Papusica abandonata

[Amelia_Angel_Devil]

Pentru ca imaginatia este nemarginita, si mintea mea lucreaza peste program, am creeat un fic nou.

Scurta relatare: Maya este o fata de douazeci de ani, studenta la jurnalism. Cand apare o usa noua, timpul ne da un avans si intram. Firea ei bagareata dar sociabila, creeaza controverse nemai-vazute. Raoul este un tip din mafie, de douazeci si trei de ani. El este "spionat" de Maya, car eprimeste o oportunitate pentru o facultate mai buna. In ciuda faptului ca cei doi au un trecut comun, la inceput cand se intalnesc, -si desi baiatul nu o cunoaste si nu stie ce face- nu se suporta. Sfarsitul este unul semi-fericit.

Capitolul 1:Intuneric desi e zi

Miyu:Alerg pe aleile Tokyoului. Soarele trimite raze mangaietoare pe Pamant, ocrotindu-i locuitori, ce nu apreciaza natura. De-fapt nu au simtul valorii. Unii au prea mult si nu stiu cand sa se opreasca din cheltuit, altii nu au nimic, deci, nici acestia nu au acel simt aparte. In ambele cazuri, pot spune ca fiintele "cele mai dezvoltate" nu sunt chiar asa de perfecte cum s-au numit.
Dar deja m-am abatut de la subiectul principal, viata mea. Pot spune ca a fost una controversata. Inca de la adolescenta am fost nevoita sa stau intr-un camin, unde nu eram acceptata. De ce? Pentru simplul fapt ca vorbeam prea mult. Parintii mei au plecat intr-o zi la magazin, dar nu s-au intors. Stiam cauza, Tokyo-ul era imaprtit in doua zone mari: ,,Zona alba", unde stau cei mai multi oameni importanti, si ,,Zona intunecata", unde evident, traiesc vagabontii, mafiotii, tot felul de persoane ubioase, etc. Era ca la inchisoare, doar ca in loc de politie, erau gasti.
Spre deosebire de altii, eu am supravietuit. Dar daca ar fi s-o iau pe adevar, sunt o persoana slaba, care se bazeaza pe altii. Si, dragii mei, din nou m-am abatut de la subiect.
Iarba verde, proaspata, emana un parfum placut. In fata mea zbura un fluture colorat. Priveam in stanga si in dreapta, dupa autobuz. dacanu venea acum, aveam sa intarzi. Am observat un taxi, si i-am facut semn sa se opreasca. Imediat cum portiera s-a deschis am sarit pe bancheta din spate, si i-am spus adresa facultatii mele. Eram studenta in anul doi la facultatea de Jurnalism Tsukio, din Tokyo, evident.
Cladirile mari, impunatoare se inaltau spre cer, in incercarea teribila a oamenilor de-a fi mai sus. M-am scufundat in bancheta, ganditoare. Cand soferul a oprit, am sarit ca arsa din masina, lasandu-i plata. Am urcat scarile spre intrare rapid, si am ajuns pe un hol lung si ingust. Nu prea era nimeni, doar niste elevi din anul unu si doamna seretara Elizabet. Mi-a zambit parinteste si m-a salutat, si eu la fel. Se opri cand ajunse in spatele meu, si ma striga:
-Draga Miyu, directorul vrea sa-ti vorbeasca. si isi consulta un orar, probabil al directorului. Ahh da, poti sa intri, este liber.
-Am inteles, multumesc, doamna! ii spun eu si imi plec capul rapid, in semn de multumire, si pasesc spre ea.
-Ohh draga, nu-mi spune asa, ma rusinez. rase ea si ma conduse spre secretariat. In loc sa intram pe usa micuta din pin, am deschis-o pe cea care scria cu litere aurii: Director.
Era o incapere medie, luminata bine, cu multe dulapuri care erau numerotate, si altele care era in ordinea alfabetica. In fata ferestrei era un birou circular, cu un scaun din piele, pe care statea un barbat slabut, cu parul argintiu si ochii caprui. Purta un costum negru si o cravata roz. zambi pe sub mustata stufoasa, si ma invita sa iau loc.
-Ati dorit sa vorbiti cu mine, domnule? intreb eu pe un ton formal.
-Ahh da, da domnisoara Roswald. Un anumit om funcionar a dorit ca cel mai bun ziarist de la scoala noastra sa faca un articol despre un om, Raoul Michenza, cred.
-Si... pentru ce? intreb eu si ridic din spranceana.
-A spus ca ofera omului care poate face asa ceva un loc la Facultatea de Ziaristica NR.1.
"WOW! Ce oportunitate... S-o accept, sau sa n-o accept, lucrurile astea sunt destul de periculoase. Ahh n-are nimic, asta e treaba mea."
-Hmh, da, cred ca o sa accept. Exista alte detali despre acest tip? Vreo adresa, personalitatea, etc?
-Ai aici o foaie despre el. si imi intinse o mapa rosie. Poti incepe de-acum.
"Daca era asa de ce m-am mai grabit sa ajung la cursuri?" imi zic eu peste doua minute, cand ies din institut.
-Ia sa vedem cine este aceasta persoana, Raoul Michenza. mormai eu ca pentru sine si privesc foaia.
~Numele subiectului: Raoul Michenza
Varsta: 23 de ani
Este din: Tokyo~
Si tot felul de fleacuri, mai avea sa spuna si ce numar poarta la pantofi. Dar cand am ajuns la ultimul rand, m-am benoclat:~Se ocupa cu ilegalitati, este om din elita mafiei.~Deci v-a trebui sa urmaresc un om pazit douazeci si patru din douazeci si patru? Si spera c-o sa scap vie? Oare? Am privit adresa unde se intalnea cel mai des cu prietenii lui, adica pe ,, SakuraShine 29" la clubul ,, Foxxine". Intamplator, clubul la care si eu voi fi acolo cu prietenele mele, desigur, ele nu stiu asta, inca.
Am scos telefonul din posetuta, incepand sa caut un numar. Imediat am dat de el, si l-am apelat. In timp ce asteptam mergeam pe stradutele semi-aglomerate. Ajung in fata unui bloc normal, fara fite. Deschid usa cu cheia si apoi cand patrund inauntru iau liftul pana la ultimul etaj -numarul zece-. Deschid usa si imi arunc geanta pe un dulapior. Pentru ca prietena mea nu raspunse i-am lasat un mesaj vocal: ,,Haide, Criss, mergem in seara asta la clubul ,, Foxxine " pe la 8? Da-mi un bip sau SMS daca da, Bye! " si am inchis. M-am descaltat de sandalele negre cu toc cui, si am mers alene spre onglinda mare de pe hol. In ea se reflecta o fata cu parul foarte lung, argintiu, si ochii albastrii ca marea. Eram eu, fata condusa de amintiri. Purtam o fusta pana la jumatatea genunchiului in carouri gri si un tricou alb cu un lant dintr-o parte pana pe cealalta. La gat avea niste margele mari si negre. M-am dus spre camera mea. Cand am intrat am stat putin s-o admir. Era destul de mica, dar imi placea. Peretii erau bleo, iar tavanul de-un albastru mai inchis, ca si cerul noaptea. Pe jos era un covor de aceeasi culoare ca peretii. La geam era o perdea foarte usoara, alba cu modele bleomarin, si sub ea una patul de doua persoane, in forma de norisor. Era incadrat intre doua noptiere cu acelasi model, de-fapt pana si biroul, -care era pe peretele opus, si unde popsea un laptop si o serie de reviste-, si dulapul, care era langa usa spre baie. Doi ursuleti mari stateau frumos pe pat. Am mers spre dulap, de unde mi-am luat un maieu roz si niste pantaloni scurti de aceeeasi culoare.
~Sfarsitul Capitolului 1
Miyu: http://i339.photobucket.com/albums/n459/...002932.jpg

Sper ca va place! Bye

[Amelia_Angel_Devil]

Capitolul 2:Intalnirea|Partea 1:Zambet lasciv

Deja era vreo sapte si jumatate, am pierdut total notiunea timpului, in timp ce-mi faceam planuri. Am privit un ceas de perete, ce statea rezemat de un maldar de carti vechi. Era tarziu, si eu inca mai poposeam pe canapea-caci acolo am stat cam tot timpul-. M-am ridicat alene de pe pat si am mers spre dulap. Am privit in el, la hainele insirate pe umerase. Mi-am ales intr-un final o rochie argintie, scurta pana la jumatatea genunchiului, fara bretele si cu un sirag de margele in jurul taliei. Mi-am luat niste sandale cu toc maricel, de aceeasi culoare cu rochia. Mi-am ondulat rapid parul cu placa, si mi-am luat un plic, roz. Am iesit ca un vartej pe usa, inchizand-o cu cheia. Am luat primul taxi care mi-a iesit in cale, ma rog, de-fapt eu i-am iesit in fata -nici chiar asa.- I-am spus adresa, si a ramas un pic pe loc cand a aflat unde vroiam sa ma duc.
-Dar ce sa caute o domnisoara ca dumneavoastra acolo? intreba el si afisa un zambet simpatic.
-Treaba, stiti, jurnalistii au o munca grea. spun eu si ii raspund la zambet.
-Da, va inteleg, va inteleg, si condusul este foarte greu. zise el si ofta din toti rarunchii.
-Imi imaginez, imi imaginez... raspund eu pe un ton incurajator.
La stop, langa masina unde eram eu opreste un Ferrari cu geamurile fumurii. Unul dintre ele, cel din dreptul meu, se deschide. Un tip brunet, cu trasaturi foarte bine definite si cu ochii albastri, plini de suferinta se arata de dupa el. Isi intoarce in treacat privirea spre mine, si zambeste lasciv. Asemanarea era izbitoare, semana cu cineva, dar nu stiu cu cine, imi statea pe limba. Am ignorat acest aspect. De-abea cand ne departasem cu mult de acel semafor mi-am dat seama ca era el, subiectul meu. Am privit in urma, pe geam, dar numai era.
In cinci minute, cred, am ajuns la destinatie. Era o cladire cu doua etaje, maricica, la parter cu geamuri mari, si la etaj cu geamuri mici, fumurii. Deasupra usilor mari, din stilcla, scria mare: ,,Foxxine", si o vulpe roscata langa. Platesc drumul, il salut pe sofer si ma indrept spre usi. Ma opresc un pic in fata lor, privind spre parcare. Am observat masina aceea unde se afla Michenza, dar parea goala. Oftez si intru. Merg spre bar, de unde o observ pe prietena mea dansand de zor pe ring. Ma apropii de ea si o iau pe la spate, salutand-o. Se intorce spre mine, desigur, fara sa stie ca eu sunt, cu o fata nervoasa. Ii zambesc prietenos, si o intreb ce face. Raspunsul fu acelasi ca de-obicei: ,, Ironia sortii, surioara, te asteptam." si izbucneste in ras. Chicotesc si eu si mergem amandoua spre o masa din centru, de unde putea vedea orice, fiecare persoana care intra sau iesea, cine urca la etaj sau facea orice lucru. Am inceput sa vorbim despre tot felul de lucruri, in special de iubiti, bine, mai mult Criss vorbea, imi povestea despre nu stiu ce tip de la ea din facultate, dar eu n-o ascultam.
Priveam interesata cum acel tip din Ferrari statea la bar si bea un whisy, presupun, impreuna cu inca doi tipi. Unul era blond si cu ochii verzi, si purta o camasa neagra, si niste blugi. Amicul sau era saten si ochii sai erau ca niste pietre, gri. El purta de-asemenea o camasa, si pe deasupra un sacou deschis, suflecat, si niste blugi mai formali.
O intrerup pe prietena mea, lucru care a deranjat-o destul de rau, si i-am spus ca ma intorc rapid, iar ea mi-a zambit insa complice. Am mers spre bar si mi-am comandat un cocktail fara alcool. Minunat, era perfect, unul dintre prietenii lui Raoul statea in fata barului, fara ca eu sa imi pot lua bautura. M-am apropiat de el si am spus pe un ton aparent timid:
-Scuza-ma, te poti da un pic la o parte? Nu imi pot lua bautura.
Ma privi pentru cateva secunde zambiind lasciv. Se dadu un pic la o parte, dar nu de tot.
-Trebuie sa ne cunoastem intai, ca sa ma dau la o parte. zise el pe un ton jucaus.
-B-bine, eu sunt Miyu, si acum... zic eu si astept parca sa pice ceva din cer.
-Frumos nume, intr-adevar. Eu sunt Alin, incantat de cunostinta. si imi dadu paharul, apoi se apropie de urechea mea si imi sopti sa vin un pic mai intr-un colt.
Am mers dupa el precauta. Am ajuns intr-un colt unde nu era chiar asa de multa zarva. Imi zambi, si imi spuse pe un ton jovial:
-Acesta este numarul meu. si imi intinse o foicica.
Zambesc, si ii intind de-asemenea alta bucatica de fila.
-Ne mai auzim! spun eu peste cinci minute, cand ma departez de barbat, mergand inapoi spre masa unde statea prietena mea.
Mare surprinza, ea vorbea cu un tip care se aseza langa ea. Il zoresc, si el fuge ca un caine cu coada intre picioare.

~Sfarsitul partii 1,capitolul 2

Criss: http://i1002.photobucket.com/albums/af15...93/186.jpg
Alin: http://i653.photobucket.com/albums/uu259...merald.jpg
Prietenul lor(George): http://i166.photobucket.com/albums/u109/...meBoy2.jpg
Raoul: http://i285.photobucket.com/albums/ll46/...08/hot.jpg