Dragoste pe spini unui trandafir

[♥ღ ♥ Iris ♥ღ ♥]

Aceasta este noua mea poveste,sper sa va placa mult.

Cerul este acoperit de o pacla neagra,aerul se racareste,pe strada intunecata luminata numai de cercuri fosforescente trece cu pasi marunti o persoana.Este intunecata,imbrcat intr-un palton negru,pana la pamant,o palarie la fel.O persoana misterioasa,tainica.Se opreste in fata unor cladiri arse,singurul lucru care a mai ramas din ele este praful si amintirile legate,cusute pe pamant,niciodata citite,niciodata descifrabile.O adiere de vant aduce in aer o mireasma dulce,ametitoare chiar fermecatoare.Lucruri mistice se impletesc in jurul trupului lui.Caini latra la luna,la domnita de la ananglie ce asteapta sa fie salvata de print,un print ce are sa nu apara niciodata.Se pune in ghenunchi,printre mormanele de pereti,de caramida arsa straluceste in besna o stea rosie,patata cu minciuni,dragoste,ura si spini.Tragic,cu adevarat tragic.Candva pe aici se putea spune ca o adevarata poveste de dragoste.
Inima lui este rece,un cub de gheata ce nu a fost pana acum topit vreodata.Cea care ia topit-o este o fata oarecare,frumoasa,inocenta,neajutorata.Cunoscuta candva ca “Floarea din Spini”.Era mai mare ca mine,dar tot mai mica parea.M-a ajutat foarte mult,avea o piele fina,era gingasa,ochi ei rosi ca si petalele trandafirilor imbibate in sange,parul ei alb si lung imi aducea aminte de zilele de iarna reci,friguroase dar tot odata tainice.
Cu toate acestea am ratat-o,am pierdut-o pe vecie.Ceea ce viata nu-ti poate oferi este prima dragoste.Am omorat-o cu propile mele maini,singura si unica creatura.Degeaba mai vorbesc despre ea acuma,toate aceste cuvinte sunt de prisos.Am incercat sa o readuc la viata,dar degeaba.Mi-am parasit casa,laboratorul si viata;tot ce am inainte sunt numai lucruri de prisos cladite pe minciuni.Inainte de a muri parinti mei au lasat o avere intr-un cont din Anglia.De ce tocmai acolo?Parasesc incet cenusa ce mi-a cladit candva un viitor.
Am plecat spre Anglia cu primul avion,vremea era groasnica intotdeauna ploua.Am ajuns la casa parintilor mei,era mare imprejmuita de un gard de zece metri.Statuile imfioratoare nu o faceau prea primitoare,insa pe mine nu ma deranja.In casa aerul era rece,panzele de paianjem cusute cu fire stralucitoare brodate pe pereti casei dadeau impresia de juvaiere imprimate pe tapetul gri.Scarile scartiau de fiecare data cand calcam treptele,un fior rece imi trecea pe tot spatele.Suvite blande de vant rece cutreierau toata casa,dadeau aceea atmosfera inspaimantatoare din ani ’80.Am ajuns pana in fata unei usi destul de familiara,era maro cu un dizain simplu,am deschis-o.Usa s-a largit tot mai mult,scartia cu fiecare centimetru deschis,am pasit cu o oarecare indoiala in incapere.Intru incet ne vrand sa trezesc pe cineva,dar pe cine?Multe lume parea sa fie absenta de ceva vreme,numai fantomele cutreiera aceasta casa uitata.Inchid usa in urma mea,ma pun in pat,era vechi la fel ca si casa.Dorm si ma afund incet in colturile intunevate ale minti,imagini din trecut ma bantuie una cate una.Multe voci rasuna in minte,aceleasi voci pe care le aud de cateva luni.Imi pareau sa semene foarte bine cu vocea ei sau poate ca stafia ei inca ma bantuie.Transpir,sudoarea din corpul meu curge incet de pe piept usor in jos,dar ingheata;simnt o neliniste in mine,ceva este in mine si nu ma lasa dorm ma vaneaza ca pe o prada usoara,nu mai support fiecare particica din mine striga,fiecare molecura fiecare componenta striga dupa ajutor si dupa incetare.Sunt o creatura uitata de lume,uitata de Dumnezu,ce trebuie sa vanez pentru a avea liniste,sunt prada ce este vanatorul sunt vanatorul ce este prada,sunt doua lucruri esentiale,sunt doua lucruri ce ma chinuie in truna,prada si vanatorul.
Ceasul arata ora 3:05,somnul ma apasa pe gene ca plumbu,somnul meu este rece si insuportabil.Orele trec cu incetinitorul,o secunda pare un minut,un minut pare o ora,iar o ora o vesnicie.
Ochi ma dor,capul il simnt greu,ceva insuportabil imi apasa umeri.Tac si deseori si tacerea este un raspuns.Oftez oarecun usurat se plimba prin coridorul intuncat,cateva flame ale unor suflete strabat acest drum fara de intoarcere,trist,este cu adevarat trist,pasajele casei duc spre noi culoare,noi culoare spre noi destine.Este ora 5:36,se pare ca aceasta noapte o sa treaca,fara mine in pat.Orcum patul trebuie inlocuit,cine mai doarme pe pat din paie?Aceleasi intrebari,dar fara raspunsuri.Le-as putea gasi eu cumva?Ma apuc sa despachetez,dar nu aveam ce,simteam nevoia de a fi util,dar nu era nimeni care sa mi-o ceara.Ma apuc sa fac curat prin casa,gasesc diverse register vechi,prima data nu m-au interesat deoarece erau vechi,le-am rasfoit si am dat peste nasterea mea,invierea mea si mi-au atras atentia.Ceasul arata ora 7:26,mi-am luat micul dejun si am inceput sa explorez orasul.Locuiam in Blackburn,aici oameni erau foarte superstitiosi,populatia nu trecea mai mult de 3.979 de oameni,toti se cunosteau intre ei si venirea unui strain ii cam nelinistea.Mare plictiseala,casele erau construite din lemne,numai la cateva strazi gaseai o casa ca in randul lumii.Strazile erau asfaltate can acuma 10 ani,gaurile se vedeau previzibil.Stilul pitoresc,moda veche,respectarea traditilor le gasai peste tot.Eu imi fac silueta de dimineata la un restaurant vechi la cateva stradute numit “Banciocul”;imi place acolo,este liniste si pace nu te deranjeaza nimeni.Singurul lucru enervant este ploaia,ploua intruna de cand am venit;printul nu si-a scos vreodata coroana,pretioasa si nemasurabila,sta ascuns.Am stat si am studiat in Anglia timp de trei ani,dar nu am gasit nimic folositor.Totul era despre nasterea mea si moartea mea,totul se invartea in jurul lor.Cu adevarat minunat,petreceam atata timp in laborator incat oameni au inceput sa zica casunt nu se stie ce fanatic,un ciudat ce sta in casa fara viata,fara dragoste.Mi-as dori sa mor,sa ma duc sa o vad pe Izza,au trecut ani si eu tot nu am uitat-o,insomniile pe care le am sunt provocate de moartea ei de catre mine.Daram totul de pe masa,vars sticlele,le sparg numai sa ma lase in pace.Vocea ei imi rasuna in tot capul.
Dau peste cineva,acel cineva care imi rsuna in ca.
-Macar poti sa-ti cer scuze nesimtitule.Spuse ea.
Imi intorc privirea,amutesc,seamana asa de bine,ma apropi de ea,vreau sa o simnt,vreau sa o ating.
-Lasa-ma in pace.
Se ridica si pleaca.

[Angel~Of~Dark]

Buna vad ca esti nou veit bun venit acum despre fic imi place este dragut:
ideea:este originala daca nici macar nu stiu cine sunt personajele:-?? si daca ai pus la anime fics nu trebuia sa ai si Disclaimer?
descrierea:este buna descrii sentimentele personajelor bine ;)
greseli de tastare:ei nu am vazut:-j
actiunea:nu este grabita
Dialogul:nu este sec
si ccam atat astept urmatorul capitol...sa aflu si care sunt personajele ...spor la scris

[♥ღ ♥ Iris ♥ღ ♥]

Ploua.Zi mohorata,pleoapele imi sunt asa de grele incat imi este greu sa le sustin,ganduri sinucigase ma bantuie.Tristete,in nici un caz bucurie,fiindca am vazuta mai multa durere mi-a provocat.Cel putin noul sau noua asistenta nu ma va deranja.O sa am nevoie de cineva care sa ma ajute.Usa suna,un cantec melancholic,un cantec duios,ce prostie.Nu ma grabesc sa raspund,astept cinci minute,plictisitor.Stau pe treptele principale ale scari,imi citesc in ochi durerea,blestemata sa fie iubirea.Ma duc si deschid.
-Buna ziua.
-Buna ziua,am venit dupa postul de asistent.
Avea o voce melodioasa.Nu i-am vazut fata,era asa de misterioasa,de cand nu am vazut-o am stiut ca ea este persoana potrivita pentru aceasta treaba.Isi scoate capul din ziar,exact ca o testoasa ce se scoate din carapace.Am ramas socant cateva clipe,era ea,frumoasa si inocenta mea Izza,mi-a batut la use.
Nu puteam sa o gonesc din nou,daca o faceam riscam sa o pierd dar sa si trezesc suspiciuni.Am ramas blocati in usa zece minute.S-a uitat la mine ca un mile nevinovat in timpul taierii.Am poftit-o in casa,era prafuita si murdara,am admirat-o de la spate ca un pictor ce isi admira opera de arta din toate partile.
-Cu ce sa incet?
-Mai intai prin curatarea casei,bani nu se discuta.Daca vrei poti sa locuiesti aici Izza.
-Dar nu ma numesc Izza.
-Imi pare rau greseala mea,semanati bine cu o persoana draga.
Ba din potriva,foarte bine.Sper doar sa nu se repete anumite chesti.
-Daca imi permiteti sa intreb cum a numiti si ce varsta aveti.
-Ma cheama Julia Rossmore,si am 18 ani,dumneavoastra?
-Incantata de cunostinta Julia,numele meu este Miler Rock si am 19 ani.
Fata a dat din cap,a zambit innocent.Un adevarat trandafir imbracat in haine in haine de doliu.Frumoasa,puternica,inocenta,un trandafir in toata puterea cuvantului.
A inceput sa faca curat prin toate partile casei.Panjele de paianjen dispareau ca praful.Frumoasa Izzabella,sta intr-un hamac in fata casei,a plantat niste trandafiri rosi si albi,infrumuseteau gradina cu astepctul lor mat,cu frumusetea si mirosul lor dulce.Pentru cateva zile acele cosmaruri au incetata sa mai apara,m-am oprit si din proiectul meu pentru a-mi petrece timp cu ea.Zilele treceau ca secundele,saptamanile ca minutele,iar lunile ca orele.Am amplasat in fata casei,langa tufa de trandafiri o masuta de ceai alba,cu doua scaune.Am pus aceasta masuta nu ca sa invioreze atmosfera ci ca frumoasa mea Izzabela a vrut.Ei ii placeau foarte mult lucrurile cu stil,simple,frumoase.Julia a trebuit sa plece l-a bunicii ei pentru o saptamana,am simtit o bucurie in inima,dar si o dezamagire.In cele din urma eram singur,din nou,de unul singur.Au trecut doua ore,des mi se pare ca u trecut trei zile.Blestemate sa fie caile destinului,blestemate sa fie..blestemate sa fie...orele pe care le petrec de unul singur.Ma condamn singur la distrugere,dar cu ce folos?Ar mai scapa lumea de inca un maniac?M-am retras pentru restul saptamanii in laborator,doream sa creez viata.Nu mai inmi pasa de cei din jur,nu imi mai pasa de mine,nu mai imi pasa de copia falsa a Izzabelei.Ma simteam gol,acel gol ce nu poate fi umplut cu rasete sau voie buna,cu ceva greu de gasit sau de facut,de dragoste.Pomeneam atat de des numele Izzabelei incat pana si ‚’dragostea’’ parea sa fie ea.
Am creat pana acum decat un fluture,am reusit sa raduc la viata o creatura moarta.O legenta moarta mai bine zis,asa zisul fluture de foc,aripile lui rosi ca si sangele ard in mainile tale ca sangele in venele mele dupa tine.L-am strans puternic in mana,a murit si ceea ce a lasat a fost cenusa.Asta am sa las si eu in urma mea?Cenusa?
-Am venit!
Se auzi o voce in casa.Am sarit repede din laborat si m-am dus la ea,am sperat din toata inima sa fie ea...Izzabela,dulcea si frumoasa mea Izzabela.
Esect total,decat un nimeni la fel ca mine.
-Miler.Nu ai udat trandafiri,s-au oflitit.
-Inceteaza sa mai pronunti cuvantul trandafiri!
Am tipat la ea s-a sperit.Bagajele iau cazut din mana la fel si haina.M-am indreptat spre ea ca un maniac.A dorit sa fuga de mine,sa indreptat spre usa,am prins-o brutal de cot,gemea de durere.Am ingenunchiat-o in fata mea,statea exact ca un sclav ces-si asteapta meritele sau pedeapsa.Parul ei alb ia cazut pe fata,am rificat-o ca pe o papusa.
Era usoara,frumoasa si de aceea nu imi permiteam sa o pierd.Amtrantit-o de perete brutal,i-am prins ambele maini sus ca un cleste,cu manamea libera simteam sa o doresc,sa o vreau.Un sentiment nebun ma cuprindea din calcai pana in crestet.Julia plange,lacrimi mari se scurgeau din ochi ei rosi.Rosi ca si trandafiri,periculosi ca si spinul acestora.Am tarat-o pana in camera la mine,tremura toata,fiecare fibra din ea striga dupa ajutor dar nu indraznea sa o faca.Am zambit ironic in coltul guri,am inchis ferestrele,peste putin timp a fugit pe usa,dar niciun efort reusit.M-am napustit asupra ei ca animal de padra aspura victimei,.Chiar eram unul?Am legat-o la maini si la picioare,nu era decat o jucarie in mainile mele,nimic nu-mi putea face fata.Am hotarat sa o fac cobaiul meu pentru experimente,dar multa lume iar fi simtit lipsa,poate sclava mea?Cine stie poate.
Am devenit ceva ce omul nu cunoaste,un mostru adevarat insetat dupa dragoste.O dragoste fortata sau data de buna voie.Nu a manacat de trei zile,mi s-a facut mila de ea si m-am dus in camera.Statea intr-un colt,ca un soarece neajutorat.Am venit sa-i dau de mancare,dars e ferea pana ce am hranit-o fortat.
-Inceteaza,nu imi este foame!A tipat la mine.
-Trebuie sa mananci,nu ai mancat nimic de trei zile.
-Inceteaza!Acum iti pare rau pentru mine!Esti patetic!Dispari!Mori!
Acest lucru ma enervat la culme,i-am dat o palma,sunetul acesteia a rasunat in toata casa intrerupand linistea instalata.I-am dat de manacre fortat.
Orele treceau incet,parea sa fie secole.M-am dus sa vad ce face,dormea linistita.M-am pus pe marginea patului si m-am uitat la ea.
-Esti frumoasa Izzabela.Delicata ca si un trandafir,puternica ca unu.Ai fost si vei fi femeia puternica pentru mine.
Am sarutat-o pe Julia pe buze,acest sarut a durat in jur de trei minute intregi.Era ca ea,nimic nu pare schimbatla ea,chiar nimic.Am dezlegat-o la maini si la picioare,i-am cumparat mancare buna si am asteptat-o in bucatarie.
Au trecut doua ore lungi,plictisitoare chair,dar in cele din urma a coborat,era frumoasa
-Buna ziua domnisoara Julia.
-Buna ziua Milers.
Mi-am cerut scuze pentru conportamentul pe care l-am avut,aceasta m-a inteles pe deplin si mi-a acceptat scuzele,dar a trebuit sa-i raspund la cateva intrebari.
-Cine este aceasta Izzabela?
-Izzabela a fost prima si unica mea iubita.Am iubit-o foarte mult,la fel de mult cum iubesc si trandafiri.
-Ce s-a intamplat cu ea?
-Avea alt prieten,iesea de ceva vreme cu el.Cand ia spus ca ma are pe mine aomorat-o si a spus la politie ca este vina mea,am stat in inchisoare patru ani.Acel netrebnic mi-a uciso,mi-a ars casa, si mi-a luat viata.
-Imi pare foarte rau pentru tine Milers.
Mi-a zambit delicat,apoi si-a continuat treaba.Cand oameni au vazut ranile aceasta le-a raspuns ca a cazut la bunica ei din pod.
Stiu doar ca aceasta Julia chiar este Izzabela