copilărie, că mă voi distra mult şi bine cu ei.
Mama s-a gândit să-mi facă o scurtă vizită prin cameră, să mă întrebe ce mai fac şi dacă doresc să mănânc ceva. Şi discuţia noastră a ţinut maxim şapte minute, mai apoi fiind întreruptă de telefonul mamei ce suna insistent. Şi uite cum n-am mai stat de vorba cu mama. Mă doare că nu lasă serviciul măcar câteva ore pentru a sta de vorba cu mine, pentru a mă mai asculta, însă încerc s-o înţeleg, dar oare cât va mai ţine această înţelegere?
____________________________________________________________
Stiu ca inceputul - la fel ca si restul partilor care vor urma - este plictisitor, insa mentionez ca am scris povestioara in momente de plictiseala si graba si de aceea, probabil ca lucrul acesta se va resimti si in fan fic. Totusi sper sa va placa si sa cititi cu placere. Astept sa citesc parerile voastre - bune sau rele - [ sfaturi, critici, laude etc ].
* Z-Bye *
Voi posta ceva scurt cu un inceput prost si cu un sfarsit cam aiurea si neterminat - aici depinde si de ce parere veti avea voi, eu am spus-o pe a mea ^...^ [ baka me ] -
Jurnalul unei adolescente imature
~Fiindcă prietenia adevărată trece dincolo de moarte.~
Ura este adevăratul viciu omenesc, asta fiindcă ajunge să te întoarcă chiar împotriva ta!
Viaţa nu-i doar o pată neagră plină de durere, este şi lumina pură a razelor solare. Spun asta, deoarece am trecut prin multe schimbări şi nu mă refer la cele legate de temperatura de afară. Am învăţat să cresc şi să depăşesc stadiul acela de copilandră răsfăţată, antrenată într-un anturaj prost, de unde am obişnuit să fac numai lucruri de care nu mă pot mândri. Totuşi voi fi veşnic recunoscătoare mamei; fiinţei dragi ce mi-a dat naştere şi ce s-a chinuit din răsputeri să mă readucă pe calea cea bună. În zilele de azi sunt mulţi adolescenţi care, ca şi mine, o iau pe un drum prăpădit şi plin de gropi. Din anturajele proaste rezultă multe lucruri rele; la început te îndeamnă să faci ceea ce şi ei fac: să fumezi, să te droghezi, ba chiar să furi doar pentru a putea plăti viciile de care eşti ultra-dependent, iar mai apoi, te pot transforma şi într-o prostituată, asta în cazul în care eşti fată, doar pentru a face rost de bani pentru droguri.
Pentru a nu ameţi pe nimeni cu tot ceea ce eu încerc să explic aici, voi pune fragmente detaliate ale jurnalului meu, cu tot ce s-a petrecut în ultimul an, timpul în care am fost rătăcită-n lume, confruntându-mă cu multe probleme legate de maturizare.
Miercuri – 2 septembrie
Stresată de faptul că mama nu-mi acordă nici ce-a mai mică atentie.
Aş vrea să mai pot vorbii deschis cu ea, aşa cum o făceam în urmă cu câţiva ani, însă acum e prea ocupată cu munca, parcă nici nu-mi mai simte prezenţa, sunt ca o străină pe care se presupune că trebuie s-o întreţină. Tot ceea ce ea face-n casă este să pună masa, ca mai apoi să se aşeze în fotoliul său cu laptopul în braţe şi să-şi continuie munca lăsată baltă la serviciu. Trebuie să mă resemnez cu faptul că nu vom putea vorbi mai mult de cinci minute şi că n-am suficient timp nici măcar să-i spun problemele mele, pe care aş dori să i le povestesc dorind un sfat mai bun decât cel dat de prietenii mei.
- Draga mea, nu am timp acum, putem vorbi mai încolo? Asta a fost ceea ce mama s-a hotărât să-mi spună în timp ce a intrat în sufragerie, aşezându-se în fotoliu; mă privea, sperând să-i dau acel răspuns dorit de ea, iar mai apoi să-mi continui drumul până-n camera mea care-n momentul de faţă mi se pare mult prea pustie.
Femeia asta mă înnebuneşte, de ce mă evită mereu, de ce nu vrea să mă asculte şi pe mine de la început până la sfârşit?
Mă hotărăsc să dau drumul la calculator şi să intru niţel pe messenger, poate găsesc pe cineva online cu care aş putea schimba vreo două, trei vorbe. Dupa câteva ore de petrecut în faţa monitorului, zâmbind acestuia ca proasta, accept invitaţia unor vechi amici de a ieşi la un ’ suc ’. Gândul că ies din casă ca să-mi petrec câteva ore afară, în aerul poluat de la maşiniile ce tot se plimbă de colo-n colo, mă bucură într-o oarecare măsură. Mă îmbrac cu ce prind în mână mai repede, dar în acelaşi timp sunt şi nişte haine confortabile, sport ce-mi dau siguranţa de sine. Mama nu-mi va simţi lipsa aceste câteva ore în care voi fi plecată.
7 p.m
Nu mi-am permis să intru mai târziu în casă ştiind că nu o anunţasem pe mama de ieşirea mea afară, însă mi-a făcut mare plăcere să-mi revăd prietenii din copilărie şi pot zice că am fost uimită de schimbarea lor radicală, de la fizic până la comportament. Sunt rebeli şi nimeni nu le stă în cale. Amanda, fata cea nouă, părea chiar foarte fericită că face parte din grupul lor de prieteni, era aşa de bucuroasă încât îmi venea să-i întreb pe ceilalţi dacă nu cumva tipa este drogată, dar m-am abţinut, nu era şi nici nu este problema mea. Când mă gândesc că şcoala este pe a punctul de-a începe, îmi vine să ţip, eu încă-mi doresc să fie vacanţă. Sper să ies şi mâine afară cu ei, poate plănuim ceva contra începerii şcolii. Clar că la ora asta încep să debitez lucruri stupide, de care ar râde multă lume. Tot ce ştiu în momentul de faţă este că voi păstra o legătură apropiată cu prietenii din copilărie, că mă voi distra mult şi bine cu ei.
Mama s-a gândit să-mi facă o scurtă vizită prin cameră, să mă întrebe ce mai fac şi dacă doresc să mănânc ceva. Şi discuţia noastră a ţinut maxim şapte minute, mai apoi fiind întreruptă de telefonul mamei ce suna insistent. Şi uite cum n-am mai stat de vorba cu mama. Mă doare că nu lasă serviciul măcar câteva ore pentru a sta de vorba cu mine, pentru a mă mai asculta, însă încerc s-o înţeleg, dar oare cât va mai ţine această înţelegere?
____________________________________________________________
Stiu ca inceputul - la fel ca si restul partilor care vor urma - este plictisitor, insa mentionez ca am scris povestioara in momente de plictiseala si graba si de aceea, probabil ca lucrul acesta se va resimti si in fan fic. Totusi sper sa va placa si sa cititi cu placere. Astept sa citesc parerile voastre - bune sau rele - [ sfaturi, critici, laude etc ].
* Z-Bye *
![[Imagine: tumblr_mfikklIRTU1rwyn4so1_250.gif]](https://33.media.tumblr.com/877234241f4c0d67dca635f255602a86/tumblr_mfikklIRTU1rwyn4so1_250.gif)
![[Imagine: tumblr_mfikklIRTU1rwyn4so6_250.gif]](https://38.media.tumblr.com/39d92188c752511d3b4ab5a455046767/tumblr_mfikklIRTU1rwyn4so6_250.gif)
![[Imagine: tumblr_mfikklIRTU1rwyn4so9_250.gif]](https://38.media.tumblr.com/6dec7295386ff114c2f9de2560e58719/tumblr_mfikklIRTU1rwyn4so9_250.gif)