Legături puternice.

[myuu]

Ms k ai scris capitolul sis ^:)^...si pentru ca l-ai facut asa cum am sperat sa fie:*:X:X:X. In sfarsit mi s-a indeplinit dorinta nebuna pe care o aveam de la inceputul ficului :))))).
Mda...gata m-am calmat:D. Deci ficul e superb chiar mai mult decat inseamna acest cuvant in realitate si crede-ma nu exagerez deloc. Sentimentele sunt descrise foarte bine, fara a trece peste detalii sau a evita trairile lor. Cred ca asta este primul motiv pentru care ma fascineaza in acest fel ficul - sentimentele puternice si oarecum complexe. Scena de dragoste este asa cum ma asteptam: interesanta, deloc grabita si foarte dulce:X:)). Greseli de tastare nu ai, de exprimare nici nu mai vorbesc asa ca meriti un 10* de la mn:*.
Astept sa scri urmatorul capitol si sper sa am timp si yo sa mai trec pe la ficuri acum k se apropie perioada tezelor:(
Gambate kudasai :bye:

[nolazy]

In sfarsit au facut-o..Yes! :-"
Oricum, tot capitolul, cu toate scenele de prin el, a fost foarte :X :X :X.Ai combinat perfect partile romantice cu cele perverse, deci, per total este un capitol reusit.
Dar ai avut si greseli...ok, acum m-am prins ca nu le faci cu intentie, ci probabil nu ai fost atenta. Uite de ex "capul meu era la o mică distanta de a sa". In fine, vezi si tu care e greseala, asa ca nu te mai frec la creieras :D
Mi-a placut si partea de sfarsit de asemenea..cand i-a spus ca a sunat bunicuta lui.Asta m-a facut sa-mi amintesc ca totusi e vorba de un incest :)).Nu ca as fi uitat..dar parca nu realizam asa de bine pana acum :))
Eu te las acum si iti urez succes si spor la scris :)
bye bye :bye:

[Teh]

Multumesc pentru comentariile voastre!!! Sunteti atât de sweet! Multam ' multam! AM scris şi continuarea şi m-am gândit să o postez, deci sper să vă placă D: .

Lectură placută :].

___________________________________________________________________________
[center]8[/center]

Mă aflam în spatele podiumului, încercând să mă aranjez. Spun încercând pentru că nu ştiam ce aş mai putea aranja la mine. Aratam perfect, şi monoton, chipul meu deja devenise plictisit. Aşa cum era întotdeauna înainte de un mare " eveniment " . Pentru mine era doar ceva prostesc, ce nu îşi avea rostul; însă mă obişnuisem. Îmi priveam propria imagine refletată din oglinda imensă din fata mea. Parul îmi statea extraordinar de bine, ochii mei erau închişi, denotau plictiseala şi totodată dezinterestul pentru " marele eveniment ". Eram îmbracat într-o pereche de pantaloni gri în carouri, o camaşă, ce diferea putin ca model, neavând mâneci lungi, asemenea unui tricou. Gulerul era desfacut, la fel ca şi primii doi nasturi de piept, pentru a-mi lasa la iveală pieptul. Era culoare albă, la fel ca şi pantalonii, în carouri. În picioare purtam o pereche de teneşi, destul de interesanti. Trebuia să recunosc că îmi placeau hainele îmbracate, cel ce le creea era un tip inteligent, talentat şi cu simtul vietii accentuat; ştia mereu ce i s-ar potrivi unui fotomodel. Mi-am bagat mâinile în buzunare, şi m-am privit, din cap până în picioare. În spatele meu am zarit o tânară înaltă, dar ce nu depăşea înaltimea mea. Purta o rochie galbenă, ce nu era prea aproape de genunchi, şi o pereche de sandale tot galbene, de o nuanţă putin mai diferită. Ochii ei erau albaştrii iar parul sau avea aceaşi stralucire ca şi a rochiei, era blondă. A mers spre mine, şi şi-a trecut mâinile în jurul gâtului meu, însă reactia mea a surprins-o. De obicei mă prestam oricarui joc pervers al ei, şi trebuia să recunosc, o sarutam foarte des. Însă de când l-am întâlnit pe el, nu voiam să am de a face cu altcineva. Am împins-o destul de brusc, însă gentil pentru a nu o rani, acum pastram o distanţă considerabilă între noi doi. Lumina artificială din cameră se vedea perfect pe chipul ei, era frumoasă, aşa cum eram şi eu. Perfectiunea putea fi vazută; dar era ceva deosebit ce nu mă atragea la nimeni, şi acum, ca niciodată, aceasta nu îmi stârnea niciun interes. În mintea mea era chipul unui singur baiat, inocenta şi nevinovăţia lui salăşluiau în gândurile mele. Restul mi se parea banal şi fară sens. Când acesta lipsea mă întrebam ce face, mi-aş fi dorit să ştiu; cu cine este, şi la ce se gândeşte. Astfel întreaga mea minte era cuprinsă de el. Îmi furase creierul, inima şi încep să cred că şi sufletul. Înainte ca Leira să comenteze ceva, mi-am permis să vorbesc. Privirea îmi era serioasă, iar a ei destul de întrebatoare.
- Scuză-mă, am devenit homosexual. Nu îmi mai plac femeile.
Aceasta râse la auzul cuvintelor mele. Vedeam cât de amuzant i se parea; mă credea, dar ceva din ea nu o facea să se oprească. O cunoşteam mult prea bine, şi începeam să urasc asta.
- Eric, tu eşti bisexual de când te ştiu eu!
Am râs la auzul vorbelor sale, jocul sau murdar nu avea să mă oprească sau să îmi schimbe parerea. Aveam să continui, până va ceda. Nu mă interesa nimic din ce o implica, mai nou, nu mă interesa de nimeni înafară de el; dar înainte? Mă interesa o singură persoană, eu , şi acum doar el. Credeam că înebunesc!
- Mda, eram! Acum sunt doar gay. Aşa că, îmi pare rau, nu mă mai atragi.
Seriozitatea de pe chipul meu începu să îi dea de gândit. Deşi parea o curvă uneori, era chiar de treabă. De fapt era una din prietenele mele, cele mai bune. Dacă aveam aşa ceva; însă de fiecare dată când aveam nevoie de ceva, presupunând că eu chiar aveam nevoie de favoruri, ea era acolo; aş putea spune că se întâmpla şi invers. Eram mai mult decât o simplă pereche de nebuni ce se sarutau când le trecea prin minte, eram prieteni. Ciudat cuvânt!
A început să râdă, iar glasul îi era cristalin, privirea îi stralucea şi asta îmi amintea de mintea sa perversă. Aş fi dorit să oprească asta, nu voiam să dau dovadă de stres pe şcenă; când tocmai mi-am amintit, în sală se afla Teddy, şi eu trebuia să defilez. Asta era doar pentru el!
- Uite ce e Eric, ai mai ieşit tu şi cu alte persoane, barbati şi femei. Nu m-ai respins niciodată cum nici eu pe tine; pentru nimeni. Amândoi suntem reci, asemenea ghetii, dacă nu mai rau. Inimile noastre sunt umplute de venin; şi tot ce ştim să facem este să râdem de sentimentele altora. Cel putin, aşa era. Eu încă mai sunt; dar tu ce ai păţit?
Îmi aflase slabiciunea, o uram pentru că mă cunoştea atât de bine. Nu aveam ce să îi fac, decât să termin micul joc şi să o las cu întrebarile; dar ştiam că îşi va da singură seama, aşa că nu avea niciun rost. Putea să afle întreaga lume, deja îmi vedeam numele peste tot : " Faimosul fotomodel Eric Wonder este homosexual ". Dar nu mă deranja, din contră mi se parea amuzant. Cu toate acestea, ştiam din privirea ei , din zâmbetul ei şi comportamentul naiv că nu ar face nimic ce m-a rani; din contră. Îi gasisem slabiciunea. Am zâmbit perfid! Mi-am trecut o mână prin par, şi am închis ochii lasând capul putin pe spate şi am început să vorbesc, după primele două cuvinte mi-am pus capul în pozitia initială, cu mişcari lente, am deschis ochii şi mi-am bagat iar mâinile în buzunare.
- Ştii Leira..., eu m-am schimbat, cum şi tu ai facut-o pentru mine.
Fata ei a început să se înroşească sub machiajul scump, arata adorabil şi destul de inocentă; dar nici macar nu aducea cu frumusetea lui. El era prea perfect pentru o lume ca aceasta; nu mă gândeam la înfăţişarea dulce ci la minunatul caracter, extraordinara existenţă şi simplul fapt că încânta planeta respirând.
- Am înteler Ric. Dar spune-mi, chiar nu este nicio şansă pentru mine? Cine e .. tipul ăsta?
Chipul mi s-a schimbat, fiind foarte serios. Nu aveam de gând să fac ceva ce l-ar rani, şi voiam să ştie şi ea acest lucru; ca în urmatoarea dată când ne întâlnim , să nu mă întrebe cine este, ci " ce mai face " . Pentru că altceva , nu admiteam. Era al meu, nu era un simplu tip; şi era nepotul meu..
- Uite ce e Leira, nu vreau să fiu mitocan, dar eu pentru el sunt în stare să ucid. Dacă un singur fir de par din capul lui, dacă o singură zgârietură pe pielea sa roşiatică, dacă cea mai mică lovitură sau vorbă urâtă îi este adresată, atunci cel ce a facut-o o va păţi. Indiferent că este prietena mea, familia sau şeful meu. Sper că am fost destul de clar.
Îmi pastrasem un ton rece şi autoritar iar ea mă întelesese. Ştiam că probabil nu va mai cere detalii în această seară, dar în urmatoarele zile va aparea în casa mea. Uneori era atât de stresantă; trebuia să o fac să nu îl ranească; nu aş fi suportat. Astfel m-am prestat unui alt joc, şi mai murdar. Eram rau şi mă gândeam doar la bunastarea lui, alaturi de mine. Nu voiam să îi ranesc sentimentele, însă nu gaseam altă cale, aceasta era perfectă. Gândindu-mă la asta, am început să vorbesc.
- Dacă ţii cu adevarat la mine, atunci vei ştii că dacă el păţeşte ceva, păţesc şi eu. Şi orice se întâmplă rau cu el mă raneşte, mai adânc decât orice. Te rog să nu îi faci vreun rau, sau doreşti să mi se întâmple mie ceva? Am pus această întrebare aproape de prisos, oricum amândoi ştiam raspunsul. Chipul ei a devenit serios şi rece, mai rece ca oricând. Acum ştiam că totul va fi bine, sau cel putin pentru moment. Nu renunta, dar lasa de la ea. Pentru moment era singurul lucru ce îl puteam obtine de la ea.
Nu a mai reuşit să îmi spună nimic pentru că defilarea începuse, au început să iasă unul câte unul, toti fiind superbi, colegii mei învăţaseră multe şi chiar le placea. Simteam energia pozitivă venind din toti până ce frumoasa blondă a ieşit. Negativismul sau nu se potrivea cu rochia, înainte să iasă am zâmbit, li fata i s-a domolit. A zâmbit. Un pic de aer pozitiv începu să se simtă în jurul ei. Mergea fabulos, dar nu mă impresiona.
Venise şi rândul meu să ies pe şcenă. Aveam mâinile în buzunar, am ieşit la vederea tuturor. Când m-au zarit jumatate din doamnele prezente în sală s-au ridicat de pe scaunele scumpe şi m-au aclamat. Nu voiam să aud ce spun. În primul rând, era el. Mă privea timid şi cu extremă admiratie; credeam că se simte inferior. Nu trebuia.
Am început să îmi mişc corpul şi parcă picioarele se mutau singure. Mergeam atât de elegant şi rafinat; îmi simteam gustul de viţă nobilă. Toate privirile erau atintite asupra mea; nimeni nu mai lua în considerare ţinuta în afară de cei ce veniseră doar pentru a admira noua colectie, şi pentru a cumpara. Aveam impresia că doamnele voiau mai degrabă să mă vadă fară haine. Am zâmbit la acest gând nebunatic când mi-a venit în minte că eu aş fi vrut asta din partea altei persoane. Am mers şi la jumatatea drumului mi-am scos mâinile din buzunare, privirea îmi era seducatoare, patrunzatoare. Putea înebuni pe oricine; şi chiar o facea. Mă simteam plicitisit din cauza prestatiei mele, dar cum el era acolo aceasta disparea. Am facut o piruetă în mijlocul podiumului, am zâmbit catre toti, şi am început să merg din nou, cu aceleaşi mişcari, cu chipul ridicat şi o privire superioară, faceam mici opriri pentru a arata tuturor ţinuta mea; era de adolescent, dar asta era tema noastră, " Adolescenta pentru adulti " , era amuzant. Eu aveam parte de unul, şi era mai dulce ca orice.
În momentul în care am ajuns la sfârşit, la punctul final, el statea în fata mea. I-am zâmbit şi mi-am permis să îmi las privirea superioară putin în jos, am facut un pas în spate şi m-am aplecat, privind pe toti, era pentru poza de la final, mereu faceam asta, şi persoana din primul rând mereu leşina; el nu o facuse, ceea ce mă liniştise, pentru că ar fi fost ciudat să sar de pe podium şi să îl ajut. Jenant pentru el. S-a înroşit la faţă şi inima mea începuse să accelereze. Mă privea intens şi aproape pierdut, m-am ridicat ştiind că dacă voi mai sta mult va uita cum este să respire. M-am întors şi am început să merg la fel de ametitor. Cu totii îşi aruncaseră ochii asupra mea; eram mai mult decât o nouă şi fabuloasă descoperire; eram un zeu al frumusetii. Am râs în sinea mea.
Când am ajuns în spatele podiumului toti au început să mă aplaude, şi Leira a sarit peste mine îmbrăţişându-mă şi sarutându-mă pe obraz. Inima îi batea cu acceleratie; era cea mai bună reprezentatie a mea din totdeauna. Colegii că aclamau şi puteam vedea pe chipul unora invidie.
- Eric, mai intri odată, vezi colectia trei. Anna ţi-a pregatit ceva acolo.
Şeful meu vorbea destul de clar însă cu un glas domol în ceea ce mă privea, eu eram mai special şi , deci, eram tratat ca atare, ca o specialitate. Mă bucuram de acest tratament la fel cum mă bucuram de toată admiratia tuturor.
Am mers în camera respectivă şi m-am îmbracat, ieşeam la sfârşit, să facem senzatie. Am râs, era destul de amuzant. M-am îmbrcat cu o pereche de pantaloni negri, foarte eleganti. O pereche de pantofi, lucrati ciudat, dar erau destul de draguti, erau tot negri, aproape copilareşti, dar mă prindeau. Camaşa albă se mula perfect pe trupul meu, iar sacoul l-am tras pe mine fară să îl închid, am facut o piruetă şi m-am privit. Aratam bine. Parul îmi statea perfect şi ochii îmi straluceam. Am ieşit, şi am aşteptat să îmi vină rândul. Când asta s-a întâmplat mi-au fost înmânati câţiva trandafiri, să îi arunc în sală. Erau de culoare albă, atât de intenşi şi de frumoşi. Ţepii lor fuseseră înlaturati. Pareau atât de puri. Am început să defilez, cu privirile uimite asupra mea. Îmi statea mai bine decât credeam, într-o mână aveam trandafirii, şi îi ţineam elegant, iar cealaltă o plimbam pe lângă trup. Am privit fiecare chip din cameră şi când am ajuns la momentul oportun am aruncat o parte din trandafiri într-o parte, cealaltă în partea opusă şi am pastrat unul. Am mers mai aproape de el, şi i l-am aruncat gratios. Nimanui nu i s-a parut un act ciudat, însă el se înroşise. Trandafirul statdea în poala sa. El purta o camaşă albă, dar un model destul de simplu, copilaresc şi o pereche de blugi albaştrii, ştiam că are lanturi atârnate în josul blugilor, şi că purta o pereche de teneşi albi.
M-am întors şi am continuat defilarea.
[center]*[/center]
Momentele de gratie se terminaseră, şi tot spectacolul se sfârşise. De obicei aveam o petrecere de după marele eveniment. Pe mine mă plictiseau dar ramânea pentru că Leira mă convingea, acum nu avea nicio şansă. Vazându-mă că mi-am pus ochelarii la ochii şi că mă pregateam să plec, aceasta îmi spuse.
- Pleci aşa-i? Nu vei mai ramâne, te grabeşti pentru el... O să îmi faci şi mie cunoştinţă cu el? O să pot şi eu să mai am parte de putină atentie din partea ta? Mă vei mai suna? Mă vei mai vizita? Te voi mai interesa?... A început să plângă şi îşi trecu mâinile în jurul ochilor. Privirea îmi fugise mai devreme afară , pe fereastră şi vedeam invitatii cum pleacă. Trebuia să mă grabesc dacă voiam să îl prind, să nu plece cu un taxi. Şi chiar şi cu lacrimile ei, nu mă impresiona deloc. I-am pus o mână pe umar, şi mi-am scos putin ochelarii. Am privit-o, şi mi-am luat mâna de pe umarul sau. Şi ea mă prievea, cu lacrimile ieşindu-i din ochi.
- Îl iubesc! Şi nu mă interesează altcineva. Ai face bine să respecti asta.
Mi-am pus ochelarii înapoi, şi am plecat, cu paşi repezi. I-am auzit suspinele şi plânsul agresiv. Nimeni nu urma să o întrebe ce s-a întâmplat; ştiau că starea sa proastă este provocată de mine, şi doar de mine. Mă simteam bine să frâng inimi, şi nu aveam remuşcari. Eram rau, dar nu puteam să mă gândesc la altcineva care nu este el.
Am ieşit din cladire, şi Ted tocmai se pregatea să ia un taxi. Era îmbracat aşa cum spusesem, şi tremura în camaşa aceea sport, fară mâneci. De ce plecase aşa ? Voia să racească! Trebuia să mă asculte. În drum spre el, mi-am scos jacheta neagră, şi am lasat la iveală un tricou gri, simplu. Perechea de blugi negri se asorta perfect cu jacheta, însă lui îi era frig. Am ajuns lângă el, şi mă privea pierdut. Era încă îmbatat de mine, prezenta mea, chipul, trupul. Tot ceea ce eram. Am pus jacheta pe umerii sai şi l-am ajutat să o îmbrace, în timp ce el a roşit. Am aşteptat ca unul din angajati să îmi aducă maşina, şi am intrat, deschizându-i mai întâi lui uşa. Chipul îi era angelic. Era atât de frumos. Aveam geamuri fumurii, şi asta adoram la maşina asta. Am urcat şi eu la volan, şi am accelerat. Acesta a început să vorbească şi eu de abia îmi puteam concentra privirea asupra drumului, când eram alaturi de el simteam cum inima îmi explodează.
- Ai fost... extraordinar azi.
În mână ţinea acel trandafir. Îmi amintisem de momentul frumos, şi cât de mult îmi placuse azi. Înainte nu aveam cine ştie ce satisfactie după un asemenea eveniment, dar cu el acolo totul se schimba. Cu totii au observat aceaşi schimbare.
- Multumesc. Am oprit putin maşina, eram la semafor şi trebuia să aştept. I-am prins chipul într-o mână şi l-am sarutat. I-am simtit limba în gura mea, şi a mea a început să se joace în gura lui. M-am oprit, pentru a merge mai departe.
- Multumesc şi că ai venit azi, a însemnat foarte mult pentru mine.
A roşit, mai rau ca înainte. Se eschiva.
- A fost.... placerea mea.
Am râs. Era atât de simpatic, şi atât de dulce. Aş fi vrut ca totul să existe în acest fel pentru eternitate. El şi cu mine, pentru tot restul vietii.
_____________________________________________________________________________

Multumesc celor ce au citit! :]

[aoixtenshi]

Un capitol interesant si totusi nu-mi prea place de Leira.... sper atat de mult sa nu le faca probleme celor doi indragostiti!! :-SS
Si sper sa ne uimesti cu un capitol mai frumos data viitoare, ok?

P.S. Scena se scrie cu "s" si nu cu "ş". Sa nu mai faci greseala asta!

[myuu]

Hey ya...uite-ma:)). Tocmai am terminat de citit si inca mai trebuie sa astept 5 minute pana ochii imi revin la normal k acum sunt in forma de inimioare de la sarutul de la sfarsit:X:))
Mi-a placut defilarea lui Eric pe podium si mai ales partea in care a aruncat cu tandafiri albi..mergeau si rosii dar asa e mai original ;)) Sfarsitul e superb...pacat ca nu era masina aia intr-o parcare k tot are geamurile fumurii:-"...ti-am zis ca daca imi las imaginatia libera e rau:o3..nu m-ai crezut:))
Acum ma transform in dracusor...greselile de tastare..don't worry...sunt putine:3: (foarte putine)
"Am înteler(inteles) Ric."
"Li(si) fata i s-a domolit."
Asptep nextu' si sper sa-l citesc cat de curand...gambate mai departe:*

[Yaku-chin]

Dupa cum ti-am promis Teh am citit...=)))aveam de gand sa citesc cand? cand imi trecea lenea....uite k azi am avut chef si am citit
Nu cred k mai conteaza parerea mea fiindca o stii dar nah sa o spun: A fost GROZAV...:X:X:D
SI cand pui nexul ? O sa il pui mai pe seara asai?:)) PAi scriel si posteaza-l:))=)))
Pwps:* si ast nexu:D

[Ely-chin]

Dah, hop si Eli sa dea comm la ora asta xD Ce face omu' cand n-are somn...


Spun

[Just Sugar]

capitolul a fost dragutz si interesant
nu prea imi place de tipa aia, Leira parca....sper doar sa nu creeze probleme in relatia celor doi...daca va face asta o stang de gat
greseli au fost,dar numai are rost sa le repet deoarece au fost spuse de Agent Eli...sper doar sa ai mai mult grija data viitoare
ne spor la scris^_^

[Teh]

Ok vă multumesc foarte mult pentru comentarii şi vă rog să îmi scuzati întârzierea dar cu toate tezele astea şi şcoala nu am avut timp, de fapt chef... să scriu. Lenea este mare :]] şi oboseala, eh idei am avut, încă am, dar nu am avut destul de multă dispozitie şi entuziasm să scriu. M-am decis totuşi să mai scriu un capitol.
Note : Acest capitol este din perspectiva lui Teddy, am avut chef să scriu din perspectiva lui azi, naratiunea va fi tot la persoana I dar cel ce va ' povesti ' va fi Ted , nu Eric :].
Nu este un nou capitol, mai degrabă ' an extra pause ' , so, yeah.
Lectură placută!
_________________________________________________________________________________

[center][ Extra ]


Un atom fară de care nu aş putea exista....[/center]

Îmi simteam ochii abia deschişi când am zarit luminozitatea camerei. Cât de frumos putea fi decorată , albastră asemenea parului şi ochilor mei. O culoare atât de pură şi inocentă, credeam eu. Însă atât de imperfectă, de stângace şi... prostuţă. Mi se potrivea cu adevarat, în momente ca acestea mă întrebam, oare ce vede acela la mine? Eram atât de ... Dar nu are rost să continui asta în propriile mele gânduri, ştiu ce simt şi ceea ce cred. Aşa voi ramâne toată viata, cred asta acum. Oare o voi crede şi mai târziu? Sunt prea tânar să mă gândesc la viitor.
Lumina venea de la fereastra aceea întredeschisă. Un miros proaspat venea de afară, deşi era oraş, i se putea simtea puritatea. Natura! Iubeam natura, şi cu toate acestea adoram să fiu şi într-o lume virtuală. Eram în acel pat, întins, am deschis mai larg ochii, şi m-am aşezat în posterior. Am dat cearceaful ce mă acoperea la o parte, şi mă întrebam cum ajunsesem aici? Nu îmi aminteam prea bine, caci noaptea trecută, în acea maşină, alaturi de el... nu mai puteam simti nimic, nu mai credeam nimic. Un singur lucru, de fapt o singură persoană mă interesa, şi nu eram eu. Tot ce îmi puteam aminti era zâmbetul sau şi mâna sa deasupra capului meu, fară a mentiona buzele sale dulci şi inima mea parcă sarind din piept. Visam prea mult.
M-am ridicat din pat şi am mers catre şifonier, oglinda de pe una din uşi îmi reflecta imaginea. Purtam o pereche de pantaloni de pijama, destul de lejeri, ce erau albaştrii. Un alt minunat cadou de la iubitul meu... Unchiul meu, Eric... Şi un tricou alb. Nu îmi aminteam cum ajunsesem să fiu îmbracat aşa, dar nu mai conta. Dorind să merg spre baie, m-am împiedicat. Dovada stângaciei mele, însă m-am ridicat şi mi-am urmat cursul.

[center]*[/center]

Am ieşit de la duş şi am tras pe mine o pereche de blugi albaştrii şi un tricou, de culoare verde. Nu ştiam cât de bună era combinatia asta, dar nu prea îmi pasa. Mi-am trecut putin piaptanul prin parul ud, pentru a-l observa stralucind. Odată cu această stralucire am putut observa şi cât de neatragator era în comparatie cu parul moale, minunat al lui Ric, acel par şaten, ciocolatiu. Înebuneam cu fiecare gând ce mă ducea la el. Îmi simteam obrajii arzând, doar gândul ' la el ' mă facea să înebunesc. Oare cum puteam rezista să fiu în prezenta lui?
Am mers în living , şi mi-am luat cu mine şi caietele, aveam teme, şi cum să îţi petreci altfel sâmbata decât facându-ţi temele? Extraordinar. Era destul de dimineaţă aşa că el nu se trezise încă, poate reuşeam să îmi fac temele în timp record ca după să pot mânca împreună cu el. Îmi lipsea acest lucru, şi o familie. Mama mea... nu era, tatal meu..., îl vedeam foarte rar. Singurul meu prieten s-a dovedit să fie altceva... Şi restul? Nu îmi amintesc, am fost prea singur până acum.
Dar fară să îmi mai aduc aminte de detaliile vietii mele am deschis un caiet şi am început să scriu.
Timpul s-a scurs destul de repede, până ce am ajuns la ultima temă, ultima materie, chimia. O uram, poate nu chiar în adevaratul sens al cuvântului. Am deschis caietul pentru a observa detaliile, formulele şi ' atomii '.

[center]'Acceptare, cedare şi punere în comun de electroni '.[/center]

Titlul era destul de clar pentru mine, atât de clar precum o bombă nucleară ce statea să explodeze, iar eu nu ştiam ce fir trebuia taiat pentru a opri dezastrul. Am oftat după care m-am lasat pe spate. Stateam jos, pe podea, pe acea pernă, în fata acelei masute, capul meu se afla pe spate, şi priveam tavanul. Nu îmi dadusem seama până în momentul de faţă cât de frumos era, şi cât de extraordinară era locuinta lui. El, ceea ce poseda el, ceea ce atingea, totul era minunat. Oare cum putea fi cineva atât de perfect? Şi oare... cum de tocmai eu am fost ales pentru atât de multă fericire? Nu meritam niciun strop din atentia lui, dar el îmi daduse deja prea multe. Am stat aşa, gândindu-mă la fericire până ce am auzit zgomotul din acea cameră, ceva cazuse, dar nu am îndraznit să merg, să vad ce fusese. Am aşteptat, holbându-mă în continuare la caietul ce statea în fata mea, încercând să îmi dau seama cum poate Oxigenul să pună electroni în comun cu Hidrogenul. Era mult prea greu.
Am auzit uşa deschizându-se şi mi-am simtit inima batând cu mult mai multă acceleratie deâct înainte. Mi-am simtit trupul tremurând doar la gândul că el era acolo, am început să mă eschivez, şi mi-am simtit obrajii roşind, ardeam. În fiecare clipă în care el se apropia de mine simteam cum iau foc, ars de propria mea dorinţă, de el şi de frumusetea , nu, perfectiunea lui. Îl iubeam atât de mult şi îmi era atât de greu să recunosc . Încă nu ştiam de ce. Şi fară să îmi dau seama, uitasem complet că el era unchiul meu. Nu conta era barbatul pe care îl iubeam, şi ceea ce era cu adevarat ciudat... era că, el era cu mine şi chiar ţinea, într-un fel sau altul, la persoana mea. Mă simteam flatat, cea mai norocoasă creatură de pe Globul Pamântesc. Puteam să am totul, fară el însemna nimic. Puteam să am nimic, cu el.. însemna totul.
Îmi era frică să îl privesc, ştiam cât de prost arat, ştiam cât de neatragator sunt şi îmi era ruşine cu reprezentatia mea pe lângă a lui. El era un trandafir iar eu eram o buruiană ce îi strica imaginea. Nici macar această comparatie nu mă putea satisface pe deplin. El era mult mai extraordinar decât un simplu trandafir, iar eu cu mult mai banal decât o buruiană, un maracine.

[center]*[/center]

Îl simteam privindu-mă, şi nu îmi puteam lua privirea din caietul de chimie, era apasator, credeam că inima îmi va sari din piept, simteam că voi fi devorat, că voi disparea pentru că apasarea asupra trupului meu era de neînvins. Fară el... nu aş mai fi putut trai.
I-am auzit vocea, iar atunci... nu m-am mai putut abtine, nu am mai putut privi acele litere şi cifre, nici acea masuţă, nici macar vidul . Mi-am întors privirea spre el şi am fost îmbatat de privirea lui, de glasul sau... de persoana lui. Existenta sa mă dadea peste cap, îmi controla circulatia sângelui, era mai presus de cuvinte şi de explicatiile banale. Fluturaşii din stomac erau prea putini pentru a descrie sentimentul ce mă acapara. Mi-am simtit respiratia greoaie şi pieptul aproape explodând de emotie.
Putea să spună orice, nu mai conta ce zicea atâta timp cât vorbea iar eu îl puteam auzi.
- 'Neata puştiule. Ce faci?
Nu am putut raspunde, încă îl privea, nu mă puteam mişca. Îl priveam şi cu greu nu închideam ochii atunci când clipeam, pentru că vroiam să ştie... nu mă temeam să îl privesc, mă temeam că din cauza perfectiunii lui mă voi sparge în mii de bucăţele.
După câteva minute de tacere în care nu a facut altceva decât să stea în uşă, să mă privească şi să îmi aştepte raspunsul , am vorbit. Încă privindu-l şi cu o voce apasatoare, de abia se puteau descifra sunetele ce ieşeau din gura mea. El purta o pereche de pantaloni albi, simpli, şi un tricou la fel de alb. Îi statea extraordinar în această culoare.
- Eu... încerc .....să.....fac...o temă, la chimie.
De abia am putut să rostesc aceste vorbe. După ce m-a auzit vorbind a venit spre mine. Îi simteam paşii, am închis ochii, pentru că era prea mult. Nu puteam suporta, perfectiunea lui mă dadea peste cap, ştiam că dacă nu aş fi facut-o aş fi leşinat. I-am simtit buzele deasupra buzelor mele şi bratele sale mi-au învaluit trupul într-o îmbrăţişare magnifică. Acum îmi putea asculta bataile inimii, ce m-a alarmat.

[center]' Îşi va da seama cât de nervos sunt în preajma lui '[/center]

Dar nu a spus nimic, şi am fost liniştit. Nu aş fi putut suporta să îmi zică asta, aş fi fost îmbatat, prea tare pentru a mai vorbi vreodată. Când buzele sale s-au desprins de ale mele am simtit cum Cerul s-ar fi destramat, dar bratele sale încă mă învaluiau, aşa că am putut fi liniştit.
Statea jos, şi mă pusese în poala lui, mă înconjurase cu bratele în aşa fel încât el putea ajunge la masuţă, pentru a privi caietul şi a ţine un pix în mână. Capul sau statea aşezat pe umarul meu, cel stâng. Apasarea devenea mult mai mare, şi eu iubeam acest lucru.
- Deci, ce trebuie să faci? Îţi explic eu!
Nu era de mirare că îmi va explica, pentru că el ştia absolut din toate, era perfect, era extraordinar , nu puteam sta în fata lui, nu îl puteam privi pentru că îmi aminteam... ceea ce îmi spuneam mereu în propria-mi conştiinţă.

[center]' Nu sunt deloc bun pentru el, merită ceva mai bun. Eu sunt un nimic. Nu îl merit... dar îl vreau... '[/center]

- Pai nu înteleg... punerea în comun de... electroni.
A râs, râsul sau era cristalin şi îmi alinta urechile. Mi-am simtit trupul arzând.
- Uite, e foarte uşor. Oxigenul are şase electroni pe ultimul strat, şi ca să facă octet îi trebuiesc încă doi electroni. El nu poate ceda, şi trebuie să accepte. Iar hidrogenul nu poate ceda de asemenea, trebuie să primească. Cum niciunul nu poate să dea, ei pun în comun. Însă un singur hidrogen nu îi poate satisface dorinta oxigenului, îi trebuiesc doi pe când hidrogenul nu îi poate da decât unul. Atunci vine o a treia parte, care îi va da oxigenului încă unul, şi vor pune în comun. Aşa Oxigenul nostru pune în comun doi electroni cu atomi de hidrogen diferiti. Eh, întelegi?
Ştiam că nu mă va crede, dar întelegeam. Pentru că tot ceea ce spunea el... era atât de uşor de înteles. Ezitând, am început să vorbesc. Vocea îmi era atât de moale şi liniştită, pentru un moment... am crezut că pot zdruncina inima oricui prin glasul meu atât de suav.
- Am înteles Ric. E la fel ca noi... Eu sunt oxigenul, iar unul dintre aceşti atomi de hidrogen este lumea din jurul meu. Nu pot trai doar cu ei, doar cu aceştia sunt un nimic, nu la fel de instabil ca înainte dar destul încât să dispar. Odată ce ai aparut tu, al doilea hidrogen, viata mea s-a echilibrat... şi eu.. pot trai.
Aşa era. Ştiam că aşa este.
M-a luat în brate şi m-a pus pe canapea, s-a pus peste mine şi i-am simtit trupul asupra mea, am deschis ochii şi l-am privit. Şi-a pus buzele peste ale mele şi i-am simtit limba intrând în gura mea, i-am simtit mâinile pipaindu-mi corpul, şi eu ardeam. L-am lasat să se joace cu trupul meu , mintea mea, cu mine. Eram îmbatat de el şi frumusetea lui şi nu voiam să dispară vreodată din viata mea.... Caci fară el eu nu putea trai, eu pe lângă perfectiunea lui nu eram nimic, ştiam că îmi salvase existenta, şi tot ceea ce trebuia să fac era să îl fac fericit.
Era perfect, şi pentru moment, ştiam, era al meu...

__________________________________________________________________________________

Multam celor ce au citit!
Nu a fost cine ştie ce, dar asta mi-a venit să scriu. Sper să vă placă cât de cât, după o să apară urmatorul capitol, din perspectiva lui Eric :].

[aoixtenshi]

Kawaiiiiiiiiiiii!!!!!!!!!!!!!!!!! :x
Ce capitol dragalas... il ador pe copilu' ala... e asa inocent! Simt ca ma topesc descrierile alea.... I mean... am citit si yo odata in viatza mea o descriere cap-coada. Arigatou ca mi-ai deschis interesu'. (Regatul Merelor itzi multumeste!)

Si ca de obicei... Gabmbate and see ya'!