Exces de idei [eseuri/povesti]

[Tox]

As renunta oricand la toate problemele astea ,-fara virgula- care nu duc la nimic, pentru o naivitate dulce si inconstienta.

Nein, e cu virgula. E propozitie atributiva, si e si elementul de relatie 'care' acolo, inainte de el fiind virgula.

Avand in vedere ca, printre altele, se face referire la un ansamblu filosofic, tind sa cred si totodata sa fiu de acord ca as putea raspunde tot prin indici mai mult sau mai putin filosofici, renuntand sa dau la iveala greselile de tastare care sunt mai mult ca sigura ca stii cum sa le previi.
La ficurile obisnuite nu prea agreez abstractul prea conturat, cum e de obicei la tine, dar cand vine vorba de filosofie, calofilia isi spune de obicei cuvantul, fapt pentru care pot spune ca one-shoturile tale pot fi cu usurinta recomandate unui 'public' cu o mentalitate matura.
Se observa ca desi, practic, ceea ce scrii vine ca o definitie strict personala si izvorata in mod direct din parerile tale asupra lucrurilor, ideilor sau principiilor pe care le initiezi, nu depasesti insemnatatea strict freudiana a acestora. Depinzand de punctul din care privesti asta, poate fi un lucru bun sau mai putin avantajos. Spun asta in sensul in care, intr-o lumina buna, asta ajuta cititorii sa inteleaga mai bine, in cazul in care se concentreaza, desigur. Pe de alta parte, folosirea abstractului in exces devine oarecum inutila, sau de fatada, atata timp cat nu depasesti o idee psihanalitica stricta a lor.
Evident, la prima vedere, ce scrii pare mai mult o elucubratie in ochii multora, dar daca patrunzi putin mesajul, ajungi la o analiza mai putin haotica, deci probabil ar trebui sa te felicit pentru reusita de a surprinde, de a da de gandit, de a crea ceva deloc anost.
Totusi, spre exemplu, la prima, ai discutat elementle titlului, so to speak, dar nu le-ai legat intr-un sfarsit bun. Altfel spus, o schema ar arata cam asa
"cunoasterea adevarului - dorinta naivitatii - spiritul - entuziasmul - diferitele moduri de a iubi"
Dar nu ai facut o legatura intre ele, care sa le adune si sa le dea un mai mare sens. Poate este stiulul laconic, sau graba, dar cred ca necesita o mai buna organizare.
"Ma tem sa povestesc asa ceva, nu fiindca mi-e frica, ci pentru ca nu gasesc un inteles in toate aceste cuvinte."
Te temi, dar nu iti e frica? Oarecum o contrazicere. Un mai bun fel de a o spune este :
"Ezit sa povestesc asa ceva, nu fiindca mi-e frica..."
Ezitarea aduce de multe ori cu sine frica, asta intr-o parere lapidara de moment, deci ar explica foarte bine argumentele tale de mai apoi.
Cea de-a doua, 'a renunta', este mult mai bine realizata din punct de vedere al organizarii omogene.
La cel de-al treilea, daca tot ar fi sa fac o proba succinta pe rand...
"Cine sunt eu? Un alt efect artistic" . Daca ar fi sa raspund cu 'efect', nu as intreba 'cine', ci 'ce'.
In rest, nu ar fi lucruri de mentionat, tine de filosofia ta proprie si de felul in care vezi si transpui lucurile. Bafta in continuare.

[Comanda onorata].