Pretul unui "NU!" (SK & YYH)

[Goddess of Cookies]

Deci, asta este primul meu fic, inceput acum aproximativ :-? ... 2 ani... si nici macar sfarsitul nu mi l-am imaginat, dar idea mi s-a parut prea draguta ca sa o tin doar pt mine. Asa cum zice si titlul, animeurile in care se incadreaza sunt Shaman King si Yu Yu Hakusho. Apar personaje din ambele, dar eu ma voi axa pe unul original, o shamanita, care va fi personajul principal. Vor fi si scene din anime-uri, dar moificate in functie de faptele fetei sau de cum au influentat-o pe ea. Sper sa nu abuzez de asta si daca le redeau, macar sa o fac bine.
Am incercat sa il scriu asa incat sa poata fi inteles si de cei care nu au vazut anime-urile, cred ca m-a iesit.

Pretul unui "Nu!" (SK & YYH)

Capitolul I: Anuntul

�Ma veti trimite pe mine?" se auzi vocea cristalina a fetei.
La lumina putinor lumanari ce se aflau in acea camera, putea fi deslusit pe chipul ei o farama de surprindere. Pe buze i se afiseaza un mic zambet. Aceasta avea sa fie una dintre cele mai usoare misiuni de pana acum. In acel semiintuneric care domnea in incapere, se putea observa pe perete dansul a inca 2 umbre, cauzate de usoara leganare a micutelor flacari. In fata tinerei statau, ca si ea, pe o pernita de panza, un barbat invarsta, ce nu pare a avea nici mai mult, nici mai putin de 80 de ani, cu parul incaruntit si de statura foarte scunda; langa el o batranica cu ochelari, parul strans intr-un coc simplu, de culoarea cenusii. Statura si varsta ei sunt asemenea bartanului.
Intrerupsera conversatia si pentru un moment fiecare dintre ei se gandeste la modul in care trebuie actionat. Cuvintele fetei strabatura linistea:
�Dar maiestre Yohmei, nepotul dumneavoastra va sti adevaratul motiv al vizitei mele?"
Raspunsul lui Yohmei nu intarzie sa vina.
�Nu" si folosind un ton grav, continua �el nu trebuie sa afle adevarul pana nu va fi pregatit. Tu ce zici, draga mea Kino?"
�Aceasta este singura solutie. Numai prin antrenament poate atinge apogeul puterilor sale si sa devina Regele Shaman." Isi intoarce capul spre copila. In spatele cenusiilor ei ochelari se putea observa o privire pietduta. Desi cauta sa se uite intr-un punct fix, ea nu il gasi, nu il vedea. Era oarba. Kino continua: �tu esti destul de puternica pentru ai ridica Furyokul intr-un timp scurt datorita..." dar fu intrerupta intr-un mod mai mult sau mai putin nepoliticos de fata, care se ridica brusc.
�Da... bine... am inteles!" si iese din camera pentru ca nu vrea sa auda continuarea spuselor lui Kino. Ce este oare asa de temut incat nu vrea sa auda? Ce sunt aceste cuvinte pe care le uraste atat de mult, pe care vrea sa le uite cu desavarsire?
In urma ei lasa usa de lemn deschisa. Pe hol era si acolo intuneric iar putina lumina din camera dadea un contur usor lucrurilor din apropiere. Strabatand restul coridorului intunecat, mai deschide inca o usa de lemn care da intr-o superba gradina inflorita. Razele puternice ale soarelui mangaie gingasele petale ale florilor. Mici stropi de roua sclipesc precum diamantele. Odata cu minunatiile din acea uriasa curte, lumina descoperi intregul chip al tinerei shamanite. O fiinta plapanda cu pielea alba si fina precum mateasa. Parul ei auriu, lung si drept ajunge pana la talie. Ochii ei sunt asemenea cerului fara nori: de o limpezime fara margini si de un albastru dinitre cel mai pur. Corpul ei este bine proportionat. Purta niste blugi trei-sfetruri, evazati si un maieu lipit pe corp si putin decoltat, roz pal, ce ii scotea in evidenta supletea taliei. Desi parea de o incenta fara margini, urmele sangeroase ale luptelor isi lasara adanc amprenta pe mana ei dreapta. Aceasta era toata bandajata, de la umar si pana la inceputul degetelor. Rana nu mai sangera de mult, de aproape un an - timpul pe care il petrecuse la familia Asakura. Cu toate acestea, urmele lasate erau inca adanci.
O vrabie strabatu inaltul cerului. Fata isi ridica privirea si se uita atenta la bataile aripilor, la usurinta si maretia cu care zbura pasarea. Isi lasa privirea in jos si se sprijina usor de peretele de lemn al uriasului conac, dandu-si frau liber gandirii.
<Aripi... si eu am aripi si nu ma pot inalta spre cer. Sunt prizoniera propiei mele puteri... blestemul meu.>
�Ivy... "
Aceasta strigare o trezi din visare. Dintr-o camera alaturata (mult mai luminoasa caci razele soarelui patrundeau prin largile ferestre), se ivi pe veranda o alta fata. De aceiasi inaltime ca si Ivy, parul ei scurt, buclat doar la varfuri si cu o noanta mai aprinsa de roz, se revarsa pana la umeri. Era imbracata cu un tricou alb si niste pantaloni lungi negri, incaltata cu niste adidasi si pe umar poarta o gentuta in forma de inimioara. Pe chip era afisat un zambet larg si, vazandu-si prietena trista, incerca cu el sa o abata de la negrele ganduri ce pusera stpanire pe mintea ei.
�Vei pleca, nu-i asa?" continua propozitia inceputa mai devreme.
Ivy o priveste patrunzator in ochi.
�De unde sti, Tamao? Doar nu ai tras cu urechea.� Nu stia de ce a spus asta deoarece este sigura ca acesta nu era motivul. Vrea doar sa o auda de la ea... si poate sa isi si distraga atentia.
Tamao afisaza un zambet si mai larg si scoase din gentuta o mica moneda veche de metal. Ce obiect cu puteri mistice ar putea fi? In spatele ei isi fac aparitia, din neant, 2 spirite: un kitsune pe nume Conchi si un tanuki (raccoon dog) pe nume Ponchi. Acestia pareau a fi niste copilasi deoarece amandoi purtau scutece si leganandu-se usor in aer au inceput sa chicoteasca. La randul ei, shamanita cu par blond surade.
�Previziuni, eh? Asa te antrenezi tu, spionand?" o dojeneste ea pe fata.
�Imi pare rau, Ivy-chan, dar m-am gandit ca trebuie sa sti. Am aflat ceva ciudat."
Acest lucru ii atrase atentia lui Ivy. Era insa si putin ingrijorata. Spera ca Tamao sa nu fi aflat adevarul, desi stia ca era aproape imposibil pentru fata cu par roz, asta nu avea sa opreasaca inevitabilul: toate secretele vor iesi la iveala si spera doar ca minciunile spuse sa nu fie in defavoarea ei.
�Am vazut cum, in curand, asupra ta se va abata o energie shamanica uimitoare iar tu vei reintalni o persoana apropiata tie. Insa nu stiu..." dar se opri, mirata de expresia fetei lui Ivy. Pe chipul ei aparu o urma de spaima. Banuia despre ce e vorba dar nu vroia ca el sa apara tocmai acum. Nu avea cum sa evite acest lucru. Fara nici o vizibila sfortare, isi recapata calmul si expresia fetei de dinainte.
�Ce... ce s-a intamplat?" intreba Tamao si ea speriata, dar de nelinistita figura de dinainte. Acum se mai linistise si ea un pic. Dar celor 2 spirite le ardea de gluma si, incercand sa mai destinda atmosfera, sfarsira prin a se lua la bataie:
�Parca ar fi vazut o fatoma!" comenteaza Ponchi.
�Noi suntem fantome" replica Conchi.
�S-a speriat probabil de tine cand te-a vazut" riposteaza Ponchi.
Acum cele 2 spirite sunt fata in fata, gata de o lupta pe viata de apoi si cel mai bun loc de dormit. Isi aruncau fulgere din priviri si erau pe punctul de a se napusti unul asupra celuilalt cand... vocea lui Ivy ii trezi din prostescul lor joc.
�Nu, nu s-a intamplat nimic" spuse ea pe un ton trist, in care se putea simti tulburarea din suflet. "Ce spuneai, Tamao?"
Dupa ce ii desparte e cei 2 bebeluso-spirit, Tamao isi reia spusele.
�Ziceam ca nu cunosc cu exactitate sensul aceste prezicerii. Poate avea foarte multe traduceri, doar persoana in cauza poate intelege despre ce e vorba. De asemenea, nici cand va avea loc aceasta intalnire nu stiu. Poate fi in cursul urmatoarelor sptamani sau... pot trece un an, doi...
Nelinistea lui Ivy inca nu disparuse iar acesta veste o accentuara. Avea sa fie in pimejdie, iar prin niste simple cuvinte tota incrderea prsoanelor din jurul ei avea a fi spulbrata.
�Asta... nu ne ajuta prea mult. Stiam si noi�
Cel 2 shamanite isi inalta pivirile spre cer, unde isi face aparitia o frumoasa acvila, maestra a zborului. Akanti, fantoma protectoare a lui Ivy. Penajul ei avea frumoase variatiuni ale culorilor maro, gri, auriu, si pe alocuri catva mici pete partocaliu deschis si alb. Ghiarele ascutite puteau prinde orice prada, ia ciocul putea sfasia pana si cea mai groasa pile. Ateriza lin pe umrul lui Ivy si incpe sa isi ciuguleasca catva pene.
�Cand plcam?� intreaba ea cu entuziasm in glas.
�Maine diminata� raspund in aclasi timp fetele. Ivy se uita cu subinteles la Tamao, care isi pleca piviile. Ii se parea totusi amuzant cum fata se fastacea sau se balbaia cand rosea. Era nostima. Akanti isi apropie mai mult ciocul de capul tinerei blondine.
�Hei, Ivy! Yoh... cat de puternic este? Pentru ca vreau sa ma lupt cu el.�
�Sa nu mai vrei, asta nu se va intampla!� raspunde Ivy cu raceala.
�De ce? Sti ca imi place sa...� dar nu apuca sa isi termine propozitia pentru ca shamanita ii arunca o privire nervoasa. De teama riscului de a fi luata la palme, o aproba repede.
�Da, asa e, ai dreptate� si incercand sa schimbe subiectul, se adreseaza lui Tamao: �Tammy, noi plecam sa ne facem bagajele, ha ha ha ^_^" si o ia inainte urmata de Ivy spre camera acestaia.
In ciuda marimii sale mici, ferstrele mari si luminoase dadeau senzatia unei camere mult mai incapatoare. Cum deschzse usa, paralel cu aceasta era un pat si alaturi o nopteira. Pe aceiasi parte cu usa, era un dulap destul de mare, caci ocupa marea parte a acelui perte. Atat alaturi cat si in fata dulapului erau 2 frestre si intre ele un fotoliu. Imediat ce intrara, asigurandu-se ca fata a inchis usa, Akanti intreba:
�De ce te temi? Sti bine ca atata timp cat suntem, fie aici, fie in przenta altor shamani care au cat de cat ideie despre ce insamna �a te lupta�, suntem in siguranta... cred� zice ea nesigura, gandindu-se la puterea relativ mica pe care o avea nepotul lui Yohmei, deoarece de curand isi gasise si el o fantoma protectoare si nu era inca expert in arta luptei... nu cat are nevoie familia Asakura. Gandindu-se fie si pentru o clipa asupra celor spuse, Akanti realiza ca mai bine nu pornea discutia.
�Sti foarte bine ca energia shamanica poate fi depistata daca este exercitata, in special una asa de mare ca a mea...�. Ivy continua sa stea cu spatele la spirit, in timp ce priveste pe freastra.
�Poat fi depistata doar de persoane cu puteri telepatice si asta daca folosti mult Furyoku� incerca din nou sa o linistasca
�Exact!� spune fata pe un ton glaciar.
�Dar si tu ai puteri telepatice. Fa si tu ceva la care te pricpei cum ar fi sa ascunzi Furyoku cu putere mentala sau... stiu...�
�Aici se incheie discutia asta� i-o taie Ivy si se aseza pe fotoliul de langa fereastra cu ochii inchsi.



Si cam asta a fost primul capitol. Astept criticile/ laudele/ parerile (si eventual sugestii de continuare, dar asta mai tarziu).
ja ne si chuu~ catre toti cititorii mei

[nolazy]

Buuunnn.... am terminat de citit, asa cum am promis. Acum imi dau seama cat de greu imi este sa citesc un fic normal, dar o sa ma descurc :)
Animeurile pe care le-ai luat ca reper eu nu le-am vazut, dar am inteles cam care ar fi ideea.Cel putin pana acum.Sper doar sa nu ma pierd prin acele denumiri :))
Si daca tot sunt aici, trebuie sa-ti spun si ce-ai gresit..So..
De acum incolo la dialog nu mai folosi ghilimelele.Foloseste pur si simplu linia de dialog.Gandurile in schimb, poti sa le pui intre ghilimele.
Apoi..limbajul de mess nu are ce cauta intr-un fic :D

„Tammy, noi plecam sa ne facem bagajele, ha ha ha ^_^"

Partea ingrosata nu are ce cauta aici.. "ha ha ha" -ul asta merge si nu merge (oricum eu prefer fara), iar "^_^" nu trebuie folosit deloc.
Mai era undeva o paranteza in care spuneai de cat de luminata era camera, sau ceva de genu.Eu zic ca nu era necesara.
Cam astea ar fi...atentionarile sa le zicem.In rest e bine, greselile de tastare neintentionate nu sunt domeniul meu asa ca de ele nu zic nimic :D.
Actiunea pare draguta, am avut un sentiment de mister cand l-am citit, si asta e bine ;). Acum o sa astept nextu' sa vad ce se va mai intampla.
Spor la scris :bye:

[Goddess of Cookies]

nolazy sper ca ficul sa fie la fel de ctivant ca unul yaoi (desi am pretentii prea mari). Daca te pierd pe undeva (in particularitati de-ale anime-urilor), da-mi pm si iti rasp la intr, sau cauti pe wiki. Am rezolvat si problema cu dialogul.
Sa vad cum a iesit...







Dimineata isi facu aparitia si odata cu ea si discul de aur ce domina cerul, impartasind raze si lumina. Pe lungile si intunecatele coridoare ale conacului era o liniste deplina. Numai in curte, pe langa fosnetul usor ale frunzelor in bataia vantului, se mai aud niste voci.

- Sa te intorci curand, Ivy-chan, sau macar sa ne mai vizitezi, spuse Tamao cu nostalgie in glas, caci deja ii simtea lipsa fetei.

- Cu siguranta... dar dupa ce se termina Turneul Shaman, si asta s-ar putea sa dureze ceva. S-ar putea sa fiu putin cam ocupata pentru vizite, dar pastram legarura, si, facand cu ochiu, arata spre cateva pasari din gradina ce incercau sa isi procure hrana de printre bucatile scorojite de trunchi ale unui arbore batran.

Mesagerii ei de incredere... se prea putea ca blondina sa abuzeze prea mult, in acest mod, de puterea ei, dar o considera cea mai buna si rapida cale de a comunica sau de a strange diferite date. In zilele de azi, nici telefoanele nu mai sunt sigure, oricine poate asculta o convorbire, iar unele informatii sunt prea periculoase si valoroase pentru a ajunge pe maini straine. Si de ce sa nu o flosesti cand Furyokul si spiritul protector ti-o permite? Nici Ivy nu stia prea bine cum reusea, insa in momentul in care practica Uniunea Spirituala, intrea ea si orice tip de zburatoare se stabilea o legatura, simtea ca putea comunica cu ele, fara sa scoata nici un cuvant. Telepatia ajuta si ea foarte mult, dar fata tindea sa credada ca aceasta abilitatea venea de la Akanti, spiritul ei reprezentand reigina pasarilor.

Yohmei considera ce fetele se intinsesera deja prea mult la vorbarie. Isi drese glasul pentru a capta atentia celor doua.

- Dar sa nu ne lasam putati de val... zise el, astfel atmosfera redeveni seriosa. Speram sa faci tot ce poti pentru a-l ajuta pe Yoh, trebuie ca sansa lui de a castiga Turneu sa fie cat mai mare.

- Contati pe mine! afirma Ivy cu un ton serios, dar care exprima dorinta de a face orice pntu a-si duce la capat planul.

Totusi, ce interes reprezenta pentru ea castigarea Turneului de cate un Asakura? Poate teama de a pune mana pe putere un shaman care ar fi folosit-o gresit? Din recunostinta? Ea nu parea genul de persoana care sa faca lucruri la intamplare. Incerca sa fie o fire echilibrata, sa aiba un plan pentru aproape orice, care isi pastreze mai mereu calmul. Insa copilaria o impiedica de multe ori sa isi relizeze aceste scopuri.

Bagajele ei, o valiza, nu prea mare, si un ruxac se aflau langa picioarele ei, asezate pe iarba pe care inca se mai puteau observa cativa stropi fini de roua pe firele subtiri de iarba. Era imbracata lejer, cu o fustita scurta, nu mult deasupra genunchilor, de culoae neagra si un maieu rosu. Era incaltata cu niste ghetute negre si purta ochelari de soare, pe care deocamdata ii tinea pe crestetul capului. Calatoria avea sa se desfasoare cu trenul si va dura in jur de trei-patru ore.

Isi lua la revedere de la Kino si Yohmei inca din curtea conacului. Pana in gara de unde avea sa ia trenul, a mers cu autocarul, insotita de Tamao, nu pentu a o ajuta la bagaje, asa cum sustinuse fata, ci pentru a mai petrece putin timp impreuna.

Ivy era cea mai buna prietena pe care Tamao a avut-o, si poate si singura. Conacul familiei Asakura nu era pozitionat in cel mai populat loc din Izumo, de fapt, chiar si pentru o casa de sat, era foarte retrasa, inconjurata de natura din trei parti, scaldata in umbra si invaluita de fosnetul frunzelor. Nici rozalia nu era foarte sociabila. Din contra, chiar foarte timida. Cand blonda a pus pentru prima data piciorul dincolo de gardul masiv de lemn, Tamao trecea foarte usor neobservata. In primele saptmani abia reusise sa faca cunostinta cu ea. Parea ca fata vroia in mod intentionat sa o ocoleasca pe shamanita, dar nu din ingamfare, ci din timiditate. Cu timpul, insa, a reusit sa scoata ceva mai mult de la ea, desi a durat ceva pana sa isi dea seama ca marea parte din ciudatele vise pe care avea ii sunt cauzate de Tamao, ca o averitzare la ce avea sa se intample. II parea prea greu sa spuna direct ceea ce simte. Si a fost si mai greu sa o faca pe pustoica sa recunoasca chiar ea acest lucru. Bine ca pana la urma nu a aflat nimic....

Tamao nici nu isi dadu seama cand a sosit timpul pentru Ivy sa plece. Despartirea nu fu atat de dureroasa pe cat s-ar fi crezut. Isi mai luara inca o data la revedera una de la alta, apoi blondina urca in tren pentru a-si gasi cabina. Iar calatoria decurs cum se astepta Ivy, fara incidente neasteptate. In timp ce vorbea cu Akanti prin telepatie, se mai uita din cand in cand pe ferastra pentu a admira frumoasele privelisti ce i se desfasurau in fata ochilor. Cu toate aceste activitati relaxante, fata nu uita sa mai fie atenta si la ce se petrece in jurul ei pe o raza de... cativa kilometri. Obisnuita cu pericolul, a invatat ca era mai bine sa isi foloseasca puterile telepatice si pentru a-si crea o bariera mentala, prin care sa imipedice orice curios care ar fi vrut sa ii citeasca mintea. Desi la inceput era foarte complicat sa intretina aceasta energie fie si cateva secunde, a invatat cu timpul cum sa o sustina pe perioade mai lungi de timp, si chiar sa faca si alte lucruri in acelasi timp. Acum parea mult prea usor. Atatia ani de antrenament...

Mai erau cateva minute pana a ajunge la dstinatie. Scoase din rucsac un bilet pe care era scrisa o adresa, reusind sa o memoreze. Cand cobora din tren lua primul taxi care veni, nu fara a fi adunat cativa nervi. Indivizii astia se lasa intotdeauna asteptati, plini de o nesimtire grosolana. Asculta numai muzica de prost-gust, merg cu viteza melcului si dupa aia mai au si pretentia de a fi platiti bine. Ivy ura sa mearga cu masiniile astea galbene ce pareau o salvare de aur, dar defapt erau adevarate inchisori ale terorii si jefuirii.

Dar se pare ca de data asta, soferul a avut noroc, caci nu merse cu masina mai mult de cincisprezece minute. Cu siguranta nu ar fi vrut sa vada ce s-ar fi intamplat daca blondina se enerva din nou. In incercarea de a-si distrage atentia de la tortura la care era supusa si claxoanele care ii faceau terci nervi, urmarea cu privirea ceea ce se afla dincolo de geamul curat, folosit doar pentru a-ti crea iluzia ca in orice clipa poti scapa de acolo, fiind insa un perete invizibil impenetrabil. Casele incpura sa fie mai rare. Se gandea ca, fata de celelalte locuinte, acasta este mai retrasa. Cu inima tresaltandu-i de bucurie si multumind in gand tuturor zeilor pe care ii stia pe nume, indiferent de religia din care proveneau, deschise usa automobilului imediat ce simtii ca taxiul incetineste. Era sigura ca daca vreun bosorog ticnit din Consiliu avea sa adauge aceasta cursa ca proba in Turneul Shaman, ea cu siguranta ar fi picat.

- Am ajuns, domnisoara, o anunta soferul. Se dadu jos din masina, era in siguranta, nici nu o mai interesa daca s-a inselat cu privire la baiatul care pana acuma a condus. Imediat ce isi lua bagajele, plati pentru cursa si inspira adanc aerul curat care o inconjura, multumind din nou pentru mila si binecuvantarea care s-a abatut asupra ei, dandu-i puterea necesara de a trece prin iadul insusi.

Se opri la cativa pasi de casa pentu a studia locul din priviri. Era o locuinta destul de mare cu parter plus etaj, o gradina incapatoare, acoprita de iarba. Imediat cum intrai, putai observa o mica vranda de lemn. Fata pasi pe ea si ciocanii la usa.

- Imediat! se auzi o voce de baiat din spatele usii. Cand aceasta se deschise, aparu un baiat scund, imbracat int-o uniforma solara, alcatuita dint-un pantalon verde si o camasa alba. Parea a nu avea mai mult de 13-14 ani, in ciuda inaltimii. Se uita putin nedumerit la fata, doarece ei nu prea aveau musafiri.

- Familia Asakura? intreba Ivy.





Am lasat cate un spatiu intre fiecare aliniat, pt ca defapt nu exista aliniate (nu stiu ce se intampla aici... O_o)

[Axxa.No.Way]

ficul este foarte interesant;)) de-asemenea si combinatia dintre cele doua anime-uri m-a facut destul de curioasa:X
descrii foarte frumos, iar desi narezi la persoana a III-a, ai descris foarte bine gandurile lui Ivy

am gasit cateva greseli^__^:

"legarura"- legatura;
"ochiu"- ochiul;
"flosesti"- folosesti;
"intrea"- intra;
"credada"- credea;
"reigina"- regina;
"ce (fetele)"- ca;
"Isi drese glasul pentru a capta atentia celor doua."- aici ai anuntat ca urmeaza o linie de dialog, deci cred ca ar fi fost mai potrivit ca la sfarsit sa folosesti doua puncte( : ) in loc de punct:-)
"(de a castiga) Turneu"- Turneul;
"pntu"- pentru;
"de cate (un Asakura)"- de catre;
"care sa isi pastreze"
"ruxac"- parca era rucsac;
"asezate pe iarba pe care inca se mai puteau observa cativa stropi fini de roua pe firele subtiri de iarba."- repetitia substantivului "iarba" cam strica:|, cum ar suna asezate pe iarba pe care inca se mai puteau observa cativa stropi fini de roua, pe firele sale subtiri si verzi? it sounds better, doesn't it:D?
"de culoae"- de culoare;
"marea parte din ciudatele vise pe care le avea"
"ii sunt cauzate"- erau, pentru ca pana acum ai folosit trecutul, dar "sunt" e verb la prezent:-w
"II (parea prea)"- Ii;
"(ceea ce) simte"- simtea;
"calatoria a decurs"
"ferastra"- fereastra;
"imipedice"- impiedice;
"dstinatie"- destinatie;
"(ii faceau terci) nervi"- nervii;
"incpura"- incepura;
"acasta"- aceasta;
"(imediat) ce simtii"- simti;
"pana acuma"- se scrie "acum":P + "acum" e marca de prezent, insa tu ai folosit trecutul in fic, deci cred ca mai potrivit ar fi "atunci" :-)
"iadul"- Iadul;
"acoprita"- acoperita;
"putai"- puteai;
"vranda"- veranda;
"ciocanii"- ciocani;
"int-o"- intr-o;
"dint-un"- dintr-un;
"doarece"- deoarece;

spor la scris si sa pui repede continuarea:*

[Goddess of Cookies]

Nee, gomen ca a durat atat pana sa mai pun, dar... (mai bine sa nau stiti scuza). In fine...
Axxa.no.angel pe parcurs va deveni si mai interesant, o sa vezi. Sper doar ca la partea de YYH sa nu o dau in bara (am urmarit anime-ul doar o data - spre deosebire de SK - si nu i-am dat prea mare atentie). Cat despre greseli, sper sa nu mai fie asa de multe (eu si vigilenta mea de vultur ^^"...)





- Familia Asakura? intreba Ivy.

- Aaaa... da... raspunse el balbaindu-se din cauza ca era absobit de frumusetea tinerei.

Din hol mai aparu o fata, cu par blond si scurt, imbracata intr-o rochita nagra pana deasupra genunchilor si fara maneci. La frunte avea lgata o esarfa rosie, lunga, care era in contrast cu margelele albaste, de aceiasi culoare cu bratara de la mana dreapta. Ivy o studie pe fata mai amanuntit: era aproape la fel cum si-o amintea: aceiasi ochii rigizi de onix, o statura impunatoare, gata oricand sa imparta sarcini sau sa stabileasca ordinea. Si desigur, naturala ca totdeauna, fara nici-o urma de fard sau alte cosmetice care ar putea sa ii strice pielea alba si fina, si care, dupa parerea shamanitei, ar fi trebuit sa mai vada soarele.

- Ai ajuns, i se adresa shamanitei pe un ton rece, pe care aceasta parea sa nu il fi observat. Inainta pana in fata ei dupa care isi stransera mainile calduros.

- Ma bucur sa te revad, Anna! Fata cu par scurt afisa un zambet scurt, apoape inobsevabil.

- Vad ca ai avansat foarte repede de la statura de ucenic la cea de antrenor. Yohmei face ca intodeauna, alegerile cele mai bune.

Baiatul se uita cand la una, cand la alta, foarte nedumerit. De ce a avea nevoie amicul sau de un antrenor, cand o avea pe Anna chiar acolo? Poate ca o pofesoara de la cursuri de auto-aparare, ceva in gen karate. Si asa daca ar fi fost, atunci avea sa plece imedia. Dupa parerea lui, un om nu se putea compara cu nu shaman, oricat de putenic ar fi fot acesta. Si parea atat de tanara... poate chiar de varsta lui Yoh.

- Manta, ii spuse Anna baiatului pe aclasi ton, uitandu-se in continuare la Ivy, du-i bagajele in camera pentru oaspeti, dupa care sa veniti in camera de zi. Manta lua valiza si, urmat de shamanita, urcara catre o camera de la etaj. Baiatului i se formara in minte destule intrebari pe care avea de gand sa i le adreseze nou-venitei, dar se hotara sa le tina deocamdata pentru el. In scurta convorbire pe care ea o purtase cu Anna, Manta recunoscu un usor accent american adaugat japonezei perfecte pe care o vorbea, accent pe care foarte multi nici nu l-ar fi observat. Dupa prenume, probabil era venita din strainatate.

Cand cei doi coborara jos, auzi o busitura ce venea din curte. Recunoscand cauza ce a produs acel zgomot, Manta alega imediat intr-acolo stigand: Yoooooh! Ivy se apropie de Anna care statea rezmata de tocul de la usa principala.

- Este puternic?

- Vei avea ocazia de a afla singura, raspunse ea

Pe veranda statea intins un baiat, extenuat din cauza algarii si nenumaratelor exercitii fizice la care a fost supus, caci la glezne si incheituri avea greutati. Treningul pe care il purta ii dadu tinerei de inteles ca este in timpul antrenamentului sau de la pranz.

„Deci el este urmasul familiei Asakura...” isi spuse Ivy in timp ce il priva pe baiat cum incearca a se ridice si cum vorbeste cu Manta. Sincera sa fie, se astepta sa fie mai serios. Dar din ce a inteles blondina, observand atitudinea lui in discutia purtata cu Manta, nu avea cu cine disuta. Ofta.

- Salut, ii puse Yoh adresandui-se. Eu sunt Yoh. Tu trebuie a fi antenoarea mea.

- Ivy Hashimoto. Incantata de cunotinta.

Spre deosbie de Anna, pe Yoh nu il cunostea chiar deloc. Imediat ce el a plecat din Izumo, a venit acolo si Ivy. Desi nu a stat mult in compania ei, fiind antrenata in permanenta de Kino, a ajuns sa afle cate ceva despre Anna. Orfana de la o varsta foarte mica, a fost adoptata de familia Asakura, ajutand-o sa isi dezvolte capacitatile spirituale cu care s-a nascut si pe care nu le putea controla. Mereu avea un caracter putenic si hotarat iar modul ei de a vorbi era de cele mai multa ori rece, dand senzatia de indiferenta si nepasare. Mai important decat atat... ea era un itako, un shaman ce avea puterea de a invoca spiritele celor morti prin intemediul unor margele. In cazul fetei, cele purtate de ea la gat.

Shamanita continua sa il studieze pe baiat din cap pana in picioare: avea ochi negri, parul scurt, ciocolatiu, ce insa nu ii acopereau castile uriase pe care le purta in spatele urechilor.

„Izbitoare asemanare...” constata Ivy cu uimire, in gand.

- Draga Yoh, incepu Anna, vad ca ai venit tocmai la timp pentru genoflexiuni, dar data fiind situatia de fata, azi vei lua o pauza.

Cu toti intara in living si ii pusera fetei o serie de intrebari. Banuielile lui Manta se adeverira inr-adevar: blonda traise in America de cand se nascuse o perioada de ani, dupa care se reintoarse in Japonia. Mama sa, de origine nipona, a fost chiar incantata de idea sotului sau, nativ american, de a se stabili in State o perioada. Desigur ca Anna cunostea deja toate aceste detalii, a fost acolo chiar din momentul in care Ivy s-a stabilit. Insa nu intelegea de ce nu le spunea si lor adevarul, de ce mintea. In momentul in care ea le spuse baietilor o alta versiunea decat cea cunoscuta de Anna, i se paru ca in timp ce vorbeste, blonda ii trimite o privire scurta dar insistenta, rece, ca o avertizare. Si ea avea sa isi pastreze intrebarile pentru sine, dar cu siguranta Ivy nu va scapa fara sa dea niste raspunsuri.

Totul era linistit (sau aproape), pana in momemntul in care un anumit spirit incepu sa isi faca de cap. In spatele lui Manta, care statea pe canapea alaturi de Anna si Yoh aparu duhul acvilei care cerceta imcaprea din priviri, pentru a se acomoda cu noua locuinta. Anna, fiind ca de obicei atenta la tot ce se petrecea, se intoarse brusc, dandu-i o palma lui Akanti, care fu imediat lipita de podea.

- O fantomaaaaa! tipa speriat Manta. Yoh incpu sa rada de reactia prietenului sau. Ivy se ridicva din fotoliu si lua spiritul in brate.

- Prea se plimba de colo-colo, raspunsea Anna vizibil enervata. Si uitasem cum arata. Un mod mai subtil de-al tinerei itako de a-si cere scuze.

- E spiritul tau protector, nu? o inteba zambind Yoh. Inca il mai durea fata de lo ras. Fata apoba dand din cap.

- Spiritul tau protector? Vrei sa spui ca si tu esti shaman? Baiatul era foarte mirat. Ea zambi.

- Nu imi spune ca nu stiai. Aceata este Akanti. E de asmenea si cea mai buna pritena a mea, dupa care se reintoarse spre Manta. Tu nu asti shaman.

Pe fata baiatului aparu o urma de tristete.

- Nu, nu sunt. Dar daca il antrenezi pe Yoh, ma poti invata sa devin shaman?

- Ori cat de mult si-ar dori acest lucru cineva, nu se poate. Pana acum, nu am auzit sa fi existat un om care sa devina shaman, asa, din senin. Aceasta putere nu o poti dobandi pe percursul vietii, ci te nasti cu ea. Totusi... la auzul acastor cuvinte, Manta isi ridica privirea din pamant, in ochii lui aprrand o urma de speranta, exista si niste cazuri speciale.

- Sunt shamani care nu si-au descoperit inca puterile, deoarece acestea au fost inactive inca de la nastere, prelua cuvantul Anna. De multe ori, acestea se trezesc cand posesorul lor este in pericol, sau nu isi descopera deloc puterile.

In incapre aparu spiritul unui samurai, aducand astfel la cunostinta faptul ca si el a simtit prezenta acvilei.

- Amidamaru... incepu Ivy in timp e il inspecta, ti-ai ales un duh protector foarte bun, Yoh. Cu cateva sute e ani si un bagaj desul de mare de cunostinte in materie de lupte, facti o echipa foarte buna. Ca o prima impesie, ceea ce intuise era adevarat. Acum stia, fiind mai mult decat sigura: cu putin antrenament, tanarul shaman avea sa sporeasca puterea samuraiului si sa si-o atribuie in totalitate.

[center]* * *[/center]


Saa, astept pareri si critici.
Ja ne... nipa! ^^