26-04-2009, 03:26 PM
Deci, asta este primul meu fic, inceput acum aproximativ :-? ... 2 ani... si nici macar sfarsitul nu mi l-am imaginat, dar idea mi s-a parut prea draguta ca sa o tin doar pt mine. Asa cum zice si titlul, animeurile in care se incadreaza sunt Shaman King si Yu Yu Hakusho. Apar personaje din ambele, dar eu ma voi axa pe unul original, o shamanita, care va fi personajul principal. Vor fi si scene din anime-uri, dar moificate in functie de faptele fetei sau de cum au influentat-o pe ea. Sper sa nu abuzez de asta si daca le redeau, macar sa o fac bine.
Am incercat sa il scriu asa incat sa poata fi inteles si de cei care nu au vazut anime-urile, cred ca m-a iesit.
Capitolul I: Anuntul
�Ma veti trimite pe mine?" se auzi vocea cristalina a fetei.
La lumina putinor lumanari ce se aflau in acea camera, putea fi deslusit pe chipul ei o farama de surprindere. Pe buze i se afiseaza un mic zambet. Aceasta avea sa fie una dintre cele mai usoare misiuni de pana acum. In acel semiintuneric care domnea in incapere, se putea observa pe perete dansul a inca 2 umbre, cauzate de usoara leganare a micutelor flacari. In fata tinerei statau, ca si ea, pe o pernita de panza, un barbat invarsta, ce nu pare a avea nici mai mult, nici mai putin de 80 de ani, cu parul incaruntit si de statura foarte scunda; langa el o batranica cu ochelari, parul strans intr-un coc simplu, de culoarea cenusii. Statura si varsta ei sunt asemenea bartanului.
Intrerupsera conversatia si pentru un moment fiecare dintre ei se gandeste la modul in care trebuie actionat. Cuvintele fetei strabatura linistea:
�Dar maiestre Yohmei, nepotul dumneavoastra va sti adevaratul motiv al vizitei mele?"
Raspunsul lui Yohmei nu intarzie sa vina.
�Nu" si folosind un ton grav, continua �el nu trebuie sa afle adevarul pana nu va fi pregatit. Tu ce zici, draga mea Kino?"
�Aceasta este singura solutie. Numai prin antrenament poate atinge apogeul puterilor sale si sa devina Regele Shaman." Isi intoarce capul spre copila. In spatele cenusiilor ei ochelari se putea observa o privire pietduta. Desi cauta sa se uite intr-un punct fix, ea nu il gasi, nu il vedea. Era oarba. Kino continua: �tu esti destul de puternica pentru ai ridica Furyokul intr-un timp scurt datorita..." dar fu intrerupta intr-un mod mai mult sau mai putin nepoliticos de fata, care se ridica brusc.
�Da... bine... am inteles!" si iese din camera pentru ca nu vrea sa auda continuarea spuselor lui Kino. Ce este oare asa de temut incat nu vrea sa auda? Ce sunt aceste cuvinte pe care le uraste atat de mult, pe care vrea sa le uite cu desavarsire?
In urma ei lasa usa de lemn deschisa. Pe hol era si acolo intuneric iar putina lumina din camera dadea un contur usor lucrurilor din apropiere. Strabatand restul coridorului intunecat, mai deschide inca o usa de lemn care da intr-o superba gradina inflorita. Razele puternice ale soarelui mangaie gingasele petale ale florilor. Mici stropi de roua sclipesc precum diamantele. Odata cu minunatiile din acea uriasa curte, lumina descoperi intregul chip al tinerei shamanite. O fiinta plapanda cu pielea alba si fina precum mateasa. Parul ei auriu, lung si drept ajunge pana la talie. Ochii ei sunt asemenea cerului fara nori: de o limpezime fara margini si de un albastru dinitre cel mai pur. Corpul ei este bine proportionat. Purta niste blugi trei-sfetruri, evazati si un maieu lipit pe corp si putin decoltat, roz pal, ce ii scotea in evidenta supletea taliei. Desi parea de o incenta fara margini, urmele sangeroase ale luptelor isi lasara adanc amprenta pe mana ei dreapta. Aceasta era toata bandajata, de la umar si pana la inceputul degetelor. Rana nu mai sangera de mult, de aproape un an - timpul pe care il petrecuse la familia Asakura. Cu toate acestea, urmele lasate erau inca adanci.
O vrabie strabatu inaltul cerului. Fata isi ridica privirea si se uita atenta la bataile aripilor, la usurinta si maretia cu care zbura pasarea. Isi lasa privirea in jos si se sprijina usor de peretele de lemn al uriasului conac, dandu-si frau liber gandirii.
<Aripi... si eu am aripi si nu ma pot inalta spre cer. Sunt prizoniera propiei mele puteri... blestemul meu.>
�Ivy... "
Aceasta strigare o trezi din visare. Dintr-o camera alaturata (mult mai luminoasa caci razele soarelui patrundeau prin largile ferestre), se ivi pe veranda o alta fata. De aceiasi inaltime ca si Ivy, parul ei scurt, buclat doar la varfuri si cu o noanta mai aprinsa de roz, se revarsa pana la umeri. Era imbracata cu un tricou alb si niste pantaloni lungi negri, incaltata cu niste adidasi si pe umar poarta o gentuta in forma de inimioara. Pe chip era afisat un zambet larg si, vazandu-si prietena trista, incerca cu el sa o abata de la negrele ganduri ce pusera stpanire pe mintea ei.
�Vei pleca, nu-i asa?" continua propozitia inceputa mai devreme.
Ivy o priveste patrunzator in ochi.
�De unde sti, Tamao? Doar nu ai tras cu urechea.� Nu stia de ce a spus asta deoarece este sigura ca acesta nu era motivul. Vrea doar sa o auda de la ea... si poate sa isi si distraga atentia.
Tamao afisaza un zambet si mai larg si scoase din gentuta o mica moneda veche de metal. Ce obiect cu puteri mistice ar putea fi? In spatele ei isi fac aparitia, din neant, 2 spirite: un kitsune pe nume Conchi si un tanuki (raccoon dog) pe nume Ponchi. Acestia pareau a fi niste copilasi deoarece amandoi purtau scutece si leganandu-se usor in aer au inceput sa chicoteasca. La randul ei, shamanita cu par blond surade.
�Previziuni, eh? Asa te antrenezi tu, spionand?" o dojeneste ea pe fata.
�Imi pare rau, Ivy-chan, dar m-am gandit ca trebuie sa sti. Am aflat ceva ciudat."
Acest lucru ii atrase atentia lui Ivy. Era insa si putin ingrijorata. Spera ca Tamao sa nu fi aflat adevarul, desi stia ca era aproape imposibil pentru fata cu par roz, asta nu avea sa opreasaca inevitabilul: toate secretele vor iesi la iveala si spera doar ca minciunile spuse sa nu fie in defavoarea ei.
�Am vazut cum, in curand, asupra ta se va abata o energie shamanica uimitoare iar tu vei reintalni o persoana apropiata tie. Insa nu stiu..." dar se opri, mirata de expresia fetei lui Ivy. Pe chipul ei aparu o urma de spaima. Banuia despre ce e vorba dar nu vroia ca el sa apara tocmai acum. Nu avea cum sa evite acest lucru. Fara nici o vizibila sfortare, isi recapata calmul si expresia fetei de dinainte.
�Ce... ce s-a intamplat?" intreba Tamao si ea speriata, dar de nelinistita figura de dinainte. Acum se mai linistise si ea un pic. Dar celor 2 spirite le ardea de gluma si, incercand sa mai destinda atmosfera, sfarsira prin a se lua la bataie:
�Parca ar fi vazut o fatoma!" comenteaza Ponchi.
�Noi suntem fantome" replica Conchi.
�S-a speriat probabil de tine cand te-a vazut" riposteaza Ponchi.
Acum cele 2 spirite sunt fata in fata, gata de o lupta pe viata de apoi si cel mai bun loc de dormit. Isi aruncau fulgere din priviri si erau pe punctul de a se napusti unul asupra celuilalt cand... vocea lui Ivy ii trezi din prostescul lor joc.
�Nu, nu s-a intamplat nimic" spuse ea pe un ton trist, in care se putea simti tulburarea din suflet. "Ce spuneai, Tamao?"
Dupa ce ii desparte e cei 2 bebeluso-spirit, Tamao isi reia spusele.
�Ziceam ca nu cunosc cu exactitate sensul aceste prezicerii. Poate avea foarte multe traduceri, doar persoana in cauza poate intelege despre ce e vorba. De asemenea, nici cand va avea loc aceasta intalnire nu stiu. Poate fi in cursul urmatoarelor sptamani sau... pot trece un an, doi...
Nelinistea lui Ivy inca nu disparuse iar acesta veste o accentuara. Avea sa fie in pimejdie, iar prin niste simple cuvinte tota incrderea prsoanelor din jurul ei avea a fi spulbrata.
�Asta... nu ne ajuta prea mult. Stiam si noi�
Cel 2 shamanite isi inalta pivirile spre cer, unde isi face aparitia o frumoasa acvila, maestra a zborului. Akanti, fantoma protectoare a lui Ivy. Penajul ei avea frumoase variatiuni ale culorilor maro, gri, auriu, si pe alocuri catva mici pete partocaliu deschis si alb. Ghiarele ascutite puteau prinde orice prada, ia ciocul putea sfasia pana si cea mai groasa pile. Ateriza lin pe umrul lui Ivy si incpe sa isi ciuguleasca catva pene.
�Cand plcam?� intreaba ea cu entuziasm in glas.
�Maine diminata� raspund in aclasi timp fetele. Ivy se uita cu subinteles la Tamao, care isi pleca piviile. Ii se parea totusi amuzant cum fata se fastacea sau se balbaia cand rosea. Era nostima. Akanti isi apropie mai mult ciocul de capul tinerei blondine.
�Hei, Ivy! Yoh... cat de puternic este? Pentru ca vreau sa ma lupt cu el.�
�Sa nu mai vrei, asta nu se va intampla!� raspunde Ivy cu raceala.
�De ce? Sti ca imi place sa...� dar nu apuca sa isi termine propozitia pentru ca shamanita ii arunca o privire nervoasa. De teama riscului de a fi luata la palme, o aproba repede.
�Da, asa e, ai dreptate� si incercand sa schimbe subiectul, se adreseaza lui Tamao: �Tammy, noi plecam sa ne facem bagajele, ha ha ha ^_^" si o ia inainte urmata de Ivy spre camera acestaia.
In ciuda marimii sale mici, ferstrele mari si luminoase dadeau senzatia unei camere mult mai incapatoare. Cum deschzse usa, paralel cu aceasta era un pat si alaturi o nopteira. Pe aceiasi parte cu usa, era un dulap destul de mare, caci ocupa marea parte a acelui perte. Atat alaturi cat si in fata dulapului erau 2 frestre si intre ele un fotoliu. Imediat ce intrara, asigurandu-se ca fata a inchis usa, Akanti intreba:
�De ce te temi? Sti bine ca atata timp cat suntem, fie aici, fie in przenta altor shamani care au cat de cat ideie despre ce insamna �a te lupta�, suntem in siguranta... cred� zice ea nesigura, gandindu-se la puterea relativ mica pe care o avea nepotul lui Yohmei, deoarece de curand isi gasise si el o fantoma protectoare si nu era inca expert in arta luptei... nu cat are nevoie familia Asakura. Gandindu-se fie si pentru o clipa asupra celor spuse, Akanti realiza ca mai bine nu pornea discutia.
�Sti foarte bine ca energia shamanica poate fi depistata daca este exercitata, in special una asa de mare ca a mea...�. Ivy continua sa stea cu spatele la spirit, in timp ce priveste pe freastra.
�Poat fi depistata doar de persoane cu puteri telepatice si asta daca folosti mult Furyoku� incerca din nou sa o linistasca
�Exact!� spune fata pe un ton glaciar.
�Dar si tu ai puteri telepatice. Fa si tu ceva la care te pricpei cum ar fi sa ascunzi Furyoku cu putere mentala sau... stiu...�
�Aici se incheie discutia asta� i-o taie Ivy si se aseza pe fotoliul de langa fereastra cu ochii inchsi.
Si cam asta a fost primul capitol. Astept criticile/ laudele/ parerile (si eventual sugestii de continuare, dar asta mai tarziu).
ja ne si chuu~ catre toti cititorii mei
Am incercat sa il scriu asa incat sa poata fi inteles si de cei care nu au vazut anime-urile, cred ca m-a iesit.
Pretul unui "Nu!" (SK & YYH)
Capitolul I: Anuntul
�Ma veti trimite pe mine?" se auzi vocea cristalina a fetei.
La lumina putinor lumanari ce se aflau in acea camera, putea fi deslusit pe chipul ei o farama de surprindere. Pe buze i se afiseaza un mic zambet. Aceasta avea sa fie una dintre cele mai usoare misiuni de pana acum. In acel semiintuneric care domnea in incapere, se putea observa pe perete dansul a inca 2 umbre, cauzate de usoara leganare a micutelor flacari. In fata tinerei statau, ca si ea, pe o pernita de panza, un barbat invarsta, ce nu pare a avea nici mai mult, nici mai putin de 80 de ani, cu parul incaruntit si de statura foarte scunda; langa el o batranica cu ochelari, parul strans intr-un coc simplu, de culoarea cenusii. Statura si varsta ei sunt asemenea bartanului.
Intrerupsera conversatia si pentru un moment fiecare dintre ei se gandeste la modul in care trebuie actionat. Cuvintele fetei strabatura linistea:
�Dar maiestre Yohmei, nepotul dumneavoastra va sti adevaratul motiv al vizitei mele?"
Raspunsul lui Yohmei nu intarzie sa vina.
�Nu" si folosind un ton grav, continua �el nu trebuie sa afle adevarul pana nu va fi pregatit. Tu ce zici, draga mea Kino?"
�Aceasta este singura solutie. Numai prin antrenament poate atinge apogeul puterilor sale si sa devina Regele Shaman." Isi intoarce capul spre copila. In spatele cenusiilor ei ochelari se putea observa o privire pietduta. Desi cauta sa se uite intr-un punct fix, ea nu il gasi, nu il vedea. Era oarba. Kino continua: �tu esti destul de puternica pentru ai ridica Furyokul intr-un timp scurt datorita..." dar fu intrerupta intr-un mod mai mult sau mai putin nepoliticos de fata, care se ridica brusc.
�Da... bine... am inteles!" si iese din camera pentru ca nu vrea sa auda continuarea spuselor lui Kino. Ce este oare asa de temut incat nu vrea sa auda? Ce sunt aceste cuvinte pe care le uraste atat de mult, pe care vrea sa le uite cu desavarsire?
In urma ei lasa usa de lemn deschisa. Pe hol era si acolo intuneric iar putina lumina din camera dadea un contur usor lucrurilor din apropiere. Strabatand restul coridorului intunecat, mai deschide inca o usa de lemn care da intr-o superba gradina inflorita. Razele puternice ale soarelui mangaie gingasele petale ale florilor. Mici stropi de roua sclipesc precum diamantele. Odata cu minunatiile din acea uriasa curte, lumina descoperi intregul chip al tinerei shamanite. O fiinta plapanda cu pielea alba si fina precum mateasa. Parul ei auriu, lung si drept ajunge pana la talie. Ochii ei sunt asemenea cerului fara nori: de o limpezime fara margini si de un albastru dinitre cel mai pur. Corpul ei este bine proportionat. Purta niste blugi trei-sfetruri, evazati si un maieu lipit pe corp si putin decoltat, roz pal, ce ii scotea in evidenta supletea taliei. Desi parea de o incenta fara margini, urmele sangeroase ale luptelor isi lasara adanc amprenta pe mana ei dreapta. Aceasta era toata bandajata, de la umar si pana la inceputul degetelor. Rana nu mai sangera de mult, de aproape un an - timpul pe care il petrecuse la familia Asakura. Cu toate acestea, urmele lasate erau inca adanci.
O vrabie strabatu inaltul cerului. Fata isi ridica privirea si se uita atenta la bataile aripilor, la usurinta si maretia cu care zbura pasarea. Isi lasa privirea in jos si se sprijina usor de peretele de lemn al uriasului conac, dandu-si frau liber gandirii.
<Aripi... si eu am aripi si nu ma pot inalta spre cer. Sunt prizoniera propiei mele puteri... blestemul meu.>
�Ivy... "
Aceasta strigare o trezi din visare. Dintr-o camera alaturata (mult mai luminoasa caci razele soarelui patrundeau prin largile ferestre), se ivi pe veranda o alta fata. De aceiasi inaltime ca si Ivy, parul ei scurt, buclat doar la varfuri si cu o noanta mai aprinsa de roz, se revarsa pana la umeri. Era imbracata cu un tricou alb si niste pantaloni lungi negri, incaltata cu niste adidasi si pe umar poarta o gentuta in forma de inimioara. Pe chip era afisat un zambet larg si, vazandu-si prietena trista, incerca cu el sa o abata de la negrele ganduri ce pusera stpanire pe mintea ei.
�Vei pleca, nu-i asa?" continua propozitia inceputa mai devreme.
Ivy o priveste patrunzator in ochi.
�De unde sti, Tamao? Doar nu ai tras cu urechea.� Nu stia de ce a spus asta deoarece este sigura ca acesta nu era motivul. Vrea doar sa o auda de la ea... si poate sa isi si distraga atentia.
Tamao afisaza un zambet si mai larg si scoase din gentuta o mica moneda veche de metal. Ce obiect cu puteri mistice ar putea fi? In spatele ei isi fac aparitia, din neant, 2 spirite: un kitsune pe nume Conchi si un tanuki (raccoon dog) pe nume Ponchi. Acestia pareau a fi niste copilasi deoarece amandoi purtau scutece si leganandu-se usor in aer au inceput sa chicoteasca. La randul ei, shamanita cu par blond surade.
�Previziuni, eh? Asa te antrenezi tu, spionand?" o dojeneste ea pe fata.
�Imi pare rau, Ivy-chan, dar m-am gandit ca trebuie sa sti. Am aflat ceva ciudat."
Acest lucru ii atrase atentia lui Ivy. Era insa si putin ingrijorata. Spera ca Tamao sa nu fi aflat adevarul, desi stia ca era aproape imposibil pentru fata cu par roz, asta nu avea sa opreasaca inevitabilul: toate secretele vor iesi la iveala si spera doar ca minciunile spuse sa nu fie in defavoarea ei.
�Am vazut cum, in curand, asupra ta se va abata o energie shamanica uimitoare iar tu vei reintalni o persoana apropiata tie. Insa nu stiu..." dar se opri, mirata de expresia fetei lui Ivy. Pe chipul ei aparu o urma de spaima. Banuia despre ce e vorba dar nu vroia ca el sa apara tocmai acum. Nu avea cum sa evite acest lucru. Fara nici o vizibila sfortare, isi recapata calmul si expresia fetei de dinainte.
�Ce... ce s-a intamplat?" intreba Tamao si ea speriata, dar de nelinistita figura de dinainte. Acum se mai linistise si ea un pic. Dar celor 2 spirite le ardea de gluma si, incercand sa mai destinda atmosfera, sfarsira prin a se lua la bataie:
�Parca ar fi vazut o fatoma!" comenteaza Ponchi.
�Noi suntem fantome" replica Conchi.
�S-a speriat probabil de tine cand te-a vazut" riposteaza Ponchi.
Acum cele 2 spirite sunt fata in fata, gata de o lupta pe viata de apoi si cel mai bun loc de dormit. Isi aruncau fulgere din priviri si erau pe punctul de a se napusti unul asupra celuilalt cand... vocea lui Ivy ii trezi din prostescul lor joc.
�Nu, nu s-a intamplat nimic" spuse ea pe un ton trist, in care se putea simti tulburarea din suflet. "Ce spuneai, Tamao?"
Dupa ce ii desparte e cei 2 bebeluso-spirit, Tamao isi reia spusele.
�Ziceam ca nu cunosc cu exactitate sensul aceste prezicerii. Poate avea foarte multe traduceri, doar persoana in cauza poate intelege despre ce e vorba. De asemenea, nici cand va avea loc aceasta intalnire nu stiu. Poate fi in cursul urmatoarelor sptamani sau... pot trece un an, doi...
Nelinistea lui Ivy inca nu disparuse iar acesta veste o accentuara. Avea sa fie in pimejdie, iar prin niste simple cuvinte tota incrderea prsoanelor din jurul ei avea a fi spulbrata.
�Asta... nu ne ajuta prea mult. Stiam si noi�
Cel 2 shamanite isi inalta pivirile spre cer, unde isi face aparitia o frumoasa acvila, maestra a zborului. Akanti, fantoma protectoare a lui Ivy. Penajul ei avea frumoase variatiuni ale culorilor maro, gri, auriu, si pe alocuri catva mici pete partocaliu deschis si alb. Ghiarele ascutite puteau prinde orice prada, ia ciocul putea sfasia pana si cea mai groasa pile. Ateriza lin pe umrul lui Ivy si incpe sa isi ciuguleasca catva pene.
�Cand plcam?� intreaba ea cu entuziasm in glas.
�Maine diminata� raspund in aclasi timp fetele. Ivy se uita cu subinteles la Tamao, care isi pleca piviile. Ii se parea totusi amuzant cum fata se fastacea sau se balbaia cand rosea. Era nostima. Akanti isi apropie mai mult ciocul de capul tinerei blondine.
�Hei, Ivy! Yoh... cat de puternic este? Pentru ca vreau sa ma lupt cu el.�
�Sa nu mai vrei, asta nu se va intampla!� raspunde Ivy cu raceala.
�De ce? Sti ca imi place sa...� dar nu apuca sa isi termine propozitia pentru ca shamanita ii arunca o privire nervoasa. De teama riscului de a fi luata la palme, o aproba repede.
�Da, asa e, ai dreptate� si incercand sa schimbe subiectul, se adreseaza lui Tamao: �Tammy, noi plecam sa ne facem bagajele, ha ha ha ^_^" si o ia inainte urmata de Ivy spre camera acestaia.
In ciuda marimii sale mici, ferstrele mari si luminoase dadeau senzatia unei camere mult mai incapatoare. Cum deschzse usa, paralel cu aceasta era un pat si alaturi o nopteira. Pe aceiasi parte cu usa, era un dulap destul de mare, caci ocupa marea parte a acelui perte. Atat alaturi cat si in fata dulapului erau 2 frestre si intre ele un fotoliu. Imediat ce intrara, asigurandu-se ca fata a inchis usa, Akanti intreba:
�De ce te temi? Sti bine ca atata timp cat suntem, fie aici, fie in przenta altor shamani care au cat de cat ideie despre ce insamna �a te lupta�, suntem in siguranta... cred� zice ea nesigura, gandindu-se la puterea relativ mica pe care o avea nepotul lui Yohmei, deoarece de curand isi gasise si el o fantoma protectoare si nu era inca expert in arta luptei... nu cat are nevoie familia Asakura. Gandindu-se fie si pentru o clipa asupra celor spuse, Akanti realiza ca mai bine nu pornea discutia.
�Sti foarte bine ca energia shamanica poate fi depistata daca este exercitata, in special una asa de mare ca a mea...�. Ivy continua sa stea cu spatele la spirit, in timp ce priveste pe freastra.
�Poat fi depistata doar de persoane cu puteri telepatice si asta daca folosti mult Furyoku� incerca din nou sa o linistasca
�Exact!� spune fata pe un ton glaciar.
�Dar si tu ai puteri telepatice. Fa si tu ceva la care te pricpei cum ar fi sa ascunzi Furyoku cu putere mentala sau... stiu...�
�Aici se incheie discutia asta� i-o taie Ivy si se aseza pe fotoliul de langa fereastra cu ochii inchsi.
Si cam asta a fost primul capitol. Astept criticile/ laudele/ parerile (si eventual sugestii de continuare, dar asta mai tarziu).
ja ne si chuu~ catre toti cititorii mei
~~* Visele sunt singura cale de a scapa de realitate *~~
My fic: Pretul unui "NU!" (SK & YYH)
Din intuneric, din nou la lumina (jurnalul unui vampir)
Kira, my evil alter-ego
My fic: Pretul unui "NU!" (SK & YYH)
Din intuneric, din nou la lumina (jurnalul unui vampir)
Kira, my evil alter-ego